Universitatea Tehnica “Gheorghe Asachi” din Iasi

Facultatea de Inginerie Chimica si Protectia Mediului “Cristofor Simionescu”

Departament: Ingineria Mediului
Grupa:2305

Tehnologii de achizitie, monitorizare

si diagnoza a calitatii mediului
Tema prezentare: Monitorizarea vegetatiei
forestiere

PROFESOR: IGOR CRETESCU

PETRONELA COZMA

Student: Tulbure Beatrice-Ana

CONSIDERATII GENERALE

Definiţia şi importanţa monitoringului

Monitoringul - o reţea sistematică transnaţională şi
naţională prin care, începând cu anul 1987, se fac
evaluări anuale ale stării de sănătate a pădurilor.
Rolul principal fiind cunoasterea dinamicii şi
distribuţiei spaţiale a pădurilor vătămate din
Europa, realizarea unei baze de date privind starea
coroanelor arborilor, a solurilor şi conţinutul lor în
substanţe nutritive.
 Obiectivele generale ale Rezultatele monitorizării:
monitoringului: urmărirea - determinarea stării de
efectelor poluării aerului şi sănătate a pădurilor
a altor factori biotici şi - inventarierea fondului
abiotici nocivi, la nivelul forestier
întregului fond forestier;
asigurarea unui suport
informaţional unitar şi
operaţional la scară
naţională şi europeană
privind variaţia spaţială şi
temporară a condiţiilor de
mediu forestier.
 Această reţea a fost dezvoltată pentru o mai bună înţelegere a inter-relaţiilor între poluarea atmosferică şi
impactul acesteia asupra stării de sănătate a pădurilor.

 Prin această reţea nesistematică se înregistrează date precise privind extinderea şi dezvoltarea numărului de
poluanţi în corelaţie cu principalii parametri de caracterizare ai ecosistemelor forestiere, pe o perioadă de cel
puţin 15 – 20 ani:

- starea de sănătate a arborilor

- starea solurilor forestiere

- compoziţia chimică a frunzelor sau acelor

- creşterea arborilor

- parametrii climatici

- depunerile atmosferice
La nivel european monitorizarea solurilor şi vegetaţiei forestiere pentru
silvicultură se realizează la două niveluri:
• Nivelul I – constituit din reţeaua transnaţională (16 x 16 km) şi reţelele
naţionale din 35 de ţări europene;
• Nivelul II – constituit din reţeaua de supraveghere intensivă.
În prezent această reţea cuprinde aproximativ 5.000 de suprafeţe de
probă permanente (SPP) în care sunt evaluaţi peste 100.000 de arbori,
acoperind aproximativ 200 milioane hectare din pădurile Europei.
Monitorizarea vegetaţiei forestiere din
România
Monitorizarea solurilor şi a vegetaţiei forestiere se realizează pe două niveluri:
Nivelul I – constituit din reţeaua transnaţională (16 x 16 km) şi reţeaua naţională (4 x 4 km)
Nivelul II – constituit din reţeaua de supraveghere intensivă.
Reţeaua naţională (4x4 km)
-cuprinde sondaje permanente, amplasate sistematic în toate pădurile, cu o
densitate de 4 x 4 km (un sondaj la 1600 ha);
-este destinată supravegherii anuale a stării de sănătate a arborilor din cuprinsul
suprafeţelor de probă permanente (SPP) aferente sondajelor;
-din cinci în cinci ani are loc şi inventarierea statistică a pădurilor la nivel naţional şi
regional;
-în aceste sondaje, nu se desfăşoară lucrări privind monitorizarea solurilor forestiere.
Date de amplasament: fiecare sondaj este alcătuit din două suprafeţe de probă
permanente de formă circulară (SPP)SPP-urile se situează la o distanţă de 30 m faţă
de centrul sondajului (pe direcţia E - V în terenuri plane şi pe curba de nivel în
terenuri înclinate) fiecare SPP conţine două cercuri concentrice cu razele de 7,98 m şi
respectiv 12,62 m (cu suprafaţa de 200 m2 şi 500 m2)
Materializarea sondajului şi
SPP-urilor Elementele de amplasare în
teren ale fiecărui sondaj sunt:
 centrul sondajului şi centrele suprafeţelor  unitatea amenajistică (u.a.) în care se află
de probă permanente sunt materializate instalat sondajul
prin borne de metal, lemn sau beton  numărul celei mai apropiate borne
îngropate, capătul superior al acestora
amenajistice
situându-se la 10-15 cm deasupra solului
 unghiul format de direcţia „bornă
 pentru facilitarea identificării bornelor, la
amenajistică - Nord“ cu direcţia „bornă
baza celui mai apropiat arbore şi pe faţa
amenajistică - centrul sondajului“
dinspre bornă se înscriu indicativele
(azimutul)
„Mi“ (pentru centrul sondajului „i“),
„C1“ şi „C2“ (pentru centrele SPP1 şi  distanţa de la borna amenajistică la
SPP2), precum şi distanţa exprimată în centrul sondajului exprimată în metri
decimetri până la borne
 numărul „i“ al sondajului este unic în
cadrul unui ocol silvic şi corespunde
„Listei de sondaje proiectate“ pe hărţile
amenajistice ale unităţilor de producţie
(UP)
În situaţia dispariţiei marcajelor, se va proceda după
cum urmează:
Materializarea în teren a sondajului

