Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative

Facultatea de Comunicare şi Relaţii PubliceMasterat Comunicare

Managerială şi Resurse Umane

Cultură şi comportament organizaţional

Tema: Sisteme monocronice şi sisteme policronice

Profesor Coordonator: Student:

Ştefan Stanciu Gabriela Ilie

 Ce este cultura?

,,Cultura este un set de mecanisme de supravieţuire,dar ne oferă în acelaşi timp o definiţie a

realităţii. Ea este matricea în cadrul căreia ne naştem, este nicovala pe care sunt formate
persoaneleşi destinele noastre.” Robert Murphy (1979)

În altă ordine de idei, cultura este definită ca ca fiind o tradiţie creată de societate aceasta
fiind transmisa din generaţie în generaţie. Cultura se refera la o serie de valori şi standarde care
pot determina comportamentul oamenilor şi include moduri, distincte pentru fiecare societate, de
a ordona lumea şi de a o face inteligibilă.
Cultura mai poate fi definite ca un mod de gandire general sau valori, credinte,
comportamente şi ritualuri commune.

R. Radcliffe-Brown (1949) : ,,Ca sociolog, realitatea căreia îi aplic termenul “cultură” este
procesul tradiţiei culturale, procesul prin care, în cadrul unui grup social sau al unei clase sociale,
limbajul, credinţele, ideile, gusturile estetice, cunoştinţele, abilităţile şi o mulţime de tipuri de
deprinderi sunt transmise (“tradiţie” înseamnă “transmitere”) de la persoană la persoană şi de la o
generaţie la alta.”

Analiza culturii

Modelul de Iceberg al Culturii

Putem spune că unul dintre cele mai cunoscute modele ale culturii este iceberg-ul. Acest
model se bazează pe elementele ce alcătuiesc cultura şi pe faptul că unele dintre aceste elemente
sunt foarte vizibile, în timp ce altele sunt greu de descoperit.

In spatele acestei culturi se afla idea de cultura schiţată asemeni unui iceberg: numai o
porţiune foarte mică din iceberg se poate vedea deasupra apei. Vârful iceberg-ului este susţinut
de o parte mult mai mare, in adâncul apei, o parte invizibilă. Fundaţia puternică a iceberg-ului
este dată de partea de jos.De asemenea, în cultură sunt câteva părţi vizibile: arhitectura, arta,
gătitul, muzica, limba, doar pentru a numi câteva. Dar cultura are o fundaţie puternică care este
mai greu de observat: istoria grupului de oameni ce menţine istoria, normele, valorile, adoptările
lor despre spaţiu, natură, timp.Un model de iceberg relevă faptul că părţile vizibile sunt doar
expresiile părţilor sale invizibile. Aest iecener scoate în relief cât de dificil este şi când să înţelegi
oameni cu medii culturale diferite .Putem să observăm părţile vizibile ale „iceberg-ului lor”, dar
nu putem să vedem imediat care sunt fundaţiile pe care aceste părţi se fundamentează.

Modelul dimensiunilor culturale al lui Geert Hofstede

Ideea lui Geert Hoftede despre cultură este bazată pe unul dintre cel mai mare studiu empiric
ce s-a efectuat vreodată asupra diferenţelor culturale.În urmă cu aproximativ 48 de ani, mai exact
in anul 1970 a fost solicitat de către IBM să-i sfătuiască asupra faptului că în ciuda tuturor
încercărilor de a stabili pe plan mondial proceduri şi standarde comune, diferenţele enorme în
modalitatea de implementare persistau, un bun exemplu fiind în Brazilia şi Japonia. Hofstede a
cercetat diferenţele cu care IBM s-a confruntat.

În mai multe stadii, incluzând şi interviuri şi chestionare în profunzime trimise tuturor

angajaţilor IBM din lume, a încercat să surprindă diferenţele care existau în diferite uzine. Din
moment ce mediul educaţional al angajaţilor IBM era aproximativ la fel peste tot, şi regulile şi
procedurile erau la fel, el a concluzionat că orice diferenţă găsită între locaţii diferite trebuia să
se bazeze pe cultura angajaţilor dintr-o uzină anume şi, în mare măsură, pe cultura ţării gazdă.

Hoftede descrie cultura ca „programarea colectivă a minţii ce diferenţiază membrii unui

grup uman de altul”. După câteva runde de cercetări, a redus diferenţele în cultură la patru
dimensiuni. A stabilit că tuturor celorlalte diferenţe, le pot fi stabilite originile întruna sau mai
multe din aceste patru dimensiuni ale culturii.

Cele patru dimensiuni identificate de Hofstede sunt:

 Distanţa de putere
 Individualism / colectivism
 Masculinitate / feminitate,
 Nesiguranţa evitării
 Sisteme monocronice si policronice

Ca o dimensiune culturală orientarea în raport cu timpul are două extreme, pe termen lung
monocronică şi policronică pe termen scrut.

“În viziunea lui E.T. Hall, microtimpul este unul dintre elementele de baza a culturii.
(Stanciu,2005,p 29-30)

Timpul este o categorie cu rol fundamental în procesarea şi conceptualizarea realităţii. Dar,

în viziunea cognitivă realitatea nu se rezumă doar la ceea ce există fizic.

Modul de a conceptualiza timpul este legat de cultura poporului, deoarece reprezintă

rezultatul activităţii practice cognitive, determinate de particularităţi de factori de ordin istoric,

religios, geografic, natural şi social şi comportă trăsături specific naţionale. Totuşi imaginea

timpului poate varia în mintea aceluiaşi popor. Popoarele nu trăiesc isolate, iar mentelul le este

contaminar de modul de percepere a lumii de către alt popor, axat pe o experienţă general umană

de reflectare a realităţii.

Spre exemplu, românul care percepe timpul preponderent liniar, acceptă şi caracterul ciclic

al lui, reflectare a experienţei general-umane. E cunoscut faptul că timpul e măsurat şi folosit

total diferit pe diverse continente, dar şi de la o ţară la alta, ceea ce generează semnificative

fricţiuni între popoare.

Concepţia de timp la americani e cea mai costisitoare. Fiind oameni de acţiune, aceştia

concep timpul ca o valoare incontestabilă, care trebuie explorată continuu,într-o societate bazată

pe profit, timpul reprezintă bani (Time is money). A devenit deja axiomatic faptul că anglo-

saxonii, germanii, scandinavii sunt liniar-activi, dominaţi de timp şi monocronici. Aceasta

înseamnă că în procesul desfăşurării activităţii lor, ei nu-şi dispersează atenţia şi preferă să se

concentreze asupra unui singur lucru. Sunt foarte punctuali şi stabilesc o corespondenţă între
timpul de lucru şi succes. Sud-europenii (italienii, spaniolii), arabii sunt consideraţi pluri activi,

organizându-şi activităţile total diferit faţă de cei liniar-activi. Ei nu se axează pe orare şi nu

consideră punctualitatea o calitate. Relaţia cu oamenii este mai valorasă decât timpul.

(Lewis,2005, p. 38)

Timpul are un rol determinant în cultura unei comunitati, acesta reprezentând, pe de o

parte, alaturi de spatiu, o coordonata a desfasurarii afacerilor internationale, pe de alta parte,
constituind o resursa economica specifica.
În ceea ce priveste conceptia despre timp, acesta se distinge în doua tipuri de culturi: cele
monocronice si cele policronice.
Cele doua conceptii au consecinte diferite în planul comunicarii si relatiilor de afaceri.
Astfel, în culturile monocronice ( în tarile germanice si anglo-saxone) sunt caracterizate prin
planificarea riguroasă a activităţilor şi operativitate în realizarea sarcinilor, dar şi pentru
punctualitatea, perseverenţă şi consecvenţă în realizarea scopurilor.
În culturile policronice (America Latina, Orientul Mijlociu) derularea în paralel a mai
multor activităţi reprezintă o caracteristică important pentru sistemele policronice, dar şi
desfăsurarea activităţilor în funcţie de urgenţele momentului şi de exigentele relaţiei
interpersnale reprezinta un pas important.
.
Atitudinea fata de timp se reflecta si în durabilitatea si stabilitatea relatiilor de afaceri.
Conform unor autori, culturile "occidentale" sunt caracterizate printr-o orientare pe termen
scurt, timpul este subordonat cerintelor de operativitate si profitabilitate.Această forma de
orientari se manifest ape piata cultural. Culturile "orientale" se caracterizeaza prin orientare pe
termen lung, persistent şi constructia durabila a afacerii prevaleaza asupra cerintelor de
profitabilitate rapida. Strategia de marketing a firmelor japoneze care, în expansiunea
internationala, dau prioritate cotei de piata în raport cu rata profitului este ilustrată in acest sens.
 Cadrul fizic de existentă, spatiul, sunt aspecte care diferenţiază culturile şi în funcţie de cum
privesc realitatea din jur. În culturile slab contextuale, distanţa fizică şi afectivă de comunicare
tinde sa fie redusă. Astefl în culturile înalt contextuale, rezervarea spaţiului personal este
important, acesta fiind disociat de spaţiul social, specific relaţiilor de afaceri. Americanii sunt
mai deschişi comunicării, mai direcţi, iar japonezii sunt mai formali şi rezervaţi.

Ordinea, planificarea riguroasă, punctualitatea şi perseverenţa în cazul germanilor sunt

caracteristici ale sistemelor monocronice. Sistemele policronice sunt caracterizate prin
flexibilitate, simultaneitatea activităţilor şi importanţa acordată relaţiilor interpersonale, aceste
caracteristici se aplică adesea în cazul francezilor şi a americanior.

Edward T. Hall ‘’Boyand Culture’’( 1970)

Organizaţiile in care predomina sistemul monocronic prefer spaţiile de lucru iyolate de

perturbaţiile mediului. Punctualitatea este considerată o virtute, informatiile informaţiile sunt
exacte şi eficiente, mesajele sunt concise. În organizaţiile conduse dupa modelul sistemelor
policrone orientarea est către interior, sunt limitate ca mărime şi depind in permanenta de un om
talentat la vârf.

(Stanciu,2005,p 29-30)

Culturi monocronice

 Timpul este perceput ca fiind obiectiv si având o curgere inexorabilă

 Curge lineară- Intervenţia umana asupra timpului ţine de segmetare şi ordonare
 Timpul- Resursa rară, trebuie utilizată în mod eficient

Culturi policromatice

 Timpul este perceput ca fiind subiectiv, sau cel putin dependent intr-o oarecare
masură de contexctul evenimenteor
 Curgerea timpului- multi-nivelară, flexibilă, inttensitaţi diferite
  Timpul- resursă abundentă, folosirea lui este subordonată nevoii de a comunica şi
dezvolta relaţiile.

Monocronic Policronic
America de Nord, Europa Occidentala/ America Latina, Orientul Mijlociu
Nord
- planificare riguroasă a activităţilor, -mai multe activitati se pot desfasura
caracter secvential in
-operativitate în realizarea activităţilor paralel, in functie de urgentele
-punctualitate in relatiile de afaceri momentului
-perseverenţă, consecvenţă în atingerea - importanta mentinerii si dezvoltarii
scopului relatiilor interpersonale
- abordare mai flexibila a
angajamentelor
cu caracter temporal (termene,
program
etc.)
- satisfacerea intereselor tuturor
partilor
Implicate
Geert Hofstede – Culture’s Consequences (2001)

Modul de raportare al sistemelor monocronice si policronice in Orient este sub formă

de tradiţii, etichetă, iar în Occident raportarea este directă, importanţă redusă a
ceromonialului, ritualurilor.
Atitudinea in Orient este introvertită şi reyervată pe cand in Occident este
extrovertită.
 Bibliografie

1.Hofstede's Culture Dimensions

An Independent Validation Using Rokeach's Value Survey
Geert Hofstede, Michael H. Bond 1970

2.Curs Management International- Conf. Univ. Dr. Irina Eugenia Iamandi

3.Lewis, R.D. Să cunoaştem mai bine popoarele lumii. Cum să te descurci cu succes în
diferite tipuri de cultură, traducere M. Niţu, Iaşi, Editura Niculescu, 2005.