Activităţi motrice de timp liber

Lect. Univ. Dr. Cucui Alina

Timp liber – concept si structura

• Primele incercari de a defini timpul liber au fost inregistrate încă din antichitate şi reflectau anumite idei
filozofice .
• Aristotel , in lucrarea “Politika” scria : “Noi muncim ca sa avem timp liber” [1] . In aprecierile altor
analisti “timpul liber este preferabil muncii, este telul celor care muncesc”[2] .
• Dezvoltandu-si ideile, Aristotel a facut un pas mai departe prin conturarea laturii calitative a modului de
petrecere a timpului liber . “Capacitatea de a utiliza corect timpul liber este temeiul intregii vieti
omenesti. Natura ne cere nu numai sa muncim bine, ci si sa trandavim la fel”, considera filosoful grec
[3].
• In opinia lui Miller si Robinson timpul liber se refera la acel timp aflat la dispozitia individului, dupa
munca necesara sau alte activitati si obligatii ce trebuie indeplinite ; acesta trebuie sa fie consumat dupa
optiunea individuala .
Timpul de odihna reprezinta acea parte din timpul liber destinata activitatilor angajate in scop de odihna , care
prin procese recreative si activitati vesele , poate sau nu sa fie atinsa
Timp liber – concept si structura

Fig.1 Relatia timp liber-odihna-recreere (dupa Cosmescu, I., 1998, p.20-22

• Conform definiţiei dată de J.M. Dumazadier timpul liber reprezintă acel segment de timp în care fiecare
individ are anumite preocupări cărora se consacră benevol, după ce s-a eliberat de obligaţiile
profesionale, familiale şi sociale.
• Modalitatea în care este utilizat timpul liber precum şi tipurile de activităţi la care se apelează sunt
diferite de la un individ la altul în funcţie de limitele şi mărimea acestuia.
 • Astfel, se poate vorbi de: timp liber zilnic dedicat autoinstruirii, activităţilor cu caracter distractiv şi
sportiv, diverse întâlniri, cititului etc.; timp liber de weekend (săptămânal) folosit pentru practicarea
turismului, activitatilor sportive, vizionari de spectacole etc.; timp liber rezervat concediului de odihna
destinat de regulă practicării diferitelor forme de turism etc.
Dimensiunea timpului liber este determinata cantitativ de mărimile componente ale bugetului de timp al
oamenilor (fig. 2 şi tab. 1), iar calitativ de conţinuturile activităţilor individuale sau de grup, analizate din
perspectiva scopurilor, a obiectivelor, metodelor şi mijloacelor de realizare, trebuinţelor, aspiraţiilor şi
intereselor acestora, ale condiţiilor socioculturale şi economice în care se desfasoara activitatea umana.

• Fig. 2 Structura bugetului de timp (adaptare dupa Angelescu C., Jula D., 1997, p.26 )

Evolutia timpului liber si functiile acestuia

• Cu toate ca o data cu aparitia muncii se poate afirma ca se confirma si existenta timpului liber din
punctul de vedere al sociologilor, istoria dezminte acest fapt deoarece nu in toate societatile si in toate
perioadele timpul liber a fost intalnit .
• In societatile pre-industriale nu exista timp liber , munca fiind intensa in anumite sezoane si redusa ca
intensitate in altele.
• Astfel in perioadele propice desfasurarii lucrului, timpul de munca se intinde pe toata durata zilei. In
cursul lunilor de iarna, aceasta munca este inlocuita cu o lupta pentru supravietuire care era de obicei
dificila deoarece oamenii aveau de infruntat frigul, bolile, multe suferinte.
• Aceasta perioada de inactivitate nu se poate identifica cu timpul liber pentru ca nu prezinta nici o
proprietate in intelesul modern al acestuia.
• In afara de aceste activitati specifice perioadei respective ritmul de viata este intrerupt la sfarsit de
saptamana (pentru crestini) sau cu ocazia sarbatorilor religioase si ceremoniilor - sarbatorile
presupuneau un efort, o cheltuiala de hrana si energie .
• Distractiile populatiei erau legate de ceremonii insa acestea reprezinta expresii ale cultului si nu fac
parte din timpul liber.
 • Astfel, din punct de vedere istoric, evolutia timpului liber a fost influentata, in principal, de doi factori
importanti si anume: durata medie a vietii si productivitatea muncii.
• Nu se include si timpul fiziologic de baza (repaus, somn etc.) deoarece acesta se mentine cu o pondere
relativ constanta in bugetul de timp.
• Durata medie a vietii s-a dublat in ultimii 200 de ani , de la 35-36 ani in jurul anului1800 , la circa 70-72
de ani in anul 2000.
• Productivitatea muncii, in deosebi in sectoarele primar ( agricultura, silvicultura, industriile extractive)
si secundar ( industriile prelucratoare si constructiile), dar si in ramuri ale sectorului tertiar
( transporturi ) a crescut in cursul ultimilor 125 de ani cu un ritm mediu annual de circa 3-4%.
• Aceasta crestere a productivitatii muncii in tarile dezvoltate a avut ca efect o crestere a veniturilor
disponibile si a puterii de cumparare, iar intre 30-50% din aceasta productivitate a fost transformata in
timp liber.

