Sunteți pe pagina 1din 16

Avalanșe

Realizat de: Hariton Sînziana


Clasa a XI-a C
Definiția fenomenului

Avalansele sunt fenomene meteorologice


reprezentate de deplasarea prin alunecarea,
curgerea sau rostogolirea pe pantele muntilor a
unor mase de zapada, care antreneaza uneori in
miscare si pietre, stanci, arbusti etc.
Ele sunt temute, caci produc distrugeri (paduri,
constructii) si uneori fac si victime omenesti.

Avalansele de pietre sunt de dimensiuni mai


mici, iar cele cu pamant se numesc “alunecari
de teren”
Clasificarea avalanșelor:

După modul de formare, avalanșele pot fi:

• fenomene naturale declanșate de o


supraîncărcare naturală de zăpadă;
• cauzate de om, declanșate de trecerea unui
schior, drumeț sau de altă intervenție
umană accidentală sau nu
Clasificarea avalanșelor:
Avalanșe prăfoase:
• se produc iarna, când temperatura aerului crește la 12-14°C;
• zăpada este ușor antrenată pe pante și de vânt;
• se pune în mișcare numai stratul de zăpadă de deasupra, iar zăpada antrenată se precipită prin rostogolire;
• se aseamănă cu furtunile de nisip din pustiuri.
• se mai numesc și avalanșe de iarnă, zăpada prăfoasă mișcându-se întocmai ca un vârtej, formând "norul de avalanșă".

Avalanșe de vară sau de ghețari:


• - au loc în regiunile munților înalți;
• - în timpul scurgerii, masa avalanșei se mărește;
• - din cauza vitezei cu care coboară sunt învăluite într-un nor dens de zăpadă.
Avalanșe-țiglă:
• sunt cele mai periculoase, din cauza vitezei mari de scurgere;
• pe pantele domoale alunecă încet până în dreptul uni abrupt, unde, în timp, se acumulează o cantitate
mai mare, rămânând în stare de suspensie. Când echilibrul se rupe, fie datorită cantității mari de zăpadă
ce se strânge, a unui zgomot, o detunătură de armă sau chiar a mișcării aerului, zăpada se prăbușește în
gol, de la înălțimea abruptului, dând naștere unui curent de aer foarte puternic, capabil să dărâme totul
în calea lui (vânt de avalanșă)

Avalanșe târâtoare:
• se scurg pe pante mici, de obicei pe versanții însoriți, alunecând încet, mărindu-și mereu volumul prin
zăpada ce o antrenează;
• se opresc în fața obstacolelor întâlnite în cale, iar când acestea cedează, grămada de zăpadă se
desparte în două părți ce coboară în direcții diferite.
Avalanșe de fund:
• sunt formate din zăpadă compactă, grea și umedă;
• produse prin infiltrarea apei de ploaie sau topirea zăpezii, până la fundul stratului,
detașându-l de aderența cu solul;
• ele antrenează o cantitate mare de zăpadă (de deasupra) și de gheață ( de dedesupt),
formată prin tasări succesive ale zăpezii, având astfel o forță de distrugere mult mai
mare;
• sunt caracteristice la începutul verii.
O altă clasificare a avalanșelor

G. Rebuffat (1970) realizează o altă clasificare a avalanșelor, luând în considerare calitatea zăpezii, astfel:

1. Avalanșe de zăpadă prăfoasă:


- pun în mișcare zăpada proaspăt căzută;
- se scurg repede și cu zgomot, în vârtejuri, în părțile mai înalte ale munților.
- au viteze care pot ajunge până la 200 Km/h.

2. Avalanșe de zăpadă proaspătă, umedă:


-se scurg prin rostogolire, cu viteză mică (30-50 Km/h).

3. Avalanșe de zăpadă înmuiată:


-frecvente primăvara;
- se deplasează pe aceleași culoare bine cunoscute;
- deși curg încet au o mare forță de distrugere, prin cantitatea mare de zăpadă ce o transportă;
-iau naștere la înălțimi mai reduse.
4. Avalanșe în plăci:
-se formează din zăpada consolidată la suprafață, ce păstrează o slabă aderență cu stratul de
dedesupt.

