Tulbură rile afective

Tulbură rile afective

• Condiţii frecvente, potenţial letale, dar foarte tratabile

• Schimbare în dispoziție sau afect, însoțită de o schimbare a întregului

nivel al activită ții, cu debut adesea corelat cu evenimente sau situații
stresante
• Includ:
• Tulbură rile depresive majore
• Tulbură rile bipolare (I şi II)
• Tulburarea distimică
• Tulburarea ciclotimă
Epidemiologie
Epidemiologie și impact socio-economic
• Depresia are o prevalență mare – 1 din 7 persoane vor prezenta un episod
depresiv de-a lungul vieții
• Multe persoane vor prezenta o evoluție recurentă sau cronică a afecțiunii
– determină o afectare substanțială a funcționă rii psihosociale
• Este principala cauză de dizabilitate în ță rile dezvoltate și a 4 a cauză în
lume
• Costurile economice ale asistă rii depresiei sunt mari, atâ t cele directe –
ale tratamentului medical, câ t și cele indirecte, care se reflectă în
absenteism și scă derea productivită ții muncii
Costuri medicale și socio-economice ale depresiei
• Pacienții depresivi au un risc de mortalitate de 2 ori mai mare datorită
cauzelor directe (suicid) sau indirecte (medicale)
• Pacienții depresivi au un risc de 1,8 ori mai mare de a dezvolta o afecțiune
somatică în primul an după diagnostic (mai ales afecțiuni cardiace)
• În termeni de productivitate a muncii pacienții cu depresie beneficiază de
3-4 ori mai multe zile de concediu medical decâ t indivizii fă ră depresie
Costuri medicale și socio-economice ale tulbură rii
bipolare
• Pacienții cu tulburare afectivă bipolară utilizează de 3-4 ori mai multe
resurse medicale comparativ cu pacienții fă ră această afecțiune dar și cu
pacienții cu alte afecțiuni psihiatrice
• Comorbidită țile contribuie la povara pe care afecțiunea o exercită asupra
sistemului medical (abuzul de substanțe, anxietatea)
• La costurile directe (spitalizare) se adaugă costurile indirecte (funcționare
redusă , pierderea locului de muncă , probleme judiciare, afectarea
echilibrului familial)
 Epidemiologia tulburării depresive
majore şi a tulburării bipolare
Tulburare depresivă Tulburare bipolară I
majoră
Incidenţa (caz nou /an) 1/100 bărbaţi 1,2/100 bărbaţi
3/100 femei 1,8/100 femei
Prevalenţa (caz 2-3/100 bărbaţi 1/100 bărbaţi si femei
existent) 5-10/100 femei
Sex 2:1 femei / bărbați Distribuţie pe sexe identică

Vârsta 40 ani-vârsta medie bărbaţi şi 30 de ani vârsta medie

femei bărbaţi si femei
10% din cazuri > 60 ani;
5% <40 ani

Rasa Nu sunt diferenţe

 Epidemiologia tulburarii depresive
majore si a tulburarii bipolare

Tulburare depresivă Tulburare bipolară I

majoră
Socio-cultural Antecedente familiale de abuz de Antecedente familiale de
alcool/depresie/pierdere manie, boala bipolară
parentală înainte de 13 ani
Istoric familial Risc de 20-25%pentru
rude grad I, 50% din
bolnavii bipolari au un
părinte cu tulburare a
dispoziţiei. Copilul cu un
părinte bipolar are un risc
de 25% de a face
boala.Copilul cu ambii
părinţi are risc de 50-75%
de a face boala
Tulbură rile afective: etiopatogenie
• Factori genetici

• Deficite ale neurotransmisiei la nivel cerebral

• Tulbură ri la nivelul axei hipotalamo - hipofizare

• Tulbură ri ale ritmului circadian

• Tulbură ri de personalitate

• Evenimente de viață în copilă rie

• Distorsiuni cognitive

• Învă țarea neputinței – Learned helpnessness

Monoamine
• Mai mulți neurotransmiță tori sunt implicați în reglarea dispoziției

• Efectele noradrenalinei, serotoninei și dopaminei se suprapun în sistemul

nervos central
• Toți cei 3 neurotransmiță tori sunt implicați în dispoziție, emoție și
cunoaștere
• Astfel, simptomele depresive pot rezulta din dereglarea orică ruia sau a
tuturor acestor sisteme de neurotransmiță tori
Neurotransmiţătorii care sunt
implicaţi în fiziopatologia depresiei
Noradrenalina Serotonina

