Temperanță

1. Memorează şi semnează Angajamentul temperanţei:

„Deoarece recunosc importanţa unui trup sănătos şi a unei minţi sănătoase, cu
ajutorul lui Dumnezeu, mă angajez să trăiesc o viaţă creştină de o adevărată
temperanţă în toate lucrurile şi să mă abţin de la folosirea tutunului, alcoolului
sau oricărui alt narcotic.”
2. Memorează două dintre următoarele texte biblice şi două dintre următoarele citate din Spiritul Profetic:
Biblie:
a. Romani 12,1-2;
“Vă îndemn, dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui
Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci sa vă
prefaceți, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.”
b. 1 Corinteni 10,31;
“ Deci fie ca mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva: să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu.”
c. 1 Corinteni 6,19-20;
“ Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că
voi nu sunteţi ai voştri?
Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”
d. Proverbe 20,1;
“Vinul este batjocoritor, băuturile tari sunt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este înţelept.”
e. Galateni 5,22-23;
“Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine,
credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.”
f. 3 Ioan 2.
“Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul
tău.”
Spiritul Profetic:
a. „Adevărata temperanţă ne învaţă să ne abţinem cu totul de la ce este dăunător, şi să consumăm raţional
numai produse hrănitoare şi sănătoase.” (Temperanţă, pag. 3)

b. „Singura atitudine sigură este să nu atingi, să nu guşti şi să nu ai de-a face cu ceai, cafea, vinuri, tutun,
opium şi băuturile alcoolice.” (Dietă şi hrană, pag. 428)

c. „… numai temperanţa este temeiul oricăror binecuvântări ale lui Dumnezeu, temeiul tuturor biruinţelor
care stau înaintea noastră.” (Temperanţă pag. 201)

d. „O viaţă curată şi nobilă, o viaţă de biruinţă asupra poftelor şi apetitului, este posibilă pentru oricine îşi
uneşte voinţa slabă şi înşelătoare cu voinţa fermă, atotputernică a lui Dumnezeu.” (Temperanţă, pag. 113)

e. „Tutunul este o otravă foarte dăunătoare care îşi face efectul pe neobservate. În orice formă ar fi folosit,
afectează organismul; este cu atât mai periculos cu cât efectele sale apar cu întârziere şi, la început, sunt
dificil de recunoscut.” (Divina vindecare, pag. 327-328)
  
3. Alege două dintre cerinţele potrivite vârstei tale pe care să le
îndeplineşti:
 
 
 
Pentru 10-12 ani
a. Fă un poster sau un colaj în care să fie reprezentate efectele dăunătoare ale
tutunului, alcoolului şi drogurilor.
b. Alcătuieşte o broşură care să conţină datele tale personale: locul naşterii, data
naşterii, familia, lucrurile preferate, lucrurile pe care îţi place să le faci şi tot ce este
important pentru tine. Poţi folosi desene sau fotografii.
c. Participă la un seminar cu privire la efectele dăunătoare ale drogurilor (cum ar
fi un seminar antifumat) sau poartă o discuţie despre efectele vătămătoare ale folosirii
tutunului, alcoolului sau drogurilor cu un medic, asistent medical, farmacist sau cu o
altă persoană care lucrează în domeniul medical.
d. Folosindu-te de ziare, reviste, TV sau radio, alcătuieşte o colecţie de reclame,
desene animate şi caricaturi cu privire la folosirea tutunului, alcoolului sau altor
droguri. Găseşte ideea fiecărui mesaj şi decide dacă este adevărată sau falsă.
Pentru 13 ani şi peste:

a. Să ştii unde este localizat centrul celui mai apropriat serviciu de reabilitare al
alcoolicilor şi toxicomanilor. Vizitează sau obţine literatură şi informaţii despre serviciile
oferite alcoolicilor şi toxicomanilor de către aceste centre.
b. Chestionează pe unul dintre membrii familiei tale şi pe un alt adult cu privire la
modalităţile pe care le folosesc pentru a-şi reduce stresul şi tensiunea. Adaugă propriile
tale soluţii listei. Decide care sunt căile bune şi care sunt cele vătămătoare. Cum poţi să
faci faţă sentimentelor de stres pe o cale sănătoasă?
c. Fă o listă cu cel puţin 5 dintre ţintele tale pe termen scurt şi 5 dintre ţintele pe termen
lung din viaţa ta. Gândeşte-te cum ar afecta consumul drogurilor sau alcoolului
atingerea ţintelor tale.
d. Pune la punct, pentru biserica sau şcoala ta sau pentru o bibliotecă, o expoziţie de
substanţe de care se abuzează. Nu uita să incluzi şi informaţii despre diferitele tipuri de
substanţe şi efectele lor negative, despre importanţa încetării folosirii lor şi despre
locurile unde pot primi ajutor cei ce doresc să renunţe la consumul lor.
Iată câteva telefoane utile:

Pentru intoxicaţii medicamentoase: 021 - 210 61 83

021 - 650 29 38
e-mail: info@dnt.ro
021- 312 27 45
Dezintoxicare:
Spital Obregia – Bucureşti
Dezalcoolizare:
Spitale de Psihiatrie
În Bucureşti, în strada Argeşelului, funcţionează o staţie pilot de dezalcoolizare.
www.alcooliciianonimi.ro
Programe antidrog:
Agenţia Naţională Antidrog, tel: 021 - 326 44 77
Direcţia de sănătate publică, centru de consiliere şi prevenire antidrog 021 - 252 81 82
O adresă web utilă http://www.rhrn.ro
La data de 3 august 2000, în România a intrat în vigoare Legea nr. 143 privind combaterea
traficului şi consumului ilicit de droguri, care-i pedepseşte drastic pe traficanţi şi consumatori.
4. Să ştii:
a. ce înseamnă drog;
Drog este orice substanţă chimică, cu excepţia hranei, care perturbă funcţiile naturale ale corpului şi influenţează percepţia,
starea de spirit şi sentimentele, cauzând, prin urmare, schimbări mentale, emoţionale sau comportamentale în cazul celui care o
foloseşte. Orice drog poate cauza probleme imediate şi probleme pe termen lung. Problemele imediate de sănătate pot include
durere, vomă, supradoză şi moarte. De asemenea, din cauza tulburărilor de comportament, pot avea loc accidente grave.
Problemele de sănătate care apar treptat, pe termen lung, pot fi afectarea unui organ, dependenţa, riscul crescut de boală şi
moarte.
b. ce înseamnă droguri tari;
Drogurile tari conduc uşor la dependenţă şi deces (heroina, crack, droguri de sinteză, împreună cu derivaţi ai morfinei de uz
farmaceutic). Termenul se foloseşte în contrast cu droguri slabe (canabis, marijuana). Această distincţie are un element de
adevăr, dar nu are în nici un fel validitate legală sau farmaceutică.
c. ce înseamnă dependenţă;
Dependenţa este nevoia de un drog care rezultă din folosirea acelei substanţe, constrângerea puternică pe care cel care a
folosit substanţe de tip drog o resimte de a continua administrarea drogului. Ca urmare a acestui fapt, se produc schimbări fizice
şi mentale care îl împiedică pe cel dependent să controleze când foloseşte drogul sau cât de mult consumă. Astfel, întreaga viaţă
a persoanei este dedicată cumpărării şi consumului de drog.
Dependenţa se manifestă atât în planul fizic, cât şi în cel psihic. Unii încearcă să facă distincţie între dependenţa fizică şi
cea psihică şi să afirme că un tip este mai rău decât celălalt. Adevărul este că ambele sunt serioase şi, în cele mai multe cazuri,
ambele sunt prezente. Dependenţa fizică rezultă dintr-o administrare repetată a unor droguri cum ar fi heroina, tranchilizantele
etc. Organismul se adaptează la drog şi are nevoie de o cantitate mai mare de drog pentru a obţine acelaşi efect. Dacă persoana
întrerupe consumul, apar simptomele fizice (tulburări somatice asemănătoare gripei, tremurături, dureri de oase etc.). Din acest
motiv, ea consideră că trebuie să continue să-şi administreze drogul pentru a nu avea suferinţe foarte mari.
 Dependenţa psihică se poate instala independent de drogul consumat. Cel care foloseşte drogul are nevoie de el ca să se
simtă bine sau normal sau ca să poată face faţă zilei. Consumatorul alocă din ce în ce mai mult timp şi mai multă energie
pentru obţinerea şi utilizarea drogului. Singurul lui scop este obţinerea drogului. Acesta îi anulează voinţa şi îi modifică
personalitatea – simte că nu poate face faţă fără droguri chiar dacă nu prezintă dependenţă fizică.
d. care sunt stadiile dependenţei;
Înainte de a ajunge la dependenţă, se trece prin câteva stadii de folosire a alcoolului şi altor droguri. Cei mai mulţi
oameni folosesc alcool, iar unii au încercat şi alte droguri, dar aceasta nu înseamnă că sunt dependenţi. Se pot stabili patru
categorii sau stadii de dependenţă, şi anume:
1. Experimentarea. La acest stadiu se consumă într-o anumită ocazie alcool sau alte droguri, dar nu se resimt consecinţe
negative. Dacă un licean a băut o bere la o petrecere, fără ştirea părinţilor, am putea spune că a încercat sau experimentat
alcoolul. Acelaşi lucru îl putem spune cu privire la orice drog care este „încercat.”