Actualizarea marcajelor

Actualizarea indicativelor şi a centrelor sondajelor şi a

suprafeţelor de probă permanente (bornelor)
Inventarierea arborilor
-se foloseşte metoda cercurilor concentrice, cu razele de 7,98 m (200 m2) şi respectiv de 12,62 m
(500 m2);
-în cercul cu raza r = 7,98 m (200 m2) se inventariază toţi arborii cu diametrul mai mare de 80 mm;
-pe coroana circulară determinată de cercurile concentrice cu raze de 7,98 m şi 12,62 m se
inventariază numai arborii cu diametrul de bază mai mare de 280 mm;
-înălţimile se măsoară la arbori din specia preponderentă, se măsoară la arbori din specia
preponderentă, la aceiaşi arbori la care au fost măsurate cu ocazia reinventarierilor anterioare (în anii
1990, 1995, 2000, 2005 …), precum şi la fiecare al zecelea arbore (arborii nr. 1, 11, 21,….) din
formularul 1 (SPP1 şi respectiv SPP2).
Operatorul: se instalează în centrul SPP
 stabileşte direcţia nordului cu ajutorul busolei
 efectuează înregistrarea informaţiilor începând cu arborele al cărui azimut este cel mai
mic, continuând cu arborii următori în sensul creşterii azimutului (sensul acelor de
ceasornic);
• dacă în cadrul reinventarierii apar arbori cu diametrul cuprins între 80 şi
280 mm şi, respectiv, mai mare de 280 mm, care nu au fost înregistraţi la
inventarierile precedente, aceştia se înregistrează în formularul 1, în
continuare, după ce au fost inventariaţi arborii comuni pentru
inventarierea actuală şi cea precedent