Tabelul 1
Structura bugetului de timp în anii 1800 , 1900 si 2000 - studiu comparativ în funcţie de durata vieţii -
Sursa - Angelescu, Coralia, Jula, D., 1997, p.32
• Doar timpul fiziologic de baza (somn, repaus etc.) se mentine la acelasi nivel, in decurs de doua
secole ,dar numai ca pondere in bugetul total de timp , circa 43%. Acest fapt se explica prin natura
activitatilor umane specifice secventei respective de timp .
• In ultimele doua secole , intelegand timpul liber in sens larg , incluzand si durata inactiva ulterioara
pensionarii, aceasta secventa a bugetului de timp a cunoscut o puternica crestere in dinamica sa.
• Evolutia mentionata apare si mai evidenta in expresie fizica : de la circa 3 ani in 1800, timp liber
cumulat in decursul vietii, timpul liber creste pana la aproximativ 19 ani la sfarsitul secolului XX .
• In ceea ce priveste o analiza prospectiva asupra timpului liber, J.Fourastie, in anul 1962 , considera ca
pentru un orizont de prognoza mai lung ( pentru anul 2100 ), durata anuala a muncii va atinge nivelul de
1200 de ore fata de 2000-2200 de ore in prezent, repartizate in 40 de saptamani a cate 30 de ore de
munca, iar durata vietii active va fi de 30 de ani .
• Cei mai multi analisti previzioneaza pe termen mediu si lung o crestere a timpului liber sau cel putin a
timpului in afara muncii.
• Insa spre sfarsitul deceniului VII si inceputul deceniului VIII a existat o alta parere a lui J.K. Galbraith
care afirma ca in ultimul sfert de secol durata medie a saptamanii de lucru in industrie a crescut usor de
la 40.6 ore in 1941 la 41 de ore în 1965 . Asftel pe masura ce veniturile cresc oamenii petrec mai mult
timp la locul de munca si solicita mai putin timp liber
 Timpul liber - indicator de analiză a diferenţelor dintre sexe
• Femeia este confruntată astăzi cu alegerea între satisfacerea trebuinţelor personale pe de o parte şi pe de
altă parte cu asigurarea nevoilor şi dorinţelor celor de care au "grijă" în mod natural: soţ, copii, părinţi,
şi indirect, aspecte care generează tensiuni între munca plătită, şi cea neplătită, invizibilă.
• Comparativ cu statele capitaliste, în cele comuniste elementul distinctiv al dublei poveri este apariţia
uneia suplimentare: maternitatea impusă de politicile pronataliste ale acestor state (Dragomir, Miroiu,
edit., 2002).
Cercetătorii de sorginte occidentală arată prin rezultatele obţinute în urma demersurilor efectuate că dubla
povară este asociata cu lipsa timpului liber. Lipsa timpului liber reprezintă principalul subiect de discuţii în ceea
ce priveşte calitatea vieţii contemporane (Robinson and Godbey, 1997). Mai multe modificări recente contribuie
la această îngrijorare
• Norma de lucru de 40 de ore, cu o săptămâna de 5 zile, nu mai poate fi apreciată ca fiind corectă.
Incidenţa crescândă a familiilor cu "câştiguri duble" a generat o vastă literatură asupra dublei poveri.
• Conform statisticilor, oamenii consideră că timpul lor liber s-a micşorat şi se simt copleşiţi ( Robinson
and Godbey, 1997).
• Acest sentiment este valabil mai ales în cazul femeilor, care trebuie sa jongleze între serviciu, familie şi
divertisment. Într-adevăr, s-a sugerat că femeile suferă de sărăcia timpului (Hochschild, 1997).
• Aceasta datorită nevoii iminente ca ambii parteneri să lucreze, iar femeile adaugă responsabilităţilor lor
casnice şi de îngrijire a copiilor cele ale unei munci plătite.
• Timpul liber are diferite conotaţii pentru fiecare dintre sexe. În timp ce dormitul, mâncatul şi îmbrăcatul
- activităţi clasificate ca fiind de îngrijire personală - sunt practic constante, devine necesar să se facă
distincţie între muncă (plătită şi neplătită) şi timp liber.
• Este posibil să vedem timpul liber ca sursă directă de satisfacţie, ceea ce înseamnă că persoanele având
cantităţi similare de timp liber au o calitate similară a vieţii.
• O diferenţă fundamentală între bărbaţi şi femei este aceea că femeile, având ca responsabilitate îngrijirea
copiilor, au o experienţă specială asupra timpului. Istoricii au atras atenţia asupra legăturii între evoluţia
programării după ceas a timpului şi organizarea industriala a muncii (Thompson, 1967 ; Landes, 1983).
• Deoarece bărbaţii sunt " specializaţi în munca plătită, s-a demonstrat ca viaţa lor se desfăşoară după
regulile liniare ale programării exacte timpului. Oamenii de ştiinţă feminişti au lansat ideea că timpul
femeilor este predominant determinat de sarcinile pe care le au. (Nowotny, 1994 ; Adam, 1995 ;
Glucksmann, 1998).
• Timpul de lucru al femeilor ca soţii şi mame nu poate fi privit din perspectiva "munca separată de timp
liber, timp public faţă de privat, timp subiectiv faţă de obiectiv şi sarcini conform unui program pe ore"
(Adam,1995).
• Cercetările privind munca grijulie şi emoţională a femeilor au arătat limitele concepţiei liniare asupra
mărimii timpului. ( Hoschild, 1983 ; Larson si Richards, 1994).
• Munca femeilor de regulă coordonează multiple activităţi, precum " calcularea timpului şi a priorităţilor
" (Adam, 1995).
• Din această perspectivă, consecinţa este că experienţa femeilor privind timpul liber este distinctă şi este
greu de separat de multitudinea de activităţi legate una de alta.
• Accentuând calitatea timpului liber al femeilor, se sugerează reformularea conceptului privind
diferenţierea între sexe a timpului liber.
• Problema crucială nu este aceea că femeile au mai puţin timp liber "primar " decât bărbaţii, ci aceea că
timpul lor liber nu este de aceeaşi calitate cu al bărbaţilor.