2. Folosirea. La acest stadiu, drogul este folosit în mod ocazional, fără să aibă vreo regularitate de folosire la sfârşit de
săptămână sau în zile de lucru. O mare parte a populaţiei foloseşte ocazional alcool sau alte droguri, spre exemplu la o
petrecere, la o nuntă, de Anul Nou; aceasta nu înseamnă că efectele negative ar fi minore. Spre exemplu, un bărbat de 40 de
ani bea din când în când câte o bere; merge la o petrecere şi bea mai mult decât de obicei, iar când se întoarce acasă, poliţistul
îi reţine carnetul. În acest caz nu are încă o problemă cu abuzul de alcool, dar totuşi consecinţele au fost destul de grave. Însă
cei care se află la acest stadiu renunţă la folosirea drogurilor dacă suferă consecinţe grave, pentru că încă nu sunt dependenţi
din punct de vedere emoţional de folosirea drogurilor.
 3. Folosirea abuzivă. Presupune folosirea susţinută a alcoolului sau altor droguri, în ciuda efectelor negative ale acestora. Dacă omul la
care ne referim merge apoi la altă petrecere şi bea din nou prea mult iar apoi se urcă la volan, deja este vorba despre folosire abuzivă. În acest
caz, deja este vorba despre o relaţie distructivă cu starea de ebrietate sau intoxicaţie, care a fost denumită şi boală emoţională. Folosirea
drogurilor ia locul capacităţii personale de a identifica, exprima şi face faţă sentimentelor. Pentru a face faţă plictiselii, anxietăţii, stresului,
deprimării, se apelează la substanţe chimice. Folosirea drogului distorsionează emoţiile şi adoarme conştiinţa. Când se ajunge la stadiul
folosirii abuzive şi dependenţei, persoana respectivă minte, şantajează, manipulează şi fură cu o atitudine din ce în ce mai nepăsătoare.
Abuzul de droguri afectează de asemenea valorile personale; acestea ajung mai importante decât lucrul, familia, prieteniile sănătoase, sportul
sau alte activităţi – însă percepţia este că neplăcerile vin din partea celorlalţi: „Părinţii mă sâcâie...” Ca urmare a celor de mai sus, cel care
foloseşte droguri ajunge să aibă o relaţie de încredere cu starea de intoxicare şi să apere această relaţie de orice persoană sau sistem care ar
încerca să intervină.
4. Dependenţa. Presupune folosirea alcoolului sau altor droguri în ciuda consecinţelor negative, într-o măsură care scapă de sub
control. Acest termen descrie relaţia dintre persoană şi starea de intoxicare, indiferent de agentul care o provoacă. Dacă o persoană foloseşte
mai multe droguri, atunci dependenţa este faţă de toate; este absurd să spună: „Nu am probleme decât cu folosirea marijuanei, pot să beau
alcool moderat.” Dacă a ajuns la dependenţă, singura cale este abstinenţa totală faţă de toate substanţele care produc intoxicare. Persoana
dependentă este preocupată de obţinerea drogurilor sau a banilor pentru a le obţine şi de protejarea relaţiei cu drogurile. Pierderea controlului
se manifestă atunci când persoana respectivă îşi fixează o limită în ce priveşte cantitatea de droguri pe care o va consuma, dar, fără să se poată
controla, trece peste acea limită; cumpără, spre exemplu, o pungă de marijuana cu intenţia să îi ajungă o săptămână, dar o termină într-o zi sau
două, sau merge la o petrecere cu intenţia de a bea doar două beri, dar după ce le-a terminat mai ia câteva.
Factorii genetici au un rol important în formarea dependenţei. Dacă cineva provine dintr-o familie în care au existat probleme cu
alcoolismul sau dependenţa de droguri, este mai susceptibil la dependenţă. Un alt factor de mare importanţă este vârsta primei folosiri a
drogului. Dacă primul contact cu drogul are loc în timp ce creierul se dezvoltă, înaintea vârstei de 18 ani, are ca efect schimbări semnificative
în neurotransmisia la nivelul creierului, ceea ce poate duce la dependenţa de droguri. Dependenţa este o boală progresivă, ceea ce înseamnă
că dacă nu este tratată se poate înrăutăţi şi poate duce chiar la moarte.
Dacă o persoană se situează la primul sau al doilea nivel, aceasta nu înseamnă că în mod natural va trece la următoarele niveluri, însă
trebuie să fie conştient că, odată ajuns la nivelul de abuz, este o mare probabilitate să ajungă în timp la dependenţă. Prin urmare, ar trebui să
caute ajutor.
 
