Activiti motrice de timp liber

Lect. Univ. Dr. Cucui Alina

Timp liber concept si structura

Primele incercari de a defini timpul liber au fost inregistrate nc din antichitate i reflectau anumite idei
filozofice .

Aristotel , in lucrarea Politika scria : Noi muncim ca sa avem timp liber [1] . In aprecierile altor
analisti timpul liber este preferabil muncii, este telul celor care muncesc[2] .

Dezvoltandu-si ideile, Aristotel a facut un pas mai departe prin conturarea laturii calitative a modului de
petrecere a timpului liber . Capacitatea de a utiliza corect timpul liber este temeiul intregii vieti
omenesti. Natura ne cere nu numai sa muncim bine, ci si sa trandavim la fel, considera filosoful grec
[3].

In opinia lui Miller si Robinson timpul liber se refera la acel timp aflat la dispozitia individului, dupa
munca necesara sau alte activitati si obligatii ce trebuie indeplinite ; acesta trebuie sa fie consumat dupa
optiunea individuala .

Timpul de odihna reprezinta acea parte din timpul liber destinata activitatilor angajate in scop de odihna , care
prin procese recreative si activitati vesele , poate sau nu sa fie atinsa
Timp liber concept si structura

Fig.1 Relatia timp liber-odihna-recreere (dupa Cosmescu, I., 1998, p.20-22

Conform definiiei dat de J.M. Dumazadier timpul liber reprezint acel segment de timp n care fiecare
individ are anumite preocupri crora se consacr benevol, dup ce s-a eliberat de obligaiile
profesionale, familiale i sociale.

Modalitatea n care este utilizat timpul liber precum i tipurile de activiti la care se apeleaz sunt
diferite de la un individ la altul n funcie de limitele i mrimea acestuia.

Astfel, se poate vorbi de: timp liber zilnic dedicat autoinstruirii, activitilor cu caracter distractiv i
sportiv, diverse ntlniri, cititului etc.; timp liber de weekend (sptmnal) folosit pentru practicarea
turismului, activitatilor sportive, vizionari de spectacole etc.; timp liber rezervat concediului de odihna
destinat de regul practicrii diferitelor forme de turism etc.

Dimensiunea timpului liber este determinata cantitativ de mrimile componente ale bugetului de timp al
oamenilor (fig. 2 i tab. 1), iar calitativ de coninuturile activitilor individuale sau de grup, analizate din
perspectiva scopurilor, a obiectivelor, metodelor i mijloacelor de realizare, trebuinelor, aspiraiilor i
intereselor acestora, ale condiiilor socioculturale i economice n care se desfasoara activitatea umana.

Fig. 2 Structura bugetului de timp (adaptare dupa Angelescu C., Jula D., 1997, p.26 )

Evolutia timpului liber si functiile acestuia

Cu toate ca o data cu aparitia muncii se poate afirma ca se confirma si existenta timpului liber din
punctul de vedere al sociologilor, istoria dezminte acest fapt deoarece nu in toate societatile si in toate
perioadele timpul liber a fost intalnit .

In societatile pre-industriale nu exista timp liber , munca fiind intensa in anumite sezoane si redusa ca
intensitate in altele.

Astfel in perioadele propice desfasurarii lucrului, timpul de munca se intinde pe toata durata zilei. In
cursul lunilor de iarna, aceasta munca este inlocuita cu o lupta pentru supravietuire care era de obicei
dificila deoarece oamenii aveau de infruntat frigul, bolile, multe suferinte.

Aceasta perioada de inactivitate nu se poate identifica cu timpul liber pentru ca nu prezinta nici o
proprietate in intelesul modern al acestuia.

In afara de aceste activitati specifice perioadei respective ritmul de viata este intrerupt la sfarsit de
saptamana (pentru crestini) sau cu ocazia sarbatorilor religioase si ceremoniilor - sarbatorile
presupuneau un efort, o cheltuiala de hrana si energie .

Distractiile populatiei erau legate de ceremonii insa acestea reprezinta expresii ale cultului si nu fac
parte din timpul liber.

Astfel, din punct de vedere istoric, evolutia timpului liber a fost influentata, in principal, de doi factori
importanti si anume: durata medie a vietii si productivitatea muncii.

Nu se include si timpul fiziologic de baza (repaus, somn etc.) deoarece acesta se mentine cu o pondere
relativ constanta in bugetul de timp.

Durata medie a vietii s-a dublat in ultimii 200 de ani , de la 35-36 ani in jurul anului1800 , la circa 70-72
de ani in anul 2000.

Productivitatea muncii, in deosebi in sectoarele primar ( agricultura, silvicultura, industriile extractive)

si secundar ( industriile prelucratoare si constructiile), dar si in ramuri ale sectorului tertiar
( transporturi ) a crescut in cursul ultimilor 125 de ani cu un ritm mediu annual de circa 3-4%.

