Buna conduită în

cercetarea științifică
Mihaela Fadgyas Stănculete
  Cinstea= onestitate, probitate, corectitudine
 atât un principiu etic
Cinstea față de  cât şi baza tuturor regulilor ale căror detalii diferă în funcţie de
sine și față de disciplină, de comportamentul profesional în ştiinţă şi anume de
buna practică ştiinţifică.
ceilalți  Integritatea morală în cercetarea ştiinţifică şi în publicarea
rezultatelor este esenţială pentru avansarea în cunoaştere
 Trasarea unei limite între
 conduita incorectă
 fraudă
 este greu de făcut
 rolul comunităţii ştiinţifice:
 de a stabili coduri de conduită potrivite
 reguli de procedură pentru a preveni greşelile profesionale.
 Comunitatea ştiinţifică trebuie să se preocupe de reaua conduită,
inclusiv de fraudă, deoarece ele corup ştiinţa şi induc o
neâncredere a publicului care prin taxe şi impozite susţine
cercetarea ştiinţifică.
  reprezintă un set de reguli etice şi profesionale care trebuie
Bunele practici aplicate în scopul realizării unei acţiuni
 Sistemul de principii morale în ştiinţă este destul de greu de
definit.
 În general, se disting două noţiuni antonime:
 “buna conduită” (bunele practici în ştiinţă) şi
 “conduita incorectă” (relele practici) în care se include şi frauda.
  fabricarea,
Conduita  falsificarea
incorectă în  sau plagiatul
cercetare  în propunerea, efectuarea sau analizarea cercetărilor sau în
raportarea rezultatelor cercetării.
Fabricarea
confecţionarea datelor sau rezultatelor
înregistrarea sau raportarea lor.
  manipularea
materialelor
cercetării,
echipamentului, sau
proceselor,
 sau schimbarea ori
Falsificarea omiterea datelor sau
a rezultatelor,
 astfel încât
rezultatele cercetarii
nu sunt prezentate
corect.
  este însuşirea ideilor,
proceselor,
rezultatelor ori
Plagiatul cuvintelor altei
persoane fără a face
atribuirea
corespunzătoare.
Frauda în cercetare
nu include erorile cinstite sau
diferenţele de opinie
să urmeze moduri de
acţiune aprobate de
integritate, meticulozitate,
comunitatea
ştiinţifică, adică:

acurateţe în conduita
cât şi în judecarea
în cercetare şi
cercetării şi a
prezentarea
rezultatelor ei;
rezultatelor

Buna practică ştiinţifică

 să folosească colecţii
de date etic
confirmate, metode de
cercetare şi de evaluare
conforme cu criteriile
ştiinţifice
să practice o
deschidere proprie
cunoaşterii ştiinţifice la
publicarea rezultatelor;

Buna practică ştiinţifică

 respectându-le munca şi
acordându-le creditul şi
greutatea cuvenite
să ia în considerare munca şi
realizărilor lor în ducerea la
realizările altor cercetători,
bun sfârşit a cercetărilor
proprii şi în publicarea
rezultatelor;

Buna practică ştiinţifică

Buna practică  planificarea, realizarea şi raportarea cercetării în detaliu şi în acord
ştiinţifică cu setul de standarde pentru cunoaşterea ştiinţifică;
  problemele legate de statut,
drepturi, coautorat,
răspunderi şi obligaţii ale
membrilor echipei de
cercetare, de drepturi asupra
Buna practică rezultatelor cercetării şi
ştiinţifică păstrării materialelor, sunt
stabilite şi înregistrate într-un
mod acceptabil pentru toate
părţile, înainte ca proiectul să
înceapă sau ca cercetătorul să
fie recrutat în echipă;
  sursele de finanţare şi
asocierile importante pentru
Buna practică cercetare sunt făcute
cunoscute tuturor
ştiinţifică participanţilor la cercetare şi
raportate când rezultatele
sunt publicate;
  buna practică administrativă şi
Buna practică bunele practici în
ştiinţifică managementul financiar şi al
personalului.
  Abaterea de la bunele practici
Abaterile de la ştiinţifice este clasificată în
două categorii, definite:
buna practică  “conduită incorectă” şi “fraudă
în ştiinţă”.
Conduita  definită ca neglijenţă şi
iresponsabilitate în realizarea
incorectă cercetării.
  ascunderea la publicare a
contribuţiei altor cercetători;
 neglijenţa în referirea la
descoperiri anterioare;
 neatenţie şi, prin urmare,
inducerea în eroare în
raportarea rezultatelor şi a
Conduita metodelor folosite;

