10. Dezvoltarea psihică a omului în perioadele vârstei adulte.

10.1.Caracterizarea generală a perioadei maturității

10.2.Funcționalitatea intelectuală și creativă
10.3.Criza vârstei de mijloc
10.4. Funcționarea socială și de personalitate

10.1.Caracterizarea generală a perioadei maturității

Atunci când ne referim la vârsta adultă, ne referim la personalitatea matură, o personalitate dezvoltată,
independentă, perfect adaptabilă, complexă, autorealizată.
Vârsta adultă cuprinde trei perioade mari de dezvoltare:
- tinerețea (20-35/40 ani) - o perioadă de maximă vitalitate, de manifestare maximală a capacităților și
abilităților individuale, în care oamenii se centrează atât pe realizarea de sine, cât și pe relațiile de
cuplu și familiale;
- maturitatea (40-65 ani) - constituie un stadiu evaluativ, încărcat de dualism, pe măsură ce oamenii
conștientizează debutul declinului personal, dar și procesul îmbătrânirii. Apar momente de criză
existențială, dublate de nevoia de restructurare personală;
- bătrânețea (peste 65 ani) - reprezintă o perioadă de declin progresiv, care se accentuează de la an la
an. Este conștientizată apropierea morții, concomitent cu apariția anxietății, depresiei, a sentimentelor
de inutilitate și a regretelor.
Limetele cronologice pot varia, in funcție de nivelul de dezvoltare a societății, condițiile social economice de
viață și activitate a populației.
Vârsta cronologică a omului puțin ce ne poate spune despre el. Mai binevenit, în acest caz, este să
examinăm alte trei vârste ale omului, și anume: biologică, socială, psihologică.
Vârsta biologică variază mult de la om la om și depinde de condiția fizică. Omul, care are grijă de
sănătatea lui, respectă regimul alimentar, de lucru și de odihnă arată mai bine, mai tânăr decât mulți de vârsta
lui, care n-au răspuns acestor cerințe. Faptul că oamenii, arată mai în vârstă decât anii pe care îi au este provocat
de surmenări, stresuri, consumul excesiv de alcool, tutun ș.a. substanțe nocive pentru sănătate.
Vârsta socială depinde de starea materială, spirituală a omului, de normele de trai, culturale stabilite în
societate și acceptate de el. Omul matur trebuie să aibă familie, locuință, loc de muncă, pentru a-și întreține
familia. Un adult, care a ajuns în pragul maturității și n-are încă familie, trăiește de unul singur, resimte acest
neajuns. La fel și un matur, care, având familie, nu-și poate exercita rolul social din cauza că nu are un loc de
muncă ori este bolnav, are un disconfort social față de ceilalți adulți de seama sa.
Vârsta psihologică indică, pe cât de adaptat este omul la cerințele mediului. Este vorba, în acest caz,
despre nivelul intelectului omului, aptitudinile de a învăța, deprinderile de muncă pe care le are și un șir de
factori subiectivi, cum sunt sentimentele, motivele. Având în posesie acești factori, vorbim despre maturitatea
intelectuală, spirituală a omului.
Tinerețea presupune formarea unui stil personal de a îmbina noile roluri - de partener, de soț/soție, de
fiu/fiică al unor părinți în vârstă, de părinte, de bunic, de membru activ al societății și comunității. În același
timp, rezolvarea cu succes a contradicțiilor interioare din perioadele anterioare determină satisfacții și instalarea
stării de bine. Astfel, se ajunge la constituirea unei identități adulte, ca rezultat al experiențelor repetate de
exercitare eficientă a rolurilor familiale, profesionale, sociale.
În același timp, decalajul dintre cerințele și normele sociale spre conformism, pe de o parte, și pulsiunile
și dorințele interne, pe de altă parte, poate genera conflicte puternice. Pentru a-și menține integritatea și
identitatea, tânărul se află în situația de a realiza un compromis între sine, propria conștiință și lumea exterioară.
Realizarea distincției între „a face compromisuri” - a negocia, a fi înțelept, înțelegător și generos - și „a te
compromite pe tine” - a-ți pierde integritatea și identitatea, a te anula pe tine - determină apariția unor noi tipare
de gândire, mai mature, mai competente și mai racordate la realitate.
„Anii de mijloc” reprezintă o perioadă evaluativă. Apare conștiința faptului că organismul nu mai e ce a
fost cândva: bărbații devin preocupați de ceea ce corpul lor mai poate să realizeze (vigoare, sexualitate), iar
femeile sunt mai degrabă interesate de aspectul lor fizic.
Se vorbește despre maturitate în termeni de „generație tip sandwich” : omul se simte prins între nevoile
copiilor adolescenți, pe de o parte, preocupările față de sine, dar și față de problemele de sănătate ale propriilor
părinți, pe de altă parte.
Pentru mulți, este o perioadă stabilă ; majoritatea oamenilor au o relație de cuplu de lungă durată, o carieră,
un cămin. Pentru alții, este o perioadă de transformări radicale, odată cu conștientizarea eșecurilor în realizarea
scopurilor propuse în anii anteriori, fapt ce favorizează instalarea crizei. Strickland (2001) consideră că abilitatea
de a-ți atinge întregul potențial depinde de experiențele de dezvoltare din anii anteriori ; toate problemele din