Aceasta crestere a productivitatii muncii in tarile dezvoltate a avut ca efect o crestere a veniturilor
disponibile si a puterii de cumparare, iar intre 30-50% din aceasta productivitate a fost transformata in
timp liber.

Tabelul 1
Structura bugetului de timp n anii 1800 , 1900 si 2000 - studiu comparativ n funcie de durata vieii Sursa - Angelescu, Coralia, Jula, D., 1997, p.32

Doar timpul fiziologic de baza (somn, repaus etc.) se mentine la acelasi nivel, in decurs de doua
secole ,dar numai ca pondere in bugetul total de timp , circa 43%. Acest fapt se explica prin natura
activitatilor umane specifice secventei respective de timp .

In ultimele doua secole , intelegand timpul liber in sens larg , incluzand si durata inactiva ulterioara
pensionarii, aceasta secventa a bugetului de timp a cunoscut o puternica crestere in dinamica sa.

Evolutia mentionata apare si mai evidenta in expresie fizica : de la circa 3 ani in 1800, timp liber
cumulat in decursul vietii, timpul liber creste pana la aproximativ 19 ani la sfarsitul secolului XX .

In ceea ce priveste o analiza prospectiva asupra timpului liber, J.Fourastie, in anul 1962 , considera ca
pentru un orizont de prognoza mai lung ( pentru anul 2100 ), durata anuala a muncii va atinge nivelul de
1200 de ore fata de 2000-2200 de ore in prezent, repartizate in 40 de saptamani a cate 30 de ore de
munca, iar durata vietii active va fi de 30 de ani .

Cei mai multi analisti previzioneaza pe termen mediu si lung o crestere a timpului liber sau cel putin a
timpului in afara muncii.

Insa spre sfarsitul deceniului VII si inceputul deceniului VIII a existat o alta parere a lui J.K. Galbraith
care afirma ca in ultimul sfert de secol durata medie a saptamanii de lucru in industrie a crescut usor de
la 40.6 ore in 1941 la 41 de ore n 1965 . Asftel pe masura ce veniturile cresc oamenii petrec mai mult
timp la locul de munca si solicita mai putin timp liber

Timpul liber - indicator de analiz a diferenelor dintre sexe

Femeia este confruntat astzi cu alegerea ntre satisfacerea trebuinelor personale pe de o parte i pe de
alt parte cu asigurarea nevoilor i dorinelor celor de care au "grij" n mod natural: so, copii, prini,
i indirect, aspecte care genereaz tensiuni ntre munca pltit, i cea nepltit, invizibil.

Comparativ cu statele capitaliste, n cele comuniste elementul distinctiv al dublei poveri este apariia
uneia suplimentare: maternitatea impus de politicile pronataliste ale acestor state (Dragomir, Miroiu,
edit., 2002).

Cercettorii de sorginte occidental arat prin rezultatele obinute n urma demersurilor efectuate c dubla
povar este asociata cu lipsa timpului liber. Lipsa timpului liber reprezint principalul subiect de discuii n ceea
ce privete calitatea vieii contemporane (Robinson and Godbey, 1997). Mai multe modificri recente contribuie
la aceast ngrijorare

Norma de lucru de 40 de ore, cu o sptmna de 5 zile, nu mai poate fi apreciat ca fiind corect.
Incidena crescnd a familiilor cu "ctiguri duble" a generat o vast literatur asupra dublei poveri.

Conform statisticilor, oamenii consider c timpul lor liber s-a micorat i se simt copleii ( Robinson
and Godbey, 1997).

Acest sentiment este valabil mai ales n cazul femeilor, care trebuie sa jongleze ntre serviciu, familie i
divertisment. ntr-adevr, s-a sugerat c femeile sufer de srcia timpului (Hochschild, 1997).

Aceasta datorit nevoii iminente ca ambii parteneri s lucreze, iar femeile adaug responsabilitilor lor
casnice i de ngrijire a copiilor cele ale unei munci pltite.

Timpul liber are diferite conotaii pentru fiecare dintre sexe. n timp ce dormitul, mncatul i mbrcatul
- activiti clasificate ca fiind de ngrijire personal - sunt practic constante, devine necesar s se fac
distincie ntre munc (pltit i nepltit) i timp liber.

Este posibil s vedem timpul liber ca surs direct de satisfacie, ceea ce nseamn c persoanele avnd
cantiti similare de timp liber au o calitate similar a vieii.

O diferen fundamental ntre brbai i femei este aceea c femeile, avnd ca responsabilitate ngrijirea
copiilor, au o experien special asupra timpului. Istoricii au atras atenia asupra legturii ntre evoluia
programrii dup ceas a timpului i organizarea industriala a muncii (Thompson, 1967 ; Landes, 1983).