incorectă  neglijenţă în înregistrarea şi

conservarea datelor;
 publicarea de mai multe ori a
aceloraşi rezultate prezentate
de fiecare dată ca fiind noutăţi;
 inducerea în eroare a
comunităţii cercetătorilor
asupra propriei cercetări.
  furnizarea de informaţii
false sau prezentarea de
rezultate false către
comunitatea de
cercetători sau
răspândirea lor, de
exemplu într-o publicaţie,
Frauda în într-un articol prezentat
ştiinţă la o conferinţă.
 Frauda în ştiinţă
înseamnă înşelarea
comunităţii de
cercetători şi adesea
inducerea în eroare a
celor care iau decizii.
  acţiuni sau omisiuni în
cercetare,
Conduita  falsificarea sau deformarea
mesajului ştiinţific
ştiinţifică  inducerea grosolană în eroare
incorectă privind informaţii sau acţiuni
referitoare la eforturile unei
persoane în cadrul cercetării
 construcţia de date;

• respingerea selectivă şi pe ascuns a rezultatelor nedorite;

• înlocuirea cu date fictive;

• aplicarea deliberat eronată a metodelor statistice;

Conduita
ştiinţifică • interpretarea deliberat deformată a rezultatelor şi deformarea concluziilor;

incorectă • plagierea rezultatelor sau publicaţiilor altora;

• prezentarea deliberat deformată a rezultatelor altora;

• atribuirea nepotrivită a autorului;

• informaţii incorecte în solicitări .

Un cercetător studiază comportamentul și
antrenamentul / condiționarea câinilor,
monitorizând reacția lor la un anumit stimul.

Dintre cei 13 câini din studiu, 9 au reacția

prezisă, în timp ce 4 nu. Cercetătorul
raportează doar cele 9 arătând reacția prezisă
și nu face nicio mențiune despre celelalte 4.
Acest lucru este foarte similar, dar nu identic, cu fabricarea datelor,

Se încadrează la includerea selectivă a datelor.

Se poate argumenta că acest lucru constituie o falsificare a datelor și acest lucru nu ar

fi complet incorect.

Cu toate acestea, acțiunea este suficient de diferită pentru a-și justifica propria
mențiune și categorie

Dacă anumite rezultate sunt / sunt lăsate în afara unei publicații, doar pentru că nu
sunt de acord cu ipoteze pre-experimentale, cu siguranță a fost comisă o încălcare
etică.
Suntem obligați ca oameni de știință să raportăm toate datele (fără revizuire) pe care
le obținem.
 Există teste statistice, cum ar fi testul t Student, testul Q și limitele
de încredere, care îi permit unui cercetător să determine dacă un
setde date este semnificativ sau nu.
 În aceste cazuri în care un set de date eșuează la oricare dintre
testele menționate anterior, atunci este în întregime adecvat să fie
omise datele respective.
 Ar fi cel mai potrivit, totuși, să fie menționate datele care au fost
omise din concluzie și motivele pentru care au fost omise.
 Acest lucru se datorează faptului că, deși poate fi într-adevăr o
eroare a experimentului / echipamentului poate reprezenta, de
asemenea, o excepție de la concluzia studiului. care poate duce
către o nouă direcție de cercetare.
Prezentarea
deliberat  Un grup de cercetători publică rezultatele testării unei noi familii
deformată a de medicamente care vizează tratarea bolii Lyme.
 Raportează toți compușii pe care i-au dezvoltat, dar îi compară
rezultatelor doar cu compușii anteriori raportați de alții care sunt inferiori ca
altora eficacitate
  Prezentarea deformată a muncii realizată de alții este într-adevăr
o încălcare etică diferită de fabricarea sau falsificarea datelor, deși
Prezentarea cu siguranță poate fi interpretată ca falsificare a datelor altcuiva.

