COLONILE EVREIEŞTI DIN BASARABIA IN SECOLUL AL XIX-LEA

Primele colonii evreieşti în Basarabia au apărut la mijlocul anilor '30 -

inceputul anilor '40 ai sec XIX iar statutul definitiv al acestor colonii a fost
confirmat odata cu adoptarea Regulamentului despre evreii agricultori din
26 decembrie 1844.
Iniţiativa creării unor colonii evreieşti în Basarabia aparţine negustorilor
David Zelenski din Kremenciug, Iosif Rabinovici din Pavlograd şi mic-
burghezului Iacov Goldenveizer din Uman, care la sfârsitul anului 1840 se
adresează guvernatorului general al Novorosiei şi Basarabiei M.S. Voronţov
cu rugămintea „să li se permită să cumpere de la stat 5 mii desetine de
pământ în Basarabia şi să întemeieze acolo o colonie agricolă evreiască”,
Ei argumentau necesitatea organizării coloniilor evreieşti în Basarabia prin faptul
că „evreii din Rusia, în număr de 1500000
de persoane, îşi asigură existenţa pe două căi: de pe seama comerţului, în special a
comerţului mărunt şi a meşteşugului. Dar aceste două izvoare nu sunt stabile şi nu
pot asigura existenţa unor familii mari. Ca rezultat, evreii au devenit săraci; astfel
încât prin acţiuni necinstite au început să-şi asigure existenţa în mod ilegal,
imoralitatea devenind deja pentru mulţi din ei o trăsătură de caracter. Iată din ce
cauză evreilor au început să li se incrimineze toate viciile, toate mârşăviile, de cele
mai multe ori exagerate”

Toţi evreii din Basarabia care au primit religia creştină până la aplicarea acestei dispoziţii erau
eliberaţi pentru totdeauna de plata impozitelor şi a prestaţiilor. Evreii erau obligaţi să-şi aleagă
modul de viaţă, iar în timpul înscrierii în societăţile orăşeneşti sau în aşezările de stat să respecte
dispoziţia Consiliului de Stat din 26 septembrie 1829. Aceste privilegii nu se răspândeau asupra
copiilor evreilor botezaţi după ce părinţii au primit religia creştină. Pe viitor, toţi evreii convertiţi
puteau beneficia de privilegii doar pe un termen de trei ani, după expirarea căruia aceştia erau
supuşi impozitelor şi prestaţiilor în baza principiilor generale
 Evreii din Basarabia

Basarabia nou formată la începutul sec. XIX a fost o regiune cu puțini locuitori, populația ei
constituind aproximativ 256 de mii de persoane, dintre care evreii constituiau aproximativ 12%.

Deși aveau drepturi limitate, evreii încep să aibă un rol semnificativ în dezvoltarea economiei
ținutului. În Chișinău, la sfârșitul sec. XIX, evreilor le aparțineau 29 din 38 de uzine și fabrici,
șase mori cu aburi, cinci fabrici și depozite de tutun, patru tipografii. Evreii au fost primii care
au început să se ocupe de perfecționarea procesului de uscare a prunelor și au deschis piețe în
acest scop. Ei exportau păsări, ouă, pene, puf și alte produse agricole. În acea perioadă, evreii
cultivau 90 la sută din tutunul din Basarabia.

Majoritatea evreilor localnici însă, inclusiv cei din Chișinău, se ocupau cu comerțul și
transportul, erau hamali, lucrători sezonieri pe plantațiile de viță de vie.
Tabelul confirmă stratificarea
evreilor din Basarabia în patru
categorii sociale: negustori,
agricultori, meşteşugari şi mica
burghezie

Aproximativ 16% din populația

evreiască a țării este reprezentata de
agricultori evrei. În colonii, se cultivă
tutunul și vinificația, se cultivă noi
soiuri de struguri francezi, se deschid
școli evreiești.

Negustorii evrei deţineau

monopolul celor mai importante
ramuri comerciale: comerţul cu
cereale, băuturi alcoolice, sare
 Situaţia demografică şi economică a coloniilor evreieşti din Basarabia în 1909,
în baza datelor comunităţilor evreieşti

*Din numărul total de 9 colonii câte existau în Basarabia la sfârşitul sec. al XIX-lea, la
începutul sec. al XX-lea (1909) au rămas doar 6 colonii.
 Destramarea Coloniilor Evreiesti in Basarabia

Nereuşita organizării coloniilor evreieşti în Basarabia a fost determinată de faptul

că evreii arendau, de regulă, pământul de la moşieri şi, după expirarea termenului
de arendă, moşierul îi putea alunga în orice moment de pe pământurile arendate.
În plus, nici statul nu a manifestat o atenţie deosebită faţă de evreii agricultori,
comparativ cu coloniştii străini. Existau şi alţi factori care au influenţat direct
rezultatele colonizării: sărăcia şi mizeria în care trăiau coloniştii evreii, lipsa de
cunoştinţe şi deprinderi în sfera agricolă, permanentele secete care pustiiau
câmpurile, sistemul birocratic cu care se ciocneau coloniştii frecvent, abuzurile de
tot felul la construcţia caselor pentru evrei, asigurarea proastă cu inventar agricol,
forţă de tracţiune etc. Astfel evreii din Basarabia pleacă în America, America
Latină, Europa. Primii emigranți în Palestina.