copilărie și adolescență, nerezolvate la momentul respectiv, se vor acutiza la maturitate.
Funcționarea senzorială se caracterizează printr-un ușor declin al funcțiilor vizuale și o pierdere graduală
a abilităților auditive, în schimb cele gustative și olfactive se mențin, declinul acestora din urmă începând după
vârsta de 50 de ani, când apar unele probleme în discriminarea gusturilor fine. Deși se păstrează mobilitatea
oculară, după 45 de ani scade capacitatea de acomodare a cristalinului, crește nevoia de lumină și începe să se
reducă progresiv abilitatea de a extrage rapid informații dintr-un câmp perceptiv complex.
În ceea ce privește funcționarea senzorio-motorie, cei care duc o viață sedentară încep să-și piardă energia
și tonusul muscular, în timp ce persoanele care au un stil de viață activ nu întâmpină astfel de probleme. De la
40 de ani, scade rapiditatea mișcărilor, însă precizia se conservă o perioadă, până spre 50 de ani, după care
urmează un declin treptat.
Și sănătatea începe să fie afectată. Cele mai frecvente probleme sunt constituite de bronșite, astm, artrite,
reumatism, hipertensiune, funcționarea sistemului digestiv și urinar etc. Există unele diferențe de gen în
percepția și atitudinea față de boală. Astfel, spre deosebire de bărbați, femeile conștientizează mai mult
problemele de sănătate, au mai multe cunoștințe despre boli și prevenirea lor, consultă medicul mai frecvent.
Acest fapt ar putea găsi o explicație în unii factori biologici ; de exemplu, menstruația și menopauza fac ca
femeile să fie mai conștiente de corpul lor și de modul în care acesta funcționează ; de asemenea, o altă explicație
ar consta în faptul că femeile își asumă în mai mare măsură responsabilități față de toți membrii familiei, ca
mame, ca soții, ca fiice ale unor părinți vârstnici. în acest mod poate fi explicat și faptul - cunoscut, cercetat -
că femeile trăiesc mai mult decât bărbații.
Aspectul fizic se modifică treptat ; apar ridurile, părul încărunțește, se înregistrează o creștere în greutate,
tasarea oaselor, scăderea tonusului muscular după vârsta de 50 de ani. Toate acestea se reflectă puternic în
imaginea de sine, ceea ce poate constitui un factor explicativ al apariției crizei vârstei.
Sexualitatea suportă și ea unele transformări, din cauza scăderii nivelului de testosteron la bărbați,
respectiv de estrogen la femei.
Activități de învățare:
1. Aplicați Tehnica „Diagrama ideilor esențiale”. Enumerați ideile esențiale din informația. Reformulați
3 idei în manieră personală, ilustrând modul de înțelegere.
2. Completați tabelul pentru perioada tinereții și
maturității
3. Realizați un portret fizic al adultului.
 10.2.Funcționalitatea intelectuală și creativă
În anii maturității, cresc capacitățile de a sintetiza, cele rezolutive, iar funcționalitatea gândirii capătă o
latură practică, odată cu angajarea sistematică în activitate sau muncă. Oamenii rezolvă probleme reale, în care
acceptă contradicțiile, compromisurile, sunt dispuși la negociere.
Se pune întrebarea dacă funcționarea intelectuală intră în declin în acești ani, dacă începe un proces de
îmbătrânire cognitivă. Studiile zic că inteligența crește odată cu vârsta.
Studiile au arătat că vârsta optimă pentru producțiile cu adevărat inventive, originale, este intervalul
cuprins între 20 și 30 de ani, iar realizările ce presupun o cunoaștere aprofundată au loc mai târziu.
În funcție de sarcinile profesionale, unele abilități se perfecționează, iar altele intră în declin. Astfel, și
memoria se îmbunătățește în funcție de sarcinile profesionale, însă oamenii care nu-și antrenează abilitățile
mnezice și le pot pierde. După 45-50 de ani, scad performanțele memoriei de scurtă durată, la fel și
productivitatea recunoașterilor și reproducerilor, însă cresc memorarea logică și voluntară, iar memoria de lungă
durată se păstrează.
Contează foarte mult percepția și atitudinile față de propriile abilități. De exemplu, cei care consideră că
doar în anii tinereții au putut învăța vor întâmpina acum anumite blocaje în performanțe și se va institui un
proces de regresie la nivelul abilităților intelectuale ; în schimb, cei care sunt și se mențin activi, deschiși și
încrezători își pot perfecționa chiar anumite capacități.
Există o serie de factori care contribuie la reducerea riscului de declin cognitiv :
- absența bolilor cardiovasculare și cronice ;
- circumstanțe de viață favorabile ;
- implicare în activități stimulative (citit, călătorii) ;
- flexibilitate în structura personalității;
- un nivel înalt al satisfacției de viață.
Activități de învățare:
Aplicați tehnica JURNALUL CU DUBLĂ INTRARE - pe prima coloană veți rescrie fragmentul ales, pentru ca pe cea
de-a doua coloană să notați comentariile, impresiile personale referitoare la conținutul selectat.
Ce? De ce?
(Comentarii / Impresii personale)
Îmi place/ nu-mi place ...
Mă impresionează...
Mă surprinde...
Mă intrigă...
Îmi amintește de o experiență personală ...
Aprob / dezaprob...