Anxietate
Energie
Iritabilitate
Impulsivitate
Interes
dispoziţie, emoţii,
funcţii cognitive Sex
Apetit
Motivaţie
Agresivitate

Instincte

Dopamina

Stahl SM. Essential Psychopharmacology: Neuroscientific Basis and Practical Applications.

2nd ed. Cambridge, UK: Cambridge University Press; 2000:152.
Factori biochimici: ipoteza monoaminelor
• Manie:
• Excesul de dopamină - comportament hedonic
• Excesul de noradrenalină - energie ridicată

• Depresie:
• Dopamină scă zută - anhedonie
• Noradrenalină scă zută - deficit de atenție și energie
• Serotonină scă zută - depresie, impulsivitate

• Efectul antidepresivelor: reglarea descendentă a receptorilor -

NORMALITATE
Clasificare diagnostică ICD 10
Clasificarea ICD 10 – Episodul depresiv
• F32.0 – Episod depresiv ușor
• F32.00 – Fă ră simptome somatice
• F32.01 – Cu simptome somatice

• F32.1 – Episod depresiv moderat

• F32.10 – Fă ră simptome somatice
• F32.11 – Cu simptome somatice

• F32.2 – Episod depresiv sever fă ră simptome psihotice

• F32.3 – Episod depresiv sever cu simptome psihotice

• F 32.8 – Alte episoade depresive

• F 32.9 – Episod depresiv nespecificat

Manifestă ri clinice
Episodul depresiv
Episodul depresiv major
Criterii DSM V
A. Cinci sau mai multe din urmă toarele simptome cel puțin 2 să ptă mâ ni
(obligatoriu 1 sau 2)
1. Dispoziție depresivă cea mai mare parte a zilei, aproape zilnic (sentimente de tristețe, vid
interior sau lipsă de speranță ), plâ ns facil
2. Diminuarea marcată a interesului și plă cerii pentru toate sau aproape toate activită țile
3. Scă dere / creștere în greutate (modificarea cu peste 5% din greutatea corporală în decurs
de o lună ) sau scă derea / creșterea apetitului aproape zilnic
4. Insomnie sau hipersomnie
5. Agitație sau lentoare psihomotorie
6. Astenie sau pierderea energiei
7. Sentimente de inutilitate sau vinovă ție exagerată sau inadecvată (pot atinge nivel psihotic)
Episodul depresiv major
Criterii DSM V
A. Cinci sau mai multe din urmă toarele simptome cel puțin 2 să ptă mâ ni
8. Capacitate diminuată de a gâ ndi sau de a se concentra sau indecizie
9. Gâ nduri recurente de moarte, ideație suicidară recurentă fă ră un plan clar sau
tentativă de suicid ori planificarea unui suicid

B. Simptomele cauzează disconfort semnificativ clinic sau deficit în

domeniile social, profesional ori alte arii importante de funcționare
C. Episodul nu poate fi atribuit efectelor fiziologice ale unei substanțe sau
altei afecțiuni medicale
Depresia (episodul depresiv major)
- informaţii obţinute din istoric -

• Dispoziţie depresivă

• Anhedonie (incapacitatea de a simţi plă cere)

• Retragere socială

• Lipsa motivaţiei, toleranţă redusă la frustrare

• Semne vegetative:
• Pierderea libidoului
• Scă dere în greutate şi anorexie
• Creştere în greutate şi hiperfagie
Depresia (episodul depresiv major)
- informaţii obţinute din istoric -

• Semne vegetative:
• Nivel scă zut al energiei, fatigabilitate
• Tulbură ri menstruale
• Treziri matinale – insomnie terminală – 75% din pacienţi – insomnie sau
hipersomnie
• Variaţie diurnă a dispoziţiei – simptome mai intense dimineaţa
• Constipaţie
• Uscă ciunea gurii
• Cefalee
Depresia (episodul depresiv major)
- date obţinute din examinarea stă rii prezente -