deliberat  Un exemplu al acestei încălcări este să-ți prezenți propriile

concluzii ca fiind rezultatele lucrării altor cercetători.
deformată a  Cu siguranță nu este nepotrivit să îți prezinți concluzia proprie
rezultatelor despre munca unui alt cercetător. Totuși, ceea ce este inadecvat
este să îți prezinți concluzia ca fiind concluzia autorilor originali.
altora  Trebuie foarte clar explicat faptul că această concluzia pe care o
prezentați este interpretarea dvoastră a lucrării celorlalți autori.
 cel mai potrivit ar fi să comparați concluzia dvs. cu cea prezentată
de autorii originali, oferind un context adecvat al concluziilor dvs.
 Prezentarea incorectă a cercetărilor anterioare realizate de alți
cercetători vă permite să vă prezentați rezultatele dvs ca fiind
superioare rezultatelor celorlalți cercetători.
 Intenția: soluția dvs este cea mai bună soluție la o problemă,
 prezentarea muncii dumneavoastră la fel de bună sau superioară
altora va aduce beneficii.
  de obicei greu de prins.
 Singurul mod în care această formă de abatere științifică poate fi
prins dacă autorul original (sau cineva care este familiarizat cu
Cum poate fi munca lor) citește noul raport și surprinde „discrepanța”.
descoperită  Poate fi, de asemenea, remarcat de un cercetător sârguincios care
citește ambele rapoarte pentru a înțelege mai bine studiul.
Amintiți-vă că reviewerii sunt experți în domeniu și există un motiv
probabilitate rezonabilă să fie familiarizați cu lucrarea citată.
 Un grup de cercetători lucrează la dezvoltarea
unei noi metode de sinteză a unor produși.

