LANGUAGE DEVELOPMENT IN CHILDREN WITH HEARING

IMPAIRMENT THROUGH PHONETIC RHYTHM

DEZVOLTAREA LIMBAJULUI LA COPII CU DEFICIENȚĂ DE AUZ

PRIN RITMICĂ FONETICĂ

Valentina OLĂRESCU 1
Sergiu ALEXA 2

Abstract

The article is dedicated to phonetic rhythm - an important tool for the development of the
language and speech of people with hearing impairment.
The paper presents the concepts, objectives and conditions of the phonetic rhythm
development, and describes the movements for each letter/ sound.
Keywords: phonetic rhythm, hearing loss, correction, correction of the pronunciation of
children with hearing impairments, sound amplification equipment

1. Introducere

Pentru vorbirea orală a multor copii cu deficiențe de auz, așa cum este bine cunoscut, sunt
caracteristice defectele reproducerii unui număr de sunete verbale, precum și o insuficiență a
laturii ritmico-intonaționale.
Ritmica fonetică este organic inclusă în formarea pronunției și joacă un rol semnificativ
atât în corectarea vorbirii copiilor cu deficiențe de auz de vârstă timpurie, cât și în dezvoltarea
naturalității mișcărilor orale. Ritmica fonetică este un sistem de exerciții de mișcare ale corpului,
capului, brațelor, picioarelor, combinate cu pronunția anumitor materiale verbale - expresii,
cuvinte, silabe, sunete. Literatura științifică dovedește relația filogenetică dintre dezvoltarea
mișcărilor și formarea pronunției. Combinația mișcărilor corpului și a organelor de vorbire ajută
la micșorarea tensionării și monotoniei vorbirii, caracteristice copiilor cu deficiențe de auz.
Detensionarea și lejeritatea în mișcările ritmice ale corpului are efect pozitiv asupra proprietăților
motorii ale organelor de vorbire [1].

2. Metoda ritmicii fonetice

Metoda ritmicii fonetice este prezentată drept metodă funcțională pentru formarea,
dezvoltarea și corectarea, remedierea pronunției copiilor cu deficiențe de auz. Ritmica fonetică,
evident, nu exclude alte procedee și metode de lucru asupra pronunției, acceptate și adoptate în
surdopsihopedagogia mondială.
Obiectivele care determină direcțiile principale ale activităților de ritmică fonetică sunt
următoarele:
 să combine și integreze funcția analizatorilor verbo-motor și auditiv cu
dezvoltarea motricității generale;

1
Conf.univ.dr, UPSC ”Ion Creangă”, Chișinău, Republica Moldova, volarescu@yahoo.com
2
Drd., UPSC ”Ion Creangă, Chișinău, Republica Moldova.

