Arta Renaşterii

în Transilvania
 Introducere în studierea artei renascentiste din
Transilvania
• Arta Renaşterii se naşte în Toscana la începutul secolului al XV-lea
şi se răspândeşte în toată Italia până la mijlocul secolului. În anii
1530-1540 în Italia deja vorbim despre stiluri ulterioare Renaşterii,
manierismul şi barocul.
• Renaşterea pătrunde cu greu în ţările la Nord de Alpi, primele semne
ale stilului nou aici se observă doar în anii 1470-1480.
• În cazul Transilvaniei acest decalaj este şi mai accentuat, înaintea
anului 1500 cu greu putem să vorbim despre artă renascentistă, chiar
dacă la comanda curţii regelui Matia Corvinul (1458-1490) după 1476
se efectuează mai multe lucrări în Italia (biblioteca Corviniana, etc.)
• Arta renascentistă transilvană prezintă numeroase influenţe străine,
mai ales central-europene, venite dinspre Ungaria, Germania de sud,
Cehia sau Polonia, dar cunoaştem şi activitatea a mai multor arhitecţi
italieni în slujba principilor Transilvaniei.
• Periodizare:
» 1500-1541
» 1541-1600
» 1601-1660
» 1661-1740
 Introducere în studierea artei renascentiste din Transilvania
• Prima jumătate a secolului al XVI-lea pentru Transilvania aduce schimbări profunde
pe plan politic. După bătălia catastrofală de la Mohács (1526) regatul Ungariei intră
în procesul destrămării, care se culminează în ocuparea cetăţii de la Buda de către
armata turcească (1541). Văduva ultimului rege, Ioan Zápolya (1526-1541), regina
Isabela de Iagello se retrage în Transilvania împreună cu fiul, viitorul principe Ioan
Sigismund, unde se va forma fostul voievodat într-un principat autonom sub
suzeranitate turcească, plătitor de tribut pentru Porta Otomană. Principatul
Transilvaniei va fi înglobată Imperiului Habsburgic prin Diploma Leopoldinum (1690)
• La începutul secolului al XVI-lea Transilvania este frământată şi de probleme de
ordin religios: în anii 1520 pătrunde Reforma (protestantismul), propagat mai ales în
mediu catolic dar şi în cel ortodox.
• În Transilvania putem vorbi despre trei ramuri principale ale protestantismului:
luteranismul (religia luterană, mai ales în rândurile saşilor), calvinismul (religia
reformată), şi antitrinitarianismul (religia unitariană). Populaţia Transilvaniei va fi
profund divizată din punctul de vedere al religiei: ortodocşi, catolici, reformaţi, luterani
şi unitarieni.
• Aceste schimbări au avut un efect negativ asupra artelor plastice: din bisericile
reformate şi unitariene au fost îndepărtate toate obiectele liturgice medievale de
mare valoare artistică (altare, tablouri, fresce, etc.), în mediu luteran altarele au fost
repictate (adaptate noilor cerinţe religioase).
• Fără comenzi din partea bisericii pictura şi sculptura supravieţuise cu greu, mai ales
în mediu reformat sau unitarian. Problemele politice şi vecinătatea otomană la Vest
au favorizat însă pătrunderea ale celor mai moderne tendinţe ale arhitecturii militare
italiene sau din Ţările de Jos.
 Principatul
Transilvaniei în
a doua jumătate
a secolului al
XVI-lea.
 Arta renascentistă între 1500-1541
• Schimbările politice şi slăbirea autorităţii centrale au favorizat oraşele, familiile
nobiliare sau curţile episcopale catolice de la Oradea sau Alba Iulia.
• În principalele oraşe ale Transilvaniei (Sibiul, Clujul, Braşovul, Sighişoara, Bistriţa) se
formează acele ateliere de constructori, pietrari, sculptori, pictori sau de alţi
meşteri (tâmplari, argintari, etc.), care vor produce cele mai importante opere ale
artei renascentiste din regiune.
• În primele decenii ale perioadei mai supravieţuiesc formele gotice, mai ales în
arhitectură, primele elemente decorative renascentiste se prezintă încadrate în
structuri gotice.
• Prima construcţie renascentistă din Transilvania este considerată capela Lázói
(1512), urmată de capela Várdai (ante 1524) a catedralei de la Alba Iulia.
• De asemenea în catedrala de la Alba Iulia se găsesc sarcofagele membrilor familiei
Huniazilor (Corvineştilor), Ioan de Hunedoara, Ioan Miles (fratele lui Ioan de
Hunedoara) şi Ladislau de Hunedoara (fiul decapitat al lui Ioan de Hunedoara), din a
doua jumătate a secolului al XV-lea. Sarcofagul lui Ioan de Hunedoara a fost
schimbat cu unul mai modern, din iniţiativa regelui Ioan Zápolya şi a episcopului Ioan
Statileo în anul 1533, decorat cu scene de bătălii.
• O altă operă de mare valoare a perioadei este poarta sacristiei bisericii Sf. Mihail
din Cluj, realizat din comanda parohului Iohannes Klein (1528), care prezintă
influenţe vieneze (Anton Pilgram), dar şi ale tipăriturilor din Bazel (Elveţia).
