Clasa a IX-a

Situația de comunicare
Funcțiile limbajului
 Situația de
comunicare reprezintă

Ce reprezintă
una dintre
componentele
contextului

comunicarea? comunicativ

Situația de
Pentru ca o situație de
comunicare
comunicare să fie
constituie, așadar,
eficientă, aceasta
orice situație în care
include anumite
este vehiculată o
elemente
informație
Schema
comunicării
Elementele • 1. Emițătorul – este cel care transmite un
mesaj;

situației de • este cel care comunică;

• reprezintă sursa de informație într-o situație
comunicare de comunicare;
• în cazul comunicării verbale, locutorul
(emițătorul) va selecta semnele din codul
lingvistic și le va combina conform regulilor
gramaticale.
• 2. Receptorul – destinatarul informației într-o
situație de comunicare;
• acesta primește mesajul și îl decodează;
• receptorului i se adresează mesajul;
• în cazul comunicării verbale, interlocutorul
(receptorul) va face apel la memorie și va
actualiza cunoștiințele de limbă necesare
decodificării mesajului transmis;
• în general, receptorul este și destinatarul
informației, dar există anumite situații de
comunicare în care cele două poziții se disociază
(ex. a transmite cuiva un mesaj cu scopul de a fi
auzit de altcineva).
• 3. Canalul – reprezintă suportul fonic al
transmiterii mesajului;
• în cazul comunicării orale, canalul este
reprezentat de aerul prin care se propagă undele
sonore

• 4.Codul – sistemul de comunicare pe baza căruia

se constituie mesajul;
• Ex. Alfabetul unei limbi, cod lingvistic alcătuit
din semne lingvistice, alfabetul Morse, limbajul
surdo-muților.
• 5. Mesaj - reprezintă vehiculul informației;
• în cazul comunicării orale, este reprezentat
de rezultatul operației de codare care merge
de la sunet la sens.

• 6. Context – este reprezentat de

circumstanțele în care are loc comunicarea;
• circumstanțele pot viza – timpul, locul,
identitatea, statutul social al subiecților,
relațiile dintre subiecți.
Funcțiile
limbajului
• Funcția emotivă (expresivă) – este centrată
pe emițător, exprimă starea afectivă a acestuia;
• Cum o identificăm?
• Mărci gramaticale prezente în
enunțuri:
• Pronume și verbe la persoana
I
• Interjecții
• Exclamații

• Exemplu: „Of, ce greu îmi e!”

• Funcția conativă (persuasivă, retorică) – este
centrată pe receptor, vizează efectul de
convingere pe care mesajul trebuie să îl aibă
asupra acestuia;
• Cum o identificăm?
• Mărci lexico-gramaticale prezente în
enunțuri
• Pronume și verbe la persoana a II-a
• Cazul vocative, modul imperative

• Exemplu: ”Hei, tu, treci aici!”

• Funcția referențială – este centrată pe
referent și va fi legată de realitatea pe care o
exprimă mesajul;
• Cum o identificăm?
• Mărci lexico gramaticale prezente în
enunțuri
• Verbe și pronume la persoana a
III-a

• Exemplu: ”Cineva strigă afară.”

• Funcția metalingvistică – centrată pe cod; altfel
spus, mesajul va conține referiri la codul utilizat
în situația de comunicare respectivă;

• Exemplu: „Ce inseamnă deficitar?”

• Funcția fatică – este centrată de canalul de

comunicare pe care îl vizează, menținând
controlul funcționării lui;

• Exemplu: „Mă auzi?”

• Funcția poetică – este centrată pe mesaj, va
avea rolul de a-l pune în valoare, atrăgând
atenția asupra modului în care acesta este
formulat;

• Cum îl identifică?
• Presupune utilizarea procedeelor artistice
(figuri de stil , imagini artistice);

• Exemplu: „Sara pe deal, buciumul sună cu

jale.”
 • În contextele reale de comunicare, unui mesaj i se pot
asocial mai multe funcții ale limbajului, însă una va fi
predominantă;
• Funcția poetică nu se regăsește exclusive în
comunicarea literară. R. Jackobson oferă exemplul unui
slogan electoral în care observă existența funcției

Observații: poetice – este vorba de sloganul președintelui american

Eisenhower „I like Ike.” In acest mesaj, lingvistul
demonstrează existența funcției poetice, realizate prin
asonanță, subiectivitate și simetrie;
• Chiar și în cazul literaturii, există texte care au o
funcție poetică accentuate, așa cum este poezia lirică,
dar există și unele în care funcția referențială este mai
vizibilă (în cazul romanului realist).