Recreearea – concept
• Recreerea este o activitate voluntara savarsita fara constrangere si care are ca rezultat revitalizarea
trupului si a mintii. Se poate defini ca o activitate in afara muncii, destinata placerii, savurata in timpul
odihnei.
• Recreerea este conceputa ca o refacere a individului prin folosirea timpului de odihna intr-un asemenea
mod incat sa restaureze sau sa reconstruiasca ceea ce s-a consumat in procesul muncii si sa adapteze
cunostintele si calitatile personale in directia unei vieti cat mai depline si mai multumitoare .
• Sociologul Joffre M. Dumazadier defineste recreerea drept un ansamblu de activitati carora individul li
se dedica in mod liber, de voie buna si cu placere, fie pentru a se odihni, fie pentru a se distra si a-si
satisface nevoile estetice, fie pentru a-si imbogati informatia sau a-si completa in mod dezinteresat
formatia, pentru a-si largi si dezvolta participarea sociala voluntara sau capaciatea creatoare, dupa ce s-a
eliberat de obligatiile profesionale, sociale si familiale .[1]
• Recreerea se desfasoara in timpul odihnei , dar nu ocupa toata perioada de odihna. Intelegand relatia ca
de la intreg la parte se apreciaza ca exista si unele activitati care desi angajate in timpul liber nu au
numic in comun cu recreerea ( timpul pentru cultul religios, studiul individual, vizitarea soacrei).
Apartin, de asemenea, acestei categorii: crima,drogurile, rasfatul si alte activitati antisociale .
• Recreerea este constructiva, pozitiva, cu scop precis. Daca in odihna accentul cade pe elementul timp,
recreerea se refera la elementul continut, la modul cum este cheltuit timpul de odihna, este modul de
comportament ce umple acest timp .[1]
• Activitatile de recreere pot imbraca forme variate , de la cele active pana la cele pasive. Recreerea
presupune joaca individuala, jocurile colective, sporturi, relaxare, distractie, arte, hobby-uri, practicarea
unor vocatii in orele libere. Activitatea de recreere poate fi desfasurata la orice varsta a individului ,
fiind conditionata de elementul temopral, conditia si atitudinea persoanei, circumstantele ambientale etc.
• Relaţia dintre muncă şi recreere este foarte strânsă. Finalitatea a două modalităţi total diferite de
petrecere a timpului liber, lectură şi cea prin activităţi sportive are şi o componentă comună - plăcerea de
a face activitatea respectivă.
• Însă, dacă privim din punct de vedere al sănătăţii, mişcarea trebuie pusă totdeauna înaintea activităţilor
statice.
• Participarea tânărului sau adultului la activităţi sportive deprinse anterior într-un mediu instittuţionalizat
sau nu este influenţată de modul în care acestea au fost prezentate (dacă au fost prezentate).
• Din acest punct de vedere se poate afirma că instituţia şcolară românească are o abordare formală a
subiectului având în vedere educaţia pentru activităţi sportive extracuriculare de timp liber, ceea ce este
contrar formării copiilor şi tinerilor din spaţiul european bazată pe satisfacţiile aduse de mişcarea în aer
liber.
• Traseul educaţional al individului poate fi reglementat prin lege, dar nu şi recreearea. Lipsa
constrângerilor sporeşte rolul şi importanţa specialiştilor în prezentarea în mod atrăgător a activităţilor
sportive, turistice şi loisir.
 • Aceştia trebuie să realizeze că distracţia este foarte importantă, cu atât mai mult dacă activităţile
desfăşurate şi educă. În tabelul nr. 2 sunt prezentate câteva caracteristici ale activităţilor de loisir, după J.
Coghlan