• O statuie foarte cunoscută realizată în această perioadă este Maica Domnului de la
Şumuleu-Ciuc (aprox. 1510-1515), din lemn, cu o înălţime de peste 2 metri, fiind
una dintre cele mai înalte statui medievale de altar din Europa.
• În prima jumătate a acestei perioade se mai construiesc numeroase retabluri de
altare de stil renascentist (altarul de la Jimbor, anii 1515-1520)
Alba Iulia, capela Lazoi (1512) şi sarcofagul lui Ioan de Hunedoara
(transformat în 1533)
Maica Domnului din Şumuleu-Ciuc Poarta sacristiei bisericii Sf.
(aprox. 1510-1515) Mihail (1528)
 Tavanul casetat al bisericii
Altarul de la Jimbor (aprox. 1510-
unitariene de la Gogan, jud. Mureș
1515)
 Arta renascentistă între 1541-1600
• În prima a parte a perioadei puterea politică este în mâna principelui
Ioan Sigismund (1541-1571), influenţat de mama sa, regina Isabela
şi de călugărul paulin Gheorghe Martinuzzi. A doua jumătate a
acestei epoci este dominată de principii din casa Báthory, respectiv
de activitatea lui Mihai Viteazul (1599-1601).
• În arhitectura militară apar cetăţile de plan regulat (pătrate,
pentagonale), cu bastioane de tip italian vechi sau nou (Gherla,
cetatea Martinuzzi, de la 1538, Oradea, cetatea bastionară, de la
1568).
• Din domeniul arhitecturii urbane pomenim casele de patricieni din
Cluj, Bistriţa şi Sibiu, cele mai importante exemple sunt casa
Wolphard-Kakas din Cluj şi Casa Argintarului din Bistriţa
• În arhitectura ecleziastică cea mai reprezentativă operă este faţada
vestică a bisericii evanghelice de la Bistriţa (Petrus Italus de
Lugano, meşter din oraşul Lviv, Ucraina, atunci în regatul polonez,
1559-1563).
• Din domeniul sculpturii cele importante opere sunt sarcofagele
reginei Isabela (m. 1559) şi al principelui Ioan Sigismund (m.
1571), comandate probabil în Polonia, realizate din marmură albă,
situate în catedrala de la Alba Iulia.
Cetatea Martinuzzi de la Gherla (astăzi
clădirea penitenciarului)
 Cetatea de la Oradea,
începută în perioada
principelui Ioan Sigismund
după proiectele lui Giulio
Cesare Baldigara (?)
Faţada vestică a bisericii evanghelice de la Bistriţa și Casa Argintarului de la Bistriţa
Fațada spre curte a casei
Wolphard-Kakas din Cluj,
casa Haller din Sibiu cu
pictură murală exterioară
Sarcofagele principelui
Ioan Sigismund şi a
reginei Isabela
 Arhitectura renascentistă din Transilvania
între anii 1601–1660
• Este probabil cea mai prolifică perioadă a renaşterii Transilvane, mai ales perioada
principilor Gabriel Bethlen (1613–1629) şi a lui Gheorghe Rákóczi I. (1630–1648).
Perioada de înflorire însă a luat brusc sfârşit prin campania militară tătărească din anii
1658-1661 contra principelui Gheorghe Rákóczi II (1648–1660).
• Din comenzile principilor se ridică sau se termină numeroase cetăţi pe plan regulat
(pătrat, dreptunghiular), care folosesc la colţuri bastioane de tip italienesc (cetatea
Oradea, două bastioane monumentale ale cetăţii Alba Iulia, cetatea Făgăraşului). Cetatea
Clujului a primit un nou turn monumental de colţ, Bastionul Croitorilor
• Castelele princiare se construiesc de asemenea pe plan regulat (hexagonal: Vinţu de
Jos,, dreptunghiular: Iernut, etc.), care au influenţat şi arhitectura nobiliară a vremii
(castelul Lónyai din Medieşul Aurit, castelul Kemény din Brâncoveneşti).
• După modele italieneşti şi central-europene se realizează primele palate princiare
renascentiste orăşeneşti la Alba Iulia (prin transformarea şi lărgirea palatului episcopal
medieval) şi la Oradea (palatul de plan pentagonal în interiorul cetăţii)
• Arhitecţii cei mai cunoscuţi erau italienii în slujba principilor Transilvaniei erau Giacomo
Resti (c. 1600–1637) şi Agostino Serena (? – 1654),
• După modelele medievale târzii, dar folosind şi rezultatele mai moderne ale arhitecturii
militare se continuă şi fortificarea bisericilor, nu numai în zonele săseşti, deoarece
deseori doar aceste amenajări constituiau singura şansă de supravieţuire a comunităţii în
cazul unui atac atât în oraşe cât şi în sate (bisericile-cetăţi din Târgu Mureş, Turda, Aiud,
Hălchiu, Ilieni, Arcuş, Dârjiu etc.)
• Din domeniul reabilitării bisericilor şi a remobilării acestora menţionăm lucrările de
reboltire a bisericii reformate de pe strada Kogălniceanu din Cluj (meşteri din
Kurlandia) şi amvonul acestui lăcaş de cult (Elias Nicolai şi Hannes Lew Rehner).
• În arhitectura civilă se continuă construirea caselor de patricieni (casa Reussner din
Sibiu)
Portretele de epocă ale principilor
Gabriel Bethlen (1613-1629) şi
Gheorghe Rákóczi I (1630-1648).
 Una dintre
bastioanele de la
Oradea terminate
de Gabriel
Bethlen şi
inscripţia
comemorativă a
principelui

