SFÂNTUL

NICOLAE ȘI
MĂGĂRUȘUL
NUK

{
 {

Povestitorul: Este ajunul zilei Sfântului Nicolae. Vulpea cea şireată dă târcoale prin pădure. Oare
unde se duce? Prin brazii înzăpeziţi se zăreşte o căsuţă. Vulpea ştie că acolo locuieşte Sfântul
Nicolae cu Măgăruşul Nuck. Ea stă la pândă şi aşteaptă momentul potrivit pentru a merge să-l
păcălească pe măgăruş. Şireata ştie că Sfântul Nicolae pleacă în fiecare seară să ducă fân cerbilor din
pădure. Va lipsi cu siguranţă şi în această seară vreo jumătate de oră. Vulpea aleargă bucuroasă spre
căsuţă, să-şi îndeplinească planul.
Vulpea: Bună seara, Măgăruşule Nuck! Ce milă mi-e de tine! Mâine vei avea o zi grea şi
obositoare!
Măgăruşul: Cum să fie mâine o zi grea şi obositoare? Din contră, este cea mai frumoasă zi din
an, pentru că voi merge cu Sfântul Nicolae să împart cadouri copiilor cuminţi.
Vulpea: Cât poţi fi de prostuţ, Măgăruşule Nuck! Tu duci mereu doar sacul Sfântului Nicolae.
Când el intră în casă la copii, tu rămâi afară în frig şi zăpadă şi-l aştepţi. Tu nu-i auzi niciodată
pe copii cântând şi recitând poezii, tu nu-i vezi niciodată cum se bucură când Sfântul Nicolae le
oferă darurile. Tu nu goleşti niciodată sacul cu daruri. N-ai vrea sa fii şi tu o dată în locul
Sfântului Nicolae?
Măgăruşul: Ai dreptate, de ce nu aş fi şi eu, măcar o dată, cel care împarte darurile? De ce nu aş
pleca chiar acum? Cât de mult s-ar bucura copii văzând că le aduc deja de astăzi cadourile!
Povestitorul: Măgăruşul Nuck nu stă mult pe
gânduri şi porneşte la drum.Vulpea îl ajută să
îmbrace paltonul Sfântului Nicolae şi-i pune
sacul cu cadouri în spate. Prin pădure se
întâlneşte cu un iepuraş.
Iepuraşul: Ce-i cu
tine, Măgăruşule
Nuck? Ce faci cu
paltonul Sfântului
Nicolae?
Măgăruşul: Eu nu
sunt Măgăruşul
Nuck, ci Sfântul
Nicolae.
Povestitorul: Măgăruşul îşi vede de drum, înotând prin zăpada mare. Sacul apasă
tot mai greu pe umerii lui. Îi este foame şi parcă şi picioarele încep să se
împleticească de oboseală. El ştie că acum Sfântul Nicolae pregăteşte cina. Şi tot
gândindu-se la mâncarea bună de acasă, se împiedică de o rădăcină de copac.
Sacul îi cade de pe spate, şiretul sacului se desface şi toate bunătăţile se împrăştie
prin zăpadă.
Măgăruşul: Ajutor, ajutor! Coană vulpe, vino şi mă ajută!
Povestitorul: Dar în locul vulpii, cine credeţi că au venit? Din toate colţurile
pădurii s-au adunat căprioare, veveriţe, iepuraşi şi au început să mănânce
dulciurile împrăştiate prin zăpadă.
Măgăruşul: Aoleu, încetaţi, lăsaţi-le, nu le mâncaţi pe
toate! Sunt pentru copii cuminţi!
Povestitorul: Dar animalele nu-l băgau în seamă pe
măgăruş. Ele mâncau şi se bucurau de bunătăţile căzute
din sac. Hărmălaia se auzi până la căsuţa Sfântului
Nicolae. El s-a speriat şi a fugit spre locul de unde
veneau strigătele de bucurie. În mijlocul grupului de
animale, doborât la pământ, măgăruşul plângea amarnic,
cu sacul gol lângă el. Nu-i mai rămăsese nimic din
dulciurile pregătite cu multă grijă de Sfântul Nicolae,
pentru copii cuminţi. Ajunşi acasă, Sfântul Nicolae l-a
întrebat pe Măgăruşul Nuck
Sfântul Nicolae: De ce ai făcut lucrul acesta?
Singur ai îmbrăcat paltonul meu?
Măgăruşul: Nu, vulpea m-a ajutat.
Sfântul Nicolae: Aşa, dragul meu, şireata
vulpe a păcălit din nou pe cineva.
Povestitorul: Bietul Sfânt Nicolae a trebuit să
stea din nou toată noaptea şi să pregătească
fursecuri, cornuleţe şi turtă dulce. A coborât
apoi în beci să aducă mere, pere şi nuci. Le-a
pus pe toate acestea în sac şi sacul s-a umplut
din nou.
A doua zi, dis-de-dimineaţă, a pornit împreună cu Măgăruşul Nuck prin
pădure spre sat, să ducă toate aceste bunătăţi copiilor cuminţi.
{