241
  să faciliteze dezvoltarea limbajului oral la copiii cu deficiențe de auz, cu intonație
și ritmicitate expresivă la momentul trecerii de la motricitatea generală la cea
orală;
 să dezvolte percepția auditivă a elevilor cu folosirea ei în procesul de dezvoltare și
corectare a abilităților de pronunție.
În stabilirea și elaborarea conținutului activităților, pe lângă cerințele față de pronunție, se
iau în considerare și recomandările pentru dezvoltarea mișcărilor copiilor cu deficiență de auz. În
acest caz este binevenită experiența defectologilor prin realizarea de cursuri de ritmică fonetică.
Toate exercițiile axate pe mișcare și vorbire în activitățile de ritmică fonetică au scopul de
a [4]:
 normaliza respirația în vorbire, fluența și coerența limbajului;
 forma abilități de modificare a puterii și înălțimii vocii, menținând în același timp
un timbru adecvat, uniform fără abateri mari de la standard;
 dezvolta abilități de a reproduce corect sunetele izolat, în silabe, cuvinte, fraze și
expresii;
 dezvolta abilități de a reproduce materialul verbal într-un anume ritm, după
model;
 dezvolta abilități de a percepe, discrimina și reproduce diferite ritmuri;
 dezvolta abilități de exprimare a emoțiilor cu varietate intonațională.
Toate aspectele limbajului sunt la fel de importante în vorbire, și toate sunt strâns legate
între ele: sunet și îmbinare de sunete; ritm și fluență; respirație verbală și unitate/integritate
verbală; voce și intonație. Pronunția unitară a silabelor în cuvânt și a cuvintelor în propoziție sau
sintagmă este o secțiune foarte importantă și dificilă a formării pronunției. Eficiența acțiunilor de
integritate verbală este strâns legată de normalizarea respirației în timpul vorbirii și de
capacitatea de control și reglare a vocii. Exercițiile pentru dezvoltarea respirației verbale
contribuie la dezvoltarea respirației diafragmale adecvate, duratei expirației, puterii și
gradualității acesteia. Cu pronunția vocalelor și a consoanelor la expirare prelungită începe
influența asupra vocii. Și, în același timp, se produce prelucrarea elementelor de cuvinte, ceea ce
este o condiție necesară pentru pronunția clară a sunetelor.
Exercițiile pentru dezvoltarea vocii, respirației verbale, a ritmului și fluenței sunt realizate
cu și fără acompaniament muzical. Conținutul activităților include și exerciții care conțin doar
mișcări, fără verbalizare - stimulare ritmico-muzicală. Scopul acestor exerciții este de a
normaliza respirația, de a dezvolta simțul ritmului și de a dezvolta mișcarea. Aceste exerciții de
mișcare au efect pozitiv asupra dezvoltării simțului de ritm și capacității de folosire a aparatului
respirator. În plus, mișcarea efectuată sub acompaniament muzical este eficientă în dezvoltarea
motricității copiilor.
Stimularea ritmico-muzicală reprezintă o combinație de exerciții de mișcare cu elemente
de dans. Ele sunt o componentă indispensabilă a fiecărei lecții, desfășurată sub acompaniament
muzical înregistrat pe bandă. Se dă preferință muzicii dansante, în care elevii disting ușor ritmul.
Muzica trebuie să fie distractivă, înflăcărată, deoarece o astfel de muzică permite copiilor prin
mișcări să exprime natura, caracterul ei ritmic. În plus, acompaniamentul muzical este unul
dintre stimulanții dezvoltării percepției auditive. Prin muzică (în baza auzului) este mai ușor de
transmis copiilor ritmul și tempoul, precum și de dezvoltat capacitatea de a se mișca sincron.
Natura mișcărilor efectuate sub acompaniament muzical este diferită. Când se realizează
exerciții pentru normalizarea respirației, predomină mișcările line; când se lucrează asupra
ritmului, se includ mișcări cu elemente de dans și de mers ritmic, care, în combinație cu diverse
mișcări ale mâinilor, bătăi din palme, corespund naturii ritmului propus. În sistemul de exerciții
care vizează normalizarea laturii de pronunție al limbajului și vorbirii, se folosesc diferite
mișcări fără însoțire muzicală: mișcări ale trunchiului - înclinări înainte, lateral, rotații de 90,
180, 360 grade; mișcări ale capului - se întoarce spre dreapta, stânga, înainte, înapoi; mișcări ale
mâinilor – în sus, lateral, înainte, ridicarea și coborârea umerilor, mișcări de rotație ale mâinilor;

