Termenul 

„workaholic” a fost inventat pentru prima dată în 1971,
de către psihologul american Wayne E. Oates în cartea sa Confessions of a Workaholic: The
Facts About Work Addiction. Conform definiției sale
a workaholismului, este „constrângerea sau nevoia incontrolabilă de a lucra neîncetat”.
Dar și alți cercetătorii și-au propus să explice în continuare termenul:
 ca o dependență de muncă (Ng, Sorensen & Feldman, 2007; Porter, 2006; Robinson,
2000), 
 o patologie (Fassel, 1990), 
 un model de comportament care persistă în mai multe setări organizaționale (Scott,
Moore & Miceli, 1997) 
  un sindrom alcătuit dintr-o dorință ridicată, implicare ridicată în muncă și plăcere scăzută 
la muncă (Aziz & Zickar, 2006).
În cultura populară,„workaholism” este un cuvânt la modă folosit adesea pentru a descrie devota
mentul față de muncă într-o lumină pozitivă – definindu-se
ca dependenți de muncă, oamenii cred adesea că își arată pasiunea pentru locurile lor de muncă.
 Însă, ar trebui  echivalată  dependenta de muncă cu o
mare etică a muncii - să muncim din greu, să fim dedicați muncii, să ne iubim locul de m
uncă sau să muncim ocazional ore lungi pentru a depăși un termen limită.
 Workaholismul, sau dependența de muncă, este de fapt o problemă gravă care poate duce
la epuizare în carieră sau la suprasolicitare la probleme grave
de sănătate - chiar și la moarte.

Ce NU este dependenta de munca?

S-ar putea să credeți că sunteți un dependent de muncă, dar poate că sunteți doar un
muncitor din greu, cu o etică bună în muncă și implicare în muncă, care lucrează ocazional
ore lungi. Există diferențe și iată care sunt acestea.

A fi dependent de muncă vs a munci din greu

Potrivit unui articol BBC, principala diferență între dependenții de muncă și oamenii care „doar”
muncesc din greu este ocuparea.
Și anume, oamenii care muncesc din greu sunt concentrați pe o anumită prioritate pe care trebuie
să o termine înainte de un termen limită, așa că depun ore și efort în plus. După aceea, ei revin la
rutina lor normală de lucru. Dar, dependentii de muncă muncesc din greu pentru că trebuie să se
simtă ocupați – dacă nu se gândesc în mod constant, își fac griji și se concentrează asupra
muncii, se simt vinovați și nesiguri. Potrivit lui Julian Gordon, autorul postării pe LinkedIn High
Performers vs. Workaholics: 7 Subtle Differences , această nesiguranță provine de la workahoics
înșiși, care nu reușesc să înțeleagă:

Valoarea reală pe care o reprezintă pentru organizația pentru care lucrează Importanța reală pe
care o au în organizațiile lor Deci, acești dependenți de muncă încearcă să compenseze lipsa lor
percepută de valoare și importanță fiind ocupați. Gordon subliniază că astfel de lucrători „cred
că, cu cât sunt mai ocupați, cu atât trebuie să fie mai importanți”. Cei care nu sunt dependenti de
muncă încetează să muncească din greu odată ce ajung la succes la obiectivele lor. Dar, pentru
dependentii de muncă, suficient nu este niciodată suficient - scopul nu este niciodată pe deplin
atins și nu simt niciodată sentimentul de realizare care vine cu succesul obiectiv.
Simptomele unei dependențe de muncă includ:

petrece ore lungi la birou, chiar și atunci când nu este nevoie

pierderea somnului pentru a se angaja în proiecte de muncă sau pentru a finaliza sarcini

este obsedat de succesul în muncă

are o teamă intensă de eșec la locul de muncă

este paranoic în privința performanței profesionale

dezintegreaza relaţiile personale din cauza muncii

are o atitudine defensivă față de ceilalți cu privire la munca lor

foloseste munca ca o modalitate de a evita relațiile

luccreaza pentru a face față sentimentelor de vinovăție sau depresie

lucreaza pentru a evita să se confrunte cu crize precum moartea, divorțul sau problemele
financiare
Ce sacrifică pasionații de muncă pentru muncă?

O modalitate suplimentară de a recunoaște dependenta de muncă este să te gândești la ceea ce

ești dispus să sacrifici pentru muncă.

Un sondaj U.S.A Today, care a acoperit perioada dintre 1987 și 2008, a identificat ceea ce
oamenii sacrifică pentru a rămâne în fruntea muncii lor și pentru a menține sentimentul de
ocupare.

Aproximativ 56% dintre respondenți au citat „somnul” drept activitatea numărul unu pe care o
sacrifică pe altarul workaholismului. Recreerea (52%) și hobby-urile (51%) au urmat
îndeaproape, ca activitățile care au ocupat locurile doi și trei. Socializarea este, de asemenea,
afectată: până la 44% dintre respondenți au declarat că sacrifică timpul cu prietenii, în timp ce
30% dintre respondenți au declarat că sacrifică timpul în familie.

30
56

44

52
51

Somnul Recreere Hobby-urile

Socializarea(prieteni) Socializarea(familie)

Efectele workaholismului asupra muncii, familiei și rezultatelor individuale

Potrivit unui rezumat științific publicat pe Asociația Americană de Psihologie, iată ce efect are
dependenta de muncă asupra muncii, familiei și rezultatelor individuale:

Efectul asupra rezultatelor muncii

 Satisfacția în muncă începe să scadă.

 Comportamentele de muncă contraproductive, stresul la locul de muncă, dar și
perspectivele de carieră încep să crească.
 Nu există o corelație semnificativă între dependenta de muncă și performanța la muncă.
Efectul asupra rezultatelor familiei

 Satisfacția familiei începe să scadă.

 Nemulțumirile conjugale și conflictele dintre muncă și viață încep să crească.
 Nu există o corelație semnificativă între satisfacția relației și dependenta de muncă.

Efectul asupra rezultatelor individuale

 Satisfacția vieții, sănătatea fizică și sănătatea emoțională încep să scadă.

 Șansa de epuizare începe să crească, alături de epuizarea emoțională, cinismul și
depersonalizarea.
 Nu există o corelație semnificativă între eficiența profesională și dependenta de muncă.

După cum arată aceste date, dependenta de muncă face ca aspectele personale ale vieții să
scadă, în timp ce aspectele profesionale ale vieții rămân în mare parte neafectate. Și anume,
deși perspectivele de carieră sunt susceptibile să crească, performanța în muncă și eficiența
profesională, alte motivații probabil importante pentru munca compulsivă, nu sunt
susceptibile să se îmbunătățească.