• Aspectul şi comportamentul general

• Inhibiţie sau agitaţie psihomotorie
• Contact ocular deficitar, plâ ns spontan

• Afect – inhibat sau labil

• Dispoziţie – deprimată , iritată , frustrată

• Vorbire – spontaneitate redusă sau absentă , monosilabică , pauze

lungi, voce slabă , monotonă
Depresia (episodul depresiv major)
- date obţinute din examinarea stă rii prezente -
• Conţinutul gâ ndirii –
• Ideaţia suicidară afectează 60% din pacienţii depresivi, 15% încearcă să se sinucidă ;
ruminaţii obsesive; sentimente de lipsă de speranţă , valoare, de vinovă ţie, preocupă ri
somatice, halucinaţii şi deliruri congruente cu dispoziţia

• Cogniţie – dificultă ţi de concentrare, hipomnezie

• Critica bolii şi judecata – modificate, cauza – distorsiuni cognitive în

sensul devaloriză rii personale
Depresia (episodul depresiv major)
- elemente asociate-
• Acuze somatice – pot masca depresia – cardiace, gastro – intestinale,
genito – urinare
• Delir de vinovă ţie, să ră cie şi persecuţie meritată ,

• Delir somatic şi delir nihilist (sfâ rşitul lumii)

Depresia: O afecţiune sistemică—
Manifestări emoţionale şi fizice
 Cefalee
 Oboseală
 Dispoziţie depresivă
 Ameţeli
 Anhedonie  Dureri toracice
 Lipsă de speranţă  Dureri articulare
 Dureri de spate
 Autodepreciere  Acuze gastroenterale (greaţă ,
 Memorie afectată vă rsă turi, constipaţie, diaree,
flatulenţă )
 Dificultă ţi prosexice  Disfuncţii sexuale
 Anxietate  Probleme menstruale
 Gâ nduri negre

DSM-IV-TR. Washington, DC: American Psychiatric Association; 2000.

Kroenke K, et al. Arch Fam Med. 1994;3:774-779.
Depresia (episodul depresiv major)
- elemente cu specificitate de vâ rstă -
• Prepubertar – acuze somatice, agitaţie, tulbură ri anxioase, fobii

• Adolescenţă – abuz de substanţe, comportament antisocial, nelinişte,

dificultă ţi şcolare, sensibilitate crescută faţă de rejecţie, igienă precară
• Vâ rstnici – deficite cognitive – hipomnezie, dezorientare, confuzie,
distractibilitate
• Pseudodemenţă
Afecțiuni medicale generale asociate cu simptome
depresive
• Afecțiuni neurologice • Afecțiuni sistemice
• Boala Alzheimer, Demența • Infecții virale sau bacteriene
• Boala cerebrovasculară
• Afecțiuni inflamatorii
• Neoplasmul cerebral
• Artrita reumatoidă
• Traumatismele cerebrale
• Sindromul Sjogren
• Infecții SNC
• Boala Parkinson, Epilepsia • Lupusul eritematos sistemic

• Boala Huntington • Arterita temporală

• Sindromul migrenos, Hidrocefalia

• Apneea în somn
• Boala Wilson
Afecțiuni medicale generale asociate cu simptome
depresive
• Tulbură ri endocrine • Alte afecțiuni
• Boala Cushing • HIV / SIDA
• Boala Addison • Cancer
• Hiperaldosteronism • Sindromul Klinefelter
• Tulburarea premenstruală • Infarct miocardic
• Afecțiuni tiroidiene /paratiroidiene • Porfirie
• Deficiențe în vitamina B12 (folat, • Status postoperator
vitamina C, niacină , tiamină )
• Boală renală și uremie
• Neoplazii sistemice
Evoluţie şi prognostic
• 15% din bolnavii depresivi se sinucid
• Un episod depresiv mediu netratat durează în jur de 10 luni
• Cel putin 75% din pacienţii afectaţi vor face un al doilea episod depresiv,
de obicei în primele 6 luni după episodul iniţial.
• Numă rul mediu de episoade depresive de pe parcursul vieţii bolnavului
este de 5
• Prognosticul în general este bun: 50% se remit, 30% se remit parţial, 20%
evoluează cronic
• 20-30% din pacienţii distimici dezvoltă tulburare depresivă majoră ,
tulburare bipolară II, sau tulburare bipolară I
Clasificare diagnostică ICD 10
Clasificarea ICD 10 – Tulburarea depresivă recurentă
• F33.0 – Tulburare depresivă recurentă cu episod actual ușor
• F33.00 – Fă ră simptome somatice
• F33.01 – Cu simptome somatice

