ISTORIE

FEDERATIA RUSĂ
1991-2015
 GENERALITĂȚI
◦ Cuvântul “rus” pare să provină de la o elită vikingă, care a dominat spațiul slav în sec. IX-XI; în
limbile slave și în latină, are valoare de adjectiv, traducându-se prin roșu. Teritoriile rusești erau
cunoscute drept Muscovi, până când Petru I a proclamat Imperiul Rus în 1721.
◦ ECONOMIE
◦ La mai mult de un deceniu de la prăbușirea Uniunii Sovietice din 1991, Rusia încearcă în continuare
să edifice o economie de piață funcțională și să atingă o creștere economică mai ridicată.
◦ După dizolvarea URSS-ului, primele semne ale refacerii economice au apărut în Rusia în 1997,
arătând influențele economiei de piață. Totuși, în acel an, criza financiară asiatică a culminat în august
în Rusia cu deprecierea rublei. Au urmat creșterea datoriei publice și scăderea nivelului de trai pentru
cea mai mare parte a populației. În anul următor, 1998, recesiunea a continuat.
◦ În 1999, economia a început să se refacă. Această refacere a fost favorizată de o rublă slabă, care a scumpit
importurile și a stimulat exporturile. În 1999-2005, creșterea produsului intern brut a fost de aproximativ
6,7%, în special datorită creșterii prețului petrolului, continuării politicii rublei slabe, dar și creșterii
producției industriale. În momentul de față, Rusia are un excedent comercial uriaș, datorat barierelor
protecționiste la importuri și corupției locale care împiedică intreprinderile mici și mijlocii străine să importe
produse rusești fără intermedierea firmelor locale.
◦ Dezvoltarea economică a țării a fost extrem de inegală: regiunea Moscovei contribuie cu o treime din 
produsul intern brut, în condițiile în care în regiune este concentrată numai o zecime din populația țării.
Recenta refacere a economiei țării datorată creșterii prețului țițeiului, împreună cu eforturile
guvernamentale reînnoite în 2000 și 2001 pentru ducerea la bun sfârșit a unor reforme structurale,
au crescut încrederea investitorilor și oamenilor de afaceri în șansele Rusiei în al doilea deceniu de
tranziție. Rusia a rămas profund dependentă de exporturile de materii prime, în mod special petrol
, gaze naturale, metale și cherestea, care asigură 80% din totalul exporturilor, lăsând țara
vulnerabila la variația prețurilor pe piața mondială. În ultimii ani, a crescut foarte mult cererea
internă de bunuri de larg consum, aproximativ cu 12% anual în 2000-2005, ceea ce demonstrează
întărirea pieței interne.
 POLITICĂ-GUVERNARE
◦ Potrivit Constituției Rusiei, țara este o federație și o republică semi-prezidențială în care președintele este șeful de stat, prim-ministrul
 este șeful guvernului. Structural, Federația Rusă este organizată ca un regim reprezentativ pluripartid, cu guvernul federal compus din
trei ramuri:
• Legislativ bicameral: Adunarea Federală a Rusiei, formată din 450 de deputați ai Dumei de Stat și 170 de membri ai 
Consiliului Federației, adoptă legi federale, declară război, ratifică tratatele, aprobă bugete și poate pune sub acuzare președintele.
• Executivul: Președintele este comandantul suprem al Forțelor Armate, are drept de veto asupra proiectelor de acte legislative înainte ca
acestea să devină lege, și numește Guvernul Rusiei (Cabinetul) și alți ofițeri, care administrează și aplică legile și politicile federale.
• Puterea judecătorească: Curtea Constituțională, Curtea Supremă și instanțele federale inferioare, ale căror judecători sunt numiți de către
Consiliul Federației, la recomandarea Președintelui, interpretează legea și pot anula legile pe care le consideră neconstituționale.