Neglijenţa în
referirea la Rezultatele lor indică că metoda lor este
superioară unor metode deja existente, dar
descoperiri inferioară altora.
anterioare
În manuscrisul lor, ei nu fac comparație cu alte
metode și susțin că munca lor este prima de
acest fel.
 În primul rând, acest lucru nu trebuie confundat cu neglijența
neintenționată în recunoașterea muncii anterior realizate,
 Nu este lipsit de etică să fii ignorant.
 În acest exemplu, un cercetător nu menționează intenționat
munca care a fost deja făcută în domeniul respectiv pentru a fi
considerat deschizător de drumuri
 Baze electronice de date
 Este responsabilitatea cercetătorilor să depună cel puțin un efort
de bună credință pentru a căuta în toată literatura relevantă
înainte de a începe demersurile de publicare are rezultatelor
cercetării sau depunere aplicație pentru un grant.
 Asta înseamnă că trebuie să citiți fiecare lucrare publicată în
fiecare limbă? Cu siguranta nu
 Trebuie studiată literatura relevantă pentru a vă asigura că nu
încercați să reinventați roata, ceva care seamănă mult mai mult cu
știința incorectă ​decât cu încălcarea eticii.
Publicarea
 Un membru al unui laborator pleacă pe o altă poziție în cadrul unui
rezultatelor alt laborator după un dezacord.
fără acordul  Un manuscris la care a lucrat este trimis la un jurnal fiind trecut și
cercetătorul care a plecat, dar acestuia nu i se comunică acest
tuturor lucru decât după ce manuscrisul este acceptat.
autorilor
 toți autorii trebuie să aprobe publicarea unui articol.
 În unele reviste, toți autorii trebuie să semneze că sunt de acord cu publicarea unui manuscris înainte de
a continua cu recenzia acestuia sau cu publicarea lui.
 Cu toate acestea, astfel de aprobări pot fi și au fost falsificate.
 Cand este trecut cu vederea, este adesea o omisiune cinstită și poate fi rezolvată pașnic.
 Sunt cazuri însă în care unul dintre autori nu este de acord cu una dintre concluziile principale pe care le
expun ceilalți autori.
 Într-un caz ca acesta, ar trebuie să se ajungă la o rezoluție înainte ca manuscrisul să poată fi publicat.
 Sunt de asemenea, cazuri în care unul dintre autori s-ar putea să nu știe despre lucrare și acesta este nu
este de neimaginat, deoarece uneori părți ale cercetării în care este implicat un autor pot fi publicate
ani de zile după ce a părăsit grupul de cercetare.
 Acest lucru se poate produce din eroare sau cu o motivație neetică.
 În ambele cazuri, nu este vina persoanei care nu știe despre publicație.
 Cu siguranță nu au comis nicio greșeală etică în această situație.
 O problemă poate apărea atunci când publicația îi este adusă la cunoștință după
ce este tipărită, autorul constatând doar atunci că nu este de acord cu una dintre
concluziile fundamentale sau că este în opoziție directă cu concluzia respectivă
acesta fiind motivul pentru carea a schimbat centrul de cercetare
 Această situație ar putea provoca, de asemenea, semnificative complicații
pentru cercetător atunci când solicită o subvenție.
 În Național Science Foundation (NSF) biosketch, cercetătorii principali trebuie
să enumere colaboratorii dintr-o anumită perioadă.
 Cu siguranță poate apărea o situație, deși ar trebui să fie rare, când există
publicată o lucrare din lucrările finalizate în cadrul laboratorului respective în
această perioada.
 Agențiile care acordă finanțarea pot apoi interpreta acest lucru ca fiind o parte a
propunerii pentru finanțare completată necorespunzător și resping propunerea
fără a o analiza ceea ce ar constitui o conduită necorespunzătoare din partea lor.
 Alte motive pot obliga un coautor să se opună publicării unui
manuscris.
 Principalul dintre acestea este ordinea autorilor și cine este
identificat ca fiind autorul de corespondență.
 Anumite poziții din lista autorilor sunt mai importante.
 În multe, dar nu în toate revistele, prima poziție de autor este
deosebit de prețuită. Această poziție este de obicei ocupată de
cercetătorul care a contribuit cel mai mult la lucrare: ideea
proiectului, scrierea articolului sau amândouă.
 A fi identificat ca autor de corespondență este, de asemenea, o
poziție foarte apreciată deoarece acea persoană este purtătorul de
cunvînt pe care review-erii sau alți cercetători ar trebui să-l
contacteze dacă au întrebări legate de cercetarea publicată
 În cazuri grave, un autor care poate nu are nimic de-a face cu
experimentul este adăugat la un manuscris pentru a-i da mai
multă „greutate”.
 În ceea ce privește ordinea autorilor, indiferent de regulile revistei,
aceasta este o problemă care ar trebui să fie decisă înainte ca
manuscrisul să fie pregătit
 în primul rând pentru a preveni diverse probleme: împiedicarea
publicării, întârzierea publicarării sau, mai rău, retragerea unui
manuscris de la publicare.
 In timp ce în majoritatea cazurilor, conversația directă este cea
mai bună abordare, nu întotdeauna este un proces simplu
 în cazul în care există mai multe persoane care au contribuit în
mod egal la cercetare, poziția de prim autor poate fi atribuită prin
rotație în cazul în care dintr-o cercetare rezultă mai multe articole
(din aceleași proiecte sau proiecte conexe).
 Un alt mod de rezolvare a acestei probleme este să adăugați o
notă de subsol care să indice că anumiți autori au contribuit în
mod egal la lucrare.
  denaturarea faptelor sau distorsiunea,
Înşelătoria  interpretarea defectuoasă şi
ştiinţifică  sindromul consensului.
  În forma cea mai moderată a sindromului consensului,
argumentele nu sunt decise de un proces ştiinţific care constă în a
identifica şi a remedia defectele metodologice ci de recurgerea la
o formă de proces politic: votul majoritar într-un grup de autorităţi
bine alese.
Sindromul  Consensul devine dogmă de nedesrădăcinat în care criticile
consensului. divergente sunt considerate activităţi eretice.
 Respingerea cererilor de subvenţie pentru critici este suficientă
pentru reducerea acestora la tăcere.
 Perpetuarea consensului poate fi astfel puternic încurajată şi
uneori impusă activ.
 Sindromul consensului a devenit astăzi foarte manifest
  credinţă preconcepută,
 grup de experţi bazat pe alegerea cu grijă şi pentru o cauză
stabilită,
 rezultate bazate pe procesul politic reflectat de opinia majorităţii
şi nu pe un proces ştiinţific,
Sindromul  suprimarea opiniilor divergente în interiorul grupului de experţi
consensului aleşi prin eliminarea dizidenţilor,
 exploatarea stării de (ne)cunoaştere a subiectului dat şi asupra
controversei care poate să apară,
 absenţa analizei profunde a defectelor de metodă care au condus
la rezultatele studiate şi absenţa dorinţei de a ameliora aceste
metode şi de a le remedia.
 evaluarea proiectelor
Conflictul de diseminarea
interese
informaţiei
transferul tehnologic.
  Etica normativă are în vedere prescrierea de norme
pentru comportamentul individual al omului, dar și
pentru organizarea morala a vieții sociale.
 Etica descriptivă prezintă modul în care oamenii se
Tipuri de etică comporta și/sau ce fel de standarde morale adoptă.
 Etica explicativă
 Etica aplicată sau etica profesională studiază aspecte
particulare ale problematizării etice din perspectiva
unor anumite profesii
  mănunchi de discipline care încearcă să
analizeze filosofic cazuri, situații, dileme
relevante pentru lumea reală.
 etica tehnologiei informației,
 etica bunăstarii animalelor,
 etica în afaceri, bioetica,
Etica aplicată
 etica medicală, etica mediului,
 etica cercetarii stiintifice,
 etica în politicile publice,
 etica relațiilor internationale,
 etica mijloacelor de informare
  1. respectarea legii;

