Cursurile finale

Turnarea aliajelor metalice

Deformarea plastică
Tratamente termice
Oţeluri şi fonte
Aliaje neferoase
 Turnarea otelurilor si fontelor

Fig.T.1

Turnarea temporară Turnarea în lingotiere

 DEFORMAREA PLASTICĂ
Deformarea plastică în monocristale si policristale 45o

σ 3 1
σ 2
σ σ 2
1 3
3
1 32
23
σ σ σ
σ 31 1
1
2 3
Fig. D1 1 2
Tehnologii de deformare plastică 3

Fig.D.2

a) b)

c) d)
Fig.D.3
 TRANSFORMĂRI DE FAZĂ ALE OTELURILOR
• Transformări în stare solidă –fig.TF1
• Diagrama TTT- fig.TF2
Energia liberă

Ms AC1
Temperatura, °C
I (P  A); II. (A  P);III. (M  P);IV. (A  M)
Fig. TF1 Fig. TF2
Transformarea eutectoidă (A  P)
2
Fe (C ) racire
 Fe (C )  Fe3C
1 3 Cementita 4
Ferita (0,77%C ) (0,02%C ) (6,67%C )
perlitică perlitică

Fig.TF4
Colonie
Austenită Austenită de perlită Austenită Perlită

Temperatura Ac1

Fig.TF3
 RECOACEREA OTELURILOR SI FONTELOR

recoacerea de omogenizare (dom.1);

recoacerea de normalizare (dom. 3);
recoacerea completă (dom. 2);
recoacerea incompletă (dom. 4);
recoacerea de detensionare (dom. 6);
recoacerea de globulizare (dom. 7);
recoacerea de recristalizare (dom. 5).

Fig.Rc.1 Fig.Rc.2

Tipuri de recoaceri aplicate fontelor.

recoacerea de relaxare, ce constă din încălzirea la 650 C- elimină tensiunilor interne
recoacerea de feritizare, prin încălzirea la 750 C - realizează descompunerea perlitei în ferită si grafit.

Transformarea martensitică(A  M)

Fe (C ) racire
 Fe SS (C )
0,77 %C 0,77 %C

1 2 3 4

Austenită
Austenită Austenită Martensită reziduală Martensită
Temperatura MS

Fig.M.1 Fig.M.2
 CĂLIREA OTELURILOR

Fig.C.1 Fig.C.2 Fig.C.3

Transformarea martensitei la încalzire.

REVENIREA OTELURILOR
Δl

I.Fe ss (C)  Fe  s (C) + FexC

(Mcălire) (Mrevenire) (carburi ))
II.Fe (C)  Fes (C) + Fex C
III.Fes (C)+ FexC Fe (C) +Fe3C
I II II IV
I

80 200 400 600 Ac1

Temperatura,°C

Fig.R.1 Fig.R.2
 TRATAMENTE DE SUPRAFAŢĂ
-tratamente care îmbunătăţesc proprietăţile de suprafaţă asigurându-se implicit şi tenacitatea produsului

• Călirea de suprafaţă
• implică încălzirea rapidă a straturilor de suprafaţă utilizându-se în acest scop energii concentrate de 2 – 50KW/cm2.
• Duratele de încălzire sunt reduse, de ordinul secundelor. De aceea obţinerea unei austenite omogene necesită ridicarea
temperaturii de încălzire comparativ cu cazul călirii în masă (figura CS1). Pentru oţelurile cu 0,4 – 0,6%C temperatura optimă de
încalzire ia valori cuprinse între 950 – 1100oC.

Fig.CS1.-1 – domeniul călirii superficiale; 2 – Fig.CS.2

domeniul călirii volumice; 3 – curba temperaturii de
formare a austenitei omogene
 Tratamente termochimice

Sunt tratamente de suprafaţă prin care se urmăreşte atât modificarea structurii cât şi a compoziţiei chimice pe adâncimi
ce pot atinge 1-2 mm. Ele constau în încălzirea piesei la o anumită temperatură într-un mediu care eliberează atomii
elementului de îmbogaţire, urmată de menţinerea la această temperatură pentru adsorbţia şi difuzia atomilor de la
suprafaţa spre interiorul piesei şi în final racirea.