◦ Președintele este ales prin vot popular pentru un mandat de șase ani (eligibil pentru oricâte mandate, dar dintre care nu pot fi mai mult de
două consecutive). Cabinetul este alcătuit din prim-ministru, viceprim-miniștri, miniștri și alte câteva persoane; toți membrii sunt numiți
de președinte la recomandarea prim-ministrului (a cărui numire trebuie aprobată de Duma de Stat). Deși teoretic este un sistem
pluripartid, viața politică a Rusiei este dominată de partidul Rusia Unită și sateliții săi, mișcările de opoziție mai serioase fiind reprimate
de autorități. Alte partide astfel tolerate sunt Partidul Comunist, gruparea ultranaționalistă Partidul Liberal Democrat, și partidul socialist 
O Rusie Dreaptă. În 2013, Rusia a fost clasată pe locul 122 din 167 de țări după Indicele Democrației, compilat de The Economist
 Intelligence Unit, în timp ce World Justice Project, plasa Rusia pe locul 80 of 99 countries surveyed in terms of rule of law.
 POLITICĂ - RELAȚII EXTERNE
◦ Extinsă pe aproape toată Asia de Nord și pe o mare parte din Europa de Est, Rusia se întinde pe unsprezece fuse orare și
cuprinde o gamă largă de tipuri de mediu și forme de relief. De la nord-vest spre sud-est, Rusia are frontiere terestre cu 
Norvegia, Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania și Polonia (ambele cu Regiunea Kaliningrad), Belarus, Ucraina, Georgia, 
Azerbaidjan, Kazahstan, China, Mongolia și Coreea de Nord. Are frontiere maritime cu Japonia în Marea Ohotsk și cu SUA
 (statul Alaska) în Strâmtoarea Bering.
◦ Rusia întreține relații pozitive cu alte țări membre ale SCO și BRICS.[136] Mai recent, țara a întărit semnificativ legăturile
bilaterale cu Republica Populară Chineză semnând Tratatul de Prietenie(d) și construind conducta petrolieră transsiberiană (d) și 
gazoductul Siberia-China, formând astfel o relație specială cu China(d).[137][138] India este cel mai mare client al Rusiei pe piața
de echipamente militare și cele două țări au relații strategice și de apărare extinse (d).[139]
◦ Un important aspect al relațiilor Rusiei cu Occidentul îl constituie critica din partea guvernelor occidentale, mass-media
mondiale și a principalelor organizații watchdog pentru democrație și drepturile omului, pe tema sistemului politic rusesc și a
gestionării drepturilor omului în această țară(d) (inclusiv drepturile LGBT(d), libertatea presei(d), și rapoartele despre 
ziariștii uciși(d)). În particular, organizații ca Amnesty International și Human Rights Watch consideră că Rusia nu are
suficiente atribute democratice și permite cetățenilor ei exercitarea unor foarte limitate drepturi politice și cetățenești.
Freedom House clasează Rusia ca țară „neliberă”, acuzând „alegerile regizate cu grijă” și absența dezbaterilor. [142] Ministerul
Rus de Externe spunea despre raportul Freedom in the World(d) din 2006 că ar fi „prefabricat”, acuzând că drepturile omului au
devenit o armă politică a Statelor Unite și că organizațiile extrapolează „fapte izolate care se pot întâmpla în orice țară” în
„tendințe dominante”.
 POLITICĂ - SUBIECTELE FEDERALE

◦ Conform Constituției, țara este alcătuită din optzeci și cinci de subiecte federale, inclusiv Republica Crimeea și orașul federal Sevastopol,
a căror apartenență la Rusia nu este recunoscută. În 1993, la adoptarea Constituției, erau listate optzeci și nouă subiecte federale, dar
ulterior câteva au fost comasate. Aceste subiecte au toate reprezentare egală—câte doi delegați—în Consiliul Federației. Ele au însă
diferite grade de autonomie.
• 46 de regiuni (oblasturi): cel mai numeros tip de subiect, cu guvernator și a legislativ ales local.
• 22 de republici nominal autonome; fiecare are propria constituție, un șef al republicii sau un post similar, ales direct, și un parlament.
Republicile au dreptul să-și stabilească propria lor limbă oficială, alături de limba rusă, dar sunt reprezentate de către guvernul federal în
afacerile internaționale. Republicile sunt menite să fie entități dedicate unor minorități etnice specifice.
• 9 kraiuri (teritorii): în esență, același lucru ca regiunile. Această denumire este una istorică, dată cândva regiunilor de frontieră și, mai
târziu, și diviziunilor administrative care cuprindeau ocoluri autonome sau regiuni autonome.