Buna conduită  2. garantarea libertăţii în ştiinţă, în cercetarea ştiinţifică şi în

învăţământ;
în cercetarea  3. respectarea principiilor bunei practici ştiinţifice;
ştiinţifică  4. asumarea responsabilităţilor.
  Progresul cunoaşterii este bazat pe libertatea cercetării ştiinţifice.
Această libertate este îngrădită de:

Principii  1. respectarea demnităţii şi a drepturilor omului;

 2. protecţia animalelor;
 3. protejarea mediului ambiant.
Libertatea  1. accesul liber la sursele de informare;

cercetării  2. schimbul liber de idei;

 3. neamestecul factorului politic în activităţile de cercetare –
ştiinţifice se dezvoltare şi inovare;
asigură prin:  4. necenzurarea produselor ştiinţifice;
 Respectarea standardelor ştiinţifice constituie o garanţie a bunei
conduite în cercetarea ştiinţifică.
Principalele  : a) ascunderea sau înlăturarea rezultatelor nedorite;

standarde  b) confecţionarea de rezultate;

 c) înlocuirea rezultatelor cu date fictive;
ştiinţifice  d) interpretarea deliberat distorsionată a rezultatelor şi
generale deformarea concluziilor;
exclud  e) plagierea rezultatelor sau a publicaţiilor;
Principalele  f) prezentarea deliberat deformată a rezultatelor altor cercetători;
g) neatribuirea corectă a paternităţii unei lucrări;
standarde  h) introducerea de informaţii false în solicitările de granturi sau de
ştiinţifice finanţări;
generale  i) nedezvăluirea conflictelor de interese;

exclud  j) derturnarea fondurilor de cercetare;

  k) neînregistrarea şi/sau nestocarea rezultatelor, precum şi
Principalele înregistrarea şi/sau stocarea eronată a rezultatelor;

