„Nu merge pe unde te duce drumul,

mergi pe unde nu există drum

şi lasă o urmă!”
R. W. Emerson
Inteligența emoțională
 CE ESTE SINDROMUL BURN-OUT?
Burn-out-ul este o reacție la stresul prelungit sau cronic la locul de muncă
și se caracterizează prin trei dimensiuni principale:
 epuizare;
 detașare (mai puțină identificare cu locul de muncă);
 sentimente de capacitate profesională redusă.

Arderea profesională
se observă atunci când
dispare motivația sau
stimularea, mai ales atunci
când devotamentul cuiva
pentru o cauză sau o relație
nu reușește să producă
rezultatele dorite.
 INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ

reprezintă capacitatea de a conștientiza,

controla și manifesta emoțiile personale,
respectiv de a gestiona relațiile
interpersonale într-un mod
eficient și empatic.
Arderea profesională s-a accentuat mai mult în
perioada pandemiei COVID-19.
Care sunt consecințele Burnout-ului și cum ne
restabilim emoțional?
https://www.youtube.com/watch?v=HC0w-w9HEOQ
SINDROMUL ARDERII PROFESIONALE:
CE ESTE ȘI CUM ÎL DEPĂȘIM?
 ETAPELE ARDERII
PROFESIONALE
Extenuarea emoţională – irosire a energiei emoţionale şi perceperea inadecvării
emoţiilor proprii la situaţia creată. Este dimensiunea de bază, ce se manifestă printr-
un tonus emoţional scăzut, indiferenţă sau suprasaturare emoţională.
Depersonalizarea se referă la dereglarea relaţiilor cu ceilalţi. Se poate manifesta fie
prin dependenţa de cei din jur, fie prin negativism şi atitudine cinică.
Reducerea realizărilor personale se poate manifesta fie prin tendinţa de
autoapreciere negativă a capacităţilor, realizărilor, succesului profesional, fie prin
limitarea propriilor posibilităţi, obligaţii faţă de ceilalţi.
 ASPECTELE ARDERII
PROFESIONALE
• Epuizarea individuală este cauzată de un discurs negativ față de sine,
nevroză și perfecționism. Cu alte cuvinte, atunci când îți pui standarde
extrem de ridicate sau crezi că nimic din ceea ce faci nu este suficient de
* bun.

• Epuizarea interpersonală este cauzată de relații dificile cu ceilalți, la

locul de muncă sau acasă. De exemplu, un șef sau coleg de muncă agresiv
sau neplăcut poate agrava stresul pe care îl simți deja la locul de muncă
* până la epuizare.

• Epuizarea organizațională este cauzată de o organizare deficitară, de

cereri extreme și de termene nerealiste care te fac să simți că ai pierdut
* ritmul și că munca ta este în pericol sau nu este valorizată.
CINCI CAUZE PRINCIPALE
 FACTORI EXTERNI CE PROVOACĂ
„ARDEREA PROFESIONALĂ”
 Încordare psiho-emoţională cronică;
 Dezorganizare la locul de muncă;
Planificare ineficientă (volumul mare de muncă, suprasolicitarea, prelungirea programului de lucru);
 Stabilirea unor performanţe irealizabile;
 Organizare neadecvată a activităților curente etc.
 Sarcini multiple și/ sau diverse;
 Responsabilitate excesivă în îndeplinirea sarcinilor;
 Mediu cu presiune permanentă, presiuni de timp nerezonabile;
 Climat psihologic nefavorabil în colectivul de muncă (conflicte/ tensiuni între „conducător-
subaltern”, „coleg - coleg”;
 Lipsa suportului familiar și social, etc.
 Lipsa comunicării și a sprijinului din partea managerilor;
 Responsabilități, priorități și așteptări neclare;
 Sarcini de lucru greu de gestionat;
 Colaborare excesivă (atunci când abilitatea ta de a-ți face munca este în afara controlului tău);
 Lipsa limitelor la locul de muncă;
 Incapacitatea (imposibilitatea) de deconectare de job.
 FACTORI INTERNI

Predispoziţie spre rigiditate emoţională;

Impresionabilitatea şi sensibilitatea ridicată;
Interiorizarea intensivă (percepţie şi trăire) a circumstanțelor activităţii profesionale;
Resursele emoţional-energetice reduse din cauza altor segmente ale vieții;
Motivaţia şi dedicaţia emoţională prea mare sau insuficientă în activitatea profesională:
pentru acești factori sunt 2 cauze: a) lucrătorul consideră inoportun sau nu este interesat
să-şi manifeste coparticipare şi empatie faţă de beneficiarii/ colegii săi, b) angajatul nu
este apt a-şi stimula sentimentul coparticipării, empatia, pentru el dedicarea emoţional
altruistă nu înseamnă nimic, el nu simte satisfacţia dedicării, percepând-o ca ceva firesc,
iar pierderea emotivităţii o trăieşte ca pierderea unui simţ omenesc);
Dorința obsesivă de perfecțiune, dorința exagerată de performanță (anxietate de
performanță);
Rezistență scăzută la stres;

