Universitatea de Stat din Republica Moldova

Facultatea de Psihologie, Sociologie, Asistență Socială și Științe ale

Educației

Lucrul individual la „Psihologia muncii”

Plan de training
Tema: Workaholismul

Realizat: Bîtcă Dumitrița

Profesor: Pascari Rodica, lect. univ.

Chișinău 2019
 Plan de training
Tema: Workaholismul
Scop- Aducerea la cunoștință al conceptului de „Workaholism”
Obiective
 Să se facă cunoștință cu termenul de „Workaholic”
 Să se facă diferența dintre workaholic și ambițios
 Să se poată identifica o persoană ce suferă de dependența de muncă
 Să concepem un tratament al dependenței de muncă

Pasul 1: Introducere în temă printr-un joc( voi mima un Workaholic )

 Participanții vor ghici despre ce este vorba și vom define împreună ce este
Workaholismul

Pasul 2: Voi vorbi despre cum identifici o persona dependent de muncă

 Voi implica și participanții în discuție( conversație liberă- întrebări și răspunsuri)

Pasul 3: Vom învăța să facem diferența dintre un workaholic și o persoană ambițioasă

 Va fi o activitate pe grupe în care participanții vor primi fișe mari pe care să scrie
trăsăturile persoane workaholice sau ambițioase
Pasul 4: Vom vorbi depre strategiile de tratament al dependenței de mincă

Finalități
În final participanții trebuie să cunoască
 Conceptul de „Workaholic”
 Cum identifici o persoană workaholică
 Cum faci diferența dintre un workaholic și o persoană ambițioasă
 Cum tratezi workaholismul
 participanții vor adresa întrebări și vor oferi feedback
 Informația

Termenul “workaholism” echivalentul expresiei “dependența de muncă” are o conotație

