Informatica medicală.

Noțiuni
de bază

Munteanu Ion,
Asistent universitar
 Noțiuni generale
• Informatica este știința care studiază prelucrarea automată a informațiilor.
• Datorită dezvoltă rii domeniului IT au fost înlesnite:
– Transmiterea informației;
– Codificarea informației;
– Procesarea informațiilor;
– Etc.
Informatica medicală este o disciplină tâ nă ră , termenul apă râ nd în cursul
anilor ’60. În conceptul inițial informatica medicală cuprindea programele
de calculator cu aplicabilitate în domeniul medical. Progresul tehnic rapid a
ară tat însă că , pentru aceleași aplicații, atâ t programele câ t și suportul fizic
se schimbau; ceea ce ră mâ nea la fel era modul în care era prelucrată
informația.
Informatica medicală se ocupă de calculatoare tot atâ t de mult câ t se
ocupă cardiologia de stetoscoape
 Informatica

• Informatica a apă rut o dată cu elaborarea

calculatorului.
• Domeniile în care se aplică pe larg informatica sunt:
– Logica matematică (teoria demonstrației, etc.);
– Lingvistica matematică și analiza numerică
(algoritmi);
– Organizarea informațiilor (structuri de date);
– Legă tura între arhitectura calculatorului și
modele de prelucrare a informațiilor

3
 La ce ne ajută informatica?

• Organizarea informațiilor,
• Stocarea informațiilor,
• Procesarea informațiilor,
• Transmiterea informațiilor,
• Recuperarea informațiilor într-o formă
accesibilă ,
• Configurarea de echipamente, pentru a
asigura funcțiile de mai sus
4
 Cantitatea de informație

• Pornind de la proprietatea fundamentală a informației, cea de a

înlă tura o nedeterminare, se consideră că informația primită este
invers proporțională cu probabilitatea de apariție a evenimentului:
dacă se va întâ mpla un eveniment cu probabilitate mare, informația
primită este mică ; în schimb primim o informație “mai mare” dacă
apare un eveniment mai rar.
• Cantitatea de informație eliberată de un eveniment a că rui
probabilitate este pi:
• Ii=-log2pi
• Pe baza acestei relații stabilește unitatea de mă sură pentru
cantitatea de informație, numită bit (de la BInary digiT).
• Definiție: Un bit este cantitatea de informație primită câ nd se
înlă tură o nedeterminare de ½.

5
 Transmiterea informației

• Transmiterea informației presupune o sursă a informației

(emiță tor E) și un destinatar (receptor R). Spațiul dintre S și
R reprezintă canalul de comunicație (C). Pe canalul de
comunicație pot să apară diverse zgomote care perturbă
sistemul de comunicație afectâ nd calitatea transmisiei:

C
S R
Canalul de comunicație
Sursă (emiță tor) Destinatar (receptor)

N
Perturbații (zgomote)

6
 Transmiterea informației

• În cadrul sistemelor de comunicați se utilizează unii termeni specifici:

– mesaj – un termen pe care îl folosim câ nd ne referim la conținutul informațional
al transmisiei;
– semnal – suportul fizic care transportă mesajul (sunet, curent electric etc.).
Pentru diminuarea efectelor perturbațiilor sau pentru a asigura transmiterea
mesajului la distanțe foarte mari, se introduc pe canalul de transmisie niște
dispozitive numite traductori. Un traductor schimbă suportul fizic al unui semnal.
De exemplu, în cazul unei convorbiri telefonice, microfonul este traductorul
localizat lâ ngă emiță tor, transformâ nd sunetele (variații ale presiunii aerului) în
variații ale unui curent electric. Canalul de comunicație este reprezentat de
firele telefonice. La destinatar un alt traductor, casca telefonică , transformă
variațiile curentului electric în vibrații ale unei membrane elastice generâ nd astfel
sunete. S T C T R

