MAREA SCHISMĂ

16 IULIE 1054
◦ Începând din a doua jumătate a sec. IX apar disensiuni între Biserica de Răsărit și cea de Apus, disensiuni de ordin dogmatic,
cultic și canonic (sec. VII, sinodul II trulan).
◦ Marea schismă s-a desfășurat în 2 faze: 1. în a doua jumătate a sec. IX; 2. în 16 iulie 1054.
◦ Grecii și latinii dau vina unii pe alții: grecii o atribuie inovațiilor latine.
latinii o atribuie separatismului și orgoliului grecesc.
◦ Cauzele sunt politico-religioase, având urme din secolul III.

CAUZE POLITICE
◦ Dioclețian (284-305) a împărțit imperiul în 286: - Imperiul de Răsărit cu capitala la Nicomidia.
- Imperiul de Apus cu capitala la Roma.
◦ Această împărțire conturează două lumi cu concepții diferite.
◦ Constantin cel Mare (306-337) mută capitala, în 11 mai 330, de la Roma la Bizanț.
◦ Teodosie cel Mare (379-395) împarte în 395 imperiul fiilor săi: Arcadiu (395-402) primește Orientul, Honoriu (395-423)
primește Occidentul.
◦ Imperiul s-a reunificat în parte sub Iustinian cel Mare (527-565), însă nu a durat sub urmașii săi.
◦ Episcopii Romei (episcopus civitatis) au cerut ajutor popoarelor din Apus pentru că Imperiul de Răsărit nu era în stare să apere
Roma și Italia.
◦ 752, papa Ștefan II (752-757) apelează la regele francilor Pepin cel Scurt (741-756) care intră în Italia și între 754 si 756
distruge regatul longobarzilor (Italia centrală) iar teritoriul este donat papei ca „Patrimonium Sancti Petri” și astfel apare statul
papal care a durat până la 20.09.1870. A fost reînființat în 11.02.1929 ca stat minuscul.
◦ 731-732 împăratul Leon III Isaurul (717-740) trece provinciile Iliricului oriental, Italia de Sud (Calabria), Sicilia și Creta sub
jurisdicția patriarhului de Constantinopol, confiscând și averile Romei din aceste provincii.
◦ 800 – în noaptea de Crăciun, papa Leon III (795-816) încoronează pe regele franc Carol cel Mare (768-814) ca „împărat
roman al Apusului”. Astfel apar doi regi în două centre religioase, concretizându-se schisma politică.
◦ Din sec. VII Imperiul de Răsărit se elinizează și devine Imperiul bizantin, iar Imperiul de Apus se latinizează devenind
Imperiul roman.
◦ Din sec. IV cele două popoare, grecii și romanii, se priveau cu răceală și resentimente.
CAUZE RELIGIOASE
◦ Până la sfârșitul sec. V unitatea s-a putut menține.
◦ În octombrie 482, prin publicarea henotikonului (=edict de unire) de către împăratul bizantin Zenon (474-491) pentru împăcarea
monofiziților cu ortodoxia se creează schisma acachiană (patr. Acachie *472-489* de Constantinopol) care a durat 35 de ani
(484-519).
◦ Patr. Ioan IV Postitorul (582-595) și-a luat titlul de patriarh ecumenic în sinodul local din Constantinopol (588).
◦ Papa Grigorie I cel Mare (590-604) își ia titlul de „servus servorum Dei”. Totuși, titlul de papă, de la „pater, patrum” îi conferă
titulatura de patriarh al Apusului.
◦ Grecii acuză latinii de practici liturgice și disciplinare condamnate la sinodul II trulan (691-692).
◦ Primăvara lui 867- prin „Enciclica patriarhului Fotie către scaunele arhierești din Răsărit” latinii introduc Filioque în simbolul
niceo-constantinopolitan.
◦ Adaosul a fost menționat: sin. I Toledo (447) și sin. III Toledo (589) în urma căruia a fost aplicat și în Franța, Germania, Anglia,
Italia de nord.
◦ În noiembrie 809, la Aquinsgranum (Aachen) are loc un sinod prezidat de Carol cel Mare prin care adaosul Filioque este
introdus în tot imperiul carolingian.
◦ Papa Leon III (795-819) a protestat împotriva adaosului, poruncind să se scrie pe două plăci de argint Crezul în latină și
greacă, fără adaos, pe care le-a așezat pe ușa intrării în catedrala Sf. Petru. Sub plăcuțe a adăugat: „Eu, Leon, am pus aceasta
din dragostea și grija pentru credința ortodoxă”.
◦ Introducerea Filioque în toată Biserica Romano-Catolică s-a făcut de către papa Benedict VIII (1012-1024), duminică, 14 feb.
1014, la cererea împăratului german Henric II (1002-1024), cu ocazia încoronării sale.
◦ Prin sec. VIII-IX se introduce în Apus azima, însă s-a generalizat în Biserica Romano-Catolică în sec. X.