• 4 districte autonome (okruguri autonome): la început entități autonome în cadrul regiunilor și kraiurilor, create pentru minoritățile etnice;
ulterior, în 1990, statutul lor a fost ridicat la rang egal cu subiectele. Cu excepția districtului autonom Ciukotka, toate districtele autonome
în subordinea administrativă a unui krai sau a unei regiuni din care fac parte.
• 1 regiune autonomă (Regiunea Autonomă Evreiască): din punct de vedere istoric, regiunile autonome erau unități administrative
subordonate kraiurilor. În 1990, toate acestea, cu excepția pentru ROA Evreiești, au fost ridicate la statutul de republică.
• 3 orașe federale (Moscova, Sankt Petersburg și Sevastopol): marile orașe care funcționează ca regiuni separate.
 CULTURA
◦ MUZICA ȘI CINEMATOGRAFIA
◦ în Rusia secolului al XIX-lea a fost definită de tensiunile între compozitorul clasic Mihail Glinka, împreună cu alți membri ai celor Cinci, care au
îmbrățișat identitatea națională rusească și au adăugat religioase și elemente populare pentru compozițiile lor, și, pe de altă parte, 
Societatea Muzicală Rusă condusă de compozitorii Anton și Nikolai Rubinstein, mai conservatoare din punct de vedere muzical. Tradiția
ulterioară a lui Piotr Ilici Ceaikovski, unul dintre cei mai mari compozitori ai epocii romantice, a fost continuată în secolul al XX-lea de 
Serghei Rahmaninov. Compozitori ruși de renume mondial din secolul al XX-lea au fost și Alexandr Scriabin, Igor Stravinski, Serghei Prokofiev, 
Dmitri Șostakovici și Alfred Schnittke.
◦  cinematografia sovietică și, mai târziu, cea rusă, a fost un focar de inovație în perioada imediat următoare lui 1917, care a produs filme de renume
mondial, cum ar fi Crucișătorul Potemkin de Serghei Eisenstein. Eisenstein a fost discipol al regizorului și teoreticianului Lev Kuleșov, care a
dezvoltat teoria sovietică a montajului de film la prima școală de film din lume, la Institutul Unional de Cinematografie. Dziga Vertov, a cărui
teorie kino-glaz—conform căreia aparatul de filmat, ca și ochiul uman, se folosește cel mai bine pentru a explora viața reală—a avut un impact
imens asupra dezvoltării filmului documentar și realismului cinematografic. Ulterior, politica de stat a realismului socialist a limitat creativitatea;
cu toate acestea, multe filme sovietice în acest stil au avut succes artistic, cum ar fi Ceapaev, Zboară cocorii, și Balada unui soldat.
◦ Anii 1960 și 1970 au adus o mai mare varietate de stiluri artistice în cinematografia sovietică. Comediile lui Eldar Reazanov și Leonid Gaidai din
acea vreme erau extrem de populare, multe din replicile din ele fiind încă folosite astăzi. În 1961-1968 Serghei Bondarciuk a regizat o 
adaptare de film după romanul lui Lev Tolstoi Război și Pace, care a fost cel mai scump film realizat în Uniunea Sovietică și a câștigat Oscar. În
1969, a fost lansat Soarele Alb al Deșertului de Vladimir Motîl, un film foarte popular în genul Eastern; filmul este urmărit în mod tradițional de
către cosmonauți, înainte de orice călătorie în spațiu.
 SĂRBĂTORILE ȘI SIMBOLURILE NAȚIONALE
◦ Există șapte sărbători publice din Rusia,cu excepția celor întotdeauna sărbătorite duminică. Tradițiile rusești de Anul Nou se aseamănă cu
cele occidentale de Crăciun, pomul împodobit de Crăciun fiind însă atribuit Anului Nou și cadouri, iar varianta locală a personajului 
Moș Crăciun fiind numită Ded Moroz (Moș Gerilă). Crăciunul pe stil vechi se sărbătorește în Rusia la 7 ianuarie, deoarece 
Biserica Ortodoxă Rusă încă urmează în integralitate calendarul iulian, toate sărbătorile creștine cu dată fixă fiind la 13 zile după cele
occidentale. Alte două mari sărbători Creștine sunt Paștele și Duminica Sfintei Treimi. Kurban Bayram și Uraza Bayram sunt celebrate
de către rușii musulmani.
