AER. APA.

SOL

O prezentare a substantei care formeaza

mediul inconjurator si cum le putem
proteja.
 AERUL
Aerul formeaza invelisul gazos al pamantului, numit atmosfera.
Compozitia aerului a fost determinata de chimistul francez Antoine
Lavoisier.Acesta a calculat urmatarele procentaje:
• Azot(N)-78%
• Oxigen(O2)-21%
• Dioxid de carbon(CO2)-0,04%
• Argon(Ar)-0,9%
• Altele(H,He,CH4,etc…)
Aerul este indispensabil vietii.Aproape toate fiintele de pe Pamant au
nevoie de aer pentru a pute trai.
Rolurile aerului:
A.Mentinerea vietii pe Pamant-plantele consuma CO2,oamenii si
animalele consuma O2 si elimina CO2
B.Industria metalurgica: Furnizor de oxigen in procesele de ardere.
 APA
Apa este o substanta inodora, insipida, incolora.
Apa este o substanta absolut indispensabila vietii pe
Pamant. Aceasta este un compus chimic al
hidrogenului si al oxigenului,avand forma chimica
bruta H2O.Apa formeaza invelisul pamantului
cunoscut ca hidrosfera.
Pe Pamant,apa este prezenta in toate starile de
agregare:lichid,solid si gazos.Apa sarata este prezenta in mari si
oceane.Apa dulce in stare solida se gaseste in calote
glaciare,aisberguri ,ghetari,Zapada,dar si ca precipitatii solide,sau
ninsoare.Apa dulce in stare lichida se gaseste in ape
curgatoare,statatoare,ploi si ape freatice sau subterane.Apa in stare
gazoasa este prezenta in atmosfera ,alcatuiind norii sau fiind difuzata
in aer formand umiditatea aerului. Apa care este potrivita consumului
uman se numeste apa potabila.Apa acopera 71%din suprafata
Pamantului.
 Circuitul apei in natura
Circuitul apei in natura este procesul de circulatie continua a apei in cadrul
hidrosferei.In cadrul acestui proces, apa trece prin toate starile de
agregare procesul are urmatoarea succesiune de pasi:
• Apa freatica iese la suprafata si se scurge in ape curgatoare impreuna cu
apele provenite de la topirea zapezilor si cu precipitatii.
• Apele curgatoare se varsa intr-o apa statatoare
• Apa de la suprafata se evapora si ajunge in atmosfera .
• Vaporii di atmosfera cad pe suprafata pamantului sub forma de
precipitatii.
 SOLUL
Solul este partea superioară, afânată, a litosferei, reprezentând stratul superficial al
Pământului în care se dezvoltă viața vegetală. Stratul fertil al solului conține nutrienți și este
alcătuit din humus și din loess. Un sol care nu are o cantitate suficientă de nutrienți se
numește oligotrofic.
Știința care se ocupă cu geneza, evoluția, structura și distribuția solurilor se numește
pedologie.
Tipuri de soluri:
• sol aluvionar - Tip de sol cu o structură foarte variată ce apare pe luncile inundabile. Sunt
soluri foarte productive, bogate în nutrienți.
• sol azonal - Soluri de evoluție incipientă, formate pe depozite recente, răspândite pe mici arii.
• sol calcimorfic - Tip de sol aflat deasupra unui strat bogat în calciu.
• sol hidromorfic - Tip de sol ale în care se regăsește o cantitate abundentă de apă.
• tundră - Se găsesc în zona de tundră, și sunt sărace în humus.
• cenușii - Se găsesc în puținele locuri din deșert în care vegetația este prezentă, grosime foarte
mică.
• roșii - Se găsesc în zonele subecuatoriale unde se dezvoltă savanele, ele au o fertilitate bună
dar se degradează repede.
• laterice - Se găsesc în zonele ecuatoriale, sărace în humus, culoare roșie.
 POLUAREA
Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale
care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția
naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în care trăiesc).
Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al
cauzelor naturale, cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a
substanțelor poluante provine din activitățile umane. Se disting
următoarele categorii de poluari:
1. poluarea fizică (incluzând poluarea fonică și poluarea radioactivă)
2. poluarea chimică (produsă de diverse substanțe eliberate în mediu sub
formă gazoasă, lichidă sau de particule solide)
3. poluare biologică (cu germeni patogeni, substanțe organice putrescibile
etc.)
Exista 2 tipuri de poluanti:
• Poluanții biodegradabili:sunt substanțe, cum ar fi cele
conținute în apa menajeră, care se descompun rapid prin
unele procese naturale. Acești poluanți devin o problemă
când se acumulează mai rapid decât pot să se descompună.
• Poluanții nedegradabili :sunt substanțe care nu se
descompun, sau se descompun foarte lent, în mediul natural.
Odată ce apare contaminarea, este dificil sau chiar imposibil
să se îndepărteze acești poluanți din mediu. Compușii
nedegradabili și materialele radioactive pot să ajungă la nivele
periculoase de acumulare și pot să urce în lanțul trofic prin
intermediul animalelor.