• Carburarea(cementarea)
Este de fapt o cementare cu carbon. Este un tratament termochimic aplicat oţelurilor carbon sau slab aliate cu un
conţinut scăzut încarbon (%C0,25). Concentraţia în carbon a stratului superficial se limitează la 0,8...1,1% pe o
adâncime de până la 1,5 mm.Mediul de carburare poate fi: solid (substanţe activa fiind cărbunele de lemn), lichid (băi
de săruri topite constituite din SiC ca sare activă sau gazos (gazul natural, gaz de cocserie,atmosfere controlate)
Temperatura de încălzire este situată între 850 – 1050oC
Durata de menţinere, variază între 3 ...8h la carburarea în medii gazoase şi 5...12h la cementarea în medii solide.

FigCm.1 Fig.Cm2
 Nitrurarea
tratament termochimic ce constă din îmbogăţirea cu azot a straturilor superficiale.Azotul, formează nitruri, fin
dispersate, cu fierul şi elemente de aliere în special aluminiu, crom, vanadiu. Principalele combinaţii ale azotului cu
fierul sunt:  = o soluţie solidă cu baza nitrură de fier Fe3N (8...11%N) dură şi fragilă;  = o soluţie solidă cu baza Fe4N
(5,7 ... 6,1%N) mai dură ca  dar mai puţin fragilă.
plasmă.

Parametri tehnologici
Nitrurarea se efectuează la temperaturi joase 500 ... 580oC. Se evită astfel difuzia azotului în miez şi coalescenţa
nitrurilor. Rezultă, o adâncime de nitrurare scăzută (0,2 – 0,6 mm).Distribuţia structurilor pe secţiune –vezi fig.N1
Acest tratament termochimic se poate efectua în medii gazoase, în medii lichide sau în plasmă
T
[oC]
Ac3
Strat Zona de
de difuzie Ac1
Miez(Sorbita de revenire)
nitruri

Supr. Fig.N1 Revenire

piesei Călire înaltă Nitrurare

Nitrurarea în mediul gazos utilizează ca mediu de lucru, amoniacul.

Piesele încălzite la 500 – 520oC în atm.de amoniac timp de 40 - 60 h

Nitrurarea în plasmă sau nitrurare ionică se bazează pe principiul
t [h]
descărcării luminescente într-o atmosferă rarefiată,cu o durata 8-20 h Fig.N2
Comparativ cu carburarea, operaţia de nitrurare prezintă câteva particularităţi.
Ea este o operaţie tehnologică finală. Se aplică după o prealabilă îmbunătăţire (călire şi revenire înaltă)
şi după toate prelucrările mecanice de realizare a produsului la cote finale.
Se supun nitrurării oţelurile carbon şi slab aliate de îmbunătăţire (0,4-0,7 % C) .
Conduce la durităţii exceptionale,rezistenţe ridicate la uzură şi la solicitările la oboseală prin încovoiere. Duritatea stratului şi
rezistenţa la gripare este net superioară cementării, iar deformările pieselor sunt foarte mici
 FAMILII DE OŢELURI
1.oţeluri de uz general;2. oţeluri de tratamente termice;
3.oţeluri de scule;4.oţeluri inoxidabile şi refractare
• Oţeluri de uz general în jurul a 85% din producţia mondială de produse din oţel. Se utilizează în stare de livrare
fără a fi supuse ulterior tratamentelor termice. Se livrează în principal sub formă de produse lungi de tipul barelor şi
profilelor de diferite secţiuni (circulară, hexagonală, pătrată, respectiv tip H, I, U, T, cornier şi produselor plate – table şi
plăci de grosimi diferite.
Simbolizare Cf. Standardelor româneşti –SR prin notaţia OL urmată de Rm în daN/mm2 Ex.OL 37,OL50,OL60
Cf.norme europene EN- o notatie urmata de Rc in MPa Ex: S 235, E 350 (S-otel pt constructii ,E- otel pt constr.mecanice, )
 Oţeluri de tratamente termice se grupează în oţeluri de cementare (%C < 0,25) şi de îmbunătăţire (0,25 <%C
<0,60). Oţelurile de cementare (de exemplu C15, C20, 17CrMo 5-5 ) sunt supuse tratamentului termochimic de
carburare, urmat de călire şi revenire joasă (figura Cm2) şi oţelurile de îmbunătăţire (de exemplu C45, C60, 40Cr4 ) se
tratează termic prin călire urmată de revenire înaltă iar la piese de înaltă rezistenţă (inclusiv la uzură şi oboseală),
solicitate la şocuri puternice se impune aplicarea ulterioară şi a tratamentelor termochimice ori termice de suprafaţă.
(fig.Ot.1)

