AVALANȘE

Sandu Elena
Clasa a 11-a D
Avalanșa reprezintă o masă de zăpadă care se pune în mișcare și alunecă
pe versantul sau pe valea unui munte. De multe ori, curgerea unei
avalanșe se aseamănă cu scurgerea laminară a unui râu, mai ales când
zăpada este umedă. Alteori, curgerea poate fi foarte rapidă, aidoma unei 
căderi libere, atunci când pantele masivului montan sunt abrupte și/sau
căderile de zăpadă sunt abundente.
Aceste fenomene se înscriu printre cele mai dramatice evenimente ale
muntelui și reprezintă un pericol pentru populația montană din numeroase
țări ale lumii. Extinderea activităților turistice și, în special, practicarea 
sporturilor de iarnă determină o creștere a riscului impactului avalanșelor
asupra societății.
 TIPURI

■ După modul de formare:

După modul de formare, avalanșele pot fi:
fenomene naturale declanșate de o supraîncărcare naturală de
zăpadă;
cauzate de om, declanșate de trecerea unui schior, drumeț sau de
altă intervenție umană accidentală sau nu.
 ■ După particularitățile stratului de zăpadă:
În funcție de particularitățile stratului de zăpadă afectat, avalanșele sunt de mai
multe tipuri:
Avalanșe uscate care se produc atunci când zăpada este afânată și are aspect prăfos-
grăunțos, cristalele de zăpadă fiind rotunde. Zăpada în amestec cu aerul formează
aerosoli foarte periculoși pentru oameni, aceștia murind sufocați.
Avalanșe umede care se produc în stratele de zăpadă umedă și grea. Ele antrenează,
în deplasare, cantități mari de zăpadă în lungul culoarelor de avalanșă și exercită
presiuni mari aspra obiectelor din cale, distrugându-le.
Avalanșe în plăci care se produc prin desprinderea stratului superficial înghețat și a
celui mijlociu, suprafața de desprindere fiind la contactul cu stratul bazal.
 ETAPELE UNEI AVALANSE

Declanșarea avalanșelor este favorizată de următoarele condiții și factori:

trăsăturile stratului de zăpadă, conformația versantului, starea timpului,
perturbarea echilibrului zăpezii prin diferite activități.
Etapele principale sunt următoarele:
■ Zăpada se desprinde de straturile de nea mai tari și alunecă peste
acestea.
■ În timp ce prinde viteză, zăpada poate începe a fi purtată de vânt.
■ Avalanșa își mărește viteza de deplasare (până la 353km/h).
 SALVAREA OAMENILOR

În România există instituții oficiale, ale statului român,

precum Jandarmeria de munte  [1] și organizații profesionale,
precum este Societatea ghizilor și liderilor montani (afiliată
internațional la UMLA) [2], care sunt special pregătite pentru
orice fel de condiții de criză, vreme rea și iarnă, incluzând
salvarea oamenilor aflați la munte (accidente, hipotermie,
momente de criză, avalanșe, ș.a.m.d.).
 AVALANSE CARE AU UCIS

■ Avalanșele din Alpi din timpul Primului Război Mondial au ucis mai

mult de 60 de mii de oameni. Un soldat a spus: „Cel mai mare dușman
era natura însăși.”
■ În 1916 au căzut în 2 zile 4 metri de zăpadă. Acestea au declanșat
avalanșe timp de două zile care au ucis 10 mii de soldați.
■ Cutremurul din Peru de pe 31 mai 1979 a provocat multe avalanșe și
surpări de teren care în total au ucis 66 de mii de oameni. A dislocat o
stâncă de rocă și gheață care a ucis pe cei 5 mii de locuitori ai orașului 
Ranrahica.
 PROTECTIE

Pentru evitarea pericolelor legate de avalanșe, este importantă

cunoașterea precisă a arealelor în care se produc. Cartografierea
acestor areale și realizarea hărților de risc permit luarea celor mai
eficiente măsuri de atenuare a impactului acestora asupra
activităților umane. În dreptul culoarelor de avalanșă sunt construite
tunele de protecție, iar pe versanți sunt amplasate ziduri de
protecție, gărdulețe sau plase de sârmă. Plantarea unor perdele
forestiere de protecție s-a dovedit eficientă mai ales pentru
protejarea drumurilor pe distanțe mari.