S – emiță tor
T – traductor
N
C – canal de comunicație
R – receptor 7
N - zgomot
 Transmiterea informației
• Există și alte dispozitive ce pot fi utilizate în sisteme de comunicație, de ex. modem-ul.
Denumirea modem provine de la modulator/demolator. Modemul este un dispozitiv
care asigură modularea semnalului, adică suprapunerea semnalului real peste un semnal
purtă tor (undă purtă toare) care are caracteristici încâ t se diminuează efectul
perturbațiilor (de ex. perturbațiile uzuale, de joasă frecvență, sunt eliminate dacă unda
purtă toare are frecvență înaltă ).
• O altă transformare pe care o putem aplica semnalului pentru transmisie este
codificarea. Mesajul este compus uzual dintr-o succesiune de simboluri. Totalitatea
simbolurilor utilizate pentru a compune un mesaj se numește alfabet. Simbolurile
alfabetului se mai numesc “litere”, iar cu literele putem construi cuvinte. Totalitatea
cuvintelor cu sens reprezintă un dicționar, iar precizarea sensului cuvintelor se numește
semantică . Cu ajutorul cuvintelor se pot construi propoziții; regulile de construcție a
propozițiilor se numește sintaxă . Un dicționar împreună cu semantica și o sinteză
reprezintă un limbaj. Noi folosim uzual pentru comunicație limbaje naturale, dar există
posibilitatea utiliză rii unor limbaje formale sau artificiale. Diferitele componente ale
sistemului de comunicație pot folosi diferite alfabete sau dicționare. Transpunerea unui
mesaj dintr-o formă ce utilizează un alfabet într-o formă în alt alfabet, cu anumite reguli
de corespondentă se numește codificare. Operațiunea inversă se numește decodificare.
Transpunerea unui mesaj dintr-un limbaj în altul se numește traducere.
• Există o capacitate limitată de transmisie a informației pe canalul de comunicație, numită
viteză de transmisie, mă surată în bit/secundă . 8
 Exemple de transmisie
a informației în materie vie

• Codul genetic. Informația privind structura proteinelor ce pot fi sintetizate este stocată în
molecula de ADN din nucleu. Acizii nucleici conțin 4 baze azotate. Proteinele sunt
formate din 20 de aminoacizi esențiali. O succesiune de 3 baze azotate din ADN se
numește codon și poartă informația pentru codificarea unui aminoacid într-o secvență
proteică . Totalitatea corespondenților între codoni și aminoacizii corespunză tori
poartă denumirea de cod genetic. Porțiunea dintr-un lanț ADN care poartă informația
pentru sinteza unei proteine se numește genă , iar ansamblul tuturor genelor unei specii
se numește genom. Genomul uman conține circa 30.000 gene.
• Codificarea informației în sistemul nervos. Pe axoni informația este transmisă printr-o
succesiune de impulsuri nervoase; fiecare impuls nervos este un potențial de acțiune
care are întotdeauna aceeași amplitudine. Unui stimul mai intens îi corespunde o rată
mai ridicată de formare a potențialelor de acțiune; spunem că pe axon informația privind
intensitatea stimulului este codificată în frecvență . La nivelul sinapselor are loc o
descă rcare a veziculelor cu mediator chimic în spațiul sinaptic, cantitatea de mediator
descă rcată fiind proporțională cu frecvența impulsurilor nervoase pe axon; spunem că
în spațiul sinaptic informația privind intensitatea stimulului este codificată în
amplitudine, aceasta fiind reprezentată de cantitatea de mediator descă rcată . La nivelul
membranei post-sinaptice, mediatorul se cuplează pe receptorii post-sinaptici, se
deschid canalele de sodiu, membrana se depolarizează și apare un potențial care se
propagă pe membrana corpului neuronal. Spunem că informația este codificată în
amplitudine, aceasta fiind reprezentată de potențialul local.
9
Purtă tori de informație

10
 Informatica medicală

• Definiție: disciplina care

studiază întregul flux al
informației medicale: generare,
achiziție, stocare, transmitere,
prelucrare și utilizare

11
 Informatica medicală

• Să încercă m să schiță m în cel mai simplificat mod actul medical primar și anume vizita
pacientului la medic. Poziția centrală în activitate medicală este ocupată de pacient.
Fă ră pacient nu există medicină ! Actorul principal al activită ții medicale este medicul,
dar în activitatea medicală sunt implicate numeroase alte persoane care aparțin așa-
numitelor “profesii aliate”. Dialogul medic-pacient începe uzual cu expunerea de
că tre pacient a motivelor pentru care s-a prezentat la medic. Această descriere
reprezintă transmiterea unor informații de la pacient că tre medic. Informațiile care se
transmit sau se utilizează într-un act medical (sau ca urmare a unui act medical)
reprezintă informația medicală . Dialogul este succedat de că tre examenul obiectiv al
pacientului, medicul colectâ nd astfel și alte informații despre pacient. Se observă că
ceste informații au un caracter individual – sunt valabile pentru acest pacient.
Aceste informații se numesc date. Uzual baza datelor se completează cu informații
provenind și din alte investigații (probe de laborator, exploră ri funcționale, radiografii
etc.). Indiferent câ t de complexe ar fi ca reprezentare, ele sunt “date”, fiind
caracteristice unui anumit individ.
• În același timp, medicul utilizează și alt fel de informații, numite cunoștințe. Acestea
au un caracter general și sunt acumulate în cursul pregă tirii profesionale precum și în
experiența sa practică . Fără aceste cunoștințe informațiile sub formă de date nu pot fi
interpretate. 12
 Informatica medicală

