Farcasi Michele Ce este speranta ? Speranța este o virtute supranaturală, prin care așteptăm cu mare încredere toate câte ni le-a făgăduit Dumnezeu prin Isus Cristos și anume: • viața veșnică • învierea din morți • iertarea păcatelor • și alte haruri necesare vieții noastre spirituale. Speranta Când vorbim despre speranță în general (ca și în "Am speranța că nu va ploua azi"), înțelegem doar așteptarea sau dorința pentru ceva bun, care este cu totul diferit de virtutea teologică a speranței. speranța nu implică credința că mântuirea este ușoară; de fapt, exact opusul. Avem speranță în Dumnezeu pentru că suntem siguri că nu putem obține mântuirea pe cont propriu. Harul lui Dumnezeu, dat în mod liber nouă, este necesar pentru ca noi să facem ceea ce trebuie să facem pentru a realiza viața veșnică. Această virtute trebuie să fie puternică, rezistentă în fața încercărilor la care este supus creștinul, răbdătoare și manifestată prin fapte. În acest sens, creștinul merge pe urmele fraților Macabei care au murit pentru poporul și religia lor cu speranța în viața veșnică. Creștinii se mai aseamănă cu sfântul Ștefan care, cu speranța învierii, a îmbrățișat martiriul. De multe ori în viaţă, se pare că ne învârtim în jurul nostru. Ne punem încrederea doar în noi şi astfel îi luăm locul lui Dumnezeu. Uităm că El conduce lumea. Cât este de important să ne aducem aminte că „dacă Domnul nu construieşte casa, în zadar se trudeşte ziditorul” (Ps 126,1), dar şi de cuvintele lui Isus: „căci fără de mine nu puteţi face nimic” (In 15,5), şi să ne încredinţăm cu totul Lui.
Tocmai în momentele dificile avem posibilitatea de a
vedea în cine/ce ne punem încrederea, în ce/cine sperăm: în noi, în lucruri, sau în Dumnezeu. Dacă avem credinţă, dacă în viaţa noastră Dumnezeu joacă un rol important, dacă ne încredinţăm Lui, atunci începem să trăim cu speranţă. Moartea Sfantului Stefan