Perspectiva care poate schimba suferința

Suferința este cea care ne schimbă perspectiva.

La fel cum ochii noștri naturali nu pot vedea la fel de bine în

întuneric, tot așa în suferință ne luptăm să vedem dincolo de
nevoile noastre urgente. Totul pare neclar – cu excepția
problemelor noastre, care par disproporționat de clare și intense.
Este nevoie de ochii credinței pentru a vedea dincolo de
împrejurările noastre actuale, și să ne îndreptăm către prezența și
purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

A vedea cu ochii credinței necesită disciplină; disciplină în privința

lucrurilor asupra cărora ne concentrăm. Recent, am făcut o
fotografie în modul portret pe telefonul meu și am observat că ceea
ce am focalizat era remarcabil de viu și clar, în timp ce împrejurimile
erau neclare și estompate. Abia am reușit să identific ceea ce era în
fundal. Același lucru este valabil în suferință. Indiferent care sunt
lucrurile asupra cărora ne concentrăm, ele ne vor capta atenția, iar
restul le vom trata ca dispărute în fundal.

Privind prin alte lentile

Când Dumnezeu i-a adus pentru prima dată pe israeliți la granița

țării făgăduite, Moise le-a dat sarcină să exploreze teritorul.
Iscoadele s-au întors după patruzeci de zile, recunoscând că țara
era una în care curgea lapte și miere, dar ei și-au concentrat atenția
asupra uriașilor care au locuit acolo (Numeri 13:31-33).
Promisiunile lui Dumnezeu cât și purtarea Sa de grijă au dispărut
undeva în fundal, iar oamenii au căzut în mrejele fricii.

Patruzeci de ani mai târziu, Iosua i-a condus pe israeliți la granița

țării promise, având de înfruntat și mai multe obstacole. Aceiași
giganți locuiau teritoriul, dar acum trebuiau să treacă râul Iordan
ieșit din matcă și să cucerească prima așezare fortificată. Acum,
poporul nu a mai ezitat și nici nu a menționat că ar fi vrut să se
întoarcă. Israeliții s-au concentrat pe Dumnezeu, căpătând curaj.
Și-au încredințat viața în mâna Lui, că El va fi cu ei, iar obstacolele
au dispărut în fundal. În loc să privească prin lentilele fricii, ei au
privit prin lentilele credinței, fiind preocupați de prezența, protecția și
purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

Credința ne permite să vedem mult dincolo de perspectiva noastră

naturală, oferindu-ne o asigurare asupra celor ce le sperăm, dar pe
care încă nu le putem vedea cu ochii noștri fizici (Evrei 11:1).
Această capacitate de a vedea spiritual este un dar de la
Dumnezeu și, prin intermediul lui, vedem viețile noastre prin lentile
diferite. Dar de ce avem nevoie de această perspectivă? Când
Dumnezeu ne deschide ochii, ce putem vedea?

Arată-ne minunile Tale

Scriptura prinde viață și capătă înțeles atunci când Dumnezeu ne

luminează. Biblia este inspirată de Dumnezeu și avem nevoie de
Duhul Său pentru a o înțelege (1 Corinteni 2:14). Putem cerceta și
analiza Scriptura, ori chiar să citim originalul în ebraică și în greacă,
dar dacă Dumnezeu nu ne revelează adevărul, nu-l vom putea
vedea.

Unul dintre modurile în care putem să începem să vedem lucrurile

spiritual este să ne rugăm: “Deschide-mi ochii, ca să văd minunile
din Legea Ta” (Psalmul 119:18). La fel cum Domnul Isus cel înviat
le-a deschis mințile ucenicilor pe drumul către Emaus pentru a
înțelege Scriptura (Luca 24:45), Dumnezeu poate face același lucru
și pentru noi. Biblia trece de la simple cuvinte scrise pe o pagină la
cuvinte însuflețite de Duh, care ne transformă – cuvinte care dau
viață sufletelor noastre, care ne oferă înțelepciune și bucurie și ne
ajută să vedem lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. Chiar și atunci
când ne simțim ca și cum am zăcea în praf, Cuvântul lui Dumnezeu
ne poate da viață din nou.

PROTECȚIA LUI DUMNEZEU

Atunci când Dumnezeu ne înviorează, ochii noștri spirituali pot

vedea protecția Lui, pe măsură ce privim către sferele cerești. Chiar
dacă ne simțim singuri, depășiți de problemele și înconjurați de
dușmani, putem fi siguri că, în Hristos, armatele cerului sunt cu noi.
Când Elisei și slujitorul său au fost înconjurați de armata siriană,
Elisei s-a rugat ca ochii slujitorului său să fie deschiși. Și când s-au
deschis, slujitorul a văzut că dealurile erau pline de cai și care de
foc. Tărâmul ceresc îi înconjura, iar amândoi au știut că erau mai
mulți cu ei decât împotriva lor (2 Împ. 6:15-17).

La fel, atunci când avem credință că ajutorul ceresc ne înconjoară,

realitatea aceasta poate schimba modul în care înfruntăm bătăliile,
fie că ne luptăm împotriva oamenilor ostili sau suntem singuri în
camerele noastre. Oriunde ne aflăm, nu suntem cu adevărat
singuri.