• măsurarea diametrului se face prin aplicarea clupei pe trunchiul arborelui

la nivelul semnului marcat iniţial (în anul 1990) cu vopseapoziţia de
măsurare în cazul terenurilor înclinate va fi din amonteîn cazul când
secţiunea transversală este neregulată se măsoară două diametre
perpendiculare, iar în formularul 1, de teren, se va înregistra media celor
două măsurătorisemnul de aplicare al clupei pe trunchiul arborelui se
revopseşte
Evaluarea stării de sănătate
 se realizează anual numai pentru lotul de
arbori (predominanţi, dominanţi,
codominanţi şi fără vătămări fizice de
intensitate moderată sau puternică)
selectat în anul 1990 şi reactualizat în
anii 1995, 2000, 2005… (formularul 1);
 la 5 ani evaluarea stării de sănătate se
face pentru toţi arborii, indiferent de
poziţia lor cenotică (clasa Kraft);
 se estimează vizual defolierea şi
decolorarea frunzişului coroanelor
arborilor, înregistrându-se totodată şi
prezenţa unor vătămări de natură fizico-
mecanică existente în coroane sau pe
tulpinile arborilor
 Defolierea arborilor
 exprimă pierderea de frunze sau ace din coroana unui
arbore comparativ cu un altul al cărui aparat foliar
este complet (arbore de referinţă);
 se estimează prin apreciere vizuală, folosindu-se ca
arbore de referinţă un arbore din aceeaşi specie cu
frunziş complet, situat în imediata vecinătate a locului
de probă;
 înregistrarea se face în procente prin rotunjirea la cea
mai apropiată valoare divizibilă cu 5 (ex: 0,5,10,15,
…)
 în arboretele dense, pentru apreciere se va lua în
considerare jumătatea superioară a coroanei, iar în
cele mai puţin dense, treimea mijlocie şi superioară a
acesteia.
Stabilirea intensităţii vătămării arborelui după procentul de
defoliere

• clasa 0 de defoliere (0-10%) - arbore sănătos

• clasa 1 de defoliere (11-25%) – arbore slab vătămat
• clasa 2 de defoliere(26-60%) – arbore moderat vătăma
• tclasa 3 de defoliere (61-99%) – arbore puternic vătămat
• clasa 4 de defoliere(100%) – arbore mort
 Decolorarea arborilor
• exprimă procentul de frunze sau ace (existente în coroana
arborelui) a căror culoare se abate tranşant de la culoarea normală
a frunzişului speciei respective (prezintă nuanţe de la galben la
ruginiu)
• se apreciază în procente rotunjite divizibile cu 5 (5,10,15,…)
• trebuie avut în vedere faptul că arborii care au suferit atacuri de
insecte defoliatoare prezintă frunze rezultate din a două înfrunzire,
ce dau impresia unei decolorări.
Stabilirea intensităţii vătămării arborelui după procentul de
decolorare

• clasa 0 de decolorare (0-10%) – arbore sănătos;

• clasa 1 de decolorare (11-25%) – arbore slab vătămat;
• clasa 2 de decolorare (26-60%) – arbore moderat vătămat ;
• clasa 3 de decolorare (61-99%) – arbore puternic vătămat.
Vătămările de natură fizico-mecanică
-se determină examinând atent starea fizică
a tuturor componentelor fiecărui arbore de
probă
-se stabileşte cauza şi intensitatea vătămării
Cauzele vătămărilor fizice:
-vânat şi animale domestice mari;
-insecte foliare şi xilofage;
-ciuperci foliare şi xilofage
-agenţi abiotici (vânt, zăpadă, geruri, grindină
etc.);
-vătămări antropice (cojiri, cioplaje, rezinaj,
vătămări produse de exploatarea şi colectarea
lemnului);
-alte vătămări (incendii, poluare etc.)
 Reţeaua europeană de
supraveghere (16 x 16 km)
Scopul principal al supravegherii la scară mare
-de a cunoaste dinamica si distribuţia spaţială a pădurilor vătămate din Europa;
-de a realiza o bază de date privind starea coroanelor arborilor;
-de a obţine informaţii privind starea solurilor şi conţinutul în substanţe nutritive al acestora.
Alcătuirea sondajului:
patru suprafeţe de probă permanente amplasate la o distanţă de 25 m faţă de centrul
sondajului, pe direcţiile punctelor cardinale (N, E, S, V ).
Evaluarea stării de sănătate a arborilor din
cuprinsul suprafeţelor de probă permanente
 în fiecare suprafaţă de probă permanentă (SPP) aferentă sondajelor se aleg câte
6 arbori, cei mai apropiaţi de centru;
 aceştia trabuie să fie situaţi în clasele poziţionale I, II şi II Kraft;
 să nu prezinte vătămări de natură mecanică (fizică) de intensitate moderată sau
puternică (clasele 2 şi 3 de vătămare).
Numerotarea arborilor
 se face, în ordine începând cu numărul 1 de la cel
mai apropiat arbore de centrul suprafeţei de probă
amplasată pe direcţia nordului;
 se continuă în următoarele SPP-uri amplasate în
ordine pe direcţiile E, S, V până la numărul 24;
 numărul fiecărui arbore se înscrie vizibil cu
vopsea, la înălţimea ochiului, pe faţa dinspre
centrul fiecărui SPP;
 arborii dispăruţi din diferite cauze se înlocuiesc
cu alţii numerotaţi în continuarea numărului
stabilit iniţial (24);
În situaţia exploatării arborilor din sondaj:
sondajul se poate translata în alt arboret, din apropiere, pe o rază care să nu depăşească 300-500
m; în caz contrar, sondajul se exclude de la evaluare până la instalarea unui arboret care conţine
arbori cu diametrul de bază mai mare de 80 mm.
Evaluarea efectivă a stării de
sănătate a arborilor din
sondaje:
se realizează anual prin estimarea
vizuală a aceloraşi parametri
(defoliere, decolorare şi vătămări
de natură mecanică) ca şi în cazul
reţelei naţionale de sondaje;
informaţiile de teren se înscriu
într-un formular tipizat adoptat de
schema UE.
Reţeaua intensivă de supraveghere

