Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Teză de licență
Chișinău – 2021
Actualitatea temei:
Agresivitatea la tineri a existat aproape întotdeauna, însă,
preocupările pentru înţelegerea şi diminuarea acestui fenomen
social sunt destul de recente.
Gradul de cercetare a temei:
Agresivitatea poate fi împărțită în trei categorii de teorii: prima teorie susținută
de S. Freud și K. Lorenz; a doua teorie ca frustrare-agresivitate elaborată de Jhon
Dollard; a treia teorie susținută de Albert Bandura care formulează teoria
învățării sociale.
Cei despre inteligența emoțională, ea a fost studiată și explicată de așa savanți
ca: Peter Salovey și Jhon D. Mayer; Reuven Bar-On, Daniel Goleman, Savca L.,
Racu I. și alții.
CAPITOLUL I. FUNDAMENTE TEORETICE PRIVIN
COMPORTAMENTUL AGRESIV ȘI INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ LA
TINERI
Tinereţea se caracterizează printr-o armonizare, stabilizare şi maturizare
psihică şi psihosocială. [4].
Inteligența emoțională:Termenul de inteligența emoțională a fost formulată
pentru prima dată într-o teză de doctorat, în S.U.A., în 1985, Wayne Leon
Payne consideră că inteligența emoțonală este o ablitate care implică o
relaționare creativă cu stările de teamă, durere și dorință[3].
Comportamentul agresiv:Agresivitatea este înnăscută, poziție susținută de
autori precum Sigmund Freud și Konrad Lorenz. În viziunea lui Freud,
agresivitatea este un instinct.
Capitolul II. STUDIUL EXPERIMENTAL ȘI INTERPRETAREA
REZULTATELOR.
2. Ipotezele :
Tabelul 2.1.
Prezentarea frecvenței stărilor psihice l (H. Eysenck)
Stări psihice
Cotele înalte la toate aceste 4 stări psihice ne face să înțelegem mai bine cauza
încălcării regulilor sociale și 75% a respondenților ce manifestă rigiditate la
nivel ridicat și mediu confirmă gradul lor înalt de inadaptare socială.
Tabelul 2.3.
Distribuirea rezultatelor pe nivele la scala agresivității (după Eysinck)
Valid Cumulative
Frequency %
% %
mediu 16 40 40 40
Valid Cumulative
Frequency %
% %
7.50%
maturitateemoțională redusă
Coeficientul Pragul
Variabilele
de corelație (r) de semnificație
,017 p≤0,001
Concluzie:
Datele reflectate în tabelul 2.5. obținute de la scala de Agresivitate a testului de diagnosticare
autoaprecierii stărilor psihice Eysenck și Chestionarul de maturizare emoțională Friedmann,
efectuând calculul statistic prin intermediul coeficientul de corelație Bravis Pearson. Astfel,
am obținut corelație pozitivă statistic semnificativă.
Rezultatele reflectate confirmă ipoteza trei precum că există o corelație semnificativ pozitivă
între comportamentul agresiv și nivelul de inteligență emoțională scăzută la tinerii în conflict
cu legea.
Concluzia finală și recomandări:
Există foarte mulți cercetători care sau preocupat cu cercetarea comportamentului agresiv și
a inteligenței emoționale. Partea teoretică conține informații despre aceste două stări psihice.
Partea practică este prezentată prin cercetarea detaliată a acestui fenomen. Am folosit 2 teste
pentru analiza interacțiunia dintre inteligența emoțională și comportamentul agresiv, pentru a
prezenta ce diferențe sunt și dacă acestea sunt semnificative la tinerii în conflict cu legea cu
vârstele cuprinse între 18-35 de ani care sunt la evidență la Biroul de probațiune Chișinău.
Recomandări
1. În vederea diminuării comportamentului agresiv la tinerii în conflict cu legea, crearea unor
condiții optime de dezvoltare a inteligenței emoționale va îmbunătăți procesul de remediere a
agresivităţii acestora.
2. Educarea și dezvoltarea inteligenței emoționale în cadrul familiei, unde părinții pun accent pe
importanța sentimentelor tânărului și îl încurajează în exprimarea acestora.
3. Măsurile multidimensionale în profilaxia comportamentului agresiv ar contribui la
diminuarea comportamentului delicvent, criminal și la formarea deprinderilor de relații
bazate pe respect reciproc, toleranță, etc.
Bibliografie:
1. MATCOVSCHI A.,Svetlana MORARU,symposia studentium,2003,p.39.
2. NECULAU A., Psihologie socială, Aspecte contemporane. Nicolae Mitrofan.
Agresivitatea. Editura Polirom, Iași, 1996.
3. ROCO M., Creativitate și IE, 2001, 2004, 2007, editura polirom, Iași, pp.138-143.
4. VERZA E., Psihologia Vârstelor. Ciclurile Vieții, Editura Didactică și Pedagogică, R.A.,
București, 1997, pp.268-274.
Mulțumesc pentru atenție!