1. Activitatea profesională la vârsta adultă.

2. Epuizarea profesională.
3. Femeia şi cariera.
I. ACTIVITATEA PROFESIONALĂ LA VÂRSTA ADULTĂ.
Vârsta adultă reprezintă una dintre etapele vieții umane și se caracterizează prin maturizare
fizică, emoțională, mentală și socială. Nu există o definiție precisă a vârstei adulte, deoarece
aceasta poate varia în funcție de cultură, societate și context. Cu toate acestea, este adesea
considerată a începe undeva în jurul vârstei de 18 ani și poate continua până la sfârșitul vieții.
Perioada adultă presupune multe modificări ce apar atât la femei cât și la bărbați, modificări ce se referă
la adaptarea psihosocială a acestora la problemele tipice perioadei pe care o traversează. Unii autori
consideră vârstă adultă ca cuprinzând perioada 21–65 de ani, pe când alții consideră că vârsta adultă
cuprinde intervalul 44–65 de ani [1]. În schimb, OMS consideră tinereţea ca desfăşurându-se între 18/20
de ani şi 35 de ani, limita superioară a perioadei adulte tinere coincizând cu vârsta la care toate organele
şi sistemele organismului funcţionează în condiţii şi la parametri superiori.
Adultul este totdeauna asociat cu imaginea personalității mature, pe deplin dezvoltată, autonomă,
independentă, capabilă de a înfrunta viața în toată complexitatea și duritatea ei.
Vârsta adultă se caracterizează prin maturizarea deplină a organismului și definitivarea dezvoltării
intelectuale, morale, perfecționarea dinamică a motivației și a intereselor.
Manifestarea personalității adultului are loc în anumite contexte, cele mai importante fiind:

a.Contextul activității profesionale: adâncirea integrării profesionale,

atingerea vârfului în carieră,

pregătirea pentru ieșirea din câmpul muncii (adaptarea și

integrarea fiind foarte importante).
b. Contextul vieții de familie – realizare specifică a rolurilor familiale și îmbogățirea lor de-a lungul
stadiului, (identitatea familială fiind o componentă importantă ce prezintă particularități specifice la
persoanele care traversează ciclul de maturitate);
c. Contextul relațiilor sociale și culturale în care se manifestă personalitatea adultului (viața socială le
îmbogățesc existența, le sporesc încrederea în sine, le dau ocazii noi de manifestare).
Printre particularitățile caracteristice vârstei adulte putem enumera: independența în decizii și acțiune;
autonomie; echilibru afectiv; obiectivitate în perceperea de sine și a altora; prudența; stăpânirea de
sine; înfruntarea matură a încercărilor vieții. Adulții ajung să-și realizeze proiectele de viață, să se simtă
împliniți și să-și asume responsabilități în diferite dimensiuni profesionale și familiale.
Iată câteva aspecte importante legate de vârsta adultă:

1. Dezvoltare fizică: Vârsta adultă este caracterizată de dezvoltarea fizică completă, inclusiv
atingerea maturității sexuale și creșterea continuă a sănătății și a rezistenței fizice. Cu toate
acestea, este important să se mențină un stil de viață sănătos pentru a menține bunăstarea
fizică pe termen lung.
2. Dezvoltare emoțională și mentală: Pe măsură ce oamenii ajung la vârsta adultă, dezvoltarea lor
emoțională și mentală continuă. Capacitatea de a gestiona emoțiile, de a face alegeri
responsabile și de a se adapta la schimbări devine mai importantă.
3. Educație și carieră: În vârsta adultă, mulți oameni continuă să-și dezvolte educația și cariera.
Alegerea de a urma studii superioare, a-și începe o carieră sau a-și dezvolta competențele și
abilitățile profesionale sunt aspecte semnificative ale acestei etape de viață.
4. Relații și familie: Vârsta adultă aduce cu sine posibilitatea de a forma relații romantice, de a se
căsători și de a întemeia o familie. Mulți adulți își încep propriile familii, se implică în relații de
cuplu și au copii.
5. Responsabilități sociale și civice: Adulții au adesea responsabilități sociale și civice, cum ar fi
votul, implicarea în comunitate, voluntariatul și contribuția la societate.
6. Bunăstare financiară: În vârsta adultă, mulți oameni lucrează pentru a-și asigura bunăstarea
financiară pe termen lung. Aceasta poate implica economisirea, investițiile și gestionarea
cheltuielilor.
7. Sănătate și îngrijire personală: Îngrijirea sănătății personale devine o prioritate în vârsta adultă.
Îngrijirea regulată a sănătății fizice și mentale, precum și menținerea unui stil de viață sănătos,
sunt esențiale pentru menținerea bunăstării.
8. Planificare pentru viitor: În vârsta adultă, mulți oameni încep să planifice pentru viitor, inclusiv
pentru perioada de pensionare. Acest lucru implică stabilirea de obiective financiare, sociale și
personale pentru mai târziu în viață.
Fiecare persoană are propriul parcurs în vârsta adultă, iar experiențele pot varia semnificativ în
funcție de contextul cultural, social și individual. Este o perioadă a vieții caracterizată de
creșterea, schimbarea și dezvoltarea continuă, cu oportunități și provocări unice.