Este destinată unor studii complexe referitoare la:

 starea de sănătate a arborilor
 starea solurilor forestiere
 analiza compoziţiei chimice a frunzelor şi acelor coroanelor arborilor
 parametrii climatici
 depunerile atmosferice
 biodiversitatea
Reţeaua intensivă de supraveghere:
este destinată nivelului II de monitorizare al principalelor ecosisteme forestiere din
ţara noastrăeste alcătuită din 13 suprafeţe de supraveghere intensivă (SSI)sunt
amplasate în ecosisteme forestiere reprezentative, situate în imediata apropiere a unor
staţii şi aflate sub influenţa poluării de impact şi de fond
Alcătuirea suprafeţei de supraveghere intensivă:

din cinci suprafeţe de probă permanente (SPP), amplasate una în centrul SSI, iar
celelalte 4, dispuse în cruce pe direcţiile punctelor cardinale (N, E, S, V)SPP-urile au
formă circulară, cu mărimea de 500 m² , amplasate la 30m faţă de centrul SSI, toate
aceste SPP-uri aferente unei SSI sunt amplasate în aceleaşi condiţii de arboret,
suprafaţa de investigare depăşind 0,7 ha
Inventarierea arborilor
se efectuează o dată la cinci ani pentru toţi arborii cu diametrul de bază (d) mai mare de 80
mm, se măsoară diametrul de bază al arborilor, în amonte în cazul terenurilor înclinate şi în
acelaşi loc marcat cu vopsea, printr-o linie orizontală, pe trunchiul arborilor se măsoară
înălţimea a 2-3 arbori din fiecare categorie de diametre, încadrate pe clase poziţionale (Kraft)
şi pe clase de calitate ale arborilor
 Prelevarea probelor de
creştere radială
se realizează cu burghiul Pressler, succesiv pe direcţia punctelor cardinale (N, E, S, V), de la
un lot reprezentativ de arbori (30-40), din fiecare categorie de diametre din zona tampon,
arbori se aleg din specia principală, din clase de defoliere diferite (0, 1, 2, 3) pentru fiecare
arbore se măsoară diametrul de bază, înălţimea, se apreciază clasa poziţională, clasa de calitate
şi procentul de defoliere al coroanei
 Evaluarea stării de sănătate a
arborilor
se estimează după aceiaşi parametri şi se utilizează acelaşi procedeu ca şi în cazul reţelelor
naţionale sau europene