Simbolizare -pt.ol.nealiate
Pt SR prin notaţia OLC urmată %C x 100 T
Pt EN prin notaţia C urmată %C x 100 [oC]
Ex OLC 45 ,OLC15,OLC 60 -SR ;C 15,C60, C70-EN Ac3
Simbolizare -pt.ol.aliate Ac1
Pt SR notaţia printr-o succesiune de cifre litere astfel
%Cx100 E1E2 E3 %E3x100 unde E sunt elemetele chimice in
ordine crecatoare Ex.33MoCrNi11(otel cu 0,33%C ,Ni 1,1%,)
Revenire Călire
Pt EN: %Cx100 E2 E1 %E2xc1-E1xc2 unde c1,c2 sunt factori Călire înaltă superficială Nitrurare
de multiplicare functie de elmentul chimic
Pt Cr, Co; Mn, Ni, Si, W c=4:pt Al, Cu, Mo, Nb,Ti,V c=10
Ex: 42CrMo4-3 (Ol cu 0,42%C,1%Cr, 0,3%Mo),
30NiCrMo 8-8-3,15 CrNi 6-4 t [h]

Fig.Ot.1
 Oţeluri de scule
oţeluri carbon de scule; oţeluri aliate de scule

• Oteluri carbon de scule

prezintă o duritate ridicată şi o bună rezistenţă la uzură însă o stabilitate redusă la cald. De aceea se folosesc doar la
fabricarea sculelor pentru prelucrări la rece – dălţi, cleşti, burghie, ferăstraie, matriţe de injectat materiale plastice
T
[oC]
Acem

Ac1 Simbolizare
Pt SR notatia OSC urmata de %c x10
Pt EN notatia CT urmata de % C x100
Ex OSC 7,OSC 11 –SR, CT 70,CT 90 -EN
Recoacere de Călire
globulizare Fig.Ot.2
Revenire
joasă

t [h]
Oţeluri Rapide Destinate în mod deosebit prelucrări prin aşchiere cu viteze mari
,sunt oţeluri înalt aliate continând Cr, W, V, Mo, Co.
Simbolizare Pt SR–Rp 1,Rp6
Pt EN- HS %W-%Mo-%V-%Co
Ex.HS 10-2-1-6, HS 2-9-2-1,HS 18-0-1

Fig.Ot.3 Fig.Ot.
4
 Oţeluri inoxidabile,
Sunt mărci de oţeluri înalt aliate, rezistente la coroziune. Din punct de vedere a compoziţiei chimice, condiţia ca un oţel să
aibă caracter inoxidabil este ca el să prezinte maximum 0,45 carbon şi peste 12 crom. Sunt aliaje pluricomponente
unde alături de fier, carbon, crom se mai introduce nichel, mangan, cupru, azot (pentru îmbunătăţirea tenacităţii), vanadiu,
molibden, cobalt, siliciu (pentru creşterea rezistenţei mecanice şi pentru ameliorarea prelucrabilităţii prin aşchiere).

ECr/ENi = (Cr + Mo + 1,5Si + 0,5Nb)/( Ni + 30C + 30N + 0,5Mn) –(Rel.3)

Oţelurile inoxidabile martensitice (ex: X20Cr13, X30Cr13)

după o răcire rapidă din domeniul austenitic, prezintă o
structură martensitică .Au %C,0,1 ... 0,4 ,  Cr: 12 ... 17.
Tratamentul termic constă dintr-o călire la 950 – 1000oC
urmată de o revenire joasă sau înaltă .
Oţelurile inoxidabile feritice (ex.: X6Cr13, X2CrMoTi18-
2,), se caracterizează prin absenţa transformării la încălzire
(FA).
Oţelurile inoxidabile austenitice (X1CrNi25-21, X2CrNi18-
9, X10CrNi18-8) nu prezintă nici ele transformări structurale
la încălzire sau răcire. Structura austenitică este conservată
datorită alierii cu nichel în proporţii suficiente (Ni  7).
rezistenţa lor la coroziune este remarcabilă, au cea mai
mare utilizare şi la temperaturile cele mai înalte (800 – 850
oC).si la temperaturi f.joase pt ca nu prezintă tranziţia ductil-
fragil
Obs. Simbolizarea ol.inalt aliate cf.EN -notatia
X %Cx100E2E1 %E2-%E1 ex.:X10CrNi18-8( ol.inalt aliat
cu 0,1%C, 18%Cr, 8%Ni )

