Universitatea Titu Maiorescu

Facultatea de Psihologie
București

Psihologie Organizațională
Echilibrul între viața personală și viața profesională

Profesor Coordonator: Student:

Lector Univ. Dr Alina Zaharia Mihaela Matei (Rădoi) Grupa 4

Alexandru Andreea Grupa 1

Mai 2020
 Rezumat

Cercetarea de față și-a propus să evalueze existența echilibrului între viața

profesională și viața socială a managerilor și a non-managerilor. Studiul a fost realizat pe un
grup ales aleator de 40 de subiecți, femei și bărbați, cu vârste ce au fost cuprinse între 20 și
peste 50 de ani. Grupul a fost unul divers, reprezentanți ai unor domenii și industrii diferite,
din medii distincte, cu diverse niveluri de pregătire academică și cu caracteristici sau trăsături
de personalitate diverse. Proba la care au fost supuși participanții la studiu a fost una simplă,
aceștia selectând răspunsul corect din perspectiva lor, la diverse intrebări care au vizat
activități legate de viața personală și profesională, gradul de satisfacție al vieții curente în
funcție de opțiunea cea potrivită în cazul lor particular. Rezultatele obținute au indicat faptul
că există diferențe de perceptie legat de echilibrul între viața personală și profesională în
funcție de vârstă și de sex. Astfel, obiectivul cercetării a fost îndeplinit, în urma acestui studiu
ipoteza cercetării a fost validată.

2
 Cuprins

Introducere ............................................................................................................................... 4

Capitolul 1. Echilibrul între viața personală și viața profesională

1.1. Aspecte cu privire la viața personală..................................................................... 5
1.2. Aspecte cu privire la viața profesională ................................................................ 6
1.3. Studii cu privire la echilibrul între viața personală și viața profesională.............. 7

Capitolul 2. Studiu cu privire la echilibrul între viața personală și viața profesională

2.1. Obiectivele cercetării ............................................................................................. 8
2.2. Ipotezele cercetării ................................................................................................. 8
2.3. Lotul de participanți .............................................................................................. 9
2.4. Metode și instrumente de cercetare ..................................................................... 10
2.5. Prelucrarea și prezentarea datelor cercetarii ........................................................ 11
2.5.1. Analiza descriptivă a datelor ................................................................ 11
2.5.2. Analiza inferențială a datelor ................................................................ 12
2.6. Interpretarea psihologică a datelor ...................................................................... 13

Concluzii generale .................................................................................................................. 14

Bibliografie ............................................................................................................................. 17

Anexe ..................................................................................................................................... 18

3
 Introducere
Utilitatea științifică

Se vorbește de mult timp de echilibrul dintre viața personală și viața profesională, însă
mai toate articolele spun același lucru: nu te obosi prea mult, nu lucra până la epuizare,
deoarece nu are rost, petrece mai mult timp cu familia și făcând lucrurile care îți plac,
asigură-te că ai și timp să cheltui banii pe care îi produci etc. Însă rareori se atinge și cealaltă
față a monedei: atunci când ai prea mult timp personal, resimți dezechilibrul față de viața
personală. Nu ne referim la oamenii dependenți de muncă sau cu sindromul Stockholm, ci la
oamenii care nu înțeleg de ce fac anumite lucruri, la faptul că nu suntem formați dintr-o
singură culoare. Suntem un spectru de culori, iar acest spectru simte nevoia să fie colorat
peste tot.

Oamenii se simt mai deștepți, mai împliniți, mai mândri și mai siguri pe ei atunci
când sunt mulțumiți de cariera lor. Îi face, totodată, fericiți din punct de vedere social,
financiar, dar mai ales din perspectiva mentală a eforturilor depuse, a eficienței cu care
lucrează. Uneori este vorba de o problemă pe care au încercat să o rezolve de mult timp,
alteori despre simpla bucurie a tăia / bifa ceva de pe lista de făcut la sfârșit de zi. Înțelegând
acest lucru, aici intervine și responsabilitatea companiei pentru a susține această sinergie
viață personală - profesională. Ideal ar fi să identifice pentru fiecare angajat în parte lipsa de
care are parte: un angajat poate fi epuizat și poate să nu aibă timp de viața personală . Altul s-
ar putea să fie demotivat, întocmindu-și sarcinile doar pentru a fi făcute, dar fără a le duce la
capăt cu bucurie sau energie. În ambele cazuri, compania poate compensa și încerca să
echilibreze aceste lucruri, chiar dacă în moduri diferite.