5. Avalanșe de cornișă:
- iau naștere iarna și primăvara, când zăpada nu este consolidată.

6. Avalanșe de blocuri de gheață:


- se desprind prin ruperea unei bucăți din limba unui ghețar, datorită crăpăturilor, acolo unde
panta ghețarului este mai mare, fiind asemănătoare cu prăbușirile blocurilor stâncoase; - astfel
de avalanșe sunt mai rare, producându-se ma ales vara. Ghețarii pot genera și așa numitele
"avalanșe de apă",când sub limba de gheață se formează pungi de apă de dimensiunea unor mici
lacuri. Apa, aflată sub presiune, poate rupe gheața, scurgându-se pe pantă. Alteori gheața poate
bara în spate un lac. Când acesta cedează sau când lacul se umple peste limită, apa se revarsă pe
margini.
Mod de formare și manifestare:

• zăpada se desprinde de straturile mai tari și


alunecă peste acestea,
• după ce prinde viteză, zăpada începe să fie purtată
de vânt,
• treptat-treptat, își mărește viteza de deplasare
• O avalană poate duce la vale mii de tone de
zăpadă,
• ș
• precedată de o undă de oc care spulberă i strivete
orice se
• șșș
• află în calea ei.
Factorii declanșatori:
Avalanșele sunt declanșate atât de factori naturali, cât și de factori antropici.

Dintre factorii naturali, mai importanți sunt:


• grosimea statului de zăpadă
• starea zăpezii (prăfuită, uscată, umedă)
• temperatura aerului
• cantitatea de zapadă căzută
• vânturile
• relieful (pante accentuate, expoziția versanților, lungimea și forma lor, prezența văilor)
• gradul de împădurire, etc.

Dintre factorii antropici, se remarcă:


• despădurirea versanților
• modul de exploatare al arboretelor, etc.
Consecințele avalanșelor

Avalanșele pot produce victime omenesti sau pagube materiale importante.

-Franta, 1601: Cheze et Saint-Martin (Pirinei): 107 morti, ambele sate distruse
- Franta, 1749: Huez (Isere): 130 morti, mare parte a localitatii distrusa
- SUA, Statul Washington, 1910: o avalansa a surpins si smuls de pe o cale ferata doua trenuri
- Canada, 1910: avalansa cu 62 morti (muncitori care dezgropau un tren acoperit de alta avalansa)
- Nanga Parbat (muntii Karakorum), 1937: 16 alpinisti germani si serpasi morti in avalansa - ingropati in somn
in tabara a IV-a
- Peru, 10 ianuarie 1962: avalansa uriasa, pornita de sub vf. Huascaran - 4000 de victime in 9 mici localitati
- Franta, 1970: Val d\'Isere (Savoia): 39 morti, 37 raniti, o cabana distrusa
- Peru, 31 mai 1970: avalansa uriasa (cutremur care a dizlocat un ghetzar suspendat) - distruge oraselul
Yungay - peste 15. 000 victime
- Franta, 20 ianuarie 1981, departamentele Savoia si Isere: peste 100 locuinte, biserici, anexe gospodaresti
distruse de avalanse
- Elvetia, Galtur: 23 februarie 1999: zeci de cladiri, 31 morti si 18 raniti (circa 250. 000 mc de zapada pulver
cantarind circa 87. 000 tone au coborat 1300 m diferenta de nivel cu circa 250 km / h)
Avalanșe care au ucis

• Avalanșele din Alpi din timpul Primului Război Mondial au ucis mai mult de 60 de mii
de oameni. Un soldat a spus: „Cel mai mare dușman era natura însăși.”
• În 1916 au căzut în 2 zile 4 metri de zăpadă. Acestea au declanșat avalanșe timp de
două zile care au ucis 10 mii de soldați.
• Cutremurul din Peru de pe 31 mai 1979 a provocat multe avalanșe și surpări de teren
care în total au ucis 66 de mii de oameni. A dislocat o stâncă de rocă și gheață care a
ucis pe cei 5 de mii de locuitori ai orașului Ran
Precauții

• Pentru evitarea pericolelor legate de avalanșe, este importantă cunoașterea


precisă a arealelor în care se produc. Cartografierea acestor areale și realizarea
hărților de risc permit luarea celor mai eficiente măsuri de atenuare a impactului
acestora asupra activităților umane. În dreptul culoarelor de avalanșă sunt
construite tunele de protecție, iar pe versanți sunt amplasate ziduri de
protecție, gărdulețe sau plase de sârmă. Plantarea unor perdele forestiere de
protecție s-a dovedit eficientă mai ales pentru protejarea drumurilor pe distanțe
mari.
Salvarea oamenilor

• În România există instituții oficiale, ale statului român, precum


Jandarmeria de munte și organizații profesionale, precum este
Societatea ghizilor și liderilor montani, care sunt special pregătite
pentru orice fel de condiții de criză, vreme rea și iarnă, incluzând
salvarea oamenilor aflați la munte (accidente, hipotermie, momente
de criză, avalanșe, ș.a.m.d.).
Avalanșă în Munții Himalaya, pe una din pantele
Everest-ului, mai 2006 (foto Ilan Adler)
Bibliografie

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Avalansa
• https://www.descopera.ro/eticheta/avalansa
• http://avalanse.blogspot.com
• http://www.dinumititeanu.ro/10-avalanse