• F33.1 – Tulburare depresivă recurentă cu episod actual moderat

• F33.10 – Fă ră simptome somatice
• F33.11 – Cu simptome somatice

• F33.2 – Tulburare depresivă recurentă cu episod actual sever, fă ră simptome

psihotice
• F33.3 – Tulburare depresivă recurentă cu episod actual sever, cu simptome psihotice

• F33.4 – Tulburare depresivă recurentă în prezent în remisiune

• F33.8 – Alte tulbură ri depresive recurente

• F 33.9 – Tulburare depresivă recurentă nespecificată

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
• Tristeţea normală

• Doliul

• Anxietatea şi panica

• Schizofrenia

• Tulb somatoformă

• Tulb legate de stres

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
AFECŢIUNI SOMATICE
• Boli neurologice – epilepsie, AVC, Parkinson, scleroza multiplă

• Boli cardiovasculare

• Cancer

• Boli endocrine
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
• Rezerpina • Contraceptive orale

• Alfa-metildopa • Steroizi

• Sevraj amfetamine • Tamoxifene

• Betablocante • Cimetidină

• Fenobarbital • Acetazolamidă
Pacienții cu urmă toarele simptome au risc crescut pentru
tulburare depresivă majoră și necesită screening:
• Durere cronică

• Afecțiuni somatice cronice (diabet, tulbură ri cardiace, etc)

• Simptome somatice fă ră suport / inexplicabile

• Vizite frecvente la medicul de familie

• Status postpartum

• Stressori recenți psihosociali

Tratament
Remisiunea este scopul
tratamentului
• Simptome minime sau absente (HAM-D17 7)

• Restaurarea integrală a capacită ţii de funcţionare în toate domeniile vieţii

• muncă , hobbies/interese personale, relaţii sociale

• Pacientul nu poate fi deosebit de indivizii fă ră depresie

DSM-IV-TR. Washington, DC: American Psychiatric Association; 2000.

Rush AJ, Trivedi MH. Psychiatr Ann. 1995;25:704-705, 709.
Alegerea tratamentului:
• Scopul este remisiunea
• Antidepresive care şi-au demonstrat eficacitatea
• Doze adecvate
• Asigură complianţa pacientului

• Ideal este să previi urmă torul episod

American Psychiatric Association. Practice Guideline for the Treatment of

Patients With Major Depression. 2nd ed. Washington, DC; 2000.
Evoluţia antidepresivelor
Spectru larg Acţiune mai selectivă Antidepresive moderne

1950s 1960s 1970s 1980s 1990s 2000+

Imipramine Clomipramine Maprotiline Fluoxetine Nefazodone Escitalopram

(1957) Nortriptyline Amoxapine Sertraline
Mirtazapine Duloxetine
Amitriptyline Paroxetine
Desipramine Fluvoxamine Venlafaxine
Citalopram
Phenelzine
Isocarboxazid Bupropion
Tranylcypromine
Tratamentul episodului depresiv major
 Sunt tratabile la 70-80 % dintre bolnavi

 Se integrează farmacoterapia cu intervențiile psihoterapeutice;