II. EPUIZAREA PROFESIONALĂ

Cunoscută și sub denumirea de burnout, este o stare de oboseală și depleție fizică, mentală și
emoțională cauzată de stresul cronic la locul de muncă.
Sindromul burnout, cunoscut și sub numele de burnout profesional, este o stare de
epuizare fizică, mentală și emoțională cauzată de stresul cronic la locul de muncă.
Acest termen a fost introdus pentru prima dată în anii 1970 de psihologul Herbert
Freudenberger și este folosit pentru a descrie o serie de simptome și reacții negative la
stresul persistent asociat cu activitatea profesională.
Aceasta poate afecta grav starea de sănătate și bunăstarea generală a unei persoane, precum
și performanța la locul de muncă.
Cauzele epuizării profesionale: Epuizarea profesională este adesea rezultatul unei combinații
de factori, cum ar fi sarcini de muncă excesive, presiune la locul de muncă, lipsa controlului
asupra muncii, conflicte în mediul de lucru, lipsa sprijinului social, și așa mai departe.
a.Sarcini de muncă excesive: Caracterizată de un volum mare de muncă sau de cerințe excesive
la locul de muncă, presiunea constantă de a livra rezultate poate duce la epuizare. Angajații
care se simt copleșiți de sarcini pot avea dificultăți în a face față stresului și pot dezvolta
burnout.
b. Lipsa controlului: Atunci când angajații au puțin sau deloc control asupra modului în care își
organizează și își desfășoară activitățile la locul de muncă, aceasta poate contribui la
sentimentul de inutilitate și epuizare. Lipsa autonomiei poate fi o sursă de stres cronic.
c. Relații de muncă dificile: Conflictul cu colegii, supervizorii sau clienții poate contribui la epuizare.
Un mediu de lucru tensionat sau abuziv poate afecta negativ starea de bine a angajaților.
d. Prea puțin sprijin social: Absența suportului social la locul de muncă poate face ca angajații să
se simtă izolați și să se confrunte cu dificultăți în gestionarea stresului. Sprijinul și comunicarea
eficientă pot ajuta la prevenirea arderii profesionale.
e. Lipsa de recunoaștere: Atunci când angajații nu sunt recunoscuți sau recompensați
corespunzător pentru eforturile și performanța lor, acest lucru poate contribui la sentimente de
descurajare și epuizare.
f. Dezechilibrul între muncă și viața personală: Atunci când angajații au puțin timp sau resurse
pentru a se relaxa, a se odihni și a-și dedica atenția familiilor și vieții personale, acest lucru
poate duce la epuizare. Un echilibru sănătos între muncă și viața personală este esențial.
g. Perioade lungi de stres: Experiența stresului prelungit fără perioade de recuperare poate
deteriora sănătatea mintală și fizică a angajaților. Acest stres cronic poate duce la burnout.
h. Valorile personale și profesionale nerealizate: Atunci când angajații simt că munca lor nu este în
concordanță cu valorile și scopurile lor personale, acest lucru poate contribui la pierderea
motivației și la epuizare.
i. Natura muncii: Anumite domenii de muncă, cum ar fi profesia medicală, serviciile de urgență
sau asistența socială, pot implica stres și cerințe emoționale ridicate, ceea ce crește riscul de
arsură profesională.

Simptomele care pot apărea în urma epuizării profesionale:

1. Oboseală persistentă: Persoanele cu sindromul burnout resimt o oboseală profundă și
constantă, care nu poate fi ameliorată de odihnă sau somn suficient.
2. Lipsa de energie: Se manifestă prin scăderea nivelului de energie și de motivație.
Persoanele afectate pot simți că nu mai au resurse pentru a-și îndeplini sarcinile
profesionale sau personale.
3. Cynicism sau cinism: Apare o atitudine cinică sau distantă față de muncă și colegii de
muncă. Persoanele cu burnout pot dezvolta sentimente de indiferență și dezinteres față
de sarcinile lor și față de ceilalți.
4. Scăderea eficienței profesionale: Performanța la locul de muncă poate suferi
semnificativ. Persoanele cu burnout pot deveni mai puțin eficiente în îndeplinirea
sarcinilor și în luarea deciziilor.
5. Dificultăți de concentrare: Concentrarea poate deveni un obstacol major, iar persoanele
afectate pot avea dificultăți în menținerea atenției și în realizarea sarcinilor.
6. Irritabilitate și tensiune: Persoanele cu burnout pot deveni iritabile și tensionate. Stresul
cronic poate duce la modificări ale stării de spirit, inclusiv la simptome de anxietate și
depresie.
Măsurile de prevenire pot include gestionarea eficientă a stresului,stabilirea unor limite clare între viața
profesională și cea personală, căutarea sprijinului de la colegi sau specialiști în sănătate mentală și
menținerea unui stil de via sănătos. În cazul unui sindrom de burnout grav, poate fi necesară terapia și,
în unele cazuri, o pauză de la muncă pentru recuperare.
Angajatorii au, de asemenea, un rol important în prevenirea epuizării profesionale. Ei pot implementa
politici și practici care promovează un mediu de lucru sănătos,care să ofere sprijin angajaților și să
reducă factorii de stres. Înțelegerea propriilor limite și nevoi este crucială pentru prevenirea epuizării
profesionale. Poate fi util să-ți setezi obiective clare, să-ți gestionezi timpul și resursele eficient, și să faci
schimbări atunci când simți că locul de muncă sau cariera ta te epuizează.
Epuizarea profesională poate avea efecte negative semnificative asupra sănătății și vieții individuale, dar
poate fi prevenită și tratată eficient.
III. FEMEIA ŞI CARIERA
Rolul femeii în carieră a evoluat semnificativ de-a lungul anilor, odată cu schimbările sociale și
culturale. În societățile moderne, femeile au câștigat tot mai mult teren în diverse domenii
profesionale și ocupă poziții importante în diferite sectoare. Iată câteva aspecte importante
legate de femeia și cariera sa:
1. Egalitatea de gen: Lupta pentru egalitatea de gen este un aspect central al carierei femeilor.
Mulți au militat pentru eliminarea discriminării de gen la locul de muncă, pentru asigurarea
salariilor egale pentru aceeași muncă și pentru promovarea femeilor în poziții de conducere.
2. Concilierea dintre muncă și viața personală: Multe femei se confruntă cu provocarea de a găsi
un echilibru între carieră și viața personală, mai ales atunci când au responsabilități familiale. În
această privință, politici flexibile la locul de muncă, cum ar fi munca la distanță și concediile
pentru îngrijirea copiilor, pot fi cruciale.
3. Alegerea carierei: Femeile au acum posibilitatea de a alege o gamă largă de cariere, de la cele
din domeniul STEM (Știință, Tehnologie, Inginerie și Matematică) până la cele în domeniul
artistic, medical, juridic sau educațional. Este important ca femeile să-și aleagă carierele în
funcție de interesele și aptitudinile lor.
4. Leadership și antreprenoriat: Multe femei au devenit lideri în afaceri și antreprenoriat,
conducând propriile companii sau ocupând poziții de top în organizații mari. În multe cazuri, ele
aduc perspective și abordări unice în lumea afacerilor.
Educația și dezvoltarea profesională: Educația și dezvoltarea profesională continuă joacă un rol
crucial în cariera femeilor. Investiția în învățare și dezvoltare poate ajuta femeile să avanseze și
să-și îndeplinească obiectivele profesionale.
6. Rețele profesionale: Construirea rețelelor profesionale este importantă pentru oricine, inclusiv
pentru femei. Acest lucru le poate oferi oportunități de carieră, mentorat și sprijin în evoluția lor
profesională.
7. Rolurile sociale și culturale: Percepțiile sociale și culturale despre rolurile femeilor în societate
au evoluat, dar încă pot influența alegerea carierei și perspectivele profesionale ale femeilor.
Este important să se lucreze la schimbarea acestor percepții și la promovarea diversității de gen
în toate domeniile.
Femeile au făcut progrese semnificative în ceea ce privește implicarea lor în carieră, dar mai
există încă provocări și obstacole de depășit. Promovarea egalității de gen, sprijinul pentru
femei în carieră și crearea de medii de lucru incluzive sunt esențiale pentru a asigura ca fiecare
femeie să aibă șanse egale de a-și urma pasiunile și de a-și dezvolta cariera.
Dezvoltarea carierei femeilor a evoluat semnificativ în ultimele decenii, dar încă există provocări
și obstacole pe care multe femei le întâlnesc pe parcursul carierei lor
Este important să subliniem că, în multe locuri, încă există inegalități de gen la locul de muncă
și că lupta pentru egalitatea de gen în ceea ce privește dezvoltarea carierei femeilor este un
proces continuu. Cu toate acestea, multe femei au demonstrat că pot atinge succesul și
satisfacția profesională într-o varietate de domenii și roluri.