Motivația alegerii temei

Stabilirea unui echilibru între viața profesională și cea personală poate fi de multe ori
o adevărată provocare pentru fiecare dintre noi. Aceste două planuri ale existenței noastre și
echilibrul dintre ele joacă un rol important în bunăstarea noastră psihică, dar și în dezvoltarea
personală, chiar dacă fiecare dintre noi le valorizează într-un mod diferit. Sunt perioade din

4
viață în care partea personală joacă un rol mai important, așa cum sunt etape în care ne
concentrăm mai mult pe zona profesională. Atunci când ne referim la componenta personală
ne gândim la: familie, prieteni și hobby-uri, iar componenta profesională include: jobul,
business-ul, proiectele profesionale și cursurile pe care le urmăm pentru a evolua în carieră.
Și cum orele din zi sunt limitate, echilibrul dintre cele două poate fi destul de dificil de atins.

Prezenta cercetare are ca tema „Echilibrul între viața personală și cea profesională ”,
aceasta fiind o tema de actualitate, o problemă cu care tot mai mulți dintre noi ne confruntăm
și cu care și noi doua ne confruntăm. Din dorința de a găsi acest echilibru, a luat naștere acest
studiu.

Capitolul 1.Echilibrul dintre viaţa profesională şi viaţa personală

1.1. Aspecte cu privire la viaţa personală

Echilibrul dintre muncă şi viaţa personală se referă la combinarea muncii şi a vieţii

personale în aşa fel încât ambele să poată fi îndeplinite cu succes. Echilibrul dintre muncă şi
viaţa personală poate varia în funcţie de caracteristicile individuale, familiale, organizaţionale
şi societale.

Aşadar, un bun echilibru între muncă şi viaţa personală duce la un mai bun moral al
angajaţilor, la reducerea absenteismului1, optimizarea performanţei profesionale, loializarea
angajaţilor şi la o mai bună stare de sănătate a acestora2i. Totuşi, dizolvarea limitelor dintre
muncă şi viaţa personală şi dificultatea de a menţine un echilibru între aceste domenii sunt
fenomene din ce în ce mai recunoscute. Perspectivele tradiţionale asupra echilibrului muncă –
viaţă personală sunt ilustrate prin cinci modele, ce încearcă să explice relaţia dintre muncă şi
viaţa exterioară muncii3 : modelul segmentării, al contagiunii, al compensării, al
instrumentalităţii şi al conflictului.

1
Nancy R. Lockwood, Work/Life Balance Challenges and Solutions, Society for Human Resource Management,
Alexandria, SUA, 2003, p. 9
2
Patrick R. Casey, Joseph G. Grzywacz, „Employee health and well-being: The role of flexibility and work-family
balance”, The Psychologist-Manager Journal, vol. 11, nr. 1, 2008, p. 45.
3
David E. Guest, „Perspectives on the Study of Work-life Balance”, Social Science Information, vol. 41, nr. 2,
2002, p. 255–279.

5
 Modelul segmentării se bazează pe ipoteza că munca şi viaţa personală sunt două
domenii de viaţă distincte, care sunt trăite separat şi nu au influenţă unul asupra celuilalt, ceea
ce reprezintă mai mult o posibilitate teoretică decât un model susţinut empiric. Avansurile
tehnologice actuale transformă modelul segmentării într-un mit, întrucât în prezent, prin
mijloacele moderne de comunicare, angajatul poate fi în permanenţă conectat la organizaţie,
„luând” munca cu el şi acasă. Următoarele două teorii, a contagiunii şi a compensaţiei,
demonstrează interdependenţa dintre cele două domenii.

Teoria contagiunii se bazează pe ideea că, deşi există bariere fizice şi temporale între
muncă şi familie, emoţiile şi comportamentele dintr-o sferă contaminează şi cealaltă sferă, în
mod pozitiv sau negativ. Teoria compensaţiei se bazează pe ideea că indivizii investesc
diferit în fiecare dintre cele două sfere, pentru a compensa lipsurile din cealaltă.

Cel de-al patrulea model este cel instrumental, conform căruia activităţile dintr-o sferă
facilitează atingerea succesului în cealaltă sferă. În final, întâlnim modelul conflictului, în
cadrul căruia individul se află sub presiunea unor sarcini importante atât la muncă cât şi în
viaţa personală, caz în care trebuie să ia decizii dificile sau să devină supraîncărcat. Aceste
teorii au o utilitate limitată, deoarece nu permit explicarea şi prezicerea sau rezolvarea
problemelor pe care indivizii le întâlnesc atunci când încearcă să găsească un echilibru între
responsabilităţile legate de muncă şi cele legate de familie şi, în plus, sunt deosebit de
limitative, deoarece se adresează componentei emoţionale (satisfacţie, frustrare) şi nu iau în
considerare conexiunile spaţiale, temporale, sociale şi comportamentale dintre muncă şi viata
personală.