Fig.Ot.5
 Aluminiul şi aliajele sale
• Al –metal uşor, rezistent la coroziune, bun conducator de caldura si electricitate, se toarna si
deformează foarte bine,proprietăti de rezistenţă mecanică scăzute
• Aliajele de Al se impart in aliaje de turnătorie ( Al – Cu, Al – Si, Al – Si – Mg, Al – Mg, Al –
Zn – Mg.) si aliaje deformabile (Al-Mn, Al-Mg, Al-Mn-Mg) /si durificabile structural -prin
călire de punere in soluţie şi îmbătrinire-(Al-Cu, Al-Cu-Mg-Mn numit duralumin , Al-Mg-Si)
• Aliajele Al-Si comerciale au 5 şi 20%( fig.A.1) Sunt cele mai utilizate aliaje de
turnătorie .Aliajele cu un conţinut în jurul a 7% Si prezintă o bună rezistenţă la coroziune fiind
destinate accesoriilor din industria alimentară. Siluminurile hipereutectice cu 18-20% aliate cu
fosfor se caracterizează prin stabilitate termică bună şi rezistenţă la uzare ridicată. Siluminurile
eutectice cu 12 ... 13% Si (numite şi de turnătorie) au bune proprietaţi de turnare şi sudare.
Ele prezintă în matricea eutectică, o morfologie aciculară Pentru îmbunătăţirea proprietaţilor
se recurge la alierea cu sodiu (0,05...0,08%). Astfel structura eutecticului se globulizează, iar
în reţea se observă apariţia de formaţiuni de soluţie solidă  urmare a prezenţei sodiului, liniile
de echilibru s-au deplasat la temperaturi mai joase şi punctele critice la concentraţii mai mari
în siliciu (reprezentarea punctată pe diagrama aliajul devenind astfel hipoeutectic.

Fig.A1 Diagrama
de echilibru Al-Si
 CUPRUL SI ALIAJELE SALE
Cuprul prezintă conductivitate termică şi electrică excelente, Având reţea CFC, el este foarte ductil şi
deformabil. Posedă o foarte bună rezistenţă la coroziune în atmosferă, gaze de combustie. Comparativ cu
aluminiul, turnarea este mediocră şi prelucrabilitatea nesatisfăcătoare. În stare recoaptă rezistenţa mecanică,
duritatea sunt scăzute, dar pot fi îmbunătăţite prin ecruisare. Principalele aliaje ale cuprului sunt alamele si
bronzurile

Alamele sunt aliaje ale cuprului cu zincul, în

care, pentru aplicaţiile industriale, conţinutul de
zinc nu depăşeşte 45%, ce contine:
-α soluţia solidă de substituţie a Zn în Cu cu un
conţinut de până la 39%
-β compusul electronic CuZn

Alamele pentru turnătorie se toarnă uzual în amestecuri de formare, în cochile si mai rar sub presiune.Simbolizarea lor
respectă principiul compoziţiei chimice (CuZn39Pb semnifică un aliaj al cuprului cu 39%Zn şi 2%Pb).Principalele aliaje
comerciale sunt CuZn33Pb2, CuZn40PbSn(destinate pentru armături),
Alamele deformabile sunt aliaje Cu-Zn binare Alamele monofazice (CuZn5, CuZn15) se pretează deformărilor plastice la
rece. Alamele deformabile la cald au un conţinut mai mare de zinc (36...42%).Astfel aliajele CuZn36 , CuZn36Pb1, având o
foarte bună aşchiabilitate se utilizează bucşe, axe, lagăre, tije, Aliajele CuZn40Mn, CuZn40Sn sunt pt. pentru fabricarea
scaunelor de ventile, inele, colivii de rulmenţi
.
Bronzurile convenţionale sunt aliajele Cu – Sn .Cele cu un conţinut de până la 10%Sn sunt monofazice, iar celelalte
superioare acestei proporţii, sunt bifazice ( + ). Datorită fragilităţii compusului electronic , conţinutul în staniu este limitat
la 16%.
Bronzurile cu conţinuturi de staniu de 2 … 9 % (CuSn3, CuSn7) se pretează durificării prin ecruisare.. Sunt destinate
confecţionării contactelor electrice, diafragmelor, resoartelor elastice, Bronzurile bifazice (principalele mărci fiind CuSn10,
CuSn11Pb, CuSn12) se toarnă uşor.Se utilizează pentru proprietăţile anticorozive, (la fabricarea pompelor, vaselor,
robinetelor), de antifricţiune şi antiuzare (pentru confecţionarea roţilor, pinioanelor, cuzineţilor)