Sensul acţiunii Motivaţie Parametri Activităţi

Sentimentul libertăţii, al
Cunoaşterea mediului, Mediu regizat sau
spontaneităţii, nevoia de a evada Jocul copilului, jocuri de mişcare
obţinerea satisfacţiei natural
din realitate
Mediu standardizat
Atletism, nataţie, tir, orientare
Dorinţa de a fi mai stabil
Realizarea unei performanţe turistică, căţărare, escaladă, rapel,
rapid, mai puternic Mediul nestandardizat
schi, ciclism
Mijloace mecanice
Cod de punctaj Libertate Gimnastică ritmică sportivă, înot
Realizarea expresiein corporale Simţul estetic
totală de exprimare sincron, dans, balet, pantonimă
Tenis de câmp, tenis de masă,
Stabilirea unei relaţii de acţiune- Impunerea supremaţiei Relaţia dintre 2
badminton Jocuri şi sporturi
reacţiune fizice adversari sau 2 echipe
colective

Tabelul nr.2. Caracteristici ale activităţilor de loisir

Activităţi motrice de timp liber

Conceptul - Calitatea vieţii
• Termenul de calitate a vieţii se referă în linii generale la descrierea şi evaluarea naturii şi la menţinerea
condiţiilor de viaţă a diferitelor categorii de cetăţeni.
• Necesitatea elaborării şi mai ales a îmbunătăţirii continue a calităţii vieţii a fost sesizată încă din anii '60
datorită ''mişcării pentru indicatori sociali".
• Ca urmare a unor programe guvernamentale (educaţionale, sociale şi de mediu) s-a ajuns la concluzia că
este necesară utilizarea unor indicatori prin care să se măsoare calitatea vieţii.
• De asemenea, conceptul de calitate a vieţii este tot mai des amintit în documentele Consiliului Europei
cu privire la populaţia ţărilor europene.
• În anul 2001, domeniul calităţii vieţii devine unul de interes major in cadrul UE, mai precis prin
Fundaţia Europeană pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi muncă cu sediul la Dublin.
Astfel, între anii 2001 - 2004 s-a lansat un program de cercetare şi monitorizare a calităţii vieţii. Această
federaţie europeană înfiinţata în 1975 s-a ocupat, în general, de îmbunătăţirea calităţii vieţii cetăţenilor din UE
• Calitatea vieţii reprezintă totalitatea condiţiilor care asigură integritatea vieţii biologice, satisfacerea
carenţelor de ordin social-economic legate de nivelul de trai material şi spiritual, care să permită
echilibrul şi desăvârşirea continuă a personalităţii umane „Calitatea vieţii cuprinde calitatea mediului
înconjurător, calitatea vieţii de muncă, calitatea vieţii familiale " (Dicţionar de economie politică, 1974).
• „Calitatea vieţii este dată de percepţiile indivizilor asupra situaţiilor lor sociale în contextul sistemelor de
valori culturale în care trăiesc şi în dependenţă de propriile trebuinţe standarde şi aspiraţii" (Whoqol
Group, 1994, 1998).
 • Calitatea vieţii este gradul de satisfacere a nevoilor umane în baremul fizic, psihic, social, material,
structural şi profesional.
• Calitatea vieţii este un proces evolutiv, fiind rezultanta raportării condiţiilor de viaţă şi a activităţilor
care compun viaţa umană, la necesităţile, valorile, inspiraţiile umane. Ne referim aici atât la evaluarea
diferitelor condiţii (mediul ambient, relaţii interpersonale, viaţă de familie), cât şi la evaluarea globală a
vieţii (cât este ea de bună sau de satisfăcătoare).
•
Componentele structurale ale calităţii vieţii
• Viaţa şi calitatea ei reprezintă una dintre preocupările oamenilor de ştiinţă contemporani.
• Modul de apreciere a calităţii vieţii ia în considerare o serie de dimensiuni ale vieţii printre care: familia
şi prietenii, serviciul, vecinii, comunitatea, sănătatea, educaţia şi viaţa spirituală.
• Modul în care sunt percepute aceste dimensiuni ale vieţii este puternic marcat de trei aspecte şi anume:
• de caracteristicile demografice;
• de condiţiile socio- economice;
• de specificul cultural
Fig. 1. - reprezintă modelul de apreciere a calităţii vieţii propus de cercetătorii de la Universitatea din
Oklahoma.

Modelul de apreciere a calităţii vieţii propus de cercetătorii de la Universitatea din Oklahoma

Componentele structurale ale calităţii vieţii
Calitatea Vieţii

Dimensiuni

VIAŢA SOCIETĂŢII RELAŢIA INDIVIDULUI VIAŢA PERSONALĂ SATISFACŢIE/

 calitatea CU SOCIETATEA  stare de sănătate; INSATISFACŢIE
învăţământului;  venituri;  evaluarea
 calitatea asistenţei  încredere în oamenii;  securitate tuturor
medicale;  încredere în instituţii; personală; condiţiilor
 locuinţă; experiment
 calitatea conducerii  participarea la viaţa ate de-a
societăţii; socio-politică  familie; lungul
 evaluarea activităţii  loc de muncă vieţii
admins. locale
 percepţia conflictelor
sociale
 accesul la educaţie