negativă, așa cum a fost delimitat conceptual încă din 1971 de Oates: “o persoană care manifestă
o nevoie exagerată de a munci, un dezechilibru vizibil, cu impact asupra stării de sănătate, a
gradului de satisfacție personal, a relațiilor personale, precum și asupra vieții sociale a individului
în ansamblu”, iar comportamentul, o compulsie, “nevoia incontrolabilă de a munci fără
întrerupere”. Începuturile fenomenului sunt în Japonia, unde, în 1969 a avut loc primul caz de
“karoshi” – “moarte prin epuizare” în limba Japoneză.
Un workaholic este o persoana dependenta de munca. In general termenul implica faptul ca
o persoana isi iubeste munca insa in aceelasi timp poate insemna ca o persoana se simte constransa
sa isi indeplineasca munca. La ora actuala nu exista o definitie medicala acceptata pentru aceasta
conditie, dar unele forme de stres, tulburarile de personalitate obsesiv-compulsive precum si
tulburarile obsesiv-compulsive pot fi cauzate de munca.
Dependența de muncă nu are nici o legătura cu “a munci intens”. Pragul cantitativ sugerat
de Mosier (1983) – 50 de ore de lucru pe săptămână, este un reper empiric valoros dar insuficient
de relevant. Elementul de diferențiere este, în afară de intrarea în tiparul compulsiv, lipsa ancorării
activității în “SATISFACȚIA” personală. Un studiu recent arată o frecvență ridicată a
comportamentelor de tip workaholic în rândul cercetătorilor (analizând orele la care se înregistrau
descărcările de materiale dintr-un portal academic). În schimb, o altă cercetare a arătat că, în ciuda
presiunii competitivității și a orarului foarte aglomerat, cei mai mulți cercetători consideră munca
o placere. (63% sunt mulțumiți sau foarte mulțumiți profesional și doar 15% sunt nemulțumiți sau
foarte nemulțumiți).
”Workaholic-ul” este cel mai des definit ca “o persoană care manifestă trei trăsături: este
intens implicată în muncă, se simte obligată sau forțată să muncească excesiv din cauza unei
presiuni auto-impuse și manifestă un grad scăzut de satisfacție în actul lucrativ.” (Spence &
Robbins). Ceea ce înseamnă că, implicarea la locul de muncă poate fi descrisă ca având un nivel
egal de activare și plăcere, pe când dependența de muncă este în mod similar caracterizată de
activitatea la fel de intensă, dar neînsoțită de satisfacție. Iar insatisfacția asociată oboselii
accentuate e la un pas distanță de fenomenul “burn-out” (epuizare fizică și mentală). Locul de
muncă în sine nu generează “workaholism”, la fel cum cumpărturile de la supermarket nu produc
tulburări alimentare. Alegerea locului de muncă poate cel mult să înlesnească drumul către o
dependență – spre exemplu unii manageri pot alege intuitiv joburi foarte solicitante din cauza unui
anumit tip de dependență deja instalată, de adrenalină.
Există anumiți factori favorizanti, care stau la originea unei astfel de tulburari, sau un anumit tipar
uman susceptibil sa dezvolte dependenta de munca. Perfectionismul este una dintre atributele cele
mai des intalnite la dependentii de munca, avand originea intr-o stima de sine
scazuta sau tendintele anxioase.
Dincolo de orice tipare, dependența de muncă e o condiție de multe ori dificil de auto-
evaluat sau de depistat de catre cei din jur (nepurtând greutatea unui stigmat), dar cu implicații
subtile sau asocieri cu alte tipuri de tulburări din sfera afectivă (anxietate, tulburări obsesiv
compulsive) sau alte dependențe.
Jurnalul Scandinav de Psihologie a publicat o cercetare despre scala Bergen Work
Addiction (BWAS), care a fost dezvoltata pentru a ajuta la identificarea persoanelor care isi iau
mult prea in serios pasiunea pentru munca. Desi exista si alte chestionare sau scale care masoara
daca o persoana este sau nu dependenta de munca, sistemul BWAS este pe primul loc deoarece
priveste dependenta de munca ca pe o boala.
Testul consta in sapte intrebari referitoare la activitatea unei persoane la locul de munca,
utilizand o scala de la 1 la 5 pe scala Likert.. Fiecare intrebare se bazeaza pe unul dintre aspectele
dependentei: acapararea atentiei (activitatea controleaza gandirea si comportamentul) modificari
in starea de spirit (se schimba activitatea sau se imbunatateste starea de spirit) toleranta (din ce in
ce mai multe activitati sunt necesare pentru a atinge efectele initiale) retragerea (senzatie de
neplacere in cazul in care activitatea este redusa sau intrerupta brusc) conflictul ( activitatea
cauzeaza conflicte in relatiile sociale si in alte activitati) recidiva ( revenirea la vechile
activitati/obiceiuri dupa o perioada de abstinenta) probleme de sanatate si / sau alte probleme.
Desi nu este recunoscută de biblia Asociatiei Americane de Psihiatrie – Manualul de
Diagnostic si Statistica ca si adictie, „workaholismul”este considerat ca un simptom privind o
varietate de probleme emotionale incluzand anxietatea si depresia. Adictia fata de munca este greu
de a fi recunoscuta ca si problema personala pentru ca simptomele workaholismului sunt
confundate cu comportamentul cuiva care este harnic, care este dedicat muncii sale. Tuck T. Saul,
doctor in psihologie, arata care sunt cateva din diferentele dintre cei care au adictie fata de munca
si cei care muncesc cu dedicare.
 Cel harnic vede munca ca si o necesitate si o obligatie pe care trebuie sa o indeplineasca;
cel care are adictie, munca este ca un refugiu fata de problemele vietii, un loc în care se simte in
siguranta, departe de sentimente neplacute sau alte indatoriri. Cel harnic stie sa-si limiteze
angajamentul fata de munca pentru a fi cu totul disponibil si prezent pentru activitatile in familie,
prieteni, distractie; cel cu adictie lasa ca munca sa domine toate celelate domenii ale vieţii,
promisiunile şi obligaţiile fata de familie sunt incalcate adesea pentru a implini cerintele fata de
munca. Cel harnic poate sa-si controleze apetitul fata de munca, cel cu adictie fata de munca, nu
poate sa nu lucreze, vorbeste tot timpul despre lucru, se gandeste la lucru si cand este in vacanta
sau acasa. Daca nu poate sa lucreze cade in panica sau depresie. Un „workaholic” nu este in stare
sa se bucure de realizarile muncii sale. El are nevoie mereu de obiective pe care sa le indeplineasca
si cand este aproape de final are nevoie de alt obiectiv care sa-i tina adrenalina in miscare.
Calitatea vieții angajatului reprezintă un subiect de mare interes pentru
cercetători.Societatea de azi a înțeles că performanța într-o sarcină, dar și calitatea produsului finit
este puternic influențată de modul în care angajatul relaționează cu caracteristicile mediului
organizațional, dar și de atitudinea angajatului față de locul de muncă. De aceea, în ultima
perioadă, în literatura de specialitate au fost întâlnite subiecte, precum: workaholism și epuizare
profesională. De exemplu, în 1990 existau 184 de articole despre workaholism, numărul lor
dublându-se în următorii cinci ani (Taris & Schaufeli, 2007).

