Cultura si Religia GETO-DACILOR

• Cultura geto-dacilor constituie un fenomen foarte complex prin

radacinile sale istorice, prin varietatea formelor si prin
teritoriul in care s-a manifestat. Reconstituirea sa este un
proces anevoios, pe de o parte datorita complexitatii
fenomenului, imposibil de cuprins in toate amanuntele sale, iar
pe de alta parte datorita saraciei izvoarelor scrise si marturiilor
arheologice. Iata de ce in randurile noastre ne vom opri asupra
acelor aspecte despre care se poate spune ceva cu o oarecare
certitudine, plecand si de la ideea ca cultura atunci, ca si
acum, constituie elementul cel mai insemnat pentru felul de a
fi al unui popor, in ultima instanta cultura fiind cea care
individualizeaza popoarele, le face sa fie sau sa nu fie in
istorie.
Medicina
•  Nu s-a pastrat nici o planta medicinala din limba
latina, dacii fiind cei mai mari specialisti ai
antichitatii in cunoasterea, cultivarea si folosirea
plantelor medicinale si neavand ce imprumuta de la
romani. La Sarmizegetusa Dacica, s-a gasit o trusa
medicala ( o cutie de lemn ferecata in alama si cu
maner de fier, ce continea: un scapel, o penseta,
pulbere de piatra ponce si vase miniaturale pentru
poduse farmaceutice), dovada a nivelului ridicat al
practicii medicale in timpul lui Decebalus. Tot atat
de importanta este si metoda lor de a trata si
sufletul odata cu trupul.
 Religia geto-dacilor
• Religia geto-dacilor a fost politeistă, eventual
henoteistă, centrată în jurul zeului important Zalmoxis.
Herodot afirma că dacii erau monoteiști, dar opinia
majoritară a istoricilor de azi este că dacii nu erau
monoteiști și că nu se poate avea prea multă încredere
în afirmațiile lui Herodot.
• Religia geto-dacilor, ca a tuturor popoarelor din
antichitate, constituie unul dintre subiectele cele
mai pasionante, atat prin fascinatia subiectului in
sine, cat mai ales prin aura creata in jurul lui de
catre o literatura de tot felul. Desi istoriografia
noastra (dar nu numai) a reusit achizitii notabile, ea
este totusi destul de departe de a avea si a ne oferi
o imagine a religiei geto-dacice cat mai completa si
general acceptata.
 Îmbrăcămintea geto-dacilor

• Îmbrăcămintea geto-dacilor, destul de simplă, semăna

întrucâtva cu portul popular românesc. Bărbaţii purtau
pantaloni (cioareci) de două feluri: mai largi sau mai strâmţi
pe picior, în genul iţarilor. Cămaşa, despicată în părţi, o
purtau pe deasupra cioarecilor, incingându-se cu un brâu
lat, probabil de piele sau, eventual, din pânză groasă. O
haină cu mâneci şi cu creţuri, o mantie scurtă, fără mâneci,
având uneori franjuri, sau o şubă cu blană pe dinăuntru, nu
prea lungă, constituiau veşmintele de deasupra. Mantia,
prinsă cu o fibulă (agrafă), avea, pare-se, o glugă cu care
dacii îşi acopereau capul pe vreme rea. Femeile purtau o
cămaşă încreţită, cu mâneci scurte, şi o fustă. Columna
Traiană ni le înfăţişează purtând uneori şi o manta lungă,
bogat drapată. O basma, probabil colorată, le acoperea
părul.
 Olaritul geto dacilor
• Olăritul este unul dintre primele meșteșuguri practicate de
oameni, având primele începuturi în neolitic. Prelucrarea 
argilei (lutului) a solicitat cunoștințe deosebite (modelare,
decorare, ardere) care trebuiau să fie transmise din generație
în generație, având astfel și un important rol în dezvoltarea
socială primitivă. În spațiul geografic carpato-dunărean s-au
găsit dovezi arheologice evidente de practicare timpurie a
olăritului în neolitic. Încă din sec. V-IV (î.d.Chr) geto-dacii au
produs diferite articole casnice prin olărit, folosind pe scară
largă cuptoare de ars ceramică și roți de olărit.

• Roata de olărit a fost la început mai ales în Dobrogea și de-a

lungul Dunării. În zona Cernavodă (lângă Axiopolis) și Histria,
prin săpături arheologice s-a descoperit ceramică autohtonă și
de import. Produsele de olărie geto-dace prezentau o calitate
asemănătoare celor făcute în regiunea balcanică. Dacii,
ajungând în contact cu grecii și romanii au adoptat treptat,
tehnici superioare din lumea sud-europeană greacă și ulterior
romană. Prin tehnica lor meșterii olari daci au dovedit și ei, că
geto-dacii au avut deja din secolele V-III (î.e.n.) o cultură
proprie, respectiv un rol civilizator în Sudestul Europei.