COMPONENTE OBLIGATORII - I

Materialul nuclear (corp nuclear sau nucleoid):

- reprezintă aproximativ 10 % din volumul celulei bacteriene;
- este lipsit de membrană proprie;
- este de obicei localizat central;
- este ovalar dar poate lua forme diverse în diferite stadii de
diviziune;
- este legat de membrana citoplasmatică prin mezozomi;
- este format dintr-o singură moleculă de A.D.N. dublu catenar,
circular - un cromozom unic;
- conţine 60 % A.D.N., 30 % A.R.N. şi 10 % proteine;
- are afinitate pentru coloranţi bazofili, dar este greu de
evidenţiat datorită bazofiliei intense a citoplasmei;
- funcţii:
autoreplicarea semiconservativă;
heteroreplicarea.
 COMPONENTE OBLIGATORII - II
Citoplasma:
- se află între materialul nuclear şi membrana citoplasmatică;
- reprezintă un sistem coloidal ce conţine apă (80 %), în care
sunt dizolvate proteine, lipide, carbohidraţi cu moleculă mică,
acizi nucleici, ioni anorganici, etc.;
- este intens bazofilă, semitransparentă, omogenă la celulele
tinere şi cu condensări sau vacuolizări la cele bătrâne;
- conţine materialul nuclear şi alte structuri:
mezozomii – reprezintă invaginări ale membranei citoplasmatice;
ribozomii – reprezintă principalele elemente ale citoplasmei, sediul
sintezei de proteine structurale şi funcţionale;
incluziile – au dimensiuni, forme şi compoziţie diferită (glicogen,
lipide, amidon, volutină); sunt rezerve nutritive;
inconstant – apar la unele specii alveole cu lichid, vacuole
gazoase, plasmide, etc.;
- funcţiile citoplasmei derivă din structurile sale.
 COMPONENTE OBLIGATORII - III
Membrana citoplasmatică:
- mărgineşte citoplasma separând-o de peretele celular;
- este o membrană biologică relativ groasă (6,5-7 m), cu o
structură “în mozaic fluid”: este formată din 2 lanţuri
fosfolipidice (cu părţile hidrofobe faţă în faţă şi cu cele hidrofile
în afară) şi din proteine aflate în mare dinamică; conţine şi
cantităţi reduse de glucide, legate de proteine (glicoproteine)
sau lipide (glicolipide);
- funcţiile:
membrană biologică selectivă şi barieră osmotică – permite
transferul pasiv al substanţelor lipofile şi activ al celor lipofobe;
sediul enzimelor respiratorii – implicate în producerea energiei
prin fosforilare oxidativă; conţine dehidrogenaze, citocromi şi
alte proteine ale sistemului transportor de electroni;
sediul unor receptori de suprafaţă – este implicată în chemotaxie;
intervine în sinteze (de fosfolipide, perete celular, capsulă);
rol în diviziunea bacteriană – intervine în replicarea A.D.N.
COMPONENTE OBLIGATORII – IV
- structura membranei citoplasmatice -
 COMPONENTE OBLIGATORII - V
Peretele celular:
- este o structură rigidă ce înveleşte membrana citoplasmatică;
- conţine un component specific, numit peptidoglican, asociat cu
alte structuri, diferite la bacteriile Gram + faţă de cele Gram -:
- funcţii:
asigură forma bacteriilor;
reglează traficului molecular;
favorizează activitatea enzimatică intensă de la nivelul
membranei;
sediul unor receptori pentru bacteriofagi;
sediul unor antigene de suprafaţă;
rol în diviziunea bacteriilor;
funcţie antifagocitară;
participă la iniţierea şi reglarea sintezei componentelor bacteriene.
COMPONENTE OBLIGATORII - VI
- structura peptidoglicanului (polimer) -
 COMPONENTE OBLIGATORII – VII
- peretele celular la bacteriile gram pozitive -
 COMPONENTE OBLIGATORII – VIII
- peretele celular la bacteriile gram negative -
 COMPONENTE FACULTATIVE - I
Capsulăglicocalix:
- sunt structuri aflate la exteriorul peretelui celular prezente la
unele bacterii;
- de obicei capsula este polizaharidică, mai rar polipeptidică sau
din acid hialuronic;
- poate fi o capsulă capsulă propriu-zisă sau un glicocalix =
reţea de fibre polizaharidice vizibile prin microscopie
electronică;
- capsula poate fi flexibilă sau rigidă, integrată sau periferică;
- prezenţa capsulei este un caracter de virulenţă deoarece
împiedică procesul de fagocitoză;
- funcţiile:
protecţie faţă de factorii apărării antiinfecţioase (anticorpi,
complement, fagocite);
factor de aderenţă şi colonizare la alte celule sau suprafeţe inerte;

rezistenţa faţă de agenţii nocivi din mediu (variaţii de pH, agenţi

 COMPONENTE FACULTATIVE – II
- capsula bacteriană -

Capsula poate fi colorată prin coloraţii speciale: tuş de China;

roşu Congo.
În coloraţiile simple sau diferenţiale este vizibilă ca un halou
incolor, refringent, în jurul bacteriei.
 COMPONENTE FACULTATIVE - III
Cilii:sunt de natură proteică fiind alcătuiţi din flagelină;
- prezenţi mai des la bacili, vibrioni, spirili şi foarte rar la coci;
- structura: conţin un corpuscul bazal, cârligul şi filamentul cilial;
- pot fi observaţi pe preparate colorate prin impregnare
argentică;
- numărul şi distribuţia cililor sunt caractere taxonomice;
- bacterii atriche = fără cili;
bacterii monotriche = cu un cil polar;
bacterii amphitriche = cu câte un cil la fiecare din poli;
bacterii lophotriche = mănunchiuri de cili dispuse la poli;
bacterii peritriche = cilii sunt distribuiţi pe toată suprafaţa
corpului;
- funcţiile:
rol în locomoţie – cilii sunt responsabili de mobilitatea bacteriilor;
rol în chemotaxie – datorită receptorilor de pe membrană;
sunt antigene specifice – formează antigenul H; sunt imunogene.
STRUCTURA CILILOR LA B. GRAM NEGATIVE
 

1
DISPUNEREA CILILOR
 
 COMPONENTE FACULTATIVE - IV
Pilii:
- sunt apendici filamentoşi prezenţi la multe specii de bacterii
Gram negative;
Pilii comuni (fimbrii):
- sunt structuri filamentoase neflexibile, subţiri (7-10 nm) şi
scurte (0,5-2 m);
- conţin o proteină numită fimbrilină;
- sunt numeroşi pe suprafaţa unei celule bacteriene (peste 100)
fiind dispuşi peritriche; vizibili prin microscopie electronică;
- sunt factori de aderenţă la celulele gazdei sau la lichide
statice;
Pilii sexuali:
- sunt organite filamentoase rigide, de 20 m/8,5 nm, butonate
la extremitatea liberă, vizibile la unii bacili Gram negativi;
- sunt implicaţi în procesul de conjugare bacteriană.
 COMPONENTE FACULTATIVE - V
Sporii: apar în interiorul sau la extremitatea corpului unor specii
bacteriene în condiţii nefavorabile, în scopul conservării
fondului genetic şi supravieţuirii speciei;
- au formă sferică sau ovală;
- structura sporului: protoplastul sporal, peretele celular
primordial şi cortexul, învelişurile sporale, exosporiul;
- pot fi deformanţi /nedeformanţi;
- sunt localizaţi central, subterminal sau terminal;
- se formează prin sporulare; procesul invers este germinarea;
- din cauza conţinutului dens şi permeabilităţii scăzute a
învelişurilor, reprezintă cele mai rezistente forme de viaţă
cunoscute; sunt rezistenţi la acţiunea agenţilor fizici şi chimici;
rezistenţa la uscăciune este impresionantă;
- sunt greu colorabili - prin coloraţii speciale (ex: verde malahit);
în coloraţiile uzuale sunt vizibili dar refringenţi, incolori.
- genurile de importanţă medicală care sporulează: Clostridium,
Bacillus.
DISPUNEREA SPORILOR
 

ovalar terminal
1.

2. rectangular terminal
3. rectangular subterminal
4. rectangular central
5. circular central
6. deformant