• Figura 2. Aspecte privind relaţia dintre dimensiunile calităţii vieţii - adaptat după Grigore, V., 2007)
Hansen Bruno membru în Comisia Europeană pentru Ştiinţele Vieţii, consideră că îmbunătăţirea calităţii vieţii
se poate realiza acţionând în 4 direcţii diferite: nutriţie, sănătate, muncă şi mediu
Nutriţie Sănătate
-alimente mai sănătoase - prevenirea şi tratarea bolilor
- îmbunătăţirea siguranţei - mediu şi condiţii de viaţă mai
calităţii alimentelor sănătoase
- procese noi de fabricaţie sau - reducerea costurilor
procese de îmbunătăţire serviciilor medicale

Calitatea Vieţii

Mediu
Ocupaţie - utilizarea susţinută a
-crearea de noi locuri de muncă resurselor
-pregătire, perfecţionare, şi - mediu înconjurător mai curat
mobilitate profesională - folosirea pe scară largă a
- dezvoltare regională bioproceselor

Figura 3. Căile de creştere ale calităţii vieţii (adaptat după Hansen, B., 2006)

• Componentele calităţii vieţii globale, după unii autori sunt: calitatea vieţii fizice, psihice şi sociale
(Lupu, I., şi colob, 2007).
• De asemenea, aceiaşi autori referindu-se şi la dimensiunile calităţii vieţii vorbesc despre următorii
parametrii:
a. bunăstare emoţională sau psihică - fericire, mulţumire de sine, sentimentul identităţii personale, evitare
stresului excesiv, sentimentul de siguranţă, stima de sine;
b. relaţiile interpersonale - a te bucura de intimitate, afecţiune, prieteni şi prietenii, contacte sociale, suport
social;
c. bunăstare materială - proprietate, siguranţa locului de muncă, venituri adecvate, hrană potrivită, statut social;
d. afirmare personală - competenţă profesională, promovare profesională, activităţi intelectuale captivante,
abilităţi/deprinderi profesionale solide, nivel de educaţie adecvat profesiei, împliniri profesionale;
• bunăstare fizică - sănătate, mobilitate fizică, alimentaţie adecvată, disponibilitatea timpului liber,
activităţi interesante în timpul liber, asigurarea asistenţei medicale de calitate, asigurări de sănătate,
formă fizică optimă sau fitness concretizat în cei 4 S: Strenght - forţă fizică, Stamina - vigoare sau
rezistenţă fizică, Suppless - supleţe fizică şi Skills - îndemânare sau abilitate fizică
• independenţa - autonomie în viaţă (capacitatea de a lua decizii, autocontrolul personal, prezenţa unor
valori şi scopuri clar definite, autoconducerea în viaţă);
• integrare socială - acceptarea în diferite grupuri sociale, prezenţa unui statut şi rol social, accesibilitatea
suportului social, climat de muncă stimulativ, participarea la activităţi comunitare, activitatea în
organizaţii nonguvernamentale, apartenenţa la o comunitate spiritual-religioasă.
• asigurarea drepturilor fundamentale ale omului - dreptul la vot, dreptul la proprietate, la intimitate,
accesul la învăţătură şi cultură, dreptul la un proces rapid şi echitabil.
• Din perspectiva activităţilor fizce de timp luber, calitatea vieţii este abordată din punctul de vedere al
sănătăţii, învăţământului şi educaţiei.