• Prin interpretarea datelor de că tre medic pe baza cunoștințelor sale, este

generată o nouă informație numită diagnostic. Pe baza diagnosticului, folosind
din nou cunoștințele sale, medicul stabilește un plan terapeutic pe care îl aplică
pacientului cu scopul de a îmbună tă ții starea pacientului. Urmă rirea evoluției
pacientului este însoțită de colectarea unor noi informații sub formă de date. Se
observă că se închide un ciclu al fluxului informațional în activitatea medicală ,
numit “ciclul elementar al informației medicale”

Tratament Diagnosticare

Date
Pacient Medic

Cunoștințe 13
 Tipuri de date

• Informațiile culese despre starea pacientului, adică datele, pot îmbră ca

diverse forme:
– date calitative – cu caracter descriptiv, așa cum apar în anamneză
– date numerice – forma uzuală de prezentare a rezultatelor de
laborator
– grafice – modul de înregistrare a evoluției în timp a unor mă rimi
biologice (ex.: semnalul ECG, EEG etc.)
– sunete – de ex. fonocardiograma; modul de prelucrare este
asemă nă tor cu cel al altor semnale
– imagini – radiografia, tomografia, ecografia etc.
– imagini dinamice – filme.
• Modul de achiziție, stocare și prelucrare este specific pentru fiecare tip
de date.

14
 Tipuri de cunoștințe
• Cunoștințele pot fi de mai multe feluri:
– cunoștințe explicite – care se pot formaliza, se pot exprima în propoziții,
pot fi ușor transmise pe cale orală sau scrisă
– abilită ți sau cunoștințe tacite (limba engleza - skill) – cele câ știgate prin
experiență practică (de ex. îndemâ narea unui chirurg sau a unui
dentist); nu pot fi transmise ușor.
• Operații cu informații:
• Urmă rind ciclul de viață al informației, din momentul generă rii sale pâ nă în
momentul utiliză rii, observă m că informația suferă o serie de operații:
– achiziția (colectarea) – presupune mijloace specifice tipului de informație
– stocarea – baze de date, respective baze de cunoștințe
– transmitere – că i, procedee
– prelucrare – cu o largă paletă de metode specifice, pentru a extrage
elementele esențiale în vederea interpretă rii și utiliză rii
– protecție – mă surile ce se impun pentru asigurarea integrită ții informației
stocate sau transmise, precum și a confidențialită ții acesteia
– interpretare/utilizare – pasul final, în care informația este integrată în
acțiunile specifice nivelului. 15
 Informatica medicală

• Informatica Medicală (Health Informatics): este

domeniul științific care se ocupă cu colectarea
informațiilor biomedicale, a datelor, stocarea,
extragerea și utilizarea optimă a acestora în scopul de
a rezolva problemele medicale și de a lua deciziile
potrivite, in timp cat mai scurt.
• interacționează cu toate domeniile de bază și cele
aplicate din zona științelor biomedicale și este strâ ns
legată de tehnologiile informaționale moderne, în
special cu cele de calcul și de comunicare (medical
computer science).
16
 Informatica medicală

• Informatica Medicală : este știința care utilizează

instrumente analitice în scopul de a dezvolta proceduri
(algoritmi) pentru managementul, controlul procesului
medical, luarea deciziilor dar și posibilitatea de a analiza
din punct de vedere științific informațiile medicale.
• Datele și informațiile reprezintă componentele
primare ale sistemului informațional.
• Data reprezintă o înșiruire de caractere numerice sau
alfa numerice, care au o anumită semnificație.
• Informațiile se obțin în general din prelucrarea datelor
(nu se confundă însă cu acestea).