Prima fază a Marii schisme
◦ A izbucnit între patr. Fotie (857-867; 877-886) și papa Nicolae I (858-867).
◦ În 858 are loc un sinod la Constantinopol: 2 sesiuni (una în 859 și alta în 861) – se aprobă înscăunarea lui Fotie, dar respinge
cerințele papei Nicolae I de a impune primatul papal asupra Răsăritului.
◦ Papa Nicolae I nu a fost de acord și a ținut un sinod la Roma, în 863, în care a excomunicat pe patr. Fotie și tot clerul său.
◦ În 866 țarul bulgar Boris – Mihail I (853-889) cere episcopi și preoți latini, iar papa îi trimite pe episcopii Paul și Formosus cu
un nr. de clerici și un răspuns la cele 106 întrebări puse de bulgari.
◦ În 867 patr. Fotie trimite o Enciclică celorlalți patriarhi din Răsărit prin care acuză latinii că au intrat ca niște lupi în Bulgaria,
distrugând munca preoților greci și introducând inovații doctrinare și liturgice, cea mai gravă fiind Filioque.
◦ În 867 are loc un sinod la Constantinopol prin care este excomunicat papa Nicolae I și sunt condamnate inovațiile latine ca
eterodoxe.
◦ În 23.09.867 este asasinat împăratul Mihail III iar în locul lui este proclamat Vasile I Macedoneanul (867-886), creatorul unei
noi dinastii bizantine.
◦ Papa Nicolae I moare la 13.11.867, îi urmează papa Adrian II (867-872).
◦ Noul împărat dorea împăcarea.
◦ Are loc un sinod la Constantinopol în 869-870 prin care patriarhul Ignatie este repus în scaun, iar patr. Fotie este condamnat și
lovit cu anatema.
◦ La 3 zile după închiderea sinodului apare delegația bulgară. Se redeschide sinodul pentru rezolvarea jurisdicției Bisericii
bulgare. Se hotărăște în favoarea Bisericii bizantine, spre marea dezamăgire a delegației papale.
◦ Patriarhul Ignatie hirotonește pentru bulgari un arhiepiscop Iosif și 10 episcopi, dându-le o oarecare autonomie.
◦ La 23.10.877 moare patr. Ignatie, revine Fotie care după 3 zile convoacă un sinod în 879 pentru a revizui condamnarea sa. S-a
dorit a fi considerat ca sinodul VIII ecumenic.
◦ Au participat 383 episcopi
◦ Papa Ioan VIII (872-882) a trimis delegați la Constantinopol care, recunoscând pe Fotie ca patriarh în speranța că va
recunoaște supremația papală și jurisdicția asupra Bisericii bulgare.
◦ Sinodul nu acceptă pretențiile papei, iar papii următori au considerat acest sinod ca „pseudosinod fotian”.
◦ Cu timpul s-a renunțat la numele de sinod VIII ecumenic.
A doua fază a Marii schisme (16 iulie 1054)
◦ Papa Leon IX (1048-1054) a luptat din răsputeri să ridice autoritatea papei mai presus de orice.
◦ Patr. Mihail Cerularie (1043-1058), bărbat energic, ambițios, autoritar, a jucat un rol politic înainte să fie
patriarh.
◦ Conflictul din sec. XI a pornit de la așezarea normanzilor în Sicilia și Italia de Sud, locație unde
interesele Bizanțului ortodox se loveau de pretențiile papei și ale monarhilor apuseni.
◦ Împ. Constantin IX Monomahul (1042-1054) a dorit să împace lucrurile, din considerații politice.
◦ Convoacă un sinod la Constantinopol pentru ianuarie 1054 pentru a discuta „inovațiile” latine.
◦ Papa Leon IX acceptă propunerea și trimite pe Humbert, cardinal de Silva Candida, cancelarul Frederic
și arhiep. Petru de Amalfi.
◦ Humbert era un om mândru, violent, îngâmfat, care nu putea suferi pe greci.
◦ Patr. Mihail Cerularie le-a comunicat că toate problemele se vor discuta la sinod.
◦ Humbert își pierde răbdarea și, fără autoritatea papei care a murit în aprilie 1054, a compus un libel (act
de excomunicare) pe care l-a aruncat sâmbătă, 16 iulie 1054, la începutul Liturghiei, pe masa Altarului
Sfintei Sofia, prin care anatematiza pe patriarh, pe clerici și pe credincioșii Bisericii Ortodoxe, acuzându-
i de erori neînsemnate sau inexistente.
◦ După 8 zile, în 24 iulie, simpatia din partea poporului îl face pe patr. Mihail să convoace un sinod pentru
a anatematiza papa și delegația papală.

◦ Abia în 1965, la 7 decembrie, prin „Declarația comună”, au loc retragerile anatemelor dintre cele două
părți:
◦ Patr. Ecumenic Atenagora I în catedrala Sf. Gheorghe din Constantinopol
◦ Papa Paul VI în catedrala Sf. Petru din Roma