standarde  l) lipsa de informare a echipei de cercetare, înaintea începerii

activităţii la un proiect de cercetare, cu privire la : drepturi
ştiinţifice salariale, răspunderi, coautorat, drepturi asupra rezultatelor
cercetărilor, surse de finanţare şi asocieri;
generale  m) lipsa de obiectivitate în evaluări şi nerespectarea condiţiilor de
exclud confidenţialitate ale rapoartelor de evaluare, alegaţiilor,
rapoartelor de cercetare etc.;
Principalele  n) publicarea sau finanţarea repetată a aceloraşi rezultate ca
standarde elemente de noutate ştiinţifică, fără a se menţiona sursa iniţială
şi/sau cu adăugiri nesemnificative;
ştiinţifice  o) nerecunoaşterea metodologiilor şi a rezultatelor altor
generale cercetători ca sursă de informare;
 p) nerecunoaşterea erorilor proprii
exclud
Principalele  q) difuzarea rezultatelor proprii într-o manieră iresponsabilă, cu
standarde exagerări şi repetări;
 r) nerespectarea clauzelor granturilor, contractelor, protocoalelor
ştiinţifice etc.;
generale  s) împiedicarea unor cercetători în activitatea lor sau favorizarea
altora.
exclud
 Trokel și Srinivasan au demonstrat în 1983 o nouă formă de
interacțiune laser-țesut, denumită fotoablație.
 Srinivasan, un inginer IBM, a studiat laserul excimer cu fluorură de
argon cu ocazia fotogravării unor cipuri de computer când Trokel,
medic oftalmolog, a sugerat și a dovedit că printr-un proces similar
se poate înlătura discret și precis țesut cornean, cu modificări
minime în corneea adiacentă.
 Laserul excimer, cu o lungime de undă în spectrul UV, la 193 nm,
emite fotoni laser obținuți printr-un proces fotochimic ca urmare a
contracției unor ”dimeri excitați”.
 Observația originală a efectului luminii UV cu lungime de undă
mică asupra corneei este atribuită unui antreprenor civil, John
Taboada, care a studiat la militari posibila toxicitate a laserului.
 Trokel a identificat potențialul laserului excimer în chirurgia
corneană refractivă și terapeutică.
DISPUTA  În 1992, după ce colaborarea între Srinivasan și Trokel s-a încheiat
din toate punctele de vedere, Trokel a depus dosarul pentru
RANGASWAMY obținerea unui brevet, înscriindu-se singur ca inventator.