◦ Alte sărbători legale rusești sunt Ziua Apărătorilor Patriei (23 februarie), în cinstea militarilor ruși; Ziua Internațională a femeii (8
martie), care în Rusia combină tradițiile de Ziua Mamei și Ziua Îndrăgostiților; Ziua Muncii (1 mai); Ziua Victoriei (9 mai); Ziua Rusiei
(12 iunie); Ziua Unității (4 noiembrie), comemorarea revoltei populare care a gonit forțele polone de ocupație din Moscova, în 1612.
◦ Ziua Victoriei este a doua cel mai populară sărbătoare în Rusia; se comemorează victoria împotriva nazismului în 
al Doilea Război Mondial. O mare paradă militară, găzduită de Președintele Rusiei, se organizează anual la Moscova în Piața Roșie.
Parade similare au loc în toate marile orașe din Rusia și în orașele cu statut oraș-erou sau oraș al gloriei militare.
◦ Sărbători neoficiale populare sunt Anul Nou pe stil vechi(Anul Nou după calendarul iulian, 14 ianuarie), Ziua Tatiana (zi liberă pentru
elevi, pe 25 ianuarie), Maslenița (o sărbătoare precreștină a primăverii, cu o săptămână înainte de Postul Mare), Ziua Cosmonauticii
 (omagiu pentru primul om în spațiu), Ziua Ivan Kupala(o altă sărbătoare precreștină, pe 7 iulie) și Ziua Petru și Fevronia (care are loc pe
8 iulie și este echivalenta rusească a Zilei Îndrăgostiților, concentrându-se, cu toate acestea, pe iubirea de familie și fidelitate).
 ȘTIINȚA ȘI TEHNOLOGIA
◦ în Rusia au înflorit încă din Epoca Iluminismului, când Petru cel Mare a fondat Academia Rusă de Științe și 
Universitatea de Stat din Sankt Petersburg, iar polimatul Mihail Lomonosov a fondat Universitatea de Stat din Moscova, deschizând
calea unei puternice tradiții autohtone de învățare și inovare. În secolele al XIX-lea și al XX-lea, țara a produs un număr mare de oameni
de știință și inventatori celebri.
◦ Școala rusească de fizică a început cu Lomonosov, care a propus legea de conservare a materiei care precede 
legea de conservare a energiei. Printre descoperirile și invențiile rușilor în domeniul fizicii se numără arcul electric, 
legea electrodinamică a lui Lenz, grupurile spațiale ale cristalelor, celula fotoelectrică, superfluiditatea, radiația Cerenkov, 
rezonanța electronică de spin, heterotranzistoarele și holografia 3D. Laserii și maserii au fost co-inventați de Nikolai Basov și 
Aleksandr Prohorov, în timp ce ideea de tokamak pentru controlul fuziunii nucleare a fost introdus de către Igor Tamm, Andrei Saharov
 și Lev Arțimovici, ceea ce a dus în cele din urmă la proiectul internaționale ITER, la care Rusia ia parte.
◦ Din vremea lui Nikolai Lobacevski („Copernic al geometriei”, care a creat geometria neeuclidiană) și a profesorului Pafnuti Cebîșev, 
școala rusă de matematică a devenit una dintre cele mai influente din lume. Printre discipolii lui Cebîșev se numără Aleksandr Liapunov,
care a fondat teoria modernă a stabilității, și Andrei Markov care a inventat lanțurile Markov. În secolul al XX-lea, matematicieni
sovietici, cum ar fi Andrei Kolmogorov, Israel Gelfand, și Serghei Sobolev, a adus contribuții majore la diferite domenii ale matematicii.
Nouă matematicieni sovietici/ruși au fost premiați cu Medalia Fields, cel mai prestigios premiu în matematică. Recent, Grigori Perelman
 a primit Premiu Clay pentru rezolvarea uneia dintre Problemele Mileniului, demonstrația finală a conjecturii lui Poincaré în 2002.
 PERSONALITĂȚI
Mihail Gorbaciov (fostul președinte al U.R.S.S.)
 PERSONALITĂȚI
Vladimir Putin (Primul ministru al Rusiei (2008–2012)
 SURSE BIBLIOGRAFICE

◦ 1. Istorie, Manual Clasa a X-a, Editura Corint, 2005

◦ 2. Wikipedia
◦ 3. https://romania.mid.ru/ro/countries/russia/
MULȚUMESC!