Incapacitate sau capacitate redusă pentru relaxare și odihnă/ timp insuficient alocat;
Lipsa încrederii în sine, stima de sine scăzută, incapacitatea de refuza;
Dorința de a se afirma și de a fi remarcați.
 CONSECINŢELE SINDROMULUI
BURN-OUT ÎN PLAN ORGANIZAŢIONAL

• insatisfacţia profesională, persoana renunţând la inițiativă sau

neimplicându-se, atât în munca în sine, cât şi în raport cu organizaţia
• scăderea iniţiativei în muncă
• reacţii nepotrivite faţă de colegii de muncă
• deteriorarea randamentului și a productivităţii
• creșterea numărului de concedii medicale
• accentuarea lipsei de apreciere din partea celorlalţi
 STUDIU
Într-un studiu realizat în 2018 privind
Inteligenţa emoţională ca factor predictiv al sindromului
burnout în activitatea didactică, s-a constatat faptul că în Republica
Moldova, sindromul burnout este prezent la aproape jumătate din cadrele
didactice din învăţământul gimnazial şi liceal, participanţi la cercetare.
Aceasta afectează eficienţa profesională şi starea de bine a pedagogului,
ceea ce determină dezvoltarea unor mecanisme disfuncţionale de apărare,
cum ar fi distanţarea de sarcinile profesionale şi atitudinea negativă faţă de
munca sa. În eşantionul cercetat sindromul burnout corelează negativ cu
inteligenţa emoţională, ceea ce denotă că profesorii cu nivel înalt de
burnout sunt mai puţin abili în aprecierea şi exprimarea constructivă a
trăirilor emoţionale proprii şi în relaţionare cu alţii, demonstrează
ineficienţă în gestionarea şi utilizarea pozitivă a emoţiilor în soluţionarea
situaţiilor - problemă.
 CE PUTEM FACE
PENTRU A REDUCE SINDROMUL
ARDERII PROFESIONALE?
În esență trebuie acționat pe mai multe arii:
• Fizică (inclusiv managementul corespunzător al somnului – minim 7 ore pe
noapte, management al odihnei eficiente, să ne relaxăm făcând activități care
ne fac plăcere, să avem o alimentație echilibrată și nu în ultimul rând să facem
sport, în conformitate cu posibilitățile și resursele noastre fizice)
• Mentală (managementul stresului, managementul timpului, al emoțiilor,
stabilirea unor scopuri profesionale realiste, grija de sine: trebuie să ne punem
întrebări ”Ce mă ajută să-mi reîncarc bateriile? Cum pot să îmi asigur timp
“pentru mine”? ”
• Socială (împărtășirea dificultăților profesionale cu cei apropiați, pentru a
beneficia de susținerea lor; exprimarea asertivă în fața superiorilor; apelul la
comunicarea eficientă și, nu în ultimul rând, putem lua în considerare
posibilitatea schimbării locului de munca sau chiar a carierei)
STRATEGII DE REDUCERE A BURN-OUT-ULUI

1. Analizați și minimizați/eliminați factorii stresori din viață.

2. Efectuați un audit al timpului.
3. Revizuiți în mod sistematic prioritățile pentru a vă asigura că sunt realiste, valabile
și conectate la obiective mai mari.
4. Aduceți mai multă structură în ziua voastră.
5. Creați un ritual de ”încheiere” pentru a separa munca de orele în afara muncii.
6. Concentrați-vă pe progres, nu doar pe scopul final.
7. Construiți-vă conștiința de sine cu ”recenzii” sistematice.
8. Faceți-vă timp pentru îngrijirea de sine: somn, reflecție și hobby-uri.
9. Identificați o rețea de suport - oameni în care aveți încredere.
NU vă ascundeți emoțiile. Exprimați-le deschis.
NU evitați să discutați ceea ce s-a întâmplat.
NU permiteți sentimentului de rușine să vă oprească atunci când alții vă oferă
șansa să vorbiți sau vă oferă ajutor.
NU așteptați că starea gravă va trece de la sine. Acționați.
Acordați-vă suficient timp pentru somn, odihnă, meditații.
Exprimați-vă dorințele deschis, clar și sincer: Vorbiți despre ele familiei,
prietenilor și la serviciu.
Păstrați regimul zilei echilibrat, pe cât este posibil.
Priviți la viață optimist.
Nu permiteți celor din jur să ceară prea multe de la Dvs.
Nu vă prefaceți că vă place să faceți ceea ce nu vă este plăcut.
Spuneți mai rar ”Eu aceasta nu pot face” Folosiţi formule de autosugestie.
Folosiți afirmații pozitive
Utilizați posibilitatea de a vorbi în public.
 ȘTIAȚI CĂ…?