 Tratamentul farmacologic este aproape întotdeauna indicat în tulburarea

depresivă majoră si in tulburarea distimică
 Inhibitorii selectivi ai recaptă rii serotoninei (SSRI) au devenit cei mai
prescriși: agenți de prima linie în tratamentul depresiei.
↓
 Efecte secundare – anxietate, tulbură ri gastro-intestinale,
cefalee, disfuncție sexuală schimbarea medicației, a dozei sau asocierea
Wellbutrin – bupropion
 Insomnia se poate trata cu benzodiazepine, Zolpidem, Trazodona sau
Mirtazapina (Remeron)
Principii de bază în tratamentul depresiei
• - Discutarea cu pacientul a posibilită ților terapeutice și/sau a
tratamentului nonfarmacologic;
• - Discutarea evoluției simptomatologiei sub tratament

• Prescrierea dozei de antidepresiv – cea mai mică doză eficientă posibilă

• Pentru primul episod continuarea tratamentului cel puţin 4 – 6 luni după

remiterea simptomelor
• Oprirea tratamentului – gradual – risc de apariţie a simptomelor de
discontinuare – se opreşte gradat, cu scă derea dozei în 4 să ptă mâ ni
Fazele de tratament ale depresiei
Faza Durată Scopuri Activități

Acută 8 – 12 să pt • Remisia simptomatologiei • Stabilirea unei alianțe terapeutice

• Îmbună tă țirea • Educarea pacientului
funcționă rii sociale și • Alegerea tratamentelor
ocupaționale • Evaluarea / gestionarea efectelor
secundare
• Monitorizarea efectelor terapeutice

De stabilizare 6 – 24 luni • Revenirea la funcționarea • Educarea pacientului

sau mai mult normală socială și • Evaluarea / gestionarea efectelor
ocupațională secundare
• Prevenția recă derilor și • Reabilitarea capacită ții de muncă și a
recurențelor funcționalită ții sociale
• Monitorizarea recurențelor
Psihoterapia
• Depresia uşoară – de elecţie

• Depresia moderată – alternativă

(+/- chimioterapie)

• Depresia majoră – tratament adjuvant

Tratamentul psihologic- episodul depresiv
• Terapia cognitivă – corectarea distorsiunilor cronice ale gâ ndirii care
conduc la depresie
• Terapia comportamentală - se bazează pe teoria învață rii, este de scurtă
durată , țintește comportamente specifice
• Terapia interpersonală - pune accentul pe problemele interpersonale
curente - tratament pe termen scurt
• Psihoterapia orientată psihanalitic - durată nedeterminată , pentru
întelegerea conflictelor si motivațiilor inconștiente;
• Psihoterapia suportivă - durată nedeterminată , scopul- furnizarea
sprijinului emotional. Indicată în criza acută (doliul)
• Terapia de grup - sprijin, interacțiune personală , reîntă rirea pozitivă
• Terapia familială - câ nd depresia bolnavului perturbă stabilitatea
familiei.
Clasificare diagnostică ICD 10
Clasificarea ICD 10 – Episod maniacal
• F30.0 – Hipomanie

• F30.1 – Manie fă ră simptome psihotice

• F30.2 – Manie cu simptome psihotice

• F30.8 – Alte episoade maniacale

• F30.9 – Episod maniacal nespecificat

Click icon to add picture

Manifestă ri clinice
Episodul maniacal
Criterii DSM V
A. Perioadă bine delimitată , cu dispoziție anormal și persistent euforică , expansivă sau
iritabilă , cu activitate direcționată că tre un obiectiv sau energie anormal sau persistent
crescută , cu durată de cel puțin 1 să ptă mâ nă
B. Pe durata alteră rii dispoziției și a creșterii energiei sau activită ții, 3 sau mai multe din
simptomele (4 dacă dispoziția este doar iritabilă )
1. Respect de sine exagerat sau sentiment de grandoare
2. Scă derea nevoii de somn (individul se simte odihnit după doar 3 ore de somn)
3. Mai logoreic ca de obicei sau presiunea de a vorbi
4. Fugă de idei sau sentimentul subiectiv de accelerare a gâ ndirii
5. Distractibilitate (atenția este captată cu ușurință de stimuli externi neimportanți sau irelevanți)
6. Creșterea activită ții direcționate că tre un scop (social, la lucru sau școală ) sau agitație psihomotorie
7. Implicare excesivă în activită ți cu potențial ridicat de a conduce la consecințe neplă cute (distracții
costisitoare, comportament sexual necuviincios sau investiții nesă buite)
Episodul maniacal
Criterii DSM V
A. Perioadă bine delimitată , cu dispoziție anormal și persistent euforică ,
expansivă sau iritabilă , cu activitate direcționată că tre un obiectiv sau
energie anormal sau persistent crescută , cu durată de cel puțin 1 să ptă mâ nă
B. Pe durata alteră rii dispoziției și a creșterii energiei sau activită ții, 3 sau mai
multe din simptomele (4 dacă dispoziția este doar iritabilă )
C. Alterarea dispoziției este suficient de severă pentru a provoca deteriorare
semnificativă în funcționarea socială sau profesională pentru a necesita
spitalizare (sau sunt prezente elemente psihotice)
D. Episodul nu poate fi atribuit efectelor fiziologice ale unei substanțe sau unei
alte afecțiuni medicale
Mania (episodul maniacal)
- informaţii obţinute din istoric -
• Comportament dezordonat şi dezinhibat
• Cheltuie excesiv banii sau practică jocuri de noroc
• Hipersexualitate, promiscuitate