Cluj, “Bastionul”
Croitorilor

Cetatea de la
Alba Iulia din
sec XVIII. În
interiorul cetăţii
se observă cele
două bastioane
sudice ridicate
de Gabriel
Bethlen
 Cetatea princiară de la Făgăraş şi
curtea interioară a palatului. Palatul
mai păstrează elemente medievale
târzii şi a fost terminat la sfârşitul
secolului al XVI-lea. Cetatea a fost
terminată în perioada principelui
Gabriel Bethlen
Planul castelului de la Vinţu de Jos (plan) în starea ruinată de
astăzi, castelul de la Iernut
 Aripa principală în restaurare a palatului princiar din
cetatea de la Oradea

Palatul princiar de la Alba Iulia (sediul

arhiepiscopiei romano-catolice)
Biserici fortificate: Turda Veche, Aiud, Târgu
Mureş, Ilieni
Bolta din secolul al XVII-lea a bisericii de pe strada Kogălniceanu Sibiu, casa
Reussner, poarta principală (1652)
Pictura şi sculptura între anii 1600-1660
• Din domeniul sculpturii cel mai important gen este cel al monumentului
funerar. Monumentele principilor de la Alba Iulia au fost distruse mai târziu,
însă ni s-au păstrat numeroase alte monumente, mai ales în bisericile
săseşti (Sibiu, Mediaş, Biertan, etc.). Cel mai important sculptor al perioadei
era sibianul Elias Nicolai, cele mai cunoscute opere ale sale sunt
sarcofagul nobilului Gheorghe Apafi (m. 1635), amvonul bisericii de pe
strada Kogălniceanu, Cluj (1646), împreună cu Hannes Lew Rehner şi
monumentul funerar al domnitorului Ţării Româneşti Matei Basarab (m.
1654) în mănăstirea Arnota.
• Despre răspândirea reală a picturii murale dăm seama doar după cele mai
recente cercetări, care au dezvelit multe vestigii de acest gen: Oradea,
palatul princiar, Sibiu şi Sighişoara, case de patricieni, Turia, conacul Apor.
• Era un gen important al vremii tavanul casetat pictat şi mobilierul pictat
mai ales în reşedinţele nobiliare şi casele burghezeşti (care au dispărut
aproape fără urmă, le cunoaştem doar din însemnări) dar şi în biserici
(Fântânele, 1623, Ghelinţa, 1628). Aceste opere au fost realizate de
tâmplari-pictori şi au avut o puternică influenţă asupra decorului spaţiului
interior liturgic şi în perioadele următoare.
 Elias Nicolai: biserica evanghelică de la Mediaș, monumentul funerar al lui Barbara
Schlemmer, aprox.1620, Mănăstirea Arnota, monumentul funerar al domnitorului Matei
Basarab (aprox. 1654)
Elias Nicolai: sarcofagul lui Gheorghe Apafi (m. 1635), amvonul bisericii ref. de pe strada
Kogălniceanu (1646)
Oradea, palatul princiar: sala cu grifoni și sala cu scene alegorice (anii 1630-1640)
Turia (jud. Covasna), conacul Apor pictură decorativă în sala mare și scene alegorice (anii
1650)
Tavanele casetate din bisericile de la Fântânele (1625) şi Ghelinţa
(1628)