1.2. Aspecte cu privire la viaţa profesională

Obţinerea acestui echilibru este benefică atât pentru sănătatea şi starea de bine a
oamenilor din perspectiva de angajati, precum şi pentru performanţa organizaţională
(îmbunătăţirea ratei de retenţie a angajaţilor, creşterea productivităţii, diminuarea
absenteismului).

Deşi se presupune că „echilibrul” este un concept unitar, există multiple definiţii

pentru acesta. Greenhaus et al. au definit echilibrul muncă – familie ca „măsura în care un
individ este implicat în mod egal şi e satisfăcut atât în ceea ce priveşte rolul său de la muncă,
cât şi cel de acasă”. În cazul indivizilor foarte ocupaţi în ambele roluri, cei care raportau cea

6
mai bună calitate a vieţii erau cei care investeau mai mult în familie decât în muncă, deci
manifestau dezechilibru în favoarea familiei.

Echilibrul dintre rolurile asociate familiei şi rolurile asociate muncii sunt

corelate pozitiv cu bunăstarea psihologică, stima de sine ridicată, satisfacţia individului
şi sentimentul general de armonie4 . Clark defineşte echilibrul muncă – familie ca
„satisfacţie şi bună funcţionare atât la muncă, cât şi acasă, păstrând conflictul de rol la
minimum”. Pe de altă parte, Voydanoff conceptualizează echilibrul muncă – viaţă ca „o
evaluare generală care indică faptul că resursele legate de muncă îndeplinesc cererile familiei,
iar resursele familiei îndeplinesc cererile legate de muncă, astfel încât participarea este
eficientă în ambele domenii”5.

Gryzwacz şi Carlson sugerează că responsabilitatea echilibrului muncă – familie nu ar

trebui să cadă în totalitate pe umerii individului, întrucât există o serie de factori sociali şi
structurali care împiedică atingerea echilibrului. Echilibrul muncă – familie este aşadar
„satisfacerea aşteptărilor de rol care sunt negociate şi împărţite de un individ şi
partenerii săi de rol în sfera muncii şi a familiei”6.

Această teorie este deosebit de valoroasă, deoarece mută constructul din câmpul
psihologic în cel social, devenind astfel observabil. Factorii care influenţează echilibrul
muncă – viaţă personală ţin de caracteristicile personale şi de priorităţile individului, de
organizaţie, de statul social, dar şi de atitudinea şi comportamentul persoanelor din cercul
intim al angajatului (rude, prieteni). Susţinerea celor din jur este un factor esenţial pentru
atingerea echilibrului muncă – viaţă activ. Persoanele care se simt susţinute de colegi,
manageri şi de organizaţie au un grad mai mare de satisfacţie, în ciuda supraîncărcării cu
sarcini. Un factor important pentru obţinerea echilibrului dintre muncă şi viaţa personală este
sprijinul oferit de stat sub forma acţiunilor de reconciliere a muncii cu familia, precum
concediile parentale extinse şi flexibile sau susţinerea familiilor7.

4
M.C. Clarke, „The Work – Family Interface: Differentiating Balance and Fit”, Family and Consumer Sciences
Research Journal, vol. 33, nr. 2, 2004, p. 121–140.
5
Patricia Voydanoff, „Toward a Conceptualization of Perceived Work-Family Fit and Balance: A Demands and
Resources Approach”, Journal of Marriage and Family, vol. 67, nr. 4, 2005, p. 825.
6
J.G. Grzywacz, D.S. Carlson, J.G. Grzywacz, D.S. Carlson, „Conceptualizing Work Family Balance: Implications
for Practice and Research”, Advances in Developing Human Resources, vol. 9, nr. 4, 2007, p. 485.
7
T. Lunau et al., „A balancing act? Work-life balance, health and well-being in European welfare states”, The
European Journal of Public Health, vol. 24, nr. 3, 2014, p. 422–427.

7
 1.3. Studii cu privire la echilibru dintre viaţa profesională şi viaţa
personală

Deşi există ipoteze de cercetare bazate pe diferenţa de gen, presupoziţia generală fiind
că femeile experimentează mai mult dezechilibrul muncă – viaţă decât bărbaţii, faptul că
genul este un factor diferenţiator din prisma dificultăţii obţinerii unui echilibru între muncă şi
viaţa personală nu se confirmă empiric.

Studiile8 arată faptul că atât bărbaţii, cât şi femeile se percep afectaţi de elemente care
ţin de echilibrul muncă-viaţă slab, precum reducerea timpului petrecut cu familia, scăderea
calităţii timpului petrecut cu familia, lipsa timpului pentru relaxare. Totuşi femeile, mai mult
decât bărbaţii, se bazează pe sprijinul exterior muncii, din partea familiei, a prietenilor, a
partenerilor, a vecinilor, a familiei sau a suportului social pentru a face faţă rolurilor asociate
muncii şi familiei, în special îngrijirii copiilor.

Generaţia de apartenenţă influenţează atât modul de raportare al indivizilor la muncă

cât şi viziunea acestora asupra echilibrului muncă-viaţă personală. Astfel, persoanele din
generaţia Baby Boom (cei născuţi între 1946 şi 1964) experimentează mai puternic
dezechilibrul muncă – viaţă personală decât cele din Generaţia X (născuţi între 1965 şi 1980)
sau Millenials (născuţi între 1981 şi 1999).

Motivul pentru care gestionarea echilibrului dintre viaţa profesională şi cea

profesională este mai dificilă ţine de pierderea rolurilor tradiţionale de gen precum şi de
schimbările economice şi sociale. Utilizarea tehnologiei de comunicare (sms, laptop, e-mail,
telefon) pentru rezolvarea unor sarcini de la locul de muncă după încheierea programului
propriu-zis este asociată negativ cu echilibul muncă – viaţă.

Pentru angajat, utilizarea tehnologiei de comunicare în scopuri de serviciu în afara

programului poate duce la frustrare şi burnout şi la conflict între domeniul muncă – viaţă
personală prin reducerea timpului petrecut cu partenerul de viaţă, cu familia sau cu prietenii.

8
Saroj Parasuraman, Claire A. Simmers, „Type of employment, work-family conflict and well-being: a
comparative study”, Journal of Organizational Behavior, vol. 22, nr. 5, 1 august 2001, p. 551–568; Catherine C.
Parker, op. cit., p. 20.

8
Capitolul 2. Studiu cu privire la echilibrul între viața personală și
viața profesională
2.1. Obiectivele cercetării

Obiectiv general:

Identificarea existenței unui echilibru între viața profesională și viața socială a mangerilor în
comparație cu cea a non-managerilor.

Obiective secundare:

Evidențierea necesității de a construi un raport echitabil între viața personală și viața

profesională.

Evidențierea disponibilității de a face modificări în viață, de a face alegeri conștiente în

favoarea echilibrului între viața personală și viața profesională.

2.2. Ipotezele cercetării

Ipoteze generale:
1. Presupunem că situația vieții profesionale poate influența în mod direct calitatea vieții
personale.
2. Presupunem că nivelul calității vieții personale diferă în funcție de gen.

Ipoteze de lucru:
1. Cu cât este afectată mai mult viața profesională, cu atât scade calitatea vieții
personale.
2. Dacă participanții sunt bărbați, atunci nivelul calității vieții personale este mai scăzut.

9
 2.3. Lotul de participanți

Pentru realizarea cercetării a fost ales aleator un grup de 40 de persoane cu vârste

cuprinse între 20 și peste 50 de ani.

Am descoperit astfel că din cei 40 de participanții la cercetare, 82.5% au fost femei

(adică 33), și 17.5% au fost bărbați (adică 7). Putem estima, astfel, că atractivitatea față de
subiect este una mai mare în rândul femeilor decât în rândul bărbaților.

Tabelul 1: Genul participanților

În același timp, 35% (18) dintre participanții la studiu au vârste cuprinse între 20 - 29
de ani, 45% (18) au vârste cuprinse între 30 - 39 de ani, 17.5% (7) au vârste cuprinse între 40
- 49 de ani și 2.5 % (1) are vârsta mai mare de 50 ani.

Tabelul 2. Vârstele participanților

Cei 40 de respondenți au o vechime în câmpul muncii astfel:

• Mai puțin de 10 ani – 16 persoane (40%)

10
 • Între 10 -19 ani – 19 persoane (47.5)
• Între 20 -29 ani – 5 persoane (12.5%)
• Peste 30 ani – nicio persoană (0%)

2.4. Metode și instrumente de cercetare

Studiul a inclus 40 persoane de gen feminin și masculin, de naționalitate română cu o

medie a vârstei de 34 ani. Dintre participanții la studiu, persoana cea mai tânără avea 20 de
ani, iar persoana cea mai în vârstă avea peste 50 ani. Fiecare dintre aceste persoane a răspuns
la un chestionar ce cuprindea 19 întrebări cu privire la echilibrul dintre viața personală si
viața profesională. Chestionarul întocmit de autoarele lucrării fost construit pe platforma
http://www.isondaje.ro.

Respondenții au primit un instructaj scris înainte de începerea testului și au fost

asigurați cu privire la confidențialitatea datelor furnizate. Aceștia au ales răspunsurile
potrivite în cazurile lor specifice în funcție de personalitatea acestora, de validitatea
afirmațiilor în cazul lor concret și de ceea ce au simțit, adică subiectiv, în timpul completării
chestionarului.

11
 2.5. Prelucrarea și prezentarea datelor cercetării
2.5.1. Analiza descriptivă a datelor

Tabelul 3. Date descriptive pentru viața personală și viața profesională

STATISTICI DESCRIPTIVE
Viata personala Viata profesionala
ITEMI VALIZI 9 5

ITEMI INVALIZI 0 0

MEDIA 39.86 31.43

ABATEREA
8.623 3.757
STANDARD
SKEWNESS 0.3035 -0.3624
EROARE STANDARD
0.3575 0.3575
SKEWNESS
KURTOSIS -0.5164 -0.1450
EROARE STANDARD
0.7017 0.7017
KURTOSIS
MINIM 25.00 22.00

MAXIM 60.00 38.00

Pe baza datelor din Tabelul 3 putem trage concluzia că, atât datele pentru Viața
personală ,cât și datele pentru Viața profesională sunt distribuite parametric, deoarece valorile
lui Skewness și Kurtosis fac parte din intervalul -0,7 și 0,7.

Astfel, în cele ce urmează, pentru analiza inferențială a datelor (acestea fiind

distribuite parametric) vom folosi coeficientul de corelație al lui Pearson.

12
 2.5.2. Analiza inferențială a datelor
Tabelul 4. Relația dintre viața personală și viața profesională

Coeficientul de
Probabilitatea de eroare
corelație Pearson

Viața personală Viața profesională 0.882 < 0.001

Dacă analizăm datele din Tabelul 4, vom observa că există o asociere semnificativă
din punct de vedere statistic între viața personală și viața profesională, probabilitatea de
eroare fiind mai mică de 0,001.

În același timp , putem observa că în această asociere nivelul de corelație este unul
foarte ridicat, valoarea coeficientului de corelație fiind peste 0,75.

Deci, putem afirma că mărimea impactului pe care viața personală o are asupra vieții
profesionale este una ridicată.

De asemenea, valoarea pozitivă a coeficientului lui Pearson ne arată că între cele două
concepte există o relație direct proporțională. Astfel, prima ipoteza de lucru conform căreia
cu cât este afectată mai mult viața profesională, cu atât scade calitatea vieții personale se
confirmă.

Tabelul 5. Relatia dintre viața personală și gen

Coeficientul de corelație
Probabilitatea de eroare
Pearson

Viața
Gen 0.408 < 0.005
personală

Datele din Tabelul 5, ne arată că există o asociere semnificativă statistic între viața
personală și genul participanților, probabilitatea de eroare fiind mai mică de 0,005. Totuși,

13
putem observa că în această asociere nivelul de corelație este unul mediu, valoarea
coeficientului de corelație fiind între 0,25 și 0,5.

Astfel, a doua ipoteza de lucru conform căreia dacă participanții sunt bărbați, atunci
nivelul calității vieții personale este mai scăzut, se confirmă.

2.6. Interpretarea psihologică a datelor

Având în vedere obiectivele acestui studiu, pe lângă prezentarea statistică a datelor

cercetării , acestea permit și o interpretare psihologică în funcție de validarea/invalidarea
ipotezelor. Astfel, prima ipoteză a cercetării, cea care pune în relație cele două concepte și
analizează influența pe care viața profesională o are asupra vieții personale se confirmă, ceea
ce ne arată că o calitate scăzută a vieții profesionale are un impact negativ şi efecte majore
asupra vieții personale a participanților.

Nu este întotdeauna ușor să faci față cerințelor de la serviciu și responsabilităților din

viață privată. Pentru o mare parte dintre angajați, este o provocare permanentă să reducă
nivelul general al stresului și să mențină armonia în domeniile cheie din viață lor. Decizia de
a munci peste program sau de a munci în plus, adesea fără o motivație financiară
suplimentară, poate veni din dorința de a avansa mai repede în plan profesional, pe de o parte,
sau din nevoia de a-și păstra job-ul, mai ales în contextul economic actual, pe de altă parte.
Nu în ultimul rând , există persoane pentru care job-ul este cel mai important aspect din viața
de zi cu zi. Dezechilibrul dintre viața personală și cea profesională poate duce la nefericire,
indiferent de partea în care este înclinată balanța. Dacă ne concentrăm prea mult pe viața
personală, atunci riscăm stagnarea în același punct al carierei pentru prea mult timp, sau chiar
regresul profesional. Pe de cealaltă parte, lipsa timpului liber duce la oboseală, frustrare sau
înstrăinarea față de familie și prieteni.

Cea de-a doua ipoteza generală a cercetării, cea care presupune că femeile au un nivel
mai ridicat al calității vieții personale se confirmă și ea, ne arată prezentarea datelor statistice.

Din perspectiva reconcilierii muncii cu viaţa de familie, o temă centrală o constituie

structurarea pieţei muncii în funcţie de gen, o preocupare la nivel european fiind aceea de a
oferi femeilor oportunităţi egale cu bărbaţii. Organizarea muncii şi menţinerea unui echilibru

14
cu viaţa de familie conduce la necesitatea abordării unor aspecte sau dimensiuni care vizează
şi calitatea muncii: introducerea unor metode şi forme de lucru mai flexibile, disponibilitatea
unor servicii de îngrijire a copiilor şi a altor persoane dependente, o aplicare mai bună a
legislaţiei privind sănătatea şi siguranţa în muncă etc.

Concluzii generale

În concluzie, obiectivul principal al acestei cercetări, de a identifica existenţa unui

echilibru între viaţa profesională şi viaţa socială a fost atins integral. S-a dovedit că între cele
două concepte există o legătură foarte stransă, influenţându-se unul pe altul într-o măsură
foarte mare.

Și obiectivele secundare au fost atinse, astfel: s-a evidenţiat necesitatea de a construi

un raport echitabil între viața personală și viața profesională, s-au colectat date cu privire la
activitățile pe care participanții le realizează pentru împlinirea vieții personale, s-a evidențiat
disponibilitatea participanților de a face modificări în viața lor, de a face alegeri conștiente în
favoarea echilibrului dintre viața personală și cea profesională, s-au colectat date privind
genul participanților și măsura în care viața personală a acestora este influențată de cea
profesională în funcție de gen.

Ambele ipoteze generale propuse s-au verificat. Acest lucru ne arată că o calitate
scăzută a vieții profesionale are un impact negativ şi efecte majore asupra vieții personale a
participanților. De asemenea, există aspecte legate de participanții de sex feminin care le fac
să aibă un nivel mai ridicat al calității vieții personale.

Ipoteze generale:

1. Presupunem că situația vieții profesionale poate influența în mod direct calitatea vieții
personale.

2. Presupunem că nivelul calității vieții personale diferă în funcție de gen.

Ipoteze de lucru:

15
 1. Cu cât este mai afectată viața profesională, cu atât scade calitatea vieții personale.

2. Dacă participanții sunt bărbați, atunci nivelul calității vieții personale este mai scăzut.

Analiza comparativă cu alte studii

Comparaţia rezultatelor obţinute cu rezultatele cercetărilor pe plan internaţional

(Eurofound 2009) poate fi doar una aproximativă, din prisma dimensiunii cercetării şi nu a
metodelor de cercetare utilizate, care în spaţiul internaţional dar şi în lucrarea de faţă sunt
folosite metode de cercetare cantitativă.

Rezultatele sunt, de asemenea, consonante cu rezultatele primului studiu naţional care

măsoară tendinţele în stilul de viaţă al românilor în 2018, realizat de Hunters, noua divizie de
trenduri a companiei de cercetare Unlock Market Research: „Astfel, 55% dintre români spun
că sunt dispuşi să accepte un loc de muncă mai prost plătit, dar care să le ofere mai mult timp
liber. În acest timp, România trece printr-o criză pe piaţa muncii, când tot mai multe
companii se plâng că nu găsesc resurse umane, în ciuda salariilor oferite”, se arată în studiu.

Limitele lucrării

Această cercetare prezintă o serie limitări fiind realizată cu resurse limitate, care, însă
pot oferi posibilitatea investigării unor noi direcţii de cercetare viitoare. Prima dintre limitele
prezentei cercetări este numărul mic de participanţi, astfel ca studiul nu poate fi generalizat.
De asemenea, metoda aleasă în cadrul cercetarii, chestionarul, ar putea fi modificată, existând
posibilitatea ca participanţii să nu ofere răspunsuri sincere la întrebări. În plus, considerăm că
tema de studiu ar putea fi extinsă.

Direcţii viitoare de cercetare

Având în vedere limitele pe care le prezintă această cercetare, ar putea constitui

direcții viitoare de cercetare următoarele aspecte:

16
- schimbarea metodei de cercetare

- creșterea numărului de participanți

- extinderea temei studiului, adăugând și elemente legate de satisfacția în muncă

Sugestii şi recomandări

În cadrul regimului scandinav, există o varietate de metode de reconciliere care

facilitează atât participarea la munca plătită, cât şi la viaţa privată, precum flexibilitatea
programului de muncă şi sprijin pentru familiile cu copii (concedii parentale plătite, servicii
de îngrijire a copiilor etc.).

Pe de altă parte, în ţările care ţin de regimul social anglo-saxon şi bismarckian, statul
face mai puţine eforturi pentru a facilita echilibrul dintre muncă si viaţa privată, aşa că
strategia preferată de persoanele care au responsabilităţi în afara muncii plătite este munca
part-time. În ţările sud-europene, statul oferă foarte puţină susţinere, inclusiv instituţii de stat
de îngrijire a copiilor, iar posibilităţile de muncă part-time sunt limitate, astfel că femeile
trebuie să muncească full time sau deloc. În ţările est europene, după tranziţia la economia de
piaţă, condiţiile pieţii forţei de muncă s-au schimbat, politicile de susţinere socială gravitând
spre modelul anglo-saxon, fiind adesea nevoie de două surse de venit pentru a susţine o
familie.

17
 Bibliografie

C.P. Maertz, S.L. Boyar, „Work-Family Conflict, Enrichment, and Balance under
«Levels» and «Episodes» Approaches”, Journal of Management, vol. 37, nr. 1, 2011, p. 68–
98.
Catherine C. Parker, Generational differences in work life balance Attitudes, State
University of New York at New Paltz, New York, 2008, p. 8.
Council of the European Union (2009), Joint Employment Report 2008–2009,
Brussels, March.
Cristina Leovardis, Andreea Nicolaescu Institutul de Sociologie al Academiei
Române, Raportul viata profesionala – viata privata, preocupare de actualitate a UE in
domeniul pietii muncii
David E. Guest, „Perspectives on the Study of Work-life Balance”, Social Science
Information, vol. 41, nr. 2, 2002, p. 255–279
European Commission (2005), Integrated Guidelines for Growth and Jobs 2005–2008.
European Commission (2007), Integrated Guidelines for Growth and Jobs 2008–2010.
Goleman, D., McKee, J., Boyatzis, R. (2007). Inteligența emoțională în leadership.
Ionescu, Gh.Gh., Cazan, E., Negrusa, A.L. (2001). Management Organizațional.
București: Tribuna Economică.
J.G. Grzywacz, D.S. Carlson, „Conceptualizing Work Family Balance: Implications
for Practice and Research”, Advances in Developing Human Resources, vol. 9, nr. 4, 2007, p.
485.
M.C. Clarke, „The Work – Family Interface: Differentiating Balance and Fit”, Family
and Consumer Sciences Research Journal, vol. 33, nr. 2, 2004, p. 121–140.
Mihai Anitei, Psihologie experimentala, Editura Polirom
Nancy R. Lockwood, Work/Life Balance Challenges and Solutions, Society for
Human Resource Management, Alexandria, SUA, 2003, p. 9
Niharika Doble, M.V. Supriya, „Gender Differences in the Perception of Work-Life
Balance”, Managing Global Transitions: International Research Journal, vol. 8, nr. 4, 2010, p.
331–342

18
 Patricia Voydanoff, „Toward a Conceptualization of Perceived Work-Family Fit and
Balance: A Demands and Resources Approach”, Journal of Marriage and Family, vol. 67, nr.
4, 2005, p. 825.
Patrick R. Casey, Joseph G. Grzywacz, „Employee health and well-being: The role of
flexibility and work-family balance”, The Psychologist-Manager Journal, vol. 11, nr. 1, 2008,
p. 45.
Saroj Parasuraman, Claire A. Simmers, „Type of employment, work-family conflict
and well-being: a comparative study”, Journal of Organizational Behavior, vol. 22, nr. 5, 1
august 2001, p. 551–568; Catherine C. Parker, op. cit., p. 20.
Zaharia, A. (2014). Psihologie Organizațională. Compediu și lucrări aplicative.
București: Editura din Condei
Zaharia, A. (2018). Psihologie Organizațională. București: Editura Trei, București:
Editura Curtea Veche
https://psychologies.ro/cunoaste-te/viata-profesionala-vs-viata-privata-2140007