17
 Informatica medicală
- provocări

Care sunt mijloacele prin care putem obține servicii medicale

de calitate si care sunt urmă torii pași care trebuie urmați
pentru a începe transformarea acestei viziuni în realitate?
•  Organizațiile medicale vor trebui sa investească din ce in ce
mai mult in IT
• IT are un impact important in operațiunile si managementul
organizațiilor
• Integrarea sistemelor clinice
• Stocarea, regă sirea in timp cat mai scurt și utilizarea optimă
a informațiilor biomedicale, a datelor și cunoștințelor, pentru
rezolvarea problemelor și luarea deciziilor

18
 Informatica medicală
- provocări

• Managementul sistemelor IT este complex:

– Tehnologia este recenta
– Evoluție constanta si rapida
– Dezvoltarea tehnologiilor
–  Aplicațiile sunt din ce in ce mai complexe
– Departamente specializate
– Descentralizarea în serviciile funcționale
– Importanță strategică

19
 Soluții informatice destinate
domeniului medical

• Unele dintre cele mai importante soluții de informatica

medicala, care vor ajuta la transformarea sistemului de
asistenta medicala in urmă torii 10-20 de ani sunt:
• Sisteme de Înregistrare a datelor personale de Să nă tate
(Personal Health Record Systems)
• Rețele pentru schimbul de informații destinate sistemului
medical (Health Information Exchange - HIE Networks)
• Robotica in domeniul asistentei medicale
• Tehnologii implantabile destinate domeniului medical
(Implantable Health IT Technologies)
•  Nanotehnologii și NanoMedicine

20
 Informatica medicala
– concepte

• Sistemele Integrate de Spital (Hospital information system –

HIS) sunt sisteme complete si complexe, integrate, de
informații concepute pentru a gestiona toate aspectele legate
de operațiunile din cadrul spitalului, cum ar fi cele din zona
medicala, administrativa, financiara, juridica dar și serviciile
asociate acestora care procesează datele corespunză toare.
• Abordă rile tradiționale ale acestor sisteme acoperă transferul
de date de pe suport de hâ rtie in format electronic,
managementul rezidenților, achiziția de date de pe dispozitive
mobile dar si prelucrarea si prezentarea informațiilor obținute
in formatul necesar diverselor activită ți.

21
 Informatica medicala
– concepte

• Înregistrările electronice medicale (Electronic Health Record –

EHR),
• Dosarului Electronic al Pacientului (DES),
• Fisa medicala a pacientului (Electronic Medical Record - EMR):
versiuni diferite ale sistemelor de colectare si înregistrare a datelor
pacientului
• toate reprezintă, de fapt, un mod de a accesa dosarul medical al unui
pacient printr-o interfață computerizată
• termen general care descrie sistemele de înregistrare electronica a
datelor pacientului.
• uneori termenul este extins pentru a include funcții ca istoria
medicala, medicația, intervențiile suferite de pacient, cat si alte
funcții comune.

22
 Informatica medicala
– concepte

• Există necesitatea descrierii nevoilor aplicaților de asistență

medicală pentru a face posibil schimbul de date, ce necesită
adoptarea de standarde comune convenite pentru forma și
conținutul mesajelor care sunt transmise între aplicații (Electronic
Data Interchange (EDI)).
•  HL7 – Health Level Seven – dezvoltarea standardelor internaționale
de interoperabilitate pentru sistemele de informatică medicală
– oferă un cadru (și standardele conexe) pentru schimbul,
integrarea, punerea la dispoziție (sharing) și regăsirea
informațiilor electronice cu privire la sănătate.
– versiunile 2.x ale standardelor, care susțin practica clinică și
managementul respectiv, livrarea și evaluarea serviciilor de
sănătate, sunt cele mai frecvent utilizate în lume

23
 Diagnosticare automată

• Pacientul este caracterizat de un șir de simptome (evidențiate prin

întrebă ri, semne fizice, determină ri de laborator, mă sură ri cu aparatură
de specialitate) alcă tuind un vector de observație.
• Există stabilit câ te un vector etalon atâ t pentru pacientul să nă tos câ t și
pentru fiecare afecțiune în parte.
• Pentru stabilirea unui diagnostic se face compararea (probabilistică)
cu vectorii etalon.
• Diagnosticarea asistată de calculator se realizează prin cooperarea între
calculator și medic (care alege din lista de afecțiuni oferită de
calculator).
• Sistemul expert presupune existența unui sistem automat de comparare
și a unui set (respectabil ca dimensiuni) de pacienți diagnosticați (baza de
cunoștințe). Fiecare nouă diagnosticare este adăugată în baza de
cunoștințe.