Conceptul de sănătate
• Menţinerea permanentă a unei stări normale de sănătate este o probă dificilă pe care fiecare dintre noi
trebuie să o treacă zilnic.
• Un aspect important în această ecuaţie îl reprezintă iresponsabilitatea.
• Dacă realizăm sau suntem conştienţi că responsabilitatea pentru menţinerea unei stări de bine în plan
fizic, psihic şi social depinde doar de noi, atunci vom reuşi să facem alegerile potrivite pentru viaţa
noastră.
• Sănătatea este o condiţie indispensabilă pentru existenţa activă a omului, un bun de nepreţuit, care nu are
„valoare de schimb şi nu poate fi riscată, pentru că se pierde cu uşurinţă şi se recapătă greu" (Ionescu,
A., Mazilu, V., !971).
• „Sănătatea ca bunăstare fizică, psihică şi socială este instabilă şi mereu ameninţată de fel de fel de
factori" (Drăgan, I., 1980).
Sănătatea pare să-şi asume dimensiuni ale conceptului calităţii vieţii. Este ştiut faptul că „sănătatea socială" este
recunoscută ca o dimensiune indisociabilă a sănătăţii generale.
• Sănătatea socială este considerată ca fiind modalitatea prin care o persoană are un anumit comportament
în relaţie cu alţii, aceştia reacţionând la acest comportament.
• Sănătatea socială poate fi interpretată în diferite feluri. De exemplu, în cadrul anchetei de sănătate
efectuate în Belgia în 2004, sănătatea este tradusă în termenii suportului social.
• Conceptul de calitate a vieţii răspunde cel mai bine nevoii de a se avea în vedere globalitatea persoanei.
Cercetătorii în domeniul calităţii vieţii (cu excepţia medicilor) fac o distincţie clară între conceptul de
calitate a vieţii şi cel al sănătăţii.
Problema este de a şti dacă referirea se face la sănătatea calităţii vieţii sau la calitatea vieţii legată de sănătate.
OMS (Oganizaţia Mondială a Sănătăţii) consideră sănătatea socială ca fiind un aspect important al calităţii vieţii
legată de sănătate
• În cadrul eurobarometrului „Europenii şi calitatea vieţii" (206), subiecţii au avut de ales dintr-o listă de
15 factori - 3 factori care contribuie cel mai mult la nivelul lor de viaţă actual şi 3 factori care pot
contribui la ameliorarea nivelului lor de viaţă. Iar alegerea subiecţilor a mers spre:
• a fi în stare bună de sănătate - 25%
• a avea venituri suficiente pentru satisfacerea nevoilor - 15%
• a avea membri de familie pe care se poate conta la nevoie - 14%
• În cadrul eurobarometrului „Europenii şi calitatea vieţii" (206), subiecţii au avut de ales dintr-o listă de
15 factori - 3 factori care contribuie cel mai mult la nivelul lor de viaţă actual şi 3 factori care pot
contribui la ameliorarea nivelului lor de viaţă. Iar alegerea subiecţilor a mers spre:
• a fi în stare bună de sănătate - 25%
• a avea venituri suficiente pentru satisfacerea nevoilor - 15%
• a avea membri de familie pe care se poate conta la nevoie - 14%
• În cadrul eurobarometrului „Europenii şi calitatea vieţii" (206), subiecţii au avut de ales dintr-o listă de
15 factori - 3 factori care contribuie cel mai mult la nivelul lor de viaţă actual şi 3 factori care pot
contribui la ameliorarea nivelului lor de viaţă. Iar alegerea subiecţilor a mers spre:
• a fi în stare bună de sănătate - 25%
• a avea venituri suficiente pentru satisfacerea nevoilor - 15%
• a avea membri de familie pe care se poate conta la nevoie - 14%
• Drăgan, I., (1983) susţine că trebuie să acceptăm implementarea condiţiei fizice în conceptul şi
terminologia sănătăţii. A fi sănătos înseamnă a fi puternic, a fi viguros, robust din punct de vedere fizic,
rezistent la efort şi la agenţii stresanţi proveniţi din mediul ambiant.
• OMS defineşte sănătatea astfel: „Sănătatea este starea de completă bunăstare fizică, mentală şi sociala,
care nu se reduce la absenţa bolii sau a infirmităţii. Deţinerea celei mai bune stări de sănătate de care
este capabilă persoana umană este unul dintre drepturile fundamentale ale omului".

Activităţi motrice de timp liber

Servicii de agrement si divertisment -concept , functii, tipologie
• In prezent timpul liber nu este apreciat doar ca un timp rezidual in raport cu timpul de munca ci acesta
este folosit in scopul largirii orizontului de cunoastere precum si de odihna activa pentru reconfortare.
• Astfel, se poate constata ca noile nevoi de consum si noile exigente privind calitatea componentelor
turistice aduc imbunatariri privind consumul timpului liber , stimuland aparitia si dezvoltarea unor
servicii specifice , a celor de agrement.
• Serviciile de agrement fac parte din categoria de baza a produsului turistic deoarece asigura odihna
activa a turistilor prin satisfacerea nevoilor fizice si psihice ale turistului, creand cadrul necesar
 petrecerii placute si instructive a timpului liber. Serviciile de agrement contribuie astfel direct la
realizarea calitatii vietii .
• Agrementul se defineste ca fiind ansamblul mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor si formelor
oferite de unitati, statiuni sau zone turistice , capabile sa asigure individului sau grupului social o stare
de buna dispozitie, de placere, sa dea senzatia unei satisfactii, unei impliniri, sa lase o impresie si o
amintire favorabila.