SRINIVASAN –  Srinivasan nu avut niciun beneficiu financiar din munca sa. Aceasta
este una dintre cele mai grave încălcări ale eticii colaborativă în
VISX istoria recentă.
 Colaborarea a început în 1983 când Trokel l-a convins pe Srinivasan
să-l ajute să dezvolte o metodă pentru chirurgia corectivă a vederii
folosind un laser excimer.
 Srinivasan nu numai că nu a știut despre un brevetul depus de
Trokel în 1992, dar au existat și alte probleme, din perioada
colaborării care l-ar fi făcut pe un alt colaborator mai atent să se
îndepărteze
 De exemplu, într-o lucrare la care ambii cercetători au fost co-
autori Srinivasan a descoperit mai multe erori
 Într-o altă lucrare afirmațiile Srinivasan au fost corectate de Trokel
pe baza sugestiilor editorilor American Journal of Ophthalmology.
 Printre erorile găsite de Srinivasan au fost o utilizare greșită a cel
puțin unei referințe și o trimitere la lucrări scrise de către
Srinivasan care erau în stadiul de „urmează să fie publicate” sau
„nepublicate”.
 Acest ultim punct este important întrucât calendarul unui raport
poate fi folosit pentru a stabili autorii unei invenții
 Srinivasan susține că nicio lucrare care să descrie utilizarea
laserului excimer efectuată de către Srinivasan și colegii săi de la
IBM nu s-a regăsit în articol.
 În 2000, o decizie a Comisiei pentru Comerț Internațional (ITC)
privind brevetul lui Trokel l-a declarat invalid, susținând că
Srinivasan ar fi trebuit să fie numit coautor.
 Decizia ITC afirmă în continuare că Trokel în cunoștință de cauză și
în mod deliberat a acționat cu înșelăciune la depunerea brevetului.
 Au mai fost și alte procese inițiate împotriva Trokel și Visx, o
companie în care Trokel este acționar.
 Ceilalți acționarii au dat în judecată compania, susținând că au fost
induși în eroare de brevetele frauduloase.
 Srinivasan a servit ca martor expert în mai multe procese
introduse împotriva lui Visx și Trokel
 Trebuia sa fie Srinivasan mai vigilent față de modificările pe care
le-a făcut Trokel manuscrisului scris împreună?
 Li se datorează acționarilor Visx ceva?
 compania a făcut milioane de dolari de pe urma brevetului
  Chinina este un puternic medicament antimalaric (și pentru o
vreme a fost singurul preparat recunoscut)
 Nevoia de chinină a fost probabil cea mai mare în timpul celui de-
Woodward și al doilea război mondial când accesul la arborii cinchona a fost
blocat de preluarea japoneză a insulei Java.
chinina  Robert Burns Woodward și William von Eggers Doering au răspuns
la acest apel urgent pentru sinteza chininei, deși munca lor nu a
fost niciodată folosită de fapt pentru a pregăti acest lucru
important medicament.
 Woodward și Doering au publicat o lucrare cu titlul „Sinteza totală
de chinină. "
 De fapt, sinteza lor nu a fost o sinteză totală conform standardelor
actuale; în schimb, a fost ceea ce numim astăzi o sinteză formală.
Trebuie remarcat faptul că
 termenul de sinteză formală nu era fost utilizat pe scară largă în
1944, momentul publicării lor,deși este cu siguranță folosit astăzi.
Acestă analiză semantică nu are nicio legătură cu faptul dacă sau
 nu Woodward și Doering s-au comportat fără etică; au folosit
terminologie consecventă odată cu epoca lor.
 Prin urmare, ar fi o pierdere profundă de timp să vă lăsați agățați
de alegerea cuvintelor.
  O sinteză totală (în termenii de azi este obținerea: este pregătirea
unei substanțe din materii prime disponibile în comerț.
 Este o sinteză totală, ceva realizat de la zero.
 O sinteză formală (din nou, termenii de astăzi) este o sinteză care
Care este însă ajunge la un intermediar din care altcineva a arătat cum se poate
transforma în produs final.
diferența?  Acesta din urmă este ceea ce au făcut Woodward și Doering. În
lucrarea de prezentare a lor Work, Woodward și Doering au citat în
mod corespunzător opera lui Rabe, a cărui lucrare din 1918 a
arătat că un intermediar (pe care ei l-au sintetizat) ar putea fi
conduce la chinină.
 Mai mulți chimisti organici (printre ei, Gilbert Stork, care insusi a
contribuit la prima sinteză stereoselectivă totală a chininei în
2001) a pus sub semnul întrebării dacă sinteza lui Rabe ar fi
funcționat sau nu.
 Deși Hoffman - LaRoche a explorat pe scurt abordarea lui Rabe în
anii 60, a descoperit că are nevoie de o modificare care a fi făcut-o
impracticabilă pentru ei și și-a publicat propria sinteză a chininei în
anii 1970
 abia în 2008 cercetătorii Robert Williams și Aaron Smith au supus
în cele din urmă Metoda Woodward - Doering – Rabe la un test