 e. ce este sevrajul;
Sevrajul reprezintă răspunsul organismului la absenţa drogului cu care este obişnuit. Intensitatea maximă are loc după 36-
72 de ore. Pe măsură ce organismul învaţă să se adapteze la consumul de drog, devine dependent de drog pentru a se simţi
normal. Simptomele care apar în sevraj sunt tremurături, transpiraţie, dureri articulare, scurgeri nazale şi alte simptome
specifice stării de gripă, iritabilitate, dilatarea pupilei, vomă, insomnii, creşterea frecvenţei cardiace şi respiratorii, senzaţii de
durere în tot corpul, convulsii. Aceste simptome sunt asociate cu nevoia imperioasă de a obţine şi consuma drogul. Sevrajul
este o urgenţă medicală. Simptomele de sevraj în cazul încetării folosirii alcoolului, cocainei, barbituricelor, narcoticelor şi
tutunului sunt foarte dificile. Cel care este dependent continuă să folosească drogul tocmai pentru a evita aceste simptome. O
formă de sevraj uşor se întâlneşte în fiecare dimineaţă la toxicomani.
f. ce poate face, pentru a se elibera, o persoană care suferă de dependenţă.
Aceste condiţii distructive pot fi îndepărtate. Recuperarea este posibilă, însă este nevoie de un efort foarte mare. În toate
metodele de reabilitare cu succes este nevoie de recunoaşterea unei Puteri mai mari care poate restaura natura spirituală a
persoanei dependente. În calea spre eliberare trebuie trecute trei praguri:
Primul pas este ca persoana dependentă să nu nege existenţa problemei, şi să-şi dea seama că nu poate controla
dependenţa şi nu-şi poate schimba propriul comportament. Aceasta implică o criză dureroasă, dar absolut necesară. De multe
ori, cei din jurul persoanei dependente o pot ajuta la acest pas, confruntând-o pentru a-i arăta care este de fapt
comportamentul său. Intervenţia trebuie să fie suficient de hotărâtă ca să treacă peste barierele de negare pe care cel
dependent şi le construieşte. Persoana dependentă poate răspunde acceptând faptul că are nevoie de ajutor, sau se poate
revolta şi refugia tot mai mult în folosirea substanţelor nocive.
Următorul pas este să îşi dea seama că are nevoie de ajutor din afară, ajutor din partea lui Dumnezeu. Cel dependent
trebuie să ajungă să-şi dea seama că şi-a pierdut demult stăpânirea de sine şi nu are nici o putere; însă trebuie să aibă
siguranţa că atunci când se supune ajutorului primit, nu se va profita de el şi nu i se va face rău. Este, de fapt, o experienţă de
convertire.
 În cele din urmă, de-a lungul timpului, trebuie să înveţe să se încreadă în Dumnezeu şi să dezvolte noi obiceiuri. Pentru
aceasta, este nevoie ca cel care caută eliberarea să fie integrat într-un sistem de susţinere. Atât cel dependent cât şi cei din
sistemul de susţinere trebuie să recunoască faptul că este necesară abstinenţă totală pentru recuperarea celui dependent. Orice
scăpare declanşează alunecarea vertiginoasă în puterea distructivă a dependenţei.
Este o mare nevoie ca întregul proces să aibă loc în contextul tratamentului efectuat de către consilieri profesionişti şi cu
experienţă şi al tratamentului medical.
5. Care sunt efectele alcoolului, tutunului şi cofeinei? Alcătuieşte o listă cu cinci efecte ale fiecăruia
dintre aceste droguri frecvent folosite.
 