24
 Diagnosticarea medicală

Cu ajutorul senzorilor și a sistemelor de achiziție de date, instrumentația

medicală dobâ ndește și procesează datele direct de la pacient:
• măsurările fiziologice, monitorizarea pacientului în chirurgie și
unită țile de terapie intensivă ;
• măsurări primare on-line: O2 din sâ nge și conținutul de CO2, K, Na, Ca
ioni de variația pH-ului, de procesare de semnal bioelectric (exemplu
electrocardiograma),
• analiza parametrilor respiratorii;
• Pacientul fiind conectat permanent la instrumentele de
supraveghere (funcții vitale, dinamica respiratorie, fibrilația
ventriculară , aritmii) sunt prelucrate informațiile obținute, afișate
rezultatele preliminare, emise alarme precum și transmise date la
niveluri superioare.

25
 Imagistica medicală

• Instrumentația care dobâ ndește în mod

automat imagini pe bază de raze X și
ultrasunete,
• detectează și procesează contururi
(margini), suprafețe, nuanțe,
luminează ,
• ascunde zone de imagine, pentru a face
evidente zonele de interes
26
 Sănătatea publică

• Fluxul continuu de informații poate fi stocat,

procesat, organizat numai datorită informaticii;
• Evidența și prelucrarea automată a datelor medicale
din spitale;
• Centralizarea datelor din zone geografice mari prin
metode statistice;
• Costul inițial al acestor proiecte este mare, dar prin
eficiența (necesită mai puțin timp precum și personal
redus) se justifică și permite organizarea unei rețele
de nivel înalt pentru Asistența de să nă tate.

27
 Ce este un
sistem informatic?

• Definiție: un Sistem Informatic (SI) este o colecție

de resurse tehnice și umane, care asigură
depozitarea, calcul, distribuția și comunicațiile
pentru informațiile solicitate de toate sau o parte a
unei organizații.
•  O formă specială de SI este un sistem de
management al informației (MIS), care oferă
informații necesare in gestionarea unei organizații.

Date de Intrare Procesarea Date de ieșire

28
 Ce este un
sistem informatic?

• Funcționalită ți ale unui Sistem Informatic

(SI):
– Colectează intră ri
– Gestionează procese
– Stochează date
– Analizează si furnizează informații
pentru un anumit scop.
– Asigura ieșirea datelor și a informațiile
într-o forma solicitata
• Valoarea informațiilor:
–  sunt direct legate de modul în care
aceasta ajută factorii de decizie in
realizarea obiectivelor organizației lor
–  pot ajuta oamenii și organizațiile lor sa
îndeplinească sarcinile mai eficient. 29
 Sisteme Informatice.
Date și informații

• Datele sunt fapte prime sau forma neorganizata (ex:

date alfanumerice, imaginile, date audio și date
video).
• tipul de date care vor fi procesate în spitale sunt
strâ ns legate de funcțiile dintr-un spital astfel încâ t
acestea sa poată fi ulterior prezentate, interpretate
sau actualizate.
• Informația este o colecție de fapte organizate în așa
fel încâ t să aibă o valoare dincolo de faptele în sine.
• Procesul este un set de sarcini legate în mod logic.
30
 Componentele unui
Sistem Informatic?

• Hardware: echipamente utilizate in activită ți de intrare, procesare si ieșire

• Software: programele care gestionează operațiile la nivel de computer
• Bază de date: Organizarea colecției de fapte și informații, de obicei, formata din două
sau mai multor fișiere de date
• Telecomunicații, rețele, și Internet: Transmiterea electronică a semnalelor pentru
comunicații
– Rețele: conectarea calculatoarelor și a echipamentelor care să permit comunicații
electronice
– Internet: cea mai mare rețea de calculatoare din lume, formata din mii de rețele
interconectate, toate schimbâ nd informații în mod liber
–  Intranet: rețea interna care permite oamenilor în cadrul unei organizații sa facă
schimb sau sa partajeze informații și să lucreze la proiecte comune
– Extranet: rețea care permite unor entită ți din exterior, selectate, sa acceseze resursele
autorizate de intranet a unei organizații
• Oameni: Cel mai important element în cele mai multe sisteme informatice
• Proceduri: includ strategii, politici, metode și norme pentru utilizare.

31
VĂ MULȚ UMESC PENTRU ATENȚ IE!