242
mișcări ale picioarelor - flexia și extensia în genunchi, fixarea picioarelor la nivelul umerilor și
altele.
Natura acestor mișcări este de asemenea, diferită - de la lente la sacadate și bruște.
Exercițiile pentru respirația verbală și unitatea/integritatea verbală conțin mișcări lente. Pentru
dezvoltarea ritmului și fluenței limbajului, vorbirii, vocii și intonației, mișcările au caracter
natural, real, incluzându-le pe cele care însoțesc pronunția sunetelor și silabelor, precum și
gesturi naturale, de afirmare sau negare etc. Toate mișcările selectate pentru activități de ritmică
fonetică sunt considerate drept stimulatoare pentru formarea și consolidarea abilităților de
pronunție. Mișcările care se efectuează la activități nu sunt pre-învățate. Prin urmare, acestea
sunt repetate în sincronizare, paralel cu profesorul de mai multe ori (de 2-5 ori fiecare). După ce
copiii învață să repete corect mișcările, numărul repetărilor scade. Mișcarea va avea impact
numai atunci când cuvântul, silaba, sunetul este rostit corect în limbaj și comunicare după ce
mișcarea nu se mai execută. Astfel, mișcarea în activitățile de ritmică fonetică este un mijloc
pentru atingerea scopului, care rezidă în dezvoltarea limbajului și vorbirii. Scopul final al
activităților de ritmică fonetică constă în structurarea fonetică corectă a limbajului și vorbirii
(comunicării) în lipsa mișcărilor.
Astfel, sunt mobilizate capacitățile imitative ale copiilor (atât motorii, cât și verbale) și, la
maximum, percepția auditivă. În activitățile de ritmică fonetică, utilizarea echipamentelor de
amplificare a sunetului este obligatorie. Poate fi un echipament wireless care amplifică sunetul
sau aparate auditive individuale. Echipamentul selectat ar trebui să asigure libertatea de mișcare
a copiilor și o bună calitate acustică, a sonorității.
Explicațiile cadrului didactic în timpul lecțiilor, precum și toate materialele verbale, sunt
prezentate elevilor în format audio-vizual, împreună cu percepția auditivă. Concentrându-se pe
auz, se execută multe exerciții de mișcare (mers, alergare, oprire, sărituri), cât și verbale (citire
de poezie, frământări de limbă, răspunsuri la întrebări, pronunția cuvintelor, silabelor).
Materialul verbal se prezintă oral pentru a diferenția, percepe și reproduce diverse ritmuri,
accente și intonație.
În conformitate cu principiul analitic-sintetic de însușire/învățare a pronunției, exercițiile
axate pe cuvânt se combină cele de analiză fonetică (silabe, sunete). Drept material didactic
servesc exercițiile cu sunete, silabe, cuvinte, precum și expresii, fraze, frământări de limbă,
numărători, texte scurte și poezii.
Materialul didactic verbal este obișnuit, uzual, pentru copii și accesibil lexical, satisface
obiectivele fonetice ale lecției. Materialul didactic verbal se pronunță și este însoțit de mișcări,
ocupă o parte a lecției de ritmică fonetică. Restul timpului este alocat pentru fixarea și
consolidarea materialului/informației pe etape - întâi cu mișcări, apoi fără ele. Scopul ultimei
etape este automatizarea abilităților dobândite în condiții apropiate vorbirii independente.
Materialul didactic verbal este folosit atât pentru remedierea pronunției, cât și pentru formarea
percepției auditive.
Toate exercițiile se realizează prin metoda imitației. Materialul verbal nu este cunoscut
elevilor. În timpul lecției, elevii și profesorul stau în cerc. Ei văd bine profesorul, se mișcă și
imită materialul verbal sincronizat cu profesorul. Demonstrația și repetările multiple stimulează/
motivează elevul spre imitația corectă.
Dacă în decursul lecției/ activității, anumite elemente nu sunt însușite de către unii
elevi/copii, atunci cu ei se desfășoară activități individuale, pentru o mai detaliată pregătire și
consolidarea pronunției corecte. Fiecare surdopedagog, coordonează lecții individuale și e
obligat să stăpânească metodologia ritmicii fonetice.
Ritmica fonetică este realizată de psihopedagogul special, care trebuie să poată efectua
corect și frumos diverse mișcări ale corpului, brațelor, picioarelor, capului [4]:
- să se miște ritmic și frumos sub acompaniament muzical, cât și fără;
- să poată combina mișcările cu muzica în ritm diferit;
- să observe și să poată corecta natura mișcărilor copiilor/elevilor;
- să persevereze în realizarea exactă a mișcărilor proprii și ale copiilor/elevilor;

243
 - să sesizeze neajunsurile în pronunția elevilor și să le poată corecta;
- sa folosească vocea cu înălțime și putere normală atât când oferă instrucțiuni, cât și în
predarea materialului verbal.
În toate cazurile, limbajul și vorbirea profesorului ar trebui să servească drept model, să
fie structurată corect din aspect fonetic/fonologic și să aibă coloratură emoțională plăcută.
Din multitudinea materialului didactic dedicat ritmicii fonetice, profesorul alege
exercițiile pe care le consideră mai potrivite, respectând principiile didactice, particularitățile de
vârstă și abilitățile actuale ale copilului.
Mișcările copiilor care însoțesc pronunția sunetelor și silabelor la lecțiile/activitățile de
ritmică fonetică se caracterizează prin trei elemente principale: tensionare (încordare),
intensitate, durată [4].
Încă de la începutul activităților de ritmică fonetică, copiii trebuie să fie instruiți în
reglarea conștientă a mișcărilor atunci când efectuează exerciții care însoțesc producerea de
sunete și silabe cu aceste sunete. Toate pozițiile de realizare a mișcărilor ce însoțesc producerea
sunetelor au fost elaborate de către autorii Vlasova T.M. și Pfafendrodt A.N. [4].
Mișcările care însoțesc pronunția vocalelor și a consoanelor și a silabelor cu aceste sunete
demarează din trei poziții inițiale (P.i.), fundamentale [4]:
1. în picioare, picioarele împreună, brațele flexate la nivelul pieptului, coatele în jos. Din
această poziție, încep mișcările pentru aproape toate sunetele, cu excepția – i, c, l, r.
2. în picioare, picioarele împreună, brațele flexate la nivelul coatelor și ridicate până la
nivelul umerilor lateral. Cu această P.i. încep mișcările pentru sunetele - i, c, l.
3. în picioare, picioarele împreună, brațele întinse în față la nivelul pieptului. Aceasta este
P.i. pentru sunetul - r.