Alcoolul
Indiferent dacă se numeşte bere, vin, şampanie, coniac, whisky, ţuică, lichior, spirt sau în alt fel, alcoolul este un drog.
Alcoolul se obţine prin fermentarea fructelor sau cerealelor în mediu apos. Consumul de alcool a crescut în ultimul timp ca
volum şi frecvenţă, iar debutul are loc la o vârstă mai timpurie. Cercetările arată că obiceiul consumului de alcool începe
din adolescenţă şi la debutul vârstei adulte, dar consecinţele patologice nu apar decât în decursul mai multor ani.
Dependenţa de alcool se instalează după mai mulţi ani şi majoritatea persoanelor care solicită asistenţă medicală au peste
30 ani.
Efectele imediate ale alcoolului sunt mai ales rezultatul acţiunii alcoolului asupra creierului; acţiunea acestuia este
rapidă, chiar cu doze mici. Efectul alcoolului este tranchilizant. Uneori se crede că alcoolul este un stimulent, pentru că un
om beat este adesea gălăgios şi agresiv, însă adevărul este că se poartă astfel din cauză că drogul a inhibat anumite zone ale
creierului care reglează autocontrolul. Alcoolul slăbeşte înainte de toate judecata şi procesele mentale care depind de
instruire şi experienţă, apoi diminuează văzul şi alte simţuri, memoria, echilibrul şi coordonarea musculară. Cu cât doza
este mai mare, cu atât efectul este mai ridicat. Toate acestea micşorează mult capacitatea de reacţie, ceea ce poate avea
urmări fatale dacă cel care a băut conduce un automobil sau lucrează într-un domeniu periculos (de exemplu, construcţii).
 Cam jumătate din decesele cauzate de accidentele auto sunt legate de consumul de alcool. Alcoolul reprezintă o cauză
majoră a unor probleme precum bătăile şi certurile, abuz faţă de partenerul de viaţă sau copii, viol şi alte crime, decizii sexuale
iresponsabile şi probleme la locul de muncă.
În doze mari, alcoolul poate inhiba acţiunea creierului în aşa măsură, încât să provoace inconştienţă, comă, probleme
respiratorii şi moarte. De asemenea, alcoolul irită stomacul şi restul sistemului digestiv, cauzând uneori greaţă şi vomă. După
ce efectul imediat al alcoolului s-a risipit, se instalează starea de „mahmureală”, adică dureri de cap, greaţă, dureri musculare.
Pe termen lung, folosirea alcoolului are efecte asupra multor organe ale corpului, vătămând ficatul, inima, stomacul şi
creierul. Iată o listă a bolilor care apar pe termen lung ca urmare a folosirii alcoolului: ciroză hepatică, ulcer gastric, cancer al
gurii, stomacului, gâtului, boli de inimă, de pancreas, disfuncţii cerebrale şi distrugerea celulelor nervoase.
Alcoolul consumat de o femeie însărcinată afectează fătul. Consumul de alcool sporeşte riscul de a avea un copil cu
defecte congenitale. Aceşti copii au probleme fizice, mentale şi comportamentale pentru întreaga viaţă. Consumul de alcool
contribuie la o greutate scăzută la naştere, slăbeşte dezvoltarea şi creşterea fetală şi determină apariţia altor probleme care apar
în timpul sarcinii. Efectul consumului de alcool poate apărea în orice stadiu al sarcinii, iar alcoolul consumat de mamă în timp
ce alăptează de asemenea afectează copilul.
Tutunul
Ţigările, trabucurile, tutunul de pipă sau de mestecat şi fumul de tutun conţin foarte multe substanţe toxice; dintre acestea,
drogul activ este nicotina. Aceasta este vinovată de formarea dependenţei, afectarea inimii, vaselor de sânge, tubului digestiv,
plămânilor, sistemului nervos central. Nicotina este un stimulent care are ca efecte imediate asupra corpului bătăi mai rapide
ale inimii şi creşterea tensiunii arteriale.
Fumatul intensiv şi prelungit joacă un rol determinant în apariţia a numeroase afecţiuni mortale sau invalidante la adult,
ca de exemplu: cancerul pulmonar, emfizemul şi bronşita cronică, ateroscleroza, cardiopatia ischemică. Tutunul este un
factor de risc major pentru 40% din totalul deceselor de cancer la bărbaţi (cancer de plămâni, stomac, prostată, pancreas). La
femei, tutunul este principalul factor de risc al îmbolnăvirii de cancer de sân, de col uterin, de stomac, cancer pulmonar şi
ovarian.
 Fumatul are, de asemenea, efecte neplăcute care nu reprezintă ameninţări directe la adresa sănătăţii, precum mirosul
respiraţiei şi mirosul hainelor şi părului, îngălbenirea degetelor şi dinţilor. Mirosul de fum şi petele afectează camerele şi maşinile
în care se fumează, şi pe haine şi mobile se văd adesea semne de arsuri şi cenuşă. Fumatul îngroaşă neplăcut vocea şi cauzează
gâfâială şi tuse supărătoare.
Tutunul are efecte nocive asupra fătului la fumătoarele însărcinate şi creşte riscul naşterii premature şi insuficienţei ponderale
la naştere. De asemenea, o femeie care fumează în timpul sarcinii riscă să piardă copilul prin avort spontan.
Frecvenţa şi gravitatea bolilor produse de fumat este corelată cu numărul ţigărilor fumate şi cu vârsta la care se începe
această activitate. Cu cât fumatul debutează mai devreme, cu atât este redusă mai mult speranţa de viaţă. De asemenea, persoanele
care încep să fumeze din tinereţe au dificultăţi mai mari să renunţe. Nu există vreun număr minim de ţigări la care fumatul să nu
fie periculos. Dacă o persoană fumează, cea mai sănătoasă alegere este să înceteze să fumeze cât mai curând posibil şi să nu mai
fumeze niciodată.
Obiceiul de a fuma este unul din comportamentele cele mai periculoase pe termen lung pentru sănătatea tinerilor. Consumul
tutunului de către tineri este foarte răspândit în toate regiunile din lume şi în creştere în ţările în curs de dezvoltare; se arată în
majoritatea ţărilor că tabagismul înregistrează o creştere mai mare la fete decât la băieţi, astfel că prevalenţa la fete este egală cu
cea înregistrată la băieţi, iar în unele ţări chiar o depăşeşte. Tinerii încep să fumeze la o vârstă din ce în ce mai precoce (marea
majoritate înainte de vârsta de 19 ani; foarte puţini tineri dobândesc acest obicei după această vârstă).
Cafeaua
Cofeina este cel mai popular drog din lume. Este o substanţă albă, amară, cristalină care se găseşte în cafea, ceai, cacao,
ciocolată şi cola. Dacă se beau două ceşti de cafea, efectele apar după 15-30 minute. Metabolismul persoanei, temperatura
corpului, tensiunea arterială şi pulsul pot creşte. Alte efecte includ producerea sporită de urină, niveluri mai ridicate ale glucozei
în sânge, tