Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Teoria Valorii, A Plusvalorii Și Exploatarea - Doctrine
Teoria Valorii, A Plusvalorii Și Exploatarea - Doctrine
PLUSVALORII ȘI EXPLOATAREA
ÎN OPERA LUI KARL MARX
Fărcuța Adriana
MANAGEMENT
ANUL 1, GRUPA 1
O teorie care stă la baza înțelegerii economiei marxiste este teoria valorii-muncă, legată strâns de
teoria plusvalorii și teoria exploatării. Cele mai notabile contribuții ale teoriei valorii-muncă au fost
aduse de părintele economiei, Adam Smith și mai târziu David Riccardo. Smith explică faptul că,
inițial moneda de schimb pentru orice bun/marfă era însuși munca depusă. Astfel, cu cât era depusă
mai multă muncă cu atât valoarea mărfii respective era mai mare. Riccardo a studiat mai îndeaproape
prețurile relative între mărfuri – unitatea marginală și avantajul comparativ.
Marx a preluat ideile lui Smith și Riccardo, aducând o serie de adăugări, definitivând astfel teoria
valorii-muncă. Contribuția lui Marx la această teorie constă în dezvăluirea rădăcinilor sociale și a
dimensiunilor istorice ale categoriilor economoce: marfâ, valoare, preț, bani, precum și a
particularităților acțiunii legii valorii în decursul istoriei.
“O marfă are o valoare, deoarece este o cristalizare a muncii sociale. Mărimea valorii sale sau a valorii sale
relative depinde de cantitatea mai mare sau mai mică a substanției sociale conținute în ea; adică asupra masei
relative a muncii necesare producției sale. Valorile relative ale mărfurilor sunt, prin urmare, determinate de
cantitățile sau cantitățile respective de muncă, prelucrate, realizate, fixate în ele.”
Karl Marx este o figură proeminentă, nu doar între economiști dar chiar ca un om ale
cărui idei au schimbat fața pământului, viitorul mai multor țări. Teoriile sale au fost
demonstrate, infirmate, întoarse pe toate părțile în repetate rânduri. Părerile sunt împărțite,
dar un lucru cert este faptul că ideile și teoriile marxiste au influențat gândirea mai multor
personalități din ultimul secol și jumătate.
Valoarea stă la baza acestui schimb de mărfuri, iar prin bani această legătură
devine din ce în ce mai strânsă, unind întreaga viaţă economică a diferitor
producători. Capitalul înseamnă dezvoltarea în continuare a acestei legături: forţa
de muncă a omului devine ea însuși marfă. Mărimea valorii este direct
proporțională cu cantitatea de muncă depusă. Muncitorul îşi vinde forţa de muncă
proprietarului (pământului, al fabricilor, al uneltelor de muncă) la valoarea
bunurilor de subzistență.