• Prin aceasta definitie se remarca atat varietatea activitatilor de animatie si multitudinea planurilor pe
care actioneaza precum si faptul ca agrementul se constituie ca un element fundamental pentru
satisfacerea nevoilor de odihna activa ale turistilor, evidentiind statutul agrementului de componenta de
baza a serviciilor turistice .
• Obiectivul principal al unui program de animatie este de a propune turistilor o serie de activitati, de care
acestia sa fie constienti ca exista si la a caror desfasurare pot sa participe activ sau sa aleaga o viata
sedentara, fara sa fie preocupati de respectivele activitati.
• Turistii trebuie sa fie constienti ca activitatile exista si daca simt nevoia sa participe nimic nu ii poate
impiedica.
• Concomitent cu aparitia serviciilor de agrement, ca urmare a satisfacerii nevoilor turistilor legate de
oferirea posibilitatii de a avea o viata de vacanta mai activa, sa stabileasca relatii intre ei, motivati de un
imbold comun, divertismentul, se dezvolta un alt concept la fel de important si anume animatorul
turistic.
• Animatorul trebuie sa fie abil astfel incat sa motiveze turistii sa participe la diferite activitati, cu unicul
scop de a face acestora sejurul cat mai placut si mai amuzant si de a-i ajuta sa-si recuprereze fortele, nu
doar fizice cat si cele psihice, inainte de a reveni la viata cotidiana.
• Animatorul turistic este persoana care coordoneaza activitatile unui grup de turisti, misiunea sa fiind ca
respectivul grup sa-si indeplineasca obiectivele, favorizand in acelasi timp relatiile interumane .
• Din punctul de vedere al organizatorilor de turism, agrementul reprezinta un factor de competitivitate ,
de crestere a atractivitatii statiunilor turistice prin diversificarea si dezvoltarea mijloacelor de agrement .
Prezenta animatiei si varietatea formelor sale trezesc interesul turistului pentru o anumita zona si asigura, de
cele mai multe ori, revenirea acestuia
Activitatile de agrement desi sunt eterogene si dinamice , cu o multitudine de forme particulare se pot grupa in
functie de mai multe criterii si anume :
• Cel mai frecvent organizarea agrementului se particularizeaza pe forme de turism: de litoral, montan (de
vara si de iarna), balnear si in orase (pe trasee turistice) .
• In cadrul turismului de litoral se remarca forme specifice de agrement si anume: sporturi nautice,
talazoterapia, porturi de agrement si cluburi nautice, amenajarea plajelor pentru cura helio marina activa
etc.
• Pentru agrementul montan se disting activitati specifice pentru cele doua sezoane – de vara : drumetii,
alpinism, speologie, mountain bike etc. si de iarna : soprturi de iarna, schi, bob, saniute, patinaj etc.
• Pentru turismul balnear activitatile de agrement for fi in concordanta cu nevoile specifice persoanelor de
varsta a treia .
 • In functie de spatiul de desfasurare se disting agrement inchis (club, hotel, teatru, cinema, discoteca etc.)
si agrement in aer liber (gradini publice, parcuri de distractii, stadioane, complexuri sportive etc.)
• Dupa sezonul turistic se evidentiaza agrement de iarna (sporturi de iarna) , agrement de vara (sporturi
nautice) si agrement permanent .
• O alta modalitate de structurare a serviciilor de agrement are drept criteriu numarul de participanti si se
remarca agrement individual si animatie de grup
• Prestatiile de agrement se grupeaza si dupa scopul avut in vedere in competitive si ca scop in sine .
• Un alt criteriu folosit este varsta si se evidentiaza servicii de agrement pentru copii, pentru tineri, pentru
adulti si pentru varsta a treia.
In functie de pret serviciile de agrement se impart in servicii gratuite, cu pret unic, cu pret mediu si de lux
• Dupa nivelul de organizare se disting servicii organizate de catre unitatile de cazare si/ sau alimentatie ,
servicii organizate la nivelul statiunilor si servicii organizate de catre terti.
• Serviciile organizate la nivelul statiunilor au un grad mai mare de complexitate si diversificare deoarece
acestea sunt realizate cu ajutorul societatilor comerciale turistice si cu administratiile locale.
• Serviciile organizate la nivelul statiunilor pot fi centre de echitatie, centre sportive, cluburi de vacanta
etc.
• Printre serviciile organizate de catre terti se numara parcuri de distractie, turnee ale ansamblurilor
teatrale, muzicale, de dansuri etc .
• In functie de modaliatatea de participare a vizitatorilor prestatiile de agrement se grupeaza in active prin
implicarea turistului in diferite programe de divertisment (sporturi, concursuri, jocuri) si pasive in care
turistul se comporta ca un simplu spectator (vizitarea obiectivelor turistice, participarea la anumite
evenimente culturale, sportive)
Parcul de distractii Blackpool Pleasure Beach din Yorkshire , Anglia
• Europa nu este lipsita de parcuri de disractii, dar cel mai mare si mai interesant se afla nu pe continentul
propriu-zis , ci dincolo de Marea Manecii, in Anglia .
• Blackpool Pleasure Beach este considerat, in ceea ce priveste spectaculozitatea echivalentul britanic al
americanului Kennywood Park ( Pittsburgh ).
• Inaugurat in 1896, el conserva inca un montagne russe din lemn (Big Dipper), laudandu-se totodata cu
doua caruseluri, un Ghost Train si o Black Hole, o centrifuga uriasa ( Flying Machine) si o replica
moderna a Corabiei lui Noe.
• Cea mai noua atractie este Valhalla (cu o lungime de 650 de metri, a fost inaugurata in 2000 si a costat
15 milioane de lire sterline, redand infricosator toata istoria vikingilor ).
• Valhalla este considerata cea mai mare instalatie tip rollercoaster al carei circuit se desfasoara integral
pe intuneric. Pentru copii, s-a construit separat parcul tematic Beaver Creek, cu versiuni mai mici ale
tuturor instalatiilor, inclusiv rollercoaster-ului din lemn .
• Mandria parcului de la Blackpool ramane, totusi, rollercoaster-ul Big One . Inaugurat in 1994, este
construit din otel , masurand 1675,5 metri lungime si 63,7 metri inaltime . Viteza maxima inregistrata pe
circuit este de 119 km/h, iar o calatorie extrema (curbe de 65 de grade, in care se exercita forte de 3-4G)
dureaza doua minute si treizeci de secunde. Simultan, pe traseu se afla trei garnituri .
 • SURSA : “Descopera. E lumea ta !” , nr. 13, 2004
Agrementul poate sa devina motivatia principala de calatorie atragand dupa sine aparitia unor noi tipuri de
vacanta cum ar fi : vacanta de schi, vanatoare, pescuit alpinism, echitatie
Heli schi
• Heli schiul s-a nascut in Canada, mai precis in Muntii Purcell din British Columbia, unde pe o suprafata
de 2000 kmp se afla zone ideale pentru practicarea acestui tip de schi extrem .
• Farnham, Cauldron, Coppercrown, Eyebrow Forster, Paradise si mai ales Jumbo alcatuiesc impreuna cae
mai faimoasa locatie din lume pentru “schiatul din elicopter” . Sezonul se deschide pe 15 decembrie si
dureaza pana in aprilie, pe anumite trasee putandu-se schia chiar pana spre vara . Sezonul de varf este
considerat a fi 1 februarie-20 martie .
• In functie de categoria la care se incadreaza fiecare individ (expert, avansat sau intermediar ) si pe care
este obligat sa o inscrie intr-un formular special inainte de a capata permisul de schiat sunt la dispozitie
trasee de pana la 1700 m lungime, cu o diferenta de nivel cuprinsa intre 700 si 1200 de metri, startul
fiind dat la altitudine de 2900-3000 m .
• Varsta minima pentru participare este de 19 ani iar formularul contine prevederi foarte stricte care
exonereaza organizatorii de raspunderea legala in caz de accidente (inclusiv cele de elicopter) .