• Extinderea excesivă a activită ţilor şi responsabilită ţilor

• Toleranţă scă zută la frustrare, iritabilitate, izbucniri de mâ nie

Mania (episodul maniacal)
- informaţii obţinute din istoric -
• Semne vegetative
• Libido crescut
• Scă dere în greutate
• Insomnie (lipsa nevoii de somn)
• Energie excesivă
• Hiperfagie
Mania (episodul maniacal)
- date obţinute din examinarea stă rii mintale prezente-
• Prezentare şi comportament general
• Agitaţie psihomotorie, îmbră că minte colorată , machiaj excesiv, combinaţii
vestimentare bizare
• Distractiv, hiperexcitabilitate

• Stare afectivă - labilă

• Dispoziţie – euforică , expansivă , iritabilă , solicitantă , flirt

• Vorbirea – logoree, zgomotoasă , exagerată , poate deveni incoerent

Mania (episodul maniacal)
- date obţinute din examinarea stă rii mintale prezente-
• Conţinutul gâ ndirii
• Stimă de sine crescută , grandoare, egocentrism intens
• Deliruri, şi mai puţin intens halucinaţii (tematica congruentă cu dispoziţia)

• Procesele de gâ ndire
• Fugă de idei (pâ nă la incoerenţă ), neologisme, asociaţii prin asonanţă , tangenţialitate

• Critică şi judecată – extrem de deteriorate; adesea negarea totală a bolii,

incapacitatea de a lua decizii organizate sau raţionale
Clasificare diagnostică ICD 10
Clasificarea ICD 10 – Tulburarea afectivă bipolară
• F31.0 – Tulburare afectivă bipolară cu episod actual hipomaniacal

• F31.1 – Tulburare afectivă bipolară cu episod actual maniacal fă ră

simptome psihotice
• F31.2 – Tulburare afectivă bipolară cu episod actual maniacal cu
simptome psihotice
• F31.3 – Tulburare afectivă bipolară cu episod actual depresiv ușor sau
moderat
• F31.30 – Fă ră simptome somatice
• F31.31 – Cu simptome somatice
Clasificarea ICD 10 – Tulburarea afectivă bipolară
• F31.4 – Tulburare afectivă bipolară cu episod actual depresiv sever fă ră
simptome psihotice
• F31.5 – Tulburare afectivă bipolară cu episod actual depresiv sever cu
simptome psihotice
• F31.6 – Tulburare afectivă bipolară – episod actual mixt

• F31.7 – Tulburare afectivă bipolară în prezent în remisiune

• F31.8 – Alte tulbură ri afective bipolare

• F31.9 – Tulburare afectivă bipolară nespecificată

Click icon to add picture

Tulburarea bipolară I
Tulburarea bipolară II
Evoluţie şi prognostic
Tulbură rile afective - evoluţie şi prognostic
• 1/3 din bolnavii cu tulburare ciclotimică dezvoltă tulburare
bipolară II
• Recurenţa episoadelor maniacale este de 45%
• Netratate, durează 3 pana la 6 luni, cu rata de recurenţă mare ( în
medie 10 recurenţe)
• 80-90% din pacienţii maniacali fac şi un episod depresiv complet
• Prognosticul este moderat: 15% din pacienţi se remit, 50-60% se
remit parţial, la 1/3 persistă semne de simptomatologie cronică şi
de deteriorare socială .
Tulburarea afectivă bipolară -Comorbidită ţi
somatice
• obezitatea - 21% - 32%