PURTAREA DE GRIJĂ A LUI DUMNEZEU

Acum, pe lângă protecția Sa, Dumnezeu ne mai deschide ochii și

ca să vedem purtarea Sa de grijă chiar în fața noastră. Când Agar a
fost alungată împreună cu fiul ei Ismael, și li s-a terminat apa, a
început să plângă deoarece se temea că Ismael va muri. Atunci
Dumnezeu i-a deschis ochii să vadă o fântână cu apă care avea să
le poarte de grijă (Geneza 21:19), cel mai probabil amintindu-i de
anii trecuți când declarase: “Tu ești Dumnezeul care mă vede… Cu
adevărat, aici am văzut pe Cel care are grijă de mine” (Geneza
16:13). Agar a înțeles că Dumnezeu vede și ne poartă de grijă,
chiar și atunci când nu avem resurse. Capacitatea de a recunoaște
purtarea de grijă a lui Dumnezeu este un dar, astfel încât cei care
nu se încred în El, pot să nu vadă binecuvântările chiar și atunci
când ele se întâmplă.

PREZENȚA LUI DUMNEZEU

Poate că cel mai mare dar în ce privește capacitatea de a vedea

spiritual, este să recunoaștem prezența lui Dumnezeu. Iacov s-a
luptat cu Dumnezeu, inițial neștiind Cine era, dar realizând în cele
din urmă că a fost față în față cu Dumnezeu (Geneza 32:30).
Această întâlnire l-a schimbat pe Iacov pentru totdeauna –
lăsându-l cu un mers șchiopătat, dar mai important, cu o credință
care nu s-a întors niciodată înapoi. După ce Îl vedem pe
Dumnezeu, la fel ca Iacov, nu vom mai fi niciodată aceiași.

Chiar dacă știm în mod intelectual că Dumnezeu este întotdeauna

cu noi, trebuie să fim conștienți de prezența Lui și atenți pentru a-L
vedea. Semnele iubirii Lui sunt pretutindeni, dar trebuie să le
conștientizăm în părtășie cu El. Uneori, poate fi la fel de simplu ca
și atunci când observăm înțelepciunea pe care am primit-o, pentru
că am cerut-o. Sau, ca și atunci când experimentăm o stare de
confort lăuntric inexplicabil, pe care am primit-o, pentru că am
cerut-o. Sau ca și acel apel telefonic neașteptat care vine imediat
după ce am terminat să ne rugăm. Când facem legătura între
aceste daruri și prezența lui Dumnezeu din viața noastră, putem
transforma suferința noastră. Atât Maria Magdalena la mormânt, cât
și ucenicii de pe drumul către Emaus erau deznădăjduiți și
descurajați până când L-au recunoscut pe Isus, și abia apoi au fost
umpluți de bucurie și pace. La fel se întâmplă și cu noi. Știind că
Dumnezeu este cu noi, nu doar intelectual, ci și experimental, poate
schimba radical modul în care ne simțim în mijlocul suferinței
noastre.

Perspectiva care schimbă suferința

Când ne întoarcem înspre Dumnezeu, El ne deschide ochii și ne
arată comorile ascunse în întuneric, pentru ca noi să-L cunoaștem
(Isaia 45:3). Dar deoarece vederea noastră este limitată în
întuneric, trebuie să fim hotărâți în privința locului pe care îl fixăm
cu privirea. Dacă privim viața prin lentilele durerii și descurajării, ne
vom concentra asupra tuturor lucrurilor greșite și dificile. Vom vedea
mai mult problemele noastre decât purtarea de grijă a lui
Dumnezeu. Vom vedea mai mult singurătatea noastră decât
prezența lui Dumnezeu în și cu noi. Vom fi obsedați mai mult de
temerile noastre decât de promisiunile lui Dumnezeu.

Prin ce lentile privești viața ta? Îi ceri lui Dumnezeu o capacitate de

a vedea supranatural, pe măsură ce te concentrezi asupra Lui? Te
uiți la obstacolele din fața ta sau privești la Dumnezeu, care poate
muta munții? Te încrezi în capacitatea ta de a rezolva situația sau te
încredințezi lui Dumnezeu care poruncește răsăritul? Te concentrezi
pe ceea ce nu ai sau ești centrat pe faptul că Dumnezeul nostru
deține vitele de pe o mie de dealuri?

Lucrurile la care ne uităm și asupra cărora ne concentrăm ne vor

schimba. Pe măsură ce privim la Domnul Isus, El ne va transforma
(2 Corinteni 3:18), dar dacă ne concentrăm pe temerile noastre,
acestea ne vor înghiți. Dacă punem dragostea neclintită a lui
Dumnezeu înaintea ochilor noștri (Psalmul 26:3), vom vedea
prezența Lui, protecția și purtarea Sa de grijă mai mult decât vedem
problemele noastre. El ne va încânta cu Scriptura chiar și în cel mai
adânc necaz. Ne vom odihni sub protecția Lui, știind că merge
înaintea noastră și va lupta pentru noi. Vom vedea purtarea Sa de
grijă minunată, trimițând mană din cer și apă din stâncă. Vom ști că
El este cu noi, deoarece ochii noștri spirituali Îl vor vedea pe
Învățătorul nostru (Isaia 30:20).

Și pe măsură ce vom umbla prin credință și nu prin vedere,

bazându-ne pe ceea ce știm că este adevărat și nu pe ceea ce
vedem, nu vom fi dezamăgiți. “Pentru că nu ne uităm la lucrurile
care se văd, ci la cele care nu se văd. Lucrurile care se văd sunt
trecătoare, dar cele care nu se văd sunt veșnice” (2 Corinteni 4:18).