complet.
 au demonstrat că sinteza lui Rabe a funcționat în mod rezonabil
până la ultimul pas.
 Au descoperit în cele din urmă că dacă unul dintre reactivii sensibili
la aer din acest pas a fost expus aerului (condiții extrem de posibile
în laboratorul lui Rabe în 1918) reacția a funcționat destul de bine.
 Din nou, aici, s-ar putea să nu existe mai multe de discutat în ceea ce
privește comportamentul necorespunzător în cercetare
 Nu a fost niciodată sugerate sau să fie făcute acuzații directe de
conduită științifică necorespunzătoare
 Ce s-a pus în discuție au fost regulile științifice:
 Este „corect” să crezi cuvântul altcuiva? Dacă nu putem face acest
lucru, întregul sistem se destramă pentru că suntem obligați să
reinventăm constant roata.
 Dar, dacă nu verificăm niciodată, autocorectării științifică nu va
funcționa.
 Problema ar fi fost identificată mai repede dacă produsul intermediar
al lui Rabe ar fi fost utilizat pentru sinteza chininei conform procedeului
lui Woodward – Doering pt a fi comercializat.
 În momentul publicării rezultatelor Woodward și Doering (1944),
războiul era aproape terminat, nemaiexistând nevoia de a explora
această cale de sinteză.
  Acest caz este rezultatul unui plan al avocatului texan în domeniul
proprietății intelectuale, Michael Shore.
 În 2012, Congresul a adoptat America Invents Act, care a
Transferul unui simplificat procedurile pentru soluționarea provocărilor privind
brevetele și mărcilor din Statele Unite
brevet către un  Stone a observat, printre altele, că prin acest nou act, legea era
trib indian în scrisă într-un mod care nu se aplica țărilor străine și națiunilor nativ
americane.
vederea  El și-a dat seama, de asemenea, că acest lucru va face valabile
evitării brevetele deținute de astfel de entități suverane pe o perioadă
semnificativ mai mare decât același brevet deținut de instituțiile
invalidării supuse noii proceduri.
 Apoi și-a propus să găsească un suveran potrivit și, în cele din
urmă, a făcut un parteneriat cu tribul Mohawk St. Regis din statul
New York, lângă granița cu Canada.
 El atunci a căutat un deținător de brevet nesuveran și l-a găsit pe Allergan, ale
cărui brevete pentru Restasis au fost contestate de două companii, Mylan și Teva,
ambele dorind să producă versiuni generice ale medicamentului.
 Brevetul pentru medicamentul respectiv îi conferea lui Allergan peste 1,5 miliarde
de dolari pe an dacă avea monopol în zonă.
 Shore a intermediat o înțelegere în care Allergan transfera brevetul către tribul
Mohawk St. Regis care, la rândul său, urma să-l închirieze lui Allergan, care urma
să-i plătească tribului 15 milioane de dolari pe an și 13,75 milioane dolari în avans.
În octombrie 2017, un judecător federal din Texas a decis că unele dintre
brevetele restante ale Allergan earu invalide.
Allergan a indicat că va face apel.
Judecătorul a criticat schema lui Shore, spunând „Imunitatea suverană nu
trebuie tratată ca marfă monetizabilă. ”
Unii membri ai Congresului, conduși de senatoarea Claire McCaskill, au fost
de acord cu această poziție până la punctul de a cere revocarea imunității
suverane a nativilor americani în cazurile de cererilor de brevet,
Răspuns a fost că vor fi penalizați doar nativii americani și nu va fi rezolvată
breșa legislativă care a inspirat schema lui Shore.
Shore a continuat spunând că dacă opțiunea națiunilor suverane privind
nativii americani va fi închisă, ar urma universitățile de stat, ajungând până
la a spune că este în discuții cu mai multe colegii și universități adresându-se
majoritar populației de culoare, aflate sub controlul statului, care ar putea
beneficia în mod similar de prevederile legii.
 februarie 2018: Curtea de Apel pentru brevete, o instanță condusă de Biroul
Statelor Unite pentru Brevete și Mărci, a decis că imunitatea tribală nu se aplică
procedurilor de revizuire a brevetelor.
 Tribunalul a pornit de la faptul că, datorită taxelor foarte mari pe care Allergan le-a
plătit tribului, firma a păstrat un drept de proprietate asupra brevetelor, indicând
că acest lucru înseamnă procedurile ar putea continua fără participarea tribului.
 Cu toate acestea, o lună mai târziu a Circuitul federal a decis suspendarea
contestării brevetului.
 Între timp, un grup bipartinic de senatori, condus de senatoarea Claire McCaskilla
a introdus un proiect de lege care ar împiedica companiile să „închirieze”
imunitatea suverană în felul în care a încercat Allergan.
 Proiectul de lege, numit “Preserving Access to Cost Effective Drugs Act” nu a fost
încă votat