În unele cercetări,cele două concepte - epuizare profesională și workaholism - sunt

cercetate împreună ca și fațete ale stării de bine, alături de implicarea în muncă (Schaufeli, Taris,
& Rhenen, 2008;Schaufeli, Bakker, van der Heijden, & Prins,2009a), în altele sunt studiate
individual (Burke,2000; Xanthopoulou, Bakker, Demerouti, &Schaufeli, 2009; Bui, Hodge,
Shackilford, & Acsell, 2011), dar indiferent de modul în care acestea au fost studiate,cercetătorii
sunt interesați de efectele pe care le au asupra comportamentului angajatului.

Guglieni,Simbula, Schaufeli și Depola (2012) au introdus în literatura de specialitate ca și

solicitare personală, conceptul de workaholism, având un rol analog cu cel al resurselor personale.
Mai exact, studiul lor a relevat faptul că solicitările postului mediază relația dintre workaholism și
epuizarea profesională. Această legătură este susținută și de modul în care Schaufeli, Taris &
Bakker (2008) au caracterizat workaholici. Potrivit acestora, workaholicii au fost descriși ca fiind
persoane care munceau mult, excesiv (componenta comportamentală), dar și compulsiv
(componenta cognitivă). Cercetarea lui Schaufeli, Taris și Van Rhenen (2008) susține afirmația de
mai sus, arătând că relația dintre workaholism și epuizare emoțională este partial mediată de modul
în care sunt percepute solicitările postului: workaholicii experimentează solicitări ridicate la locul
de muncă, care la rândul lor duc la epuizare. Iar Taris, Geurts, Schaufeli, Blonk și Lagerveld (2008)
au susținut că persoanele cărora le este greu să se detașeze de muncă sunt mai epuizate profesional
și dezvoltă mai multe probleme de sănătate.

În plus, Andreassen, Hetland și Pallesen (2010) prezentau workaholismul ca fiind un aspect

dezvoltat de angajați pentru a-și satisfice nevoile de bază. De exemplu, din cauza faptului că, în
prezent, cea mai mare parte a timpului este petrecută la lucru, una din nevoile de bază a angajatului
este de a se simți competent. Workaholism-ul le oferă această posibilitate, deoarece angajatul
consideră că munca excesivă este cea care le asigură reușita. Astfel, workaholismul apare ca o
solicitare personal dezvoltată de angajați pentru a se simți confortabil cu sine însuși, dar și cu
munca pe care o realizează. Ideea de workaholism ca și solicitare personală este susținută și de
Schaufeli, Bakker, Van den Heijden & Prins (2009a). Aceștia considerau workaholismul ca un
factor individual care contribuie la dezvoltarea epuizării profesionale dar și a stării de bine într-o
manieră independentă de contextul situational.