90% din performanța la locul de muncă este datorată inteligenței

emoționale. Inteligența emoțională reprezintă capacitatea de a identifica, de a evalua
și de a gestiona stările și emoțiile personale, dar și pe-ale celor din jur. Cel mai
frecvent, însă, este percepută ca fiind focalizată spre propria persoană, și mai puțin spre
mediul extern.
Pilonii inteligenței emoționale sunt: o bună cunoaștere de sine, o bună
conexiune socială, precum și adaptarea la mediul de apartenență. Indiferent de
nivelul coeficientului de inteligență cognitivă (IQ), nu trebuie să minimalizăm
importanța coeficientului emoțional, responsabil de capacitatea noastră de adaptare,
recunoaștere și interacțiune cu mediul extern. 
Relația dintre IQ și EQ nu este una de respingere, ci de
complementaritate, studiile în domeniu arătând că succesul la locul de muncă, dar și
în plan personal, depinde 80% de coeficientul emoțional și 20% de intelect. Iar asta,
pentru că EQ este mereu în schimbare, mereu menit să se disciplineze în funcție de
decor, pe când IQ rămâne stabil (aproape neschimbat după perioada adolescenței).
 ȘTIAȚI CĂ…?
Inteligența emoțională se poate dezvolta oricând! Inteligența poate fi
antrenată.De multe ori se poate să fi auzit că doar dacă poți să lucrezi cu numere eşti
inteligent, doar dacă faci medicina poţi avea un viitor de succes sau că ești deștept doar
dacă rezolvi probleme de logică.Avem totuşi oportunitatea de a trăi într-o perioadă în
care lucrurile sunt în continuă dezvoltare, iar ca urmare, părerea ce vizeaza „criteriile”
după care cineva este considerat inteligent începe să se schimbe.Se vorbeşte de o
multitudine de tipuri de inteligență (lingvistică, logico-matematică, spaţială, muzicală,
kinestezică, intrapersonală şi interpersonală) iar această abordare este integrativă căci
include şi arta şi relaţiile sociale.Totul porneşte de la creier. Înainte de toate,
informaţiile sunt trecute printr-un sistem numit sistem limbic (locul în care sunt
interpretate emoţiile), apoi se creează o legătură între partea raţională şi cea emoţională
din creier.Inteligența emoţională este ceva ce poate fi învăţat prin exersare, iar cu cât
practicăm acest tip de inteligentă, cu atât legătura dintre raţional şi emoţional este mai
strânsă și mai fluidă.
Zâmbind, mobilizezi 17 mușchi faciali, în timp ce, pentru o încruntare,
pui la treabă 33 de mușchi. Concluzia: rezultate mai bune,
cu eforturi mai mici.
https://www.youtube.com/watch?v=f_sP0ZmQ9IA
 Profilaxia sindromului arderii profesionale
Tehnici utile:
1) Tehnica „Respirație colorată”. Acest exercițiu este bazat pe imaginație, apariția și
menținerea ei. Inspirarea unui aer curat, ce are culoarea preferată personală. De
exemplu, oranj...
2) Tehnica „Centrul liniștii”. Încercarea de imaginare a unui spațiu, o părticică mică,
care este absolut liniștită și fericită. Închipuirea că această părticică începe să
crească – de la mărimile unui grăunțe până la mărimea unui măr. Și chiar mai
mare...
3) „Discuție cu o persoană importantă”. Încercarea de a vorbi cu cineva important
(care nu e prezent). Imaginarea unei convorbiri pentru descărcarea emoțională cu
el.
4) „Singur în sânul naturii”. Închiderea ochilor și imaginarea unui colț al naturii ce
provoacă amintiri plăcute: pădurea copilăriei, trilul păsărilor, mirosul frunzelor ori
a mării, culoarea ei, mirosul, gustul.
5) „Emoțiile din palmă”. Închipuirea un rug ori a flacăra unei lumânări. Lansarea
mâinilor pe genunchi, cu palmele în sus. Închipuirea că în palma stângă s-au
acumulat toate emoțiile negative. Aruncarea bruscă a emoțiilor în foc.
 Exerciţiul „În schimb...”

* Scop:cunoaşterea interpersonală; autocunoaşterea,

dezvoltarea abilităţilor de comunicare.

* Descriere: fiecare participant trebuie să spună ceva negativ

despre sine şi să comenteze prin ...în schimb... ceva pozitiv.
De exemplu: „Eu am obosit, în schimb am încheiat de realizat
un suport de curs”; „Eu sunt prea vorbăreaţă, în schimb pot să
fiu empatică”; „Eu sunt uneori nervos, în schimb nu ţin
supărarea”, etc.

* Reflecţie: Ce dificultăţi aţi întâmpinat? Cum v-aţi simţit atunci

când a trebuit să fiţi autocritici? Ce a fost mai greu: să
identificaţi ceva negativ sau să găsiţi o anticalitate?
Ce aţi aflat util
de la seminarul
de astăzi…?
 Fericirea este o stare
sufletească, emoțională și
mentală care poate fi
obținută doar schimbând
sensul gândurilor și
emoțiilor noastre!

Vă mulțumesc pentru atenție!

* https://wordwall.net/ro/resource/2522897/
roata-emotiilor