Anexe

Anexa 1. Chestionarul privind echilibrul dintre viața personală și viața profesională

19
20
21
22
Anexa 2. Sinteza rezultatelor

1. Gen
Feminin 33 82.5%

Masculin 7 17.5%

Total răspunsuri 40

2. Vârsta dumneavoastră
20-29 ani 14 35%

30-39 ani 18 45%

40-49 ani 7 17.5%

peste 50 de ani 1 2.5%

Total răspunsuri 40

3. Vechimea în câmpul muncii

mai puțin de 10 ani 16 40%

10-19 de ani 19 47.5%

20-29 de ani 5 12.5%

peste 30 de ani 0 0%

Total răspunsuri 40

4. Sunteți părinte?
Nu 16 40%

Da, copil/copii minori 22 55%

Da, copil/copii majori 2 5%

Total răspunsuri 40

5. Cat timp (ore) pe saptamana alocati pentru ingrijirea copiilor:

0 – 7 h/saptamana 18 45%

7 – 14 h/saptamana 4 10%

14 – 28 h/saptamana 4 10%

> 28 h/saptamana 14 35%

Total răspunsuri 40

6. Va ocupati de treburile casnice (cumparaturi, curatenie si gatit) in fiecare zi sau

de cateva ori pe saptamana?
Da 34 85%

Nu 6 15%

Niciodata 0 0%

Total răspunsuri 40

23
7. Cate ore pe saptamana dedicati acestei activitati?
0 – 5 h/saptamana 15 37.5%

5 – 10 h/saptamana 16 40%

10 – 14 h/saptamana 5 12.5%

> 14 h/saptamana 4 10%

Total răspunsuri 40

8. Alocati timp pentru prieteni?

Da 36 90%

Nu 3 7.5%

Nu e cazul (nu am prieteni ) 1 2.5%

Total răspunsuri 40

9. Cate ore pe saptamana dedicati acestei activitati (intalniri cu prieteni, discutii cu

prietenii, alte actiuni cu prietenii)?
0 – 5 h/saptamana 28 70%

5 – 10 h/saptamana 8 20%

10 – 14 h/saptamana 3 7.5%

> 14 h/saptamana 1 2.5%

Total răspunsuri 40

10. Alocati timp pentru voluntariat?

Da 13 32.5%

Nu 27 67.5%

Total răspunsuri 40

11. Cate ore pe saptamana dedicati acestei activitati?

0 – 5 h/saptamana 40 100%

5 – 10 h/saptamana 0 0%

10 – 14 h/saptamana 0 0%

> 14 h/saptamana 0 0%

Total răspunsuri 40

12. Alocati timp pentru activitati sportive (sporturi practicate, inclusive mers la
sala, jogging etc) sau plimbari in natura?
Da 26 65%

Nu 14 35%

Total răspunsuri 40

13. Cate ore pe saptamana dedicati acestei activitati?

0 – 5 h/saptamana 27 67.5%

5 – 10 h/saptamana 10 25%

10 – 14 h/saptamana 3 7.5%

> 14 h/saptamana 0 0%

Total răspunsuri 40

24
14. Cate ore/zi lucrati in domeniul professional?
0 – 4 ore/zi 5 12.5%

4 -8 ore/zi 10 25%

8 – 10 h/zi 24 60%

>10 h/zi 1 2.5%

Total răspunsuri 40

15. Cat de des veniti acasa de la lucru prea obositi ca sa va ocupati de treburile
casnice?
zilnic 5 12.5%

de cateva ori pe saptamana 21 52.5%

de cateva ori pe luna 12 30%

o data la cateva luni 2 5%

niciodata 0 0%

Total răspunsuri 40

16. Simtiti zilnic sau de cateva ori pe saptamana dificultati in indeplinirea

responsabilitatilor familiale, din cauza oboselii de la serviciu?
Da 26 65%

Nu 14 35%

Niciodata 0 0%

Total răspunsuri 40

17. Simtiti zilnic sau de cateva ori pe saptamana dificultati in concentrarea la

serviciu, din cauza responsabilitatilor familiale?
Da 8 20%

Nu 31 77.5%

Niciodata 1 2.5%

Total răspunsuri 40

18. Ati accepta un loc de munca mai prost platit, dar care sa ofere mai mult timp
liber?
Da 21 52.5%

Nu 19 47.5%

Total răspunsuri 40

19. Sunteti dispus sa incetiniti ritmul vietii?

Da 21 52.5%

Nu, sunt fericit (a) cu ritmul vietii mele. 19 47.5%

Total răspunsuri 40

25