După cum se poate observa, există puține studii în care workaholismul, epuizarea
profesională și caracteristicile postului au fost studiate împreună (Schaufeli, Taris &
Rhenen,2008).Epuizarea profesională poate fi definită ca o consecință severă a supunerii
prelungite la stresul de la locul de muncă, care se dezvoltă atunci când solicitările de la locul de
muncă și capacitățile individuale sunt în dezechilibru pentru o lungă perioadă de timp
(Kalimo,Pahkin, Mutanen, & Toppinen – Tanner, 2003).Ea poate fi întâlnită în cadrul oricărei
profesii,(Bakker, Demerouti, &Schaufeli, 2002) și, de asemenea, poate coexista cu alte boli:
depresia,anxietatea, alcoolism (Ahola, Vaananen,Koshinen, Kowvonen, Shirom, 2010). Pentru a
fi înțeleasă în ansamblul ei, epuizarea profesională a fost împărțită în dimensiuni, iar cea mai
folosită este conceptualizarea lui Maslach (1993), cu cele trei dimensiuni: epuizare emoțională,
depersonalizare, lipsa eficacității profesionale. Epuizarea emoțională este dimensiunea care
evidențiază lipsa energiei și faptul că resurse importante au fost consumate la locul de muncă, pe
când depersonalizarea se referă la nepăsare, cinism, lipsa eficacității profesionale constă în
tendința de a-și evalua munca, dar și pe sine negativ. Epuizarea emoțională și depersonalizarea
sunt considerate ca fiind miezul conceptului de epuizare profesională (engl. core burnout) și pot fi
folosite ca o dimensiune bine definită (Bakker, Emmerik,Euwema, 2006).

Workaholicii sunt cei care caută sa aibă tot mai mult de lucru, complicându-și singuri
sarcinile de lucru și, în acelasi timp, refuzând să le împartă cu ceilalți (Machlowitz, 1980, apud
Schaufeli, Taris & Rhenen, 2008). Sprijinul social, respectiv ajutorul din partea șefului direct,
concretizat în comunicare și o relație interpersonală de calitate, poate acționa ca un tampon în
relația dintre workaholism și epuizare.

Cea mai comuna problema ce apare drept urmare a dependentei de munca este instrainarea
de familie, alaturi de problemele de sanatate. Fiind prea preocupati de propria munca, cei afectati
de acest sindrom isi neglijeaza sanatatea, igiena personala, sar peste mese, nu consuma suficienta
apa, stau in pozitii gresite, fiind afectat pe plan social,emotional,spiritual si chiar fizic. Toate
acestea conduc treptat la scaderea eficientei workaholicilor. Problemele de sanatate curente ale
acestora sunt halitoza ( respiratia neplacuta), deshidratare, probleme de gastrita, dureri de cap si
diverse afectiuni pe baza de stres,ulcer, dureri musculare extreme, migrene, tensiune arteriala.

Cum deosebesti ambitiosul de workaholic

Dependenta de munca face parte din categoria dependentelor comportamentale, care
transforma chimia creierului. Astfel, individul dezvolta nevoia compulsiva de a lucra in
permanenta, in ciuda faptului ca viata personala, profesionala si sanatatea psihica au de suferit din
aceasta cauza.

Dependenta de munca este constientizata de individ mult mai tarziu decat se instaleaza.
Dezavantajul acestei dependenta consta in faptul ca nu numai ca este acceptata din punct de vedere
social, ba este chiar incurajata si rasplatita – ceea ce este fundamental gresit.

Cauzele dependentei de munca

 In prima faza, aceasta dependenta apare din nevoia compulsiva de a avea succes si de a
obtine un anumit statut ori de a scapa de stresul emotional existent. Succesul la locul de munca
intareste aceasta dependenta.

La fel ca si in cazul altor dependente, aceasta ofera o stare de bine, o satisfactie greu de
egalat, fapt ce determina individul sa faca si mai mult, sa lucreze si mai mult, sa se straduiasca mai
mult pentru a obtine starea respectiva.

Cum recunosti o persoana dependenta de munca (un

workaholic)
Persoana dependenta de munca poate fi greu de identificat, mai ales ca isi va justifica
intotdeauna comportamentul folosind argumente convingatoare. Ambitia insa nu trebuie
confundata cu adictia.
Workaholicul poate folosi munca pentru a evita alte aspecte ale vietii, poate unele probleme
emotionale sau crize personale.
Dependentul de munca are urmatoarele trasaturi:

Cautarea in permanenta a aprobarii celor din jur – pentru workaholic este extrem de
important sa obtina aproparea celor din jur, poate chiar admiratia, atunci cand face ceva la locul
de munca. Asta pentru ca dependentul de munca se identifica cu activitatea sa profesionala, deci
devine o chestiune personala.
Nevoia de control – dependentii de munca lucreaza in exces pentru a face fata
incertitudinilor si greutatilor specifice vietii, asa ca vor sa isi creeze falsa senzatie ca detin
controlul. Acestia se vor implica in toate activitatile de la locul de munca si nu vor lasa nimic
nespravegheat.
Perfectionismul – dependentii de munca au asteptari uriase de la ei, iar uneori pot dezvolta
asemenea asteptari si fata de colegi.
 Preocuparea exagerata fata de locul de munca – workaholicul se va gandi la atributiile
de la locul de munca si in afara programului, in weekenduri sau concedii. Acesta va trimite mailuri
si poate va lucra putin de acasa si in timpul liber.
Stima de sine scazuta – dependentul de munca este foarte preocupat de imaginea pe care
si-o creeaza, insa de fapt nu are deloc incredere in el.
Alte semne care il pot trada pe acesta sunt:
Obsesia dezvoltata fata de succes
Pierderea noptilor pentru a lucra
Statul peste program si atunci cand nu e nevoie
Teama de esec la locul de munca
Viziunea nerealista cu privire la performantele de la locul de munca
Folosirea jobului pentru a evita anumite intalniri, evenimente
Folosirea lucratului excesiv pentru combaterea depresiei sau a sentimentului de vinovatie

Tratarea dependentei de munca

Consecintele pe care dependenta de munca le are pot fi destul de grave, incepand de la
declansarea problemelor de sanatate si pana la pierderea relatiilor cu cei din jur ori dezvoltarea
unor tulburari psihice precum anxietatea sau depresia. Totodata, aceasta dependenta creste riscul
de abuz de alcool sau de substante interzise. De aceea, este foarte important ca pacientul sa isi
trateze aceasta dependenta.

Principala metoda de tratament folosita pentru dependenta de munca consta in terapia

cognitiv comportamentala. Si terapia de crestere motivationala poate fi eficienta. Un psiholog va
ajuta pacientul sa isi trateze dependenta, precum si tulburarile psihice asociate, care au cauzat
dependenta in prima faza ori are au aparut pe fondul acesteia.

Daca o persoana apropiata tie are semnele si simptomele unui workaholic, deschide
subiectul insa fara a face acuzatii. Ofera-i sprijin si sfatuieste-o sa apeleze la un psiholog.
In concluzie desi dependenta de munca este considerata cea mai curata dependenta, ea este privita
ca un lucru negativ, dar este singura dependenta acceptata de societate, religie sau educatie. Orice
companie are ca scop principal cresterea productivitatii, iar oamenii dependenti de munca ajuta
foarte mult in acest sens. Ei reusesc sa castige foarte bine in cele mai multe cazuri obtinand pe
langa si aprecierea si respectul superiorilor, dar de multe ori isi fac cu aceasta un rau lor.
Pentru un workaholic munca reprezinta elementul cheie al vietii lui. Workaholic-ul pleaca
de la ideea ca numai el e capabil sa duca la bun sfarsit o anumita activitate. Iar daca nu reuseste
din prima, isi dozeaza toata energia, vointa, puterea si timpul pentru rezolvarea acesteia.

Bibliografie
1. Bryan E. Robinson,PhD “Chained to the desk : a guidebook for workaholics, their partners
and children and the clinician who treat them. New York, 1998.”
2. Burke, R. (2005).Workaholism in organizations: work and well-being consequences. În
Cooper (coord). Research Companion to Organizational Health Psychology. (pp: 366-412).
Edward Elgar Publishing Limited
3. Guglielmi, D., Simbula, S., Schaufeli W.B., Depolo,M. (2012). Self-efficacy and
workaholism as initiators of the job demands-resources model. Career Development
International, Vol. 17 Iss: 4 pp. 375 – 389
4. Oats, W. (1971). Confessions of a workaholic: The facts about work addiction. New York:
World Publishing.
5. Spence JT, Robbins AS.— Workaholism : definition, measurement, and preliminary
results. J Pers Assess, 1992, 58, 160-178.
6. Wayne E. Oates, “On Being a ‘Workaholic” (A Serious Jest),” Pastoral Psychology
7. https://doc.ro/consum-responsabil-prevenirea-dependentei/dependenta-de-munca-cum-
deosebesti-ambitiosul-de-workaholic