3. Câteva modele ilustrative de pronunție a sunetelor însoțite de mișcări

Litera/sunetul А

P.i. 1. Inspir, brațele întinse în sus și lateral, simultan cu pronunția îndelungată a

sunetului A_____.
Mișcarea se caracterizează prin: fără încordare musculară; prin intensitate - slabă; durată -
lungă.
О

P.i. 1. Inspir, extindeți brațele lateral cu o mișcare apăsată simultan se pronunță O____.
Mișcarea este ușor tensionată, slabă și prelungită.
U

244
 P.i. 1. Inspir, cu o mișcare apăsată, întindeți brațele înainte pronunțând U__.
Mișcarea este încordată, slabă, prelungită
I

P.i. 1. Inspir, mâinile se ridică în sus în timp ce pronunți I___.

Mișcarea este tensionată, slabă și prelungită.
Ă

P.i. 1. Inspir, mâinile în față lateral, simultan se pronunță Ă____.

Mișcarea este încordată, slabă și prelungită.
Î

P.i 1.Cu o mișcare indicativă (bruscă), aruncați dreapta, apoi mâna stângă înainte și
lateral, simultan pronunțând silaba - Tî____.
Mișcarea este încordată, puternică, scurtă.
Е

245
 P.i. 1. Degetele sunt la nivelul gurii. Cu o ușoară mișcare a mâinilor, se deschid palmele
de la gură înainte spre lateral, pronunțând E___.
Mișcarea este încordată, slabă, alungită.

Constrictive sonore
Z

P.i.1. Se descriu cercuri mici în aer cu mâinile, simultan se pronunță Z___.

Mișcarea este tensionată, puternică, alungită.
J

P.i.1. Se descriu în aer cu mâinile mișcări în zig-zag orientate în față, simultan se

pronunță J____.
Mișcarea este intensă, puternică, alungită.
V

P.i. Se ridică degetele mâinilor la gură, apoi alternativ cu mișcări line se îndepărtează
mâna dreaptă, apoi stânga, simultan se pronunță V___.
Mișcarea este ușor încordată, slabă, alungită.

246
 Sonore
M

P.i.1. Se ridică degetele la nas, apoi se desfac brațele în față și lateral, cu mișcări line,
simultan se pronunță M____.
Mișcarea este ușor încordată, slabă, lungă.
N

P.i.1. Se ridică degetele la nas, apoi se desfac brațele lateral, cu mișcare moderat de
rapidă, simultan se pronunță N___.
Mișcarea este ușor încordată, slabă, alungită.

Notă: observație metodologică foarte importantă. Dacă copilul are nazalitate la pronunția
izolată a vocalelor, atunci exercițiile trebuie să fie executate îmbinând vocalele cu consoanele, de
exemplu, pa, po etc.
3. Concluzii

Ca urmare a celor prezentate, putem afirma că profesionalismul pedagogului care lucrează

cu acești copii este important în dobândirea unor mai bune abilități de pronunție și de vorbire, în
general. Practica constantă poate duce la rezultate benefice în evoluția copilului.

Bibliografie

1. Olărescu V.(2008), Logopedia. Perspectiva diagnosticului logopedic. Chișinău

2. Логопедия. подред. Л. С. Волковой. М., 1989
3. Максимов И. Фониатрия. М., 1987
4. Власова Т.М., Пфафенродт А.Н. Фонетическаяритмика: Пособиедляучителя. М.,
1996

247