Geto-dacii

Venirea numelui

• Geto-daci = Denumire dată de istoricii moderni ramurii nordice a

neamurilor trace care populau în Antichitate spaţiul carpato-dunărean.
Ramură distinctă a tracilor, delimitată etnic şi lingvistic de tracii sudici,
creatoare a unei culturi materiale şi spirituale originale şi unitare,
populaţia autohtonă carpato-dunăreană a fost desemnată, începând cu
sec.VI î.Hr., de izvoarele greceşti, cu numele de geţi, iar în sec. I î.Hr. de
cele romane cu numele de daci. Întrucât geţii şi dacii sunt purtătorii
uneia şi aceleiaşi civilizaţii şi, aşa cum arată Strabon, vorbeau aceeaşi
limbă, reprezentând, deci, ramuri ale aceluiaşi popor, istoriografia
modernă a desemnat populaţia autohtonă din milen. I î.Hr. – din această
zonă geografică – cu numele de geto-daci. Potrivit informaţiilor lui
Herodot, se poate afirma că separarea geto-dacilor din masa triburilor
trace s-a desăvârşit în decursul primei epoci a fierului (Hallstatt).
 • Ocupaţiile de căpetenie ale geto-dacilor erau

Ocupații agricultura şi creşterea vitelor. O anumită

importanţă în asigurarea bazei economice a
societăţii geto-dacice o aveau albinăritul,
pomicultura, viticultura, precum şi felurite
meşteşugurica prelucrarea lemnului, olăritul,
extragerea şi prelucrarea metalelor. Geto-dacii
făceau comerţ intens cu lumea greco-elenistică şi
mai târziu cu cea romană, importând vin,
untdelemn, obiecte de sticlă şi bronz, ceramică
superioară. Ofereau în schimb produse vegetale,
animale, lemn, sare, peşte, miere de albine etc.
Începând din a doua jumătate a sec. III î.Hr. au
emis monedă proprie, inspirată din cea grecească
şi macedoneană. Emisiunile monetare ale geto-
dacilor au încetat în primele decenii ale sec. I î.Hr.,
când denarul roman a devenit moneda de schimb.
La Tilişca (jud. Sibiu), Ludeşti(jud. Hunedoara),
Grădiştea Muscelului (Sarmizegetusa Regia) au
fost descoperite tipare monetare care copiau fidel
o serie de denari romani. În acelaşi timp, în Dacia
a pătruns o mare cantitate de monede romane
originale, care ilustrează intensitatea schimbului
practicat cu negustorii romani încă din sec. I î.Hr.
Cucerirea romană

• Perioada care a premers cuceririi cucerii unei noi părţi a Daciei de către romani
a însemnat, sub conducerea lui Decebal, şi epoca de maximă dezvoltare a
civilizaţiei geto-dacice. Meşteşugurile, comerţul, arta s-au îmbogăţit şi au
cunoscut forme superioare de manifestare. Acum se confecţionează puternicul
complex defensiv alcătuit din cetăţile dacice din M-ţii Orăştiei, având drept
centru politic, militar şi religios Sarmizegetusa Regia – capitala Daciei.
Populaţie războinică, geto-dacii, aliaţi cu alte popoare vecine, organizau
numeroase atacuri asupra teritoriilor sud-dunărene, aflate sub stăpânirea
romană. La început victorioşi, în cele din urmă geto-dacii au fost copleşiţi de
forţa armatei romane, superioară din punct de vedere numeric şi al tehnicii de
luptă. Împăratul Traian a reuşit, după două campanii grele, în anii 101-102 şi
1505-106, să cucerească Dacia şi să o transforme în provincie romană. O parte
a triburilor geto-dace (carpii din Moldova şi dacii liberi din Muntenia, Crişana
şi Maramureş) au rămas în afara provinciei Dacia, organizând dese atacuri în
interiorul acesteia. Populaţia autohtonă, dăinuind alături de romani, a fost
supusă unui puternic proces de romanizare în urma căruia a rezultat o nouă
populaţie, daco-romanii, ce aveau să constituie elementul hotărâtor în procesul
formării limbii şi poporului român.
Religia • Geto-dacii practicau cu precădere ritul funerar al
incineraţiei. Religia lor politeistă era asemănătoare religiei
celorlalte populaţii indo-europene. De mare popularitate se
bucurau zeităţi ca: Zalmoxis, Gebeleizis, Bendis,
Cavalerul trac. Descoperirile arheologice din Munţii
Orăştiei sau de la Ocniţa-Buridava, au demonstrat că
pătura superioară a societăţii geto-dace, în special
preoţimea, cunoştea scrierea cu litere greceşti şi latineşti.
Izvoarele scrise vorbesc de existenţa la geto-daci şi a unor
cunoștinţe de astronomie, medicină empirică şi botanică.
Bibliografie

• Sursele sunt luate din manual și de

pe istoriiregasite.wordpress.com