PRINCIPIUL I

AL
TERMODINAMICII
Autor:
prof. Ioana-Mihaela Popescu
Colegiul Naţional Unirea
Focşani
2012
 CUPRINS
Lucrul mecanic în termodinamică

Energia internă

Căldura

Echivalentul mecanic al caloriei

Experimentul lui Joule

Principiul I al termodinamicii

Test interactiv

Bibliografia
Lucrul mecanic în termodinamică

Lucrul mecanic în mecanică

Lucrul mecanic în termodinamică

Reprezentarea grafică a lucrului mecanic

Lucrul mecanic în procesul reversibil

Dependența lucrului mecanic de transformare

 Lucrul mecanic în mecanică

Lucrul mecanic efectuat de o forță constantă aplicată unui corp

reprezintă produsul scalar dintre forță și deplasarea corpului.
L = F·d = F·d·cosα

A F B
α d

În cazul în care deplasarea se face pe direcția și în sensul forței (α =

0): L = F·d
Reprezentarea grafică a lucrului mecanic:
F
A B
F Lucrul mecanic reprezintă aria
F L hașurată.

0 x0 x x
d
 Lucrul mecanic în termodinamică

În cazul contactului mecanic dintre un sistem termodinamic și mediul

exterior, parametrii de poziție variază. Variația parametrilor de poziție
indică deplasarea punctelor de aplicație ale forțelor exterioare ce
acționează asupra sistemului.
Un sistem termodinamic efectuează lucru mecanic când își modifică
parametrii de poziție.
Să considerăm un sistem termodinamic format dintr-un gaz închis
într-un cilindru cu piston mobil, asupra căruia mediul acționează cu o
forță exterioară constantă Fext => mediul exterior exercită asupra
pistonului o presiune pext. Se produce o deplasare d a pistonului și o
variație ΔV a volumului: ΔV = Vfin – Vin .

Fext
pext Vin Vfin
 Lucrul mecanic în termodinamică

Fext
pext Vin S

secțiunea tubului
d
Fext
pext Vfin S

Din definiția presiunii, rezultă:

pext = Fext/S => Fext = pextS
Lucrul mecanic efectuat de forța exterioară este:
Lext = Fextd = pextSd =>
Variația volumului gazului în cursul procesului
termodinamic din figură este:
ΔV = Vfin – Vin = – Sd
=> Lext = – pext ΔV
 Lucrul mecanic în termodinamică

Sistemul termodinamic format din gaz exercită o presiune p și

acționează cu o forță F asupra pistonului
p = F/S => F = pS
În cadrul termodinamicii, în liceu se studiază procesele cvasistatice
(chiar dacă nu se mai menționează explicit în continuare) => p = pext =>
F = – Fext => L = – Lext

Fext F Vin Vfin

pext
p p

Lucrul mecanic efectuat de sistemul termodinamic este:

L = – Fd = – pSd =>
L = p ΔV
Convenție:
- lucrul mecanic primit de sistem este negativ: L < 0 ;
- lucrul mecanic cedat de sistem este pozitiv: L > 0 .
 Lucrul mecanic în termodinamică

Exemple pentru convenția de semn:

1) La comprimarea gazului din tub, mediul exterior efectuează lucrul
mecanic pe care îl cedează sistemului termodinamic. Deci sistemul
primește lucru mecanic.
Volumul se micșorează => ΔV < 0 => L < 0

Fext F

2) La destinderea gazului din tub, sistemul termodinamic efectuează

lucrul mecanic pe care îl cedează mediului exterior.
Volumul se mărește => ΔV > 0 => L > 0

Fext F
 Reprezentarea grafică a lucrului mecanic

Lucrul mecanic se poate reprezenta grafic printr-o arie numai în

diagrama p-V (diagrama Clapeyron).

Exemple :
p
1) La o destindere izobară (p = const.): A B
p
LAB = SABCDA (aria hașurată)
L
D C
0
Vin Vfin V

p
2) La o comprimare izobară (p = const.): A B
p
LAB = – SABCDA
│L│
D C
0
Vfin Vin V
 Reprezentarea grafică a lucrului mecanic

3) La o destindere la care presiunea nu p A

este constantă, rămân valabile observațiile pin
anterioare: B
pfin
│LAB│= SABCDA (aria hașurată) │LAB│
D C
0
Exemplu: Vin Vfin V

p(atm) pA = 4 atm = 4·105 Pa; VA = 2 ℓ =

4 A 2·10-3 m3; pB = 1 atm = 105 Pa; VB =
10 ℓ = 10·10-3 m3
LAB = aria trapezului hașurat
LAB
1 B LAB = ½(pA + pB)(VB – VA)
0 2 10 V(ℓ) LAB = 2000 J
 Reprezentarea grafică a lucrului mecanic

4) La o transformarea ciclică AMBNA:

LAMBNA = LAMB + LBNA = SAMBCDA – SANBCDA
LAMBNA = SAMBNCA
p p
A M A M
pin pin
L
B B
pfin N pfin N

D C D C
0 0 V
Vin Vfin V Vin Vfin
Lucrul mecanic efectuat de sistemul termodinamic într-un proces ciclic
este egal cu aria ciclului luată cu semnul + pentru ciclul parcurs în sens
orar și cu semnul – pentru ciclul parcurs în sens trigonometric.
 Lucrul mecanic în procesul reversibil

În cazul unui proces reversibil, sistemul termodinamic parcurge

același drum între cele două stări A (starea inițială) și B (starea finală),
atât la transformarea directă, cât și la transformarea inversă.

p p
A A
pin pin

B B
pfin pfin
SABCDA SABCDA

D C D C
0 V 0 V
Vin Vfin Vin Vfin
Transformarea directă Transformarea inversă
LABrev = SABCDA LBArev = – SABCDA

LABrev = – LBArev
 Dependența lucrului mecanic de transformare

Să considerăm două transformări diferite ce se produc între aceleași

stări A (starea inițială) și B (starea finală).
p
A M
pA

N B
pB

D C
0 V
VA VB
LAMB = SAMBCDA
LANB = SANBCDA => LAMB ≠ LANB

SAMBCDA ≠ SAMBCDA
Lucrul mecanic efectuat de sistemul termodinamic este mărime de
proces.
 Energia internă

Energia internă a sistemului termodinamic

Energia internă și lucrul mecanic într-un proces adiabatic

*Energia internă a gazului ideal

 Energia internă a sistemului termodinamic

Energia internă a sistemului termodinamic într-o stare dată este egală

cu suma energiilor cinetice de agitație termică ale particulelor sistemului
și a energiilor potențiale determinate de interacțiunile intermoleculare și
de interacțiunile particulelor cu câmpurile de forțe exterioare în acea
stare:

Observație: energia cinetică ce corespunde mișcării mecanice a

întregului sistem termodinamic și energia potențială a sistemului care
apare în urma efectuării unui lucru mecanic de către forțele externe,
nemodificându-se starea de echilibru termodinamic a sistemului nu sunt
incluse în energia internă a sistemului (de exemplu: energia cinetică și
energia potențială a unei mingi aruncate în sus).
 Energia internă a unui sistem termodinamic format din mai multe
părți componente este egală cu suma energiilor interne ale părților
componente.
Energia internă este o mărime de stare pentru că depinde de
parametrii ce caracterizează starea termodi-namică în care se află
sistemul termodinamic.
La trecerea dintr-o stare inițială de echilibru termodinamic cu energia
internă Uin într-o stare finală de echilibru termodinamic cu energia
internă Ufin, se produce o variație a energiei interne ΔU = Ufin – Uin, ce nu
depinde de procesul termodinamic suferit de sistem.
Energia internă U a sistemului termodinamic depinde de temperatura,
de masa, de starea de agregare şi de natura lui.
În starea de echilibru termodinamic, relaţia de dependenţă a energiei
interne a sistemului termodinamic de parametrii de stare U = U(T, V, ν)
reprezintă ecuația calorică de stare.
 Energia internă și lucrul mecanic
într-un proces adiabatic

Să considerăm un sistem termodinamic izolat adiabatic. Acesta poate

schimba energie cu mediul exterior doar prin schimb de lucrul mecanic.

F
Ufin Uin

În exemplul anterior, sistemul termodinamic format dintr-un gaz

închis într-un cilindru cu piston mobil, efectuează lucru mecanic, pe care
îl cedează mediului exterior. Ca urmare, energia internă a sistemului se
micșorează. => Lad > 0 și ΔU = Ufin – Uin < 0

Într-un proces adiabatic, variația energiei interne a sistemului

termodinamic este egală cu lucrul mecanic efectuat de sistem, luat cu
semnul – :
ΔU = – Lad
 *Energia internă a gazului ideal

*Modelul gazului ideal

Caracteristicile gazului ideal:
 Gazul ideal este format dintr-un număr foarte mare de particule
identice (molecule).
 Dimensiunile moleculelor sunt foarte mici în comparație cu distanțele
dintre ele, putând fi considerate puncte materiale.
 Moleculele se mișcă complet haotic, dar mișcarea fiecărei molecule
luată independent se supune legilor mecanicii clasice.
 Nu există forțe intermoleculare și, ca urmare, între două ciocniri,
moleculele se mișcă liber, pe traiectorii rectilinii.
 Moleculele se ciocnesc numai cu pereții vasului, iar ciocnirile sunt
perfect elastice.

Materialele marcate cu * nu fac parte din tematica obligatorie.

 *Numărul de grade de libertate
pentru o moleculă din gazul ideal
Numărul de grade de libertate (i) pentru o moleculă din gazul ideal
este egal cu numărul coordonatelor independente necesare pentru
cunoaște poziția unui atom din moleculă.

z z
A(x, y, z) direcția de
α translație
0 0
y y
β
x x
Molecula monoatomică Molecula diatomică rigidă
coordonatele: x, y, z coordonatele: x, y, z, α, β
i=3 i=5
Molecula monoatomică prezintă doar mișcare de translație (3 grade de
libertate); la molecula poliatomică se adaugă și mișcările de rotație ale atomilor în
jurul centrului de masă al moleculei.
 *Principiul echipartiției energiei
Fiecărui grad de libertate al moleculei din gazul ideal i se poate asocia
o fracțiune din energia cinetică moleculară medie egală cu kT/2. =>
Energia cinetică moleculară medie este: ε = ikT/2

moleculă

monoatomică diatomică triatomică

i=3 i=5 i=6
ε = 3kT/2 ε = 5kT/2 ε = 3kT

Agitația termică a moleculelor unui gaz ideal implică doar mișcările

de translație ale moleculelor. Întrucât mișcarea de translație este
caracterizată de trei grade de libertate, rezultă că energia cinetică
moleculară medie de translație, numită energie de agitație termică a
moleculei, are valoarea εT = 3kT/2 .
 *Energia internă a gazului ideal
Să considerăm un gaz ideal aflat la temperatura T, care este format
din molecule identice ce au numărul de grade de libertate i.
Energia internă a gazului ideal este egală numai cu suma energiilor
cinetice ale moleculelor, întrucât nu există energie potențială în lipsa
forțelor de interacțiune dintre molecule:

=> =>
=>
NA k = R

Căldura molară la volum constant este: CV = iR/2

(ecuația calorică de stare)
 Căldura

Căldura

*Modalități de transfer a căldurii

Coeficienții calorici

*Combustibilii
 Căldura

F1 V1 piston V2
piston adiabatic blocat
Uin
Uin T1 T1
pereți adiabatici L pereți diatermi Q
F2 V2 V2
Ufin Ufin
T2 T2
Schimb de energie numai sub formă Schimb de energie numai sub formă
de lucru mecanic de căldură

Căldura este forma schimbului de energie prin contactul termic

dintre sistemul termodinamic și mediul exterior atunci când parametrii
de poziție sunt fixați.
Căldura schimbată de sistem cu mediul exterior este mărime de
proces pentru că depinde de tipul procesului termodinamic.
[Q]SI = J
 Căldura

Transferul de căldură se produce de la sine (spontan) de la corpul

cald către corpul rece.

Corpul rece Q Corpul cald

Convenție de semn

sistemul Sursa sistemul Sursa

Q caldă Q rece
termodinamic termodinamic

Căldura primită de sistem din Căldura cedată de sistem

exterior este pozitivă: exteriorului este negativă:
Q>0 Q<0

Transferul de căldură între sistemul termodinamic și mediul exterior

are ca efect modificarea stării de agitație termice a moleculelor sistemului.
 *Modalități de transfer a căldurii

Tranferul de căldură se realizează

prin

conducție radiație convecție

Materialele marcate cu * nu fac parte din tematica obligatorie.

 În epoca actuală se pune un accent deosebit pe micșorarea
consumurilor energetice ale clădirilor din cauza transferurilor de căldură
dintre clădire și mediul exterior.
În UE a fost adoptată Directiva CE nr. 91/2002 privind performanțele
energetice ale clădirilor, care prevede reducerea consumului energetic
prin anvelopa clădirii cu 50% de la 100 w/mp la 20 – 50 W/mp și
reducerea consumului prin  dezvoltarea caselor eco-bio-economice cu
până la 60%.
Radiația infraroșie emisă de clădire

conducție

radiație
convecție

Reducerea pierderilor de căldură a clădirilor se poate realiza prin

folosirea geamurilor termopan și prin termoizolația pereților, podelelor și
tavanelor.
 *Conducția termică
Conducția termică reprezintă transferul de căldură dintr-o regiune
cu temperatură mai ridicată către o regiune cu temperatură mai scăzută,
în interiorul unui mediu solid, lichid sau gazos, sau între medii diferite în
contact fizic direct, sub influenţa unei diferenţe de temperatură, fără
existenţa unei deplasări aparente a particulelor care alcătuiesc mediile
respective.
Conducția termică reprezintă fenomenul de transmitere a căldurii din
aproape în aproape prin contactul direct dintre microparticulele corpului.
 Conducția termică se bazează pe conductivitatea termică care este
proprietatea corpurilor de a conduce (a transmite) căldura. Acest mod de
transmitere al căldurii este caracteristic corpurilor solide; la lichide și
gaze intervine doar numai în straturile de grosime foarte mică.
Să considerăm o placă de metal cu secțiunea S și grosimea L, ale cărei
fețe sunt menținute la temperaturile T1 și T2.

S
Sursa Sursa
caldă T T+dT Rece

T1 T2
x dx

Căldura transmisă în unitatea de timp (fluxul de căldură) prin

porțiunea de lungime dx este:
(legea lui Fourier)

Λ – conductivitatea termică; [Λ]SI = W/m·K

 Căldura transmisă în durata Δt prin placa metalică este:

Semnul minus apare din cauza faptului că sursa caldă pierde energia în
favoarea sursei reci.

Λ Λ Λ
metale nemetale gaze
(W/m·K) (W/m·K) (W/m·K)

argint 427 diamant 2300 hidrogen 0,18

cupru 397 gheață 2 heliu 0,15

aluminiu 238 sticlă 1-0,6 aer 0,026

alamă 90 apă 0,6 oxigen 0,028

oțel 80 ceramică 0,2-0,3 azot 0,024

plumb 35 poliuretan 0,02 vid 0

 Pentru punerea în evidență a conducției termice se pot folosi
dispozitivele prezentate în fotografiile de mai jos.

1 2 3
Dispozitivele 1 conține tije metalice din materiale diferite. Locul în
care sunt prinse se încălzește cu ajutorul unei lămpi de spirt și se constată
că temperaturile capetelor libere diferă.
Dispozitivul 2 are mici discuri lipite cu ceară de tija metalică, care se
încălzește la un capăt.
Dispozitivul 3 este realizat dintr-o potcoavă metalică introdusă în 2
pahare, unul cu apă rece și unul cu apă caldă.
 *Radiația termică
Radiația termică reprezintă transferul de căldură între două corpuri
separate în spațiu.
Radiația termică reprezintă fenomenul de transmitere a căldurii prin
intermediul radiaţiei electromagnetice.

Sursa Sursa
caldă Rece

T1 T2

vizibilă
42% Transferul de căldură prin radiație termică se
IR
42 poate realiza și prin vid.
%

Circa 42% din radiația solară ce ajunge pe

UV
6% Pământ este radiație termică (infraroșie).
 Radiația termică cuprinde toate frecvențele, însă - pentru o
temperatură dată - atinge o intensitate maximă la o anumită lungime de
undă. La temperaturi obișnuite (până la 6000C), cea mai mare parte a
spectrului radiației termice se află în domeniul infraroșu.
Orice corp emite radiație termică (infraroșie) ce poate fi vizualizată
cu ajutorul unui termograf.

Căldura primită de un corp prin radiație depinde de fluxul de

căldură emis de sursa caldă și de proprietățile corpului. Corpurile de
culori închise absorb mai multă radiație decât corpurile de culori
deschise.
 *Convecția
Convecția reprezintă transferul de căldură care se manifestă în medii
fluide și la suprafața de separare a fazelor (solid-lichid, solid-gaz, lichid-
gaz).
Convecția implică deplasarea maselor de substanță în interiorul
fluidului.
Experimente pentru observarea convecției

apă colorată
sau cristale de
permanganat
de potasiu

apă

metal

cutie cu fețe
din sticlă
 Căldura transmisă în unitatea de timp (fluxul de
căldură) de către suprafața S a solidului este:
ΔQ

Solid
(α – coeficient de transfer convectiv, Tf – temperatura
Ts
medie a fluidului)
Din cauza convecției, în fluid se formează curenți cu circuit închis:
fluidul mai cald se ridică din cauza densității mai mici, iar fluidul mai
rece coboară.
Convecția explică formarea curenților în apa din oala încălzită, în
aerul din încăpere sau din atmosferă (vânturile și brizele), în apa
oceanelor, în miezul topit al Pământului.
 aer cald

aer rece

aer rece

aer cald
 Înregistrări video pentru transferul căldurii

- toate tipurile de transfer de căldură -

http://www.youtube.com/watch?v=125KoXlTD9Q&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=a3BdBiSmlFU

- convecția -
http://www.youtube.com/watch?v=yt_K_bfKxTc&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=rgyRsMsQsfE&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=-SEGOoh6gs4&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=GkkrXxJ4db8&feature=related

- convecția – formarea norilor -

http://www.youtube.com/watch?v=aLvk2cbsvzM&feature=related

- convecția pe ritmuri muzicale -

http://www.youtube.com/watch?v=7Y3mfAGVn1c
 Coeficienții calorici

Coeficienții calorici reprezintă mărimile ce stabilesc o relație între

căldura primită sau cedată de un corp și mărimile ce caracterizează
corpul și variația de temperatură.

Coeficienții calorici

Ce definesc schimbul de Ce definesc schimbul de Ce definesc schimbul de

căldură la încălzirea sau căldură în timpul căldură furnizat de
răcirea corpului transformării de fază arderea combustibilului

Coeficienții calorici pentru căldura schimbată de corp cu mediul

exterior la încălzirea sau răcirea lui

Capacitatea calorică Căldura Căldura

specifică molară
 Capacitatea calorică
Capacitatea calorică reprezintă mărimea fizică numeric egală cu
căldura schimbată de corp cu exteriorul pentru a-și varia temperatura cu
un grad.

corp corp corp corp

Q => Q =>
T1 T2 T1 T2
Inițial Final Inițial Final
ΔT=T2–T1 ΔT=T2–T1

[C]SI = J/K
Capacitatea calorică este o caracteristică a corpului și nu a
substanței.
Capacitatea calorică depinde de natura corpului, de starea lui de
agregare și direct proporțional de masa corpului.
 Determinarea experimentală a capacității calorice

Se toarnă mase determinate din lichide diferite sau din același lichid. Se
determină temperatura inițială ti, temperatura finală tf și durata τ în care a fost
încălzit cu aceeași sursă de căldură.
Pentru lichidul 1: Q1 = C1(tf1 – ti1) = kτ1
Pentru lichidul 2: Q2 = C2(tf2 – ti2) = kτ2 =>
(k este un coeficient de transmisie a căldurii în unitatea
de timp specific sursei de căldură)
C2 = C1(tf1 – ti1)τ2/(tf2 – ti2)τ1
http://www.youtube.com/watch?v=aQ0Sq9pIYoU&feature=plcp
 Căldura specifică
Căldura specifică reprezintă mărimea fizică numeric egală cu căldura
schimbată cu exteriorul de către unitatea de masă pentru a-și varia
temperatura cu un grad.

1 kg Q => 1 kg 1 kg Q => 1 kg
T1=T T2=T+1K T1=T T2=T+1K
Inițial Final Inițial Final
│ΔT│=T2–T1=1K ΔT=T2–T1=1K

[C]SI = J/kg∙K
Căldura specifică depinde de natura corpului și de starea lui de
agregare; la gaze, depinde și de transformare.
Căldura schimbată de corp cu exteriorul este dată de:
Q = C·ΔT = mc ΔT => C = mc
 c c cv
Solidul Lichidul Gazul
(J/kg·K) (J/kg·K) (J/kg·K)

Gheață (00C) 2100 Apă (00C) 4217,4 Aer uscat 718

Sticlă Jena 800 Apă (200C) 4181,6 Argon 312

Polietilenă 2200 Apă de mare 3930 Azot N2 732

Beton 880 Acetonă 2180 Hidrogen H2 10050

Alamă 370 Alcool etilic 2290 CO (10000C) 950

Aluminiu 895 Glicerină 2430 CO (18000C) 1002

Argint 235 Ulei de in 1840 CO2 (2550C) 691

Ulei de
Cupru 395 parafină 2130 Vapori de apă 1463

Plumb 125 Benzină 1720 Heliu 1297

Oțel 448-470 Fier lichid 830 Metan CH4 138

https://www.youtube.com/watch?v=u9Qynzgu4og&feature=relmfu
 Căldura molară
Căldura molară reprezintă mărimea fizică numeric egală cu căldura
schimbată cu exteriorul de către un kilomol de substanță pentru a-și varia
temperatura cu un grad.

[C]SI = J/kmol∙K
Căldura schimbată de corp cu exteriorul este dată de:

=>

Cμ = μc
Căldura molară reprezintă capacitatea calorică a unui kilomol de
substanță.
 Căldura molară depinde de natura corpului și de starea lui de
agregare.
Căldura molară la gaze depinde și de transformare. Căldura
molară la presiune constantă, Cp, este mai mare decât căldura molară la
volum constant, CV : Cp > CV .
La temperaturi joase, căldura molară depinde și de temperatură.
Căldura molară tinde spre 0 dacă temperatura absolută tinde spre zero.

CV CV
Gazul Gazul
(J/mol·K) (J/mol·K)

Aer (00C) 20,76 H2 20.18

Argon 12,47 CO 20.20

CO2 28,46 N2 19.90

Heliu 12,47 Cl2 24.10

O2 21,00 Vapori apă (1000C) 28.30
 *Combustibilii

Combustibilul este un material, de obicei de origine organică, care

arde degajând căldură și care este folosit ca sursă de căldură.
Combustibilii sunt substanțe care prin reacția
chimică de oxidare eliberează energia stocată în structura substanței sub
formă de căldură:
Q=mq

(m – masa de combustibil arsă; q – puterea calorică a combustibilului;

[q]SI = J/kg )

combustibil q combustibil q combustibil q

solid (MJ/kg) lichid (MJ/kg) gazos (MJ/kg)
antracit 32-34 motorină 43 acetilenă 50
cărbune brun 25-29 alcool etilic 27 gaz natural 45-47
lemn 10-19 benzina 46 butan 49,6
 Echivalentul mecanic al caloriei
Unitatea de măsură folosită inițial pentru căldură a
fost caloria, care este încă folosită în practică în
domeniul energetic.
Caloria de 150 reprezintă căldura necesară unui
gram de apă pură pentru a-și ridica temperatura cu 10C
(de la 14,50C la 15,50C) printr-o încălzire izobară.
James Prescott Joule 1 cal15 = 4,1855 J
(1818-1889)

Julius Robert von

Mayer(1814-1878)
În 1842, pe baza unui experiment celebru, Joule a
stabilit ca există o directă propor-ționalitate între lucrul
mecanic cheltuit L şi căldura Q obţinută: Q= J⋅L => J
= L/Q , unde J este echivalentul mecanic al caloriei.
În 1845, Robert Mayer a calculat valoarea
echivalentului J.
Dispozitivul experimental al lui Joule

4
3

termometru
5

5 6
1

2 Cantitate
cunoscută
de apă (ma)

1 – vas calorimetric 4 – fir

2 – agitator cu palete 5 – mase marcate
3 – tambur cu manivelă 6 – termometru
https://www.youtube.com/watch?v=5yOhSIAIPRE&feature=relmfu
 Se rotește manivela cu viteză constantă, astfel încât sistemul este tot timpul în
stare de echilibru termodinamic. Forța de frecare este echilibrată de greutățile
maselor marcate. Acestea se ridică pe înălțimea h. Lucrul mecanic efectuat de
forța de frecare în timpul a n rotații este:
L = n·2πr·Fr = 2mgh
Lucrul mecanic se transformă în căldură, iar apa se încălzește de la
temperatura t1 la t2 .
Q = mac(t2 – t1)

Pentru a determina cu precizie echivalentul mecanic al

caloriei, Miculescu a construit un dispozitiv format dintr-
un calorimetru cu apă în care erau rotiți cu un motor electric
cu 4 cilindri concentrici, iar vasul calorimetric mai avea trei
palete longitudinale și alte trei circulare pentru ca apa să nu
capete nici mișcări circulare, nici longitudinale. Constantin
Miculescu a calculat valoarea J ca fiind de 4,184 J/cal.

Constantin Miculescu
(1863-1937)
 Experimentul lui Joule
În 1843, Joule a demonstrat experimentat că energia internă a unui
gaz real, aflat în condiții în care se comportă ca un gaz ideal, nu depinde
decât de temperatura gazului.

T T

aer vid

Dispozitivul experimental este alcătuit din 2 recipiente unite printr-un

tub prevăzut cu un robinet, cufundate într-un vas cu apă. Termometrul T
măsoară temperatura apei.
Inițial, o incintă este vidată, iar cealaltă conține aer la presiunea mai
mare decât presiunea atmosferică.
http://demonstrations.wolfram.com/JouleExperimentOnFreeExpansion/
 Se deschide robinetul. Aerul se destinde brusc în
vid, ocupând volumul ambelor recipiente. Presiunea
aerului se micșorează.
Se urmărește indicația termometrului și se
constată că temperatura apei rămâne tot timpul
constantă.
Lucrul mecanic efectuat de gaz este:
L = – Lext = – pext·ΔV
Întrucât aerul se destinde în vid, rezultă că mediul exterior este vidul =>
pext = 0 => L = 0 => Gazul nu efectuează lucrul mecanic la destinderea în vid.
Întrucât temperatura apei nu se modifică, rezultă că, la destinderea în vid,
gazul nu schimbă căldură cu exteriorul (apa), existând echilibru termic între aer
și apă => Q = 0
Aerul nu schimbă energie cu exteriorul => energia internă a aerului este
constantă: U = const.
Dintre parametrii aerului, numai temperatura rămâne constantă =>
Energia internă a unui gaz ideal dat depinde numai de temperatura gazului: U =
U(T).
 Principiul I al termodinamicii

Principiul I al termodinamicii

Observații cu privire la principiul I al termodinamicii

 Principiul I al termodinamicii

F F U2
L U1 =>
Q
pereți diatermi

Prima formulare a principiului I al termodinamicii:

În orice transformare termodinamică, variația energiei interne
depinde numai de stările inițială și finală, fiind independentă de
transformarea suferită.
ΔU = U2 – U1 = Q – L
A doua formulare a principiului I al termodinamicii:
Căldura schimbată de sistemul termodinamic cu exteriorul este egală
cu suma dintre variația energiei interne a sistemului termodinamic și
lucrul mecanic efectuat de sistem.
Q = ΔU + L
 Observații cu privire la principiul I al termodinamicii

1) Principiul I al termodinamicii este o lege a conservării energiei totale

și a transformării energiei în procesele mecanice și termice.
2) Un sistem termodinamic poate ceda lucru mecanic mediului exterior
(L > 0) numai dacă fie primește căldură din exterior (Q > 0), fie își
micșorează energia sa internă:
L = Q – (U2 – U1)
3) Într-un proces ciclic: U2 = U1 => L = Q => Un sistem termodinamic
poate ceda lucru mecanic mediului exterior (L > 0) numai dacă primește
căldură din exterior (Q > 0). => rezultă imposibilitatea obținerii unui
perpetuum mobile de speța I (a unei mașini care să producă lucru
mecanic fără să consume nici un fel de energie )
4) La sistemul izolat (L = 0 și Q = 0), principiul I reprezintă o lege a
conservării energiei interne: U = const.
 Test interactiv
1. Simbolurile unităților de măsură fiind cele din manuale, unitatea de măsură
a raportului dintre căldura primită de un corp și căldura specifică a materialului
Q/c este: (0,5 puncte)
a. J/kg·K b. kg-1·K-1 c. kg·K d. mol·K

2. Energia internă a unui sistem termodinamic izolat adiabatic care efectuează

lucru mecanic asupra exteriorului : (0,5 puncte)
a. crește b. scade c. rămâne constantă d. crește, apoi
scade

3. Simbolurile mărimilor fizice fiind cele din manuale, expresia care are
aceeași unitate de măsură ca și constanta universală a gazelor R este:
(0,5 puncte)
a. Q/ΔT b. CV/μ c. CV d. C/m
 Test interactiv
4. Într-un proces ciclic, variația energiei interne a gazului ideal este:
(0,5 puncte)
a. ΔU=0 b. ΔU=νCVT c. ΔU=νRT d. ΔU=pV

5. Într-o butelie de volum V se află un gaz ideal monoatomic (CV =

3R/2) la presiunea p și temperatura T. Expresia 3pV/2 reprezintă:
(1 punct)
a. L b. ρ c. Q d. U

6. Lucrul mecanic schimbat de ν moli de gaz ideal(CV=3R/2) într-un

proces adiabatic desfășurat între temperaturile inițială T1 și finală T2
este: (1 punct)
a. 3νR(T1-T2)/2; b. 5νR(T1-T2)/2; c. 3νR(T2-T1)/2; d. 5νR(T2-T1)/2;
 Test interactiv
7. În figura alăturată sunt reprezentate în p
3 4
coordonate p-V patru procese termodinamice distincte,
suferite de aceeași cantitate de gaz ideal. Lucrul 2
mecanic efectuat de gaz este maxim în procesul: 1
(0,5 puncte) V1 V2 V
a. 1→A b. 2→A c. 3→A d. 4→A

8. Punctele 1, 2 și 3 din graficul alăturat reprezintă p

trei stări de echilibru termodinamic pentru trei 3
cantități diferite de gaze diatomice aflate la aceeași 2
temperatură. Relația corectă dintre energiile lor 1
interne este: (1 punct)
V
a. U1=U2=U3 b. U1<U2<U3 c. U1>U2>U3 d. U1<U2>U3
 Test interactiv
9. Un sistem termodinamic evoluează după p
procesul ciclic reprezentat în imagine. Lucrul mecanic 5p1
schimbat de sistem cu exteriorul în cursul acestui
proces ciclic, exprimat în unități u = p1V1 este: (1 p1
punct) V1 5V1 V
a. 24u b. 19u c. 16u d. 8u

10. Două corpuri cu masele egale sunt puse în contact termic.

Căldurile specifice ale celor două corpuri sunt în relația c2 = c1/3, iar între
temperaturile inițiale ale corpurilor există relația T2 = 3T1. Temperatura
finală a sistemului, după stabilirea echilibrului termic, este:
(2,5 puncte)
a. T = 2,5T1 b. T = 1,5T1 c. T = T1 d. T = 0,5T1
 Test interactiv

Se acordă 1 punct din oficiu

Timpul de lucru este 50 minute.

Testul conține itemi preluați din propunerile de bacalaureat din

2009 .
 BIBLIOGRAFIA
 http://06880danwoog.com/tag/clp/
 http://blog.wolfram.com/2011/05/17/former-microsoft-cto-uses-mathematica-to-
explore-the-science-of-modernist-cuisine/
 http://cnx.org/content/m42223/latest/?collection=col11406/latest
 http://demonstrations.wolfram.com/ExperimentOnHeatConduction/
 http://en.wikipedia.org/wiki/Heat_capacity
 http://en.wikipedia.org/wiki/Julius_von_Mayer
 http://idd.univ-ovidius.ro/tutorials/cursuri/FIM/
ING9/061TransferConductie.pdf
 http://idd.univ-ovidius.ro/tutorials/cursuri/FIM/ING9/062ConvectieRadiatie.pdf
 http://residentialheating.net/
 http://ro.math.wikia.com/wiki/Transfer_de_c%C4%83ldur%C4%83
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Miculescu
 http://ro.wikipedia.org/wiki/James_Prescott_Joule
 http://scienceuniverse101.blogspot.ro/2012/01/unit-of-work-and-energy-was-
named-after.html
 http://shadowness.com/Designerjpr/space-odyssey-2
 BIBLIOGRAFIA
 http://thecomplementarynature.com/wordpress/the-squiggle-sense-of-
convection/
 http://www.ce.tuiasi.ro/~cci/UTI%20website/Capitol%202.doc
 http://www.dynamicscience.com.au/tester/solutions/chemistry/gas/
volumevspressure.htm
 http://www.flickr.com/photos/armgov/4815754478/in/set-72157624076122808
 http://www.fizica.unibuc.ro/Fizica/Studenti/Cursuri/doc/Sabina_curs/FIZMOL
%20I_PrI_3.pdf
 http://www.gecsat.ro/vata-minerala-de-sticla-gecsatherm%C2%AE/
 http://idd.univ-ovidius.ro/tutorials/cursuri/FIM/
ING9/061TransferConductie.pdf
 http://www.infomarksrl.ro/index.php?pg=Utilaje-pentru-tigla-
metalica&pgg=Linie-fabricatie-tigla-metalica
 http://www.khadley.com/courses/lectures_ph102/lecture4_28_10.aspx
 http://www.kshitij-pmt.com/convection-radiation-energy-transfer-mechanisms
 BIBLIOGRAFIA
 http://www.kshitij-pmt.com/thermal-conduction-energy-transfer-mechanism
 http://www.lomoimpex.ro/lumea_noastra_in_infrarosu.php
 http://www.materialedidactice.ro/
 http://www.nenitescu.ro/lectii/lectiadeenergie/html/forme_de_energie.html
 http://www.new-learn.info/packages/clear/thermal/buildings/building_fabric/
heat_transfer/heat_loss.html
 http://www.realitatea.net/un-fenomen-climatic-disparut-a-revenit-in-atlanticul-
de-nord_432226.html
 http://www.schoolphysics.co.uk/age11-14/glance/Heat%20energy/Convection/
index.html?PHPSESSID=03459e0f012f6591c2d8386de0fecf36
 http://www.scientia.ro/fizica/43-termodinamica/74-transfer-caldura.html
 http://www.scritube.com/stiinta/fizica/TERMOTEHNICA31318.php
 http://www.spectrumoradea.ro/?page=shop/
browse&category_id=628c46c725cfc9e0535cec6b5ba4fe8b
 BIBLIOGRAFIA
 http://www.tf.uni-kiel.de/matwis/amat/mw1_ge/kap_5/advanced/b5_2_1.html
 https://www.uwgb.edu/dutchs/EnvirGeolNotes/HowEarthWorks.HTM
 http://www.vernier.com/innovate/heat-conduction/
• Gherbanovschi N.; Borșan D.; Costescu A.; Petrescu-Prahova M.; Sandu M. -
Fizică, Manual pentru clasa a X-a, Editura Didactică și pedagogică, București,
1990
• Hristev Anatolie – Probleme de termodinamică, fizică moleculară și căldură,
Editura tehnică, București, 1988
• Ionescu-Andrei R.; Onea C.; Toma I. – Fizică F1, Manual pentru clasa a XI-a,
Grupul Editorial Art, 2004
• Panaiotu L.; Baltac A. – Fizica, Manual pentru anul II licee, Editura Didactică
și Pedagogică, București, 1977
• Strazzaboschi S.; Popescu M.; Sandu M.; Tomescu V. – FIZICĂ, manual pentru
clasa a X-a, Editura LVS-Crepuscul, Ploiești, 2005
• Talpălaru S.; Haralamb D.; Corega C-tin; Negrea G.; Rus C-tin – Fizică,
Manual pentru clasa a X-a, POLIROM, București, 2007