LIMBAJUL TIMPULUI

CE ESTE LIMBAJUL TIMPULUI, CE CUPRINDE EL?

• Limbajul timpului se referă la modul în care oamenii descriu evenimente,
acțiuni sau situații în raport cu timpul. Acest limbaj poate fi utilizat pentru a
indica momentul în care s-a petrecut un eveniment (prezent, trecut sau viitor),
durata sau frecvența unui eveniment sau acțiune. Exemple de cuvinte și expresii
utilizate în limbajul timpului sunt "acum", "ieri", "mâine", "lunar" și "anual".
• El variază în funcție de cultură și de limba vorbită, dar are un rol important în
comunicarea umană, permițând oamenilor să își organizeze și să își înțeleagă
experiențele în raport cu trecutul, prezentul și viitorul.
•  Este un aspect important al comunicării umane, care se ocupă cu descrierea
evenimentelor, acțiunilor sau situațiilor în raport cu timpul. Acest limbaj
include cuvinte, expresii și construcții gramaticale care indică momentul în care
s-a petrecut un eveniment (prezent, trecut sau viitor), durata sau frecvența unui
eveniment sau acțiune.
• Este un concept complex, care reflectă înțelegerea umană a timpului și a
modului în care acesta influențează evenimentele și acțiunile din viața
noastră. De exemplu, utilizarea unui verb la timpul prezent indică faptul
că o acțiune are loc acum, în prezent, în timp ce utilizarea unui verb la
timpul trecut indică faptul că o acțiune a avut loc în trecut.
• El mai este influențat si de cultură, de limba vorbită și de contextul în
care se folosește. De exemplu, în unele culturi, conceptul de "timp
prezent" poate fi înțeles într-un mod diferit decât în altele, iar în anumite
limbi, există construcții gramaticale care nu sunt disponibile în alte
limbi.
• În general, limbajul timpului joacă un rol important în organizarea
experiențelor umane și în înțelegerea relațiilor dintre evenimente și
acțiuni în raport cu trecutul, prezentul și viitorul. Acesta permite
oamenilor să comunice în mod clar despre evenimente, acțiuni sau
situații, contribuind astfel la o mai bună înțelegere a lumii în care trăim.
• Limbajul timpului este vazut ca parte a contextului in care interacţioneaza oamenii, fiind perceput
diferit, in fuctie de cultura si de societate. De exemplu, in cultura noastra am impartit timpul in
ani, fiecare avand 365 zile, in timp ce anul musulman este cu 10-11 zile mai scurt.
• Si in interiorul aceleasi culturi, timpul este impartit diferit. Un manager are timpul impartit in
functie de proiectele pe care le desfasoara, un fermier isi imparte timpul in functie de anotimpuri,
un om de vanzari isi distribuie timpul conditionat find de targetele stabilite etc.
• Astfel, perceperea diferita a timpului, depinde atat de cultura si de societate cat si de interesele,
trasaturile, dezvoltarea personala si situatiile specifice fiecarui individ. 30 minute petrecute cu
cineva care nu-ti este pe plac poate fi perceput ca un timp extrem de lung, pe cand scurgerea
timpului in compania unei persoane placute sau discutand despre un subiect preferat poate fi
asociat cu trecerea prea repede a timpului.
• Timpul biologic ne poate ajuta sa evaluam performanta indivizilor si perioada in care acestia
functioneaza la capacitate maxima. In acest context, putem vorbi de indivizi care functioneaza
optim in prima parte a zilei acestea fiind persoanele matinale, sau din contra, in decursul serii.
• Dintre toate resursele pe care oamenii le folosesc pentru a-şi desfăşura în condiţii
bune activitatea, una singură este distribuită în mod egal pentru toți: timpul.
• Despre timp
• Acesta, ca resursă, prezintă următoarele particularităţi:
• – nu poate fi înmagazinat sau stocat;
• – timpul se consumă în același ritm; timpul neutilizat sau utilizat neraţional este
irecuperabil.
• Există chiar o știință care se ocupă cu studiul limbajului timpului, știință
denumită cronemica, de la numele zeului timpului Chronos.
• În ce privește timpul, ca element component al comunicării non-verbale, modul în care o
persoană alege să-l folosească transmite atitudinea acesteia față de interlocutor sau față de
activitatea respectivă, percepția statutului și a puterii sau, pur și simplu, respectul și importanța
acordată persoanei/activității.
• Folosirea eficientă a timpului de lucru și utilizarea acestei resurse pentru a comunica presupune
ca o persoană să aibă anumite trăsături: capacitate de a stabili priorităţi, memorie, flexibilitate,
spirit de observaţie, priceperea de a contacta, întreţine şi cultiva relaţii amiabile, capacitate de
efort.
• Timpul ca simbol este marcat și de ritmul acestuia. Astfel, anotimpurile impun anumite activități,
sărbătorile și ritualurile sunt marcate de timp, săptămâna de lucru are și ea o ritmicitate.
• Cu toate că timpul se scurge pentru toți la fel, el nu este perceput la fel în diferite culturi. De
exemplu, în cultura noastră, anul calendaristic este împărțit în 365 sau 366 de zile, iar anul
musulman este cu 10-11 zile mai scurt. Noi numărăm anii începând cu anul nașterii Domnului, în
timp ce calendarul musulman începe cu anul 622.
• Dar, chiar în cadrul aceleași culturi, diferite comunități împart timpul în mod
diferit: agricultorii în funcție de  anotimpuri, comercianții în funcție de volumul
vânzărilor, salariații în zile de lucru și timp de repaus, de obicei în week-end, în
timp ce lucrătorii din turism au mai mulți clienți în zilele de repaus.
• Deoarece există diferențe culturale în perceperea  și măsurarea timpului, înainte
de începerea unei negocieri cu parteneri de afaceri din alte țări, trebuie
verificate cu grijă valorile, atitudinile și obiceiurile din țara respectivă.
• Dacă o întâlnire de afaceri este stabilită pentru o anumită oră, în Occident nu se
admit întârzieri mai mari de 5-10 minute. În alte culturi, în schimb, o întârziere
de o oră este absolut firească. La o întâlnire de afaceri, englezii obișnuiesc să
schimbe câteva amabilități scurte la începutul întâlnirii și apoi încep discuțiile
despre afaceri. În țările arabe, înainte de discutarea afacerilor, se bea ceaiul sau
cafeaua și se discută probleme personale.
• Măsurarea timpului
• Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost preocupați de măsurarea timpului.
Primele referințe au fost fenomenele ciclice: anotimpurile, ciclul lunar, deplasarea
planetelor.
• În urmă cu patru mii de ani, babilonienii aveau un model de calendar alcătuit din 12
luni, cu câte 30 de zile.
• Egiptenii măsurau timpul cu ajutorul umbrei lăsate de obeliscuri. Ei au fost primii care
au împărțit ziua în unități mai mici.
• Alte instrumente utilizate pentru măsurarea timpului au fost: ceasurile solare, firul cu
plumb, clepsidrele, ceasurile cu apă, astrolabul, ceasurile chinezești bazate pe viteza de
ardere a unor bețe din lemn etalonate.
ACEST PROIECT A FOST REALIZAT DE
ARMANU ROMFILIA
CLASA A X-A C