• hipertensiune - ~35%

• hiperlipidemia - ~23%

• diabet - 11% - 17%

• afecţiuni musculoscheletale - ~15%

• BPOC – ~11%
Tulburarea afectivă bipolară -Comorbidită ţi
psihiatrice
• abuz de alcool şi alte droguri

• tulbură ri de personalitate

• tulbură ri anxioase

• tulburarea de stres posttraumatic

Tulburarea afectivă bipolară -Comorbidită ţi
psihiatrice
factor predictor pentru:

• funcţionare ocupaţională modestă

• psihoză
• simptome mai grave şi cicluri rapide
• abuz de substanţe
• risc suicidar crescut
• polipragmazie

• şomaj
Dintre toate aspectele
clinice şi psihosociale
asociate TAB,
preocuparea cea mai
mare o reprezintă
RISCUL SUICIDAR
Suicidul - factori predictori
• vâ rsta tâ nă ră la debut
• TAB 2
• mania indusă de antidepresive
• tentative suicidare în antecedentele personale
• suicid în antecedentele familiale
• formele severe (în special depresive)
• alcoolism / droguri
Tratament
Tratamentul episodului acut
maniacal sau hipomaniacal
Obiectivele tratamentului
• reducerea severită ţii şi a frecvenţei episoadelor

• restaurarea funcţionă rii şi a QoL

• reducerea riscului suicidar

• creşterea capacită ţii pacienţilor de a-şi controla tulburarea şi propria

viaţă
 FARMACOTERAPIE PSIHOTERAPIE
(deseori cu multiple (sau alte forme
substanţe) suportive)

De cele mai multe ori tratamentul se face toată viaţa,

chiar dacă simptomele au dispărut !
Tratamentul maniei

Stabilizatori ai dispoziţiei

Neuroleptice
Tratamentul interepisodic
(de menţinere)

Stabilizatori ai dispoziţiei

Psihoterapie
Prima linie în tratamentul maniei acute

• Carbamazepina şi valproatul – forme mixte sau severe

• Antipsihotice clasice sau atipice – forme cu simptome psihotice

• Litiul – în toate formele (de referinţă )

Dincolo de eficacitate
• Efecte secundare
• importante avâ nd în vedere polipragmazia
• creştere ponderală (aproape toţi stabilizatorii şi neurolepticele)
• diabet (neuroleptice)
• simptome extrapiramidale (neuroleptice)
• dermatologice (carbamazepina, lamotrigina)
• disfuncţii sexuale (SSRIs, neuroleptice)
• interacţiuni medicamentoase (carbamazepina, lamotrigina)
Psihoterapia
Obiectivele psihoterapiei
• Obiectivul principal – reducerea afectă rii funcţionale
• Obiectivele secundare:
• suport emoţional / familial
• educaţia pacientului
• ajută pacientul să se adapteze la o tulburare cronică
• învaţă pacientul să recunoască simptomele prodromale
• creşte capacitatea de adaptare a pacientului la consecinţele
psihosociale cauzate de tulburare
Tratamentul psihologic- episodul maniacal
• Terapia cognitivă - pentru creșterea complianței la tratamentul medicamentos
• Terapia comportamentală - poate fi foarte eficientă - stabilirea unor limite ale
tratamentului impulsiv sau inadecvat
• Terapia orientată psihanalitic - recuperarea și stabilizarea pacienților
maniacali, creste complianța la tratament
• Psihoterapia suportivă - indicate în fazele acute și in perioada de început a
recompensă rii
• Terapia de grup - poate fi utilă în influențarea negă rii și reintegrarea socială
• Terapia familială - deosebit de importantă la bolnavii bipolari, episoadele
maniacale afectează relațiile interpersonale.