Deoarece brbaii sunt " specializai n munca pltit, s-a demonstrat ca viaa lor se desfoar dup
regulile liniare ale programrii exacte timpului. Oamenii de tiin feminiti au lansat ideea c timpul
femeilor este predominant determinat de sarcinile pe care le au. (Nowotny, 1994 ; Adam, 1995 ;
Glucksmann, 1998).

Timpul de lucru al femeilor ca soii i mame nu poate fi privit din perspectiva "munca separat de timp
liber, timp public fa de privat, timp subiectiv fa de obiectiv i sarcini conform unui program pe ore"
(Adam,1995).

Cercetrile privind munca grijulie i emoional a femeilor au artat limitele concepiei liniare asupra
mrimii timpului. ( Hoschild, 1983 ; Larson si Richards, 1994).

Munca femeilor de regul coordoneaz multiple activiti, precum " calcularea timpului i a prioritilor
" (Adam, 1995).

Din aceast perspectiv, consecina este c experiena femeilor privind timpul liber este distinct i este
greu de separat de multitudinea de activiti legate una de alta.

Accentund calitatea timpului liber al femeilor, se sugereaz reformularea conceptului privind

diferenierea ntre sexe a timpului liber.

Problema crucial nu este aceea c femeile au mai puin timp liber "primar " dect brbaii, ci aceea c
timpul lor liber nu este de aceeai calitate cu al brbailor.

Recreearea concept

Recreerea este o activitate voluntara savarsita fara constrangere si care are ca rezultat revitalizarea
trupului si a mintii. Se poate defini ca o activitate in afara muncii, destinata placerii, savurata in timpul
odihnei.

Recreerea este conceputa ca o refacere a individului prin folosirea timpului de odihna intr-un asemenea
mod incat sa restaureze sau sa reconstruiasca ceea ce s-a consumat in procesul muncii si sa adapteze
cunostintele si calitatile personale in directia unei vieti cat mai depline si mai multumitoare .

Sociologul Joffre M. Dumazadier defineste recreerea drept un ansamblu de activitati carora individul li
se dedica in mod liber, de voie buna si cu placere, fie pentru a se odihni, fie pentru a se distra si a-si
satisface nevoile estetice, fie pentru a-si imbogati informatia sau a-si completa in mod dezinteresat
formatia, pentru a-si largi si dezvolta participarea sociala voluntara sau capaciatea creatoare, dupa ce s-a
eliberat de obligatiile profesionale, sociale si familiale .[1]

Recreerea se desfasoara in timpul odihnei , dar nu ocupa toata perioada de odihna. Intelegand relatia ca
de la intreg la parte se apreciaza ca exista si unele activitati care desi angajate in timpul liber nu au
numic in comun cu recreerea ( timpul pentru cultul religios, studiul individual, vizitarea soacrei).
Apartin, de asemenea, acestei categorii: crima,drogurile, rasfatul si alte activitati antisociale .

Recreerea este constructiva, pozitiva, cu scop precis. Daca in odihna accentul cade pe elementul timp,
recreerea se refera la elementul continut, la modul cum este cheltuit timpul de odihna, este modul de
comportament ce umple acest timp .[1]

Activitatile de recreere pot imbraca forme variate , de la cele active pana la cele pasive. Recreerea
presupune joaca individuala, jocurile colective, sporturi, relaxare, distractie, arte, hobby-uri, practicarea
unor vocatii in orele libere. Activitatea de recreere poate fi desfasurata la orice varsta a individului , fiind
conditionata de elementul temopral, conditia si atitudinea persoanei, circumstantele ambientale etc.

Relaia dintre munc i recreere este foarte strns. Finalitatea a dou modaliti total diferite de
petrecere a timpului liber, lectur i cea prin activiti sportive are i o component comun - plcerea de
a face activitatea respectiv.

ns, dac privim din punct de vedere al sntii, micarea trebuie pus totdeauna naintea activitilor
statice.

Participarea tnrului sau adultului la activiti sportive deprinse anterior ntr-un mediu instittuionalizat
sau nu este influenat de modul n care acestea au fost prezentate (dac au fost prezentate).

Din acest punct de vedere se poate afirma c instituia colar romneasc are o abordare formal a
subiectului avnd n vedere educaia pentru activiti sportive extracuriculare de timp liber, ceea ce este
contrar formrii copiilor i tinerilor din spaiul european bazat pe satisfaciile aduse de micarea n aer
liber.

Traseul educaional al individului poate fi reglementat prin lege, dar nu i recreearea. Lipsa
constrngerilor sporete rolul i importana specialitilor n prezentarea n mod atrgtor a activitilor
sportive, turistice i loisir.