10.3.Criza vârstei de mijloc

Criza vârstei de mijloc este bulversantă. Este frecventă trăirea sentimentelor de gelozie, întemeiate sau
nu, cu manifestări de posesivitate asupra partenerului, ori cu invidie, asociată subestimării personale. Oamenii
devin invidioși pe frumusețea celor din jur, pe atractivitatea și tinerețea lor, pe eficiența și productivitatea lor.
Printre factorii determinant ai crizei se numără :
- procesul îmbătrânirii ;
- modificările fizice și psihologice ce însoțesc acest proces ;
- relația cu partenerul, înstrăinarea și monotonia ;
- conștientizarea duratei vieții și a trecerii timpului ;
- apariția pregnantă a ideii de mortalitate ;
- creșterea copiilor și plecarea lor de acasă ;
- tensiunile și stresul care decurg din rezolvarea conflictelor dintre forțe opuse : forța competitivă a
tinerilor vs declinul personal ; destructurare vs creație ; masculinitate vs feminitate ; atașament vs separare.
 Simptomele crizei descriu :
- o stare de confuzie generală ;
- regrete pentru nerealizările anterioare ;
- regrete pentru tinerețea pierdută ;
- proastă dispoziție ;
- sentimentul inutilității ;
- nevoie de izolare sau nevoia de o anumită persoană ;
- scăderea libidoului și a satisfacției sexuale.
Criza apare atunci când oamenii conștientizează faptul că cel puțin jumătate din viața lor a trecut.
Perioada crizei este una de zbucium emoțional și comportamental, fiind similară crizei adolescenței.
Punându-se problema inevitabilității crizei, unii autori arată că aceasta este corelată mai puțin cu vârsta și mai
mult cu circumstanțele personale (stil de viață, mod de coabitare, relații interpersonale, cunoaștere de sine,
plecarea copiilor și sentimentul de necunoscut pe care unul dintre soți îl încearcă față de celălalt).
În momentul în care copiii pleacă de acasă, cuplul se confruntă cu o nouă provocare : redimensionarea
vieții în doi. De multe ori, și pe fondul transformărilor specifice vârstei, partenerii nu reușesc acest lucru,
ajungându-se la eșec marital, cu destrămarea căsniciei prin divorț, ori complacerea în relație, însă căutarea unor
noi parteneri.
Activități de învățare:
Aplicați Metoda Cubului care presupune explorarea subiectului Criza vârstei de mijloc din mai multe perspective,
permiţând abordarea complexă şi integratoare a conținutului informațional:

10.4. Funcționarea socială și de personalitate

E. Erikson consideră că adultul matur caută în acești ani să fie productiv, creativ, util celorlalți și societății;
el se înscrie în stadiul de generativitate/realizare (interes general pentru tot ceea ce-1 înconjoară) vs stagnare
(trecerea prin stări de plictiseală, interese limitate).
În ceea ce privește relaționarea interpersonală, apar și în acest plan unele vulnerabilități. Se subliniază o
anumită distincție de gen în ceea ce privește percepția propriului rol în relație. Atât femeile, cât și bărbații au
perspective diferite : femeile sunt centrate pe nevoile afective, de a oferi și primi iubire, de a-și manifesta
romantismul și tandrețea, în timp ce bărbații valorizează încrederea pe care partenera o are în el, faptul de a nu
li se pune la îndoială cunoștințele, competențele, mai ales în public, respectul în comunicare. Bărbatul consideră
că rolul său este acela de cap de familie, care include aspectele practice, financiare.
În general, se constată o scădere a satisfacției maritale și a intimității, însă sexualitatea mai poate fi încă
o parte importantă a vieții. Anumite evenimente de viață pot determina apariția stresului sau anxietății la unul
dintre parteneri, dar acesta se poate extinde printr-un efect de bumerang și asupra celuilalt.
Este așa-numitul „divorț emoțional”, caracterizat prin lipsă de comunicare, de activități, ocupații diferite,
solicitante, de plecarea copiilor, înstrăinare. Apare însă și un alt fenomen extrem de interesant : sindromul
cuibului gol, ce coincide cu plecarea copiilor de acasă, care poate genera o nouă perspectivă asupra relaționării
în cuplu. Mulți oameni percep această perioadă ca pe o a doua lună de miere ; ei își evaluează reușitele maritale
și familiale, își conștientizează libertățile, intimitatea, lipsa grijilor.
Oamenii au nevoie de șase tipuri de provizii sociale pentru a-și menține starea de bine psihologic și pentru
a evita singurătatea :
- încredere ;
- ghidare ;
- integrare socială ;
- îngrijire ;
 - atașament ;
- un trai bun.
Sarcinile vârstei adulte timpurii
1. Alegerea soției/soțului.
2. Pregătirea pentru viața conjugală.
3. Crearea familiei.
4. Educarea copiilor.
5. Conducerea treburilor gospodărești.
6. începutul activității profesionale.
7. Acceptarea răspunderii cetățenești.
8. Găsirea grupei de suport.
Sarcinile vârstei adulte mijlocii
1. Atingerea maturității sociale și cetățenești.
2. Atingerea și menținerea unui nivel de viață conform unui scop bine determinat.
3. Alegerea modalităților convenabile de petrecere a odihnei.
4. Ajutorul acordat copiilor, pentru a deveni maturi fericiți și cu responsabilități.
5. Amplificarea aspectului personal în relațiile conjugale.
6. Acceptarea schimbărilor fiziologice de la mijlocul vieții și adaptarea la ele.
7. Acomodarea la interacțiunea, raporturile cu părinții mai în vârstă.
Sarcinile vârstei adulte înaintate
1. Acomodarea la scăderea puterii fizice și înrăutățirea sănătății.
2. Acomodarea la vârsta pensionării și scăderea veniturilor.
3. Acomodarea la moartea soțului/soției.
4. Stabilirea legăturilor trainice cu grupa de vârstă.
5. îndeplinirea obligațiilor sociale și cetățenești.
6. Asigurarea unor condiții satisfăcătoare de viață.
Activități de învățare:
Realizați Grila lui Quintilian, care presupune examinarea complexă a subiectului, prin specificarea răspunsurilor la o
anumită serie de întrebări.
Întrebări Loc pentru răspuns
Cine…?

Ce….?

În ce condiții…?

Cum…?

De ce…?

Cu ce scop….?

Recomandări

Sursa: Golu F. Manual de psihologia dezvoltarii. O abordare psihodinamica. Bucuresti: Polirom, 2015
Trofaila L. Psihologia dezvoltam Suport de curs/ Univ de Stat Tiraspol din Chișmău - Ch UST, 2007 ISBN
978-9975-9630-3-9