Tipurile de animaţie
Tipurile de animatie proprii unitatilor de cazare sunt:
• animaţie de pură deconectare
• animatia recreativa, indreptata spre destinderea si petrecerea unui sejur agreabil (spectacole,
concursuri);
• animatie culturala;
• animatie sportiva care are la baza interesul pentru cultura propriului corp (hotelurile isi creaza propriile
sali de gimnastica);
• animatie comerciala;
• animatie spectacol;
• animatie gastronomica;
• animatie profesionala
• animatia infantila, poate cea mai importanta, alcatuita dintr-o serie de activitati placute prin care copiii
pot sa se joace, sa convietuiasca si sa participe la jocuri alaturi de altii de varsta lor, sub atenta
supraveghere a personalului hotelului.

• Animatia de pura deconectare se refera la acele activitati prin care se evadeaza din cotidian iar in
categoria acestora intra baile de soare si mare, plimbarile prin natura, drumetiile, vizitarea diverselor
obiective turistice, intalnirile cu rudele si prietenii etc .
• Animatia recreativa este practicata de un numar mare turisti si nu de putine ori aceasta reprezinta chiar
maotivatia principala a calatoriei . Animatia recreativa se constituie din vizitarea parcurilor de loisir :
generale (cu echipamente de distractie, cu personaje indragite din benzi desenate, din povesti etc),
tematice (planetariu, zoologice), rezervatii si cazinouri . Parcuri de distractie precum Disneyland ,
orasele ca Las Vagas, Atlantic City atrag un numar impresionant de vizitatori si formeaza un nou tip de
vacanta .
• Animatia comerciala presupune folosirea timpului liber pentru efectuarea unor cumparaturi uzuale sau
specifice . Aceasta necesita adoptarea unei strategii adecvate privind dezvoltarea unei retele comerciale
si asigurarea unei game sortimentale care sa tina cont de cerintele si nevoile turistilor .
• Animatia orientata spre realizarea unei depline forme fizice – animaţia sportivă, se refera atat la
posibilitatea efectuarii de cure (balneare, de infrumusetare, de slabire, fitness etc) precum si la
practicarea diferitelor sporturi (tenis, volei, golf, inot, schi etc.) si a unor activitati mai deosebite cu un
grad de risc mai ridicat si anume: sarituri cu parasuta si deltaplanul, river rafting etc.
• Animatia culturala se refera la acele activitati care presupun formarea si educarea si dezvoltarea
anumitor cunostinte ale turistului, care pune accent pe latura morala a personalitatii individului.
Animatia culturala se prezinta sub forma de vizite la muzee si case memoriale, participarea la
evenimente culturale, burse de studii,sejururi de invatare de limbi straine , vizitarea edificiilor de natura
religioasa, pelerianje, vizitarea unor obiective istorice etc.
• Animatia spectacol are o multitudine de forme de manifestare si priveste diversitatea peisagistica,
frumusetea florei si a faunei, spectacole de teatru, film, muzica, evenimente de arta, folclorice,
competitii sportive etc.
• Animatia gastronomica genereaza activitati de divertisment legate de expozitii si concursuri de natura
culinara si circuite pe aceasta tema .
• Animatia profesionala se refera la targuri , expozitii, congrese etc. Acest tip de animatie se adreseaza
unui public avizat