Acetia trebuie s realizeze c distracia este foarte important, cu att mai mult dac activitile
desfurate i educ. n tabelul nr. 2 sunt prezentate cteva caracteristici ale activitilor de loisir, dup J.
Coghlan

Sensul aciunii
Motivaie
Sentimentul libertii, al
Cunoaterea mediului,
spontaneitii, nevoia de a evada
obinerea satisfaciei
din realitate
Realizarea unei performane

Parametri

Activiti

Mediu regizat sau

natural

Jocul copilului, jocuri de micare

Mediu standardizat
Dorina de a fi mai
stabil
rapid, mai puternic Mediul nestandardizat
Mijloace mecanice
Cod de punctaj Libertate
Simul estetic
total de exprimare

Atletism, nataie, tir, orientare

turistic, crare, escalad, rapel,
schi, ciclism

Gimnastic ritmic sportiv, not

sincron, dans, balet, pantonim
Tenis de cmp, tenis de mas,
Stabilirea unei relaii de aciune- Impunerea supremaiei
Relaia dintre 2
badminton Jocuri i sporturi
reaciune
fizice
adversari sau 2 echipe
colective
Realizarea expresiein corporale

Tabelul nr.2. Caracteristici ale activitilor de loisir

Activiti motrice de timp liber

Conceptul - Calitatea vieii

Termenul de calitate a vieii se refer n linii generale la descrierea i evaluarea naturii i la meninerea
condiiilor de via a diferitelor categorii de ceteni.

Necesitatea elaborrii i mai ales a mbuntirii continue a calitii vieii a fost sesizat nc din anii '60
datorit ''micrii pentru indicatori sociali".

Ca urmare a unor programe guvernamentale (educaionale, sociale i de mediu) s-a ajuns la concluzia c
este necesar utilizarea unor indicatori prin care s se msoare calitatea vieii.

De asemenea, conceptul de calitate a vieii este tot mai des amintit n documentele Consiliului Europei
cu privire la populaia rilor europene.

n anul 2001, domeniul calitii vieii devine unul de interes major in cadrul UE, mai precis prin
Fundaia European pentru mbuntirea condiiilor de via i munc cu sediul la Dublin.

Astfel, ntre anii 2001 - 2004 s-a lansat un program de cercetare i monitorizare a calitii vieii. Aceast
federaie european nfiinata n 1975 s-a ocupat, n general, de mbuntirea calitii vieii cetenilor din UE

Calitatea vieii reprezint totalitatea condiiilor care asigur integritatea vieii biologice, satisfacerea
carenelor de ordin social-economic legate de nivelul de trai material i spiritual, care s permit
echilibrul i desvrirea continu a personalitii umane Calitatea vieii cuprinde calitatea mediului
nconjurtor, calitatea vieii de munc, calitatea vieii familiale " (Dicionar de economie politic, 1974).

Calitatea vieii este dat de percepiile indivizilor asupra situaiilor lor sociale n contextul sistemelor de
valori culturale n care triesc i n dependen de propriile trebuine standarde i aspiraii" (Whoqol
Group, 1994, 1998).

Calitatea vieii este gradul de satisfacere a nevoilor umane n baremul fizic, psihic, social, material,
structural i profesional.

Calitatea vieii este un proces evolutiv, fiind rezultanta raportrii condiiilor de via i a activitilor care
compun viaa uman, la necesitile, valorile, inspiraiile umane. Ne referim aici att la evaluarea
diferitelor condiii (mediul ambient, relaii interpersonale, via de familie), ct i la evaluarea global a
vieii (ct este ea de bun sau de satisfctoare).

Componentele structurale ale calitii vieii

Viaa i calitatea ei reprezint una dintre preocuprile oamenilor de tiin contemporani.

Modul de apreciere a calitii vieii ia n considerare o serie de dimensiuni ale vieii printre care: familia
i prietenii, serviciul, vecinii, comunitatea, sntatea, educaia i viaa spiritual.

Modul n care sunt percepute aceste dimensiuni ale vieii este puternic marcat de trei aspecte i anume:

de caracteristicile demografice;

de condiiile socio- economice;

de specificul cultural

Fig. 1. - reprezint modelul de apreciere a calitii vieii propus de cercettorii de la Universitatea din
Oklahoma.

Modelul de apreciere a calitii vieii propus de cercettorii de la Universitatea din Oklahoma

Componentele structurale ale calitii vieii

Calitatea Vieii

Dimensiuni

VIAA SOCIETII
calitatea
nvmntului;
calitatea
asistenei
medicale;
calitatea conducerii
societii;
evaluarea activitii
admins. locale
percepia conflictelor
sociale
accesul la educaie

RELAIA INDIVIDULUI
CU SOCIETATEA

ncredere n oamenii;
ncredere n instituii;
participarea la viaa
socio-politic

VIAA PERSONAL
stare de sntate;
venituri;
securitate
personal;
locuin;
familie;
loc de munc

SATISFACIE/
INSATISFACIE
evaluarea
tuturor
condiiilor
experiment
ate
de-a
lungul
vieii

Figura 2. Aspecte privind relaia dintre dimensiunile calitii vieii - adaptat dup Grigore, V., 2007)

Hansen Bruno membru n Comisia European pentru tiinele Vieii, consider c mbuntirea calitii vieii
se poate realiza acionnd n 4 direcii diferite: nutriie, sntate, munc i mediu
Sntate
- prevenirea i tratarea bolilor
- mediu i condiii de via mai
sntoase
- reducerea costurilor
serviciilor medicale

Nutriie
-alimente mai sntoase
- mbuntirea siguranei
calitii alimentelor
- procese noi de fabricaie sau
procese de mbuntire

Calitatea Vieii

Ocupaie
-crearea de noi locuri de munc
-pregtire, perfecionare, i
mobilitate profesional
- dezvoltare regional

Mediu
- utilizarea susinut a
resurselor
- mediu nconjurtor mai curat
- folosirea pe scar larg a
bioproceselor

Figura 3. Cile de cretere ale calitii vieii (adaptat dup Hansen, B., 2006)

Componentele calitii vieii globale, dup unii autori sunt: calitatea vieii fizice, psihice i sociale
(Lupu, I., i colob, 2007).

De asemenea, aceiai autori referindu-se i la dimensiunile calitii vieii vorbesc despre urmtorii
parametrii:

a. bunstare emoional sau psihic - fericire, mulumire de sine, sentimentul identitii personale, evitare
stresului excesiv, sentimentul de siguran, stima de sine;
b. relaiile interpersonale - a te bucura de intimitate, afeciune, prieteni i prietenii, contacte sociale, suport
social;

c. bunstare material - proprietate, sigurana locului de munc, venituri adecvate, hran potrivit, statut social;
d. afirmare personal - competen profesional, promovare profesional, activiti intelectuale captivante,
abiliti/deprinderi profesionale solide, nivel de educaie adecvat profesiei, mpliniri profesionale;

bunstare fizic - sntate, mobilitate fizic, alimentaie adecvat, disponibilitatea timpului liber,
activiti interesante n timpul liber, asigurarea asistenei medicale de calitate, asigurri de sntate,
form fizic optim sau fitness concretizat n cei 4 S: Strenght - for fizic, Stamina - vigoare sau
rezisten fizic, Suppless - suplee fizic i Skills - ndemnare sau abilitate fizic

independena - autonomie n via (capacitatea de a lua decizii, autocontrolul personal, prezena unor
valori i scopuri clar definite, autoconducerea n via);

integrare social - acceptarea n diferite grupuri sociale, prezena unui statut i rol social, accesibilitatea
suportului social, climat de munc stimulativ, participarea la activiti comunitare, activitatea n
organizaii nonguvernamentale, apartenena la o comunitate spiritual-religioas.

asigurarea drepturilor fundamentale ale omului - dreptul la vot, dreptul la proprietate, la intimitate,
accesul la nvtur i cultur, dreptul la un proces rapid i echitabil.

Din perspectiva activitilor fizce de timp luber, calitatea vieii este abordat din punctul de vedere al
sntii, nvmntului i educaiei.

Conceptul de sntate

Meninerea permanent a unei stri normale de sntate este o prob dificil pe care fiecare dintre noi
trebuie s o treac zilnic.

Un aspect important n aceast ecuaie l reprezint iresponsabilitatea.

Dac realizm sau suntem contieni c responsabilitatea pentru meninerea unei stri de bine n plan
fizic, psihic i social depinde doar de noi, atunci vom reui s facem alegerile potrivite pentru viaa
noastr.

Sntatea este o condiie indispensabil pentru existena activ a omului, un bun de nepreuit, care nu are
valoare de schimb i nu poate fi riscat, pentru c se pierde cu uurin i se recapt greu" (Ionescu,
A., Mazilu, V., !971).

Sntatea ca bunstare fizic, psihic i social este instabil i mereu ameninat de fel de fel de
factori" (Drgan, I., 1980).

Sntatea pare s-i asume dimensiuni ale conceptului calitii vieii. Este tiut faptul c sntatea social" este
recunoscut ca o dimensiune indisociabil a sntii generale.

Sntatea social este considerat ca fiind modalitatea prin care o persoan are un anumit comportament
n relaie cu alii, acetia reacionnd la acest comportament.

Sntatea social poate fi interpretat n diferite feluri. De exemplu, n cadrul anchetei de sntate
efectuate n Belgia n 2004, sntatea este tradus n termenii suportului social.

Conceptul de calitate a vieii rspunde cel mai bine nevoii de a se avea n vedere globalitatea persoanei.
Cercettorii n domeniul calitii vieii (cu excepia medicilor) fac o distincie clar ntre conceptul de
calitate a vieii i cel al sntii.

Problema este de a ti dac referirea se face la sntatea calitii vieii sau la calitatea vieii legat de sntate.
OMS (Oganizaia Mondial a Sntii) consider sntatea social ca fiind un aspect important al calitii vieii
legat de sntate

n cadrul eurobarometrului Europenii i calitatea vieii" (206), subiecii au avut de ales dintr-o list de
15 factori - 3 factori care contribuie cel mai mult la nivelul lor de via actual i 3 factori care pot
contribui la ameliorarea nivelului lor de via. Iar alegerea subiecilor a mers spre:

a fi n stare bun de sntate - 25%

a avea venituri suficiente pentru satisfacerea nevoilor - 15%

a avea membri de familie pe care se poate conta la nevoie - 14%

n cadrul eurobarometrului Europenii i calitatea vieii" (206), subiecii au avut de ales dintr-o list de
15 factori - 3 factori care contribuie cel mai mult la nivelul lor de via actual i 3 factori care pot
contribui la ameliorarea nivelului lor de via. Iar alegerea subiecilor a mers spre:

a fi n stare bun de sntate - 25%

a avea venituri suficiente pentru satisfacerea nevoilor - 15%

a avea membri de familie pe care se poate conta la nevoie - 14%

n cadrul eurobarometrului Europenii i calitatea vieii" (206), subiecii au avut de ales dintr-o list de
15 factori - 3 factori care contribuie cel mai mult la nivelul lor de via actual i 3 factori care pot
contribui la ameliorarea nivelului lor de via. Iar alegerea subiecilor a mers spre:

a fi n stare bun de sntate - 25%

a avea venituri suficiente pentru satisfacerea nevoilor - 15%

a avea membri de familie pe care se poate conta la nevoie - 14%

Drgan, I., (1983) susine c trebuie s acceptm implementarea condiiei fizice n conceptul i
terminologia sntii. A fi sntos nseamn a fi puternic, a fi viguros, robust din punct de vedere fizic,
rezistent la efort i la agenii stresani provenii din mediul ambiant.

OMS definete sntatea astfel: Sntatea este starea de complet bunstare fizic, mental i sociala,
care nu se reduce la absena bolii sau a infirmitii. Deinerea celei mai bune stri de sntate de care
este capabil persoana uman este unul dintre drepturile fundamentale ale omului".

Activiti motrice de timp liber

Servicii de agrement si divertisment -concept , functii, tipologie

In prezent timpul liber nu este apreciat doar ca un timp rezidual in raport cu timpul de munca ci acesta
este folosit in scopul largirii orizontului de cunoastere precum si de odihna activa pentru reconfortare.

Astfel, se poate constata ca noile nevoi de consum si noile exigente privind calitatea componentelor
turistice aduc imbunatariri privind consumul timpului liber , stimuland aparitia si dezvoltarea unor
servicii specifice , a celor de agrement.

Serviciile de agrement fac parte din categoria de baza a produsului turistic deoarece asigura odihna
activa a turistilor prin satisfacerea nevoilor fizice si psihice ale turistului, creand cadrul necesar

petrecerii placute si instructive a timpului liber. Serviciile de agrement contribuie astfel direct la
realizarea calitatii vietii .

Agrementul se defineste ca fiind ansamblul mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor si formelor

oferite de unitati, statiuni sau zone turistice , capabile sa asigure individului sau grupului social o stare
de buna dispozitie, de placere, sa dea senzatia unei satisfactii, unei impliniri, sa lase o impresie si o
amintire favorabila.

Prin aceasta definitie se remarca atat varietatea activitatilor de animatie si multitudinea planurilor pe
care actioneaza precum si faptul ca agrementul se constituie ca un element fundamental pentru
satisfacerea nevoilor de odihna activa ale turistilor, evidentiind statutul agrementului de componenta de
baza a serviciilor turistice .

Obiectivul principal al unui program de animatie este de a propune turistilor o serie de activitati, de care
acestia sa fie constienti ca exista si la a caror desfasurare pot sa participe activ sau sa aleaga o viata
sedentara, fara sa fie preocupati de respectivele activitati.

Turistii trebuie sa fie constienti ca activitatile exista si daca simt nevoia sa participe nimic nu ii poate
impiedica.

Concomitent cu aparitia serviciilor de agrement, ca urmare a satisfacerii nevoilor turistilor legate de

oferirea posibilitatii de a avea o viata de vacanta mai activa, sa stabileasca relatii intre ei, motivati de un
imbold comun, divertismentul, se dezvolta un alt concept la fel de important si anume animatorul
turistic.

Animatorul trebuie sa fie abil astfel incat sa motiveze turistii sa participe la diferite activitati, cu unicul
scop de a face acestora sejurul cat mai placut si mai amuzant si de a-i ajuta sa-si recuprereze fortele, nu
doar fizice cat si cele psihice, inainte de a reveni la viata cotidiana.

Animatorul turistic este persoana care coordoneaza activitatile unui grup de turisti, misiunea sa fiind ca
respectivul grup sa-si indeplineasca obiectivele, favorizand in acelasi timp relatiile interumane .

Din punctul de vedere al organizatorilor de turism, agrementul reprezinta un factor de competitivitate ,

de crestere a atractivitatii statiunilor turistice prin diversificarea si dezvoltarea mijloacelor de agrement .

Prezenta animatiei si varietatea formelor sale trezesc interesul turistului pentru o anumita zona si asigura, de
cele mai multe ori, revenirea acestuia
Activitatile de agrement desi sunt eterogene si dinamice , cu o multitudine de forme particulare se pot grupa in
functie de mai multe criterii si anume :

Cel mai frecvent organizarea agrementului se particularizeaza pe forme de turism: de litoral, montan (de
vara si de iarna), balnear si in orase (pe trasee turistice) .

In cadrul turismului de litoral se remarca forme specifice de agrement si anume: sporturi nautice,
talazoterapia, porturi de agrement si cluburi nautice, amenajarea plajelor pentru cura helio marina activa
etc.

Pentru agrementul montan se disting activitati specifice pentru cele doua sezoane de vara : drumetii,
alpinism, speologie, mountain bike etc. si de iarna : soprturi de iarna, schi, bob, saniute, patinaj etc.

Pentru turismul balnear activitatile de agrement for fi in concordanta cu nevoile specifice persoanelor de
varsta a treia .

In functie de spatiul de desfasurare se disting agrement inchis (club, hotel, teatru, cinema, discoteca etc.)
si agrement in aer liber (gradini publice, parcuri de distractii, stadioane, complexuri sportive etc.)

Dupa sezonul turistic se evidentiaza agrement de iarna (sporturi de iarna) , agrement de vara (sporturi
nautice) si agrement permanent .

O alta modalitate de structurare a serviciilor de agrement are drept criteriu numarul de participanti si se
remarca agrement individual si animatie de grup

Prestatiile de agrement se grupeaza si dupa scopul avut in vedere in competitive si ca scop in sine .

Un alt criteriu folosit este varsta si se evidentiaza servicii de agrement pentru copii, pentru tineri, pentru
adulti si pentru varsta a treia.

In functie de pret serviciile de agrement se impart in servicii gratuite, cu pret unic, cu pret mediu si de lux

Dupa nivelul de organizare se disting servicii organizate de catre unitatile de cazare si/ sau alimentatie ,
servicii organizate la nivelul statiunilor si servicii organizate de catre terti.

Serviciile organizate la nivelul statiunilor au un grad mai mare de complexitate si diversificare deoarece
acestea sunt realizate cu ajutorul societatilor comerciale turistice si cu administratiile locale.

Serviciile organizate la nivelul statiunilor pot fi centre de echitatie, centre sportive, cluburi de vacanta
etc.

Printre serviciile organizate de catre terti se numara parcuri de distractie, turnee ale ansamblurilor
teatrale, muzicale, de dansuri etc .

In functie de modaliatatea de participare a vizitatorilor prestatiile de agrement se grupeaza in active prin

implicarea turistului in diferite programe de divertisment (sporturi, concursuri, jocuri) si pasive in care
turistul se comporta ca un simplu spectator (vizitarea obiectivelor turistice, participarea la anumite
evenimente culturale, sportive)

Parcul de distractii Blackpool Pleasure Beach din Yorkshire , Anglia

Europa nu este lipsita de parcuri de disractii, dar cel mai mare si mai interesant se afla nu pe continentul
propriu-zis , ci dincolo de Marea Manecii, in Anglia .

Blackpool Pleasure Beach este considerat, in ceea ce priveste spectaculozitatea echivalentul britanic al
americanului Kennywood Park ( Pittsburgh ).

Inaugurat in 1896, el conserva inca un montagne russe din lemn (Big Dipper), laudandu-se totodata cu
doua caruseluri, un Ghost Train si o Black Hole, o centrifuga uriasa ( Flying Machine) si o replica
moderna a Corabiei lui Noe.

Cea mai noua atractie este Valhalla (cu o lungime de 650 de metri, a fost inaugurata in 2000 si a costat
15 milioane de lire sterline, redand infricosator toata istoria vikingilor ).

Valhalla este considerata cea mai mare instalatie tip rollercoaster al carei circuit se desfasoara integral pe
intuneric. Pentru copii, s-a construit separat parcul tematic Beaver Creek, cu versiuni mai mici ale
tuturor instalatiilor, inclusiv rollercoaster-ului din lemn .

Mandria parcului de la Blackpool ramane, totusi, rollercoaster-ul Big One . Inaugurat in 1994, este
construit din otel , masurand 1675,5 metri lungime si 63,7 metri inaltime . Viteza maxima inregistrata pe
circuit este de 119 km/h, iar o calatorie extrema (curbe de 65 de grade, in care se exercita forte de 3-4G)
dureaza doua minute si treizeci de secunde. Simultan, pe traseu se afla trei garnituri .

SURSA : Descopera. E lumea ta ! , nr. 13, 2004

Agrementul poate sa devina motivatia principala de calatorie atragand dupa sine aparitia unor noi tipuri de
vacanta cum ar fi : vacanta de schi, vanatoare, pescuit alpinism, echitatie
Heli schi

Heli schiul s-a nascut in Canada, mai precis in Muntii Purcell din British Columbia, unde pe o suprafata
de 2000 kmp se afla zone ideale pentru practicarea acestui tip de schi extrem .

Farnham, Cauldron, Coppercrown, Eyebrow Forster, Paradise si mai ales Jumbo alcatuiesc impreuna cae
mai faimoasa locatie din lume pentru schiatul din elicopter . Sezonul se deschide pe 15 decembrie si
dureaza pana in aprilie, pe anumite trasee putandu-se schia chiar pana spre vara . Sezonul de varf este
considerat a fi 1 februarie-20 martie .

In functie de categoria la care se incadreaza fiecare individ (expert, avansat sau intermediar ) si pe care
este obligat sa o inscrie intr-un formular special inainte de a capata permisul de schiat sunt la dispozitie
trasee de pana la 1700 m lungime, cu o diferenta de nivel cuprinsa intre 700 si 1200 de metri, startul
fiind dat la altitudine de 2900-3000 m .

Varsta minima pentru participare este de 19 ani iar formularul contine prevederi foarte stricte care
exonereaza organizatorii de raspunderea legala in caz de accidente (inclusiv cele de elicopter) .

Tipurile de animaie
Tipurile de animatie proprii unitatilor de cazare sunt:

animaie de pur deconectare

animatia recreativa, indreptata spre destinderea si petrecerea unui sejur agreabil (spectacole,
concursuri);

animatie culturala;

animatie sportiva care are la baza interesul pentru cultura propriului corp (hotelurile isi creaza propriile
sali de gimnastica);

animatie comerciala;

animatie spectacol;

animatie gastronomica;

animatie profesionala

animatia infantila, poate cea mai importanta, alcatuita dintr-o serie de activitati placute prin care copiii
pot sa se joace, sa convietuiasca si sa participe la jocuri alaturi de altii de varsta lor, sub atenta
supraveghere a personalului hotelului.

Animatia de pura deconectare se refera la acele activitati prin care se evadeaza din cotidian iar in
categoria acestora intra baile de soare si mare, plimbarile prin natura, drumetiile, vizitarea diverselor
obiective turistice, intalnirile cu rudele si prietenii etc .

Animatia recreativa este practicata de un numar mare turisti si nu de putine ori aceasta reprezinta chiar
maotivatia principala a calatoriei . Animatia recreativa se constituie din vizitarea parcurilor de loisir :
generale (cu echipamente de distractie, cu personaje indragite din benzi desenate, din povesti etc),
tematice (planetariu, zoologice), rezervatii si cazinouri . Parcuri de distractie precum Disneyland ,
orasele ca Las Vagas, Atlantic City atrag un numar impresionant de vizitatori si formeaza un nou tip de
vacanta .

Animatia comerciala presupune folosirea timpului liber pentru efectuarea unor cumparaturi uzuale sau
specifice . Aceasta necesita adoptarea unei strategii adecvate privind dezvoltarea unei retele comerciale
si asigurarea unei game sortimentale care sa tina cont de cerintele si nevoile turistilor .

Animatia orientata spre realizarea unei depline forme fizice animaia sportiv, se refera atat la
posibilitatea efectuarii de cure (balneare, de infrumusetare, de slabire, fitness etc) precum si la
practicarea diferitelor sporturi (tenis, volei, golf, inot, schi etc.) si a unor activitati mai deosebite cu un
grad de risc mai ridicat si anume: sarituri cu parasuta si deltaplanul, river rafting etc.

Animatia culturala se refera la acele activitati care presupun formarea si educarea si dezvoltarea
anumitor cunostinte ale turistului, care pune accent pe latura morala a personalitatii individului.
Animatia culturala se prezinta sub forma de vizite la muzee si case memoriale, participarea la
evenimente culturale, burse de studii,sejururi de invatare de limbi straine , vizitarea edificiilor de natura
religioasa, pelerianje, vizitarea unor obiective istorice etc.

Animatia spectacol are o multitudine de forme de manifestare si priveste diversitatea peisagistica,

frumusetea florei si a faunei, spectacole de teatru, film, muzica, evenimente de arta, folclorice,
competitii sportive etc.

Animatia gastronomica genereaza activitati de divertisment legate de expozitii si concursuri de natura

culinara si circuite pe aceasta tema .

Animatia profesionala se refera la targuri , expozitii, congrese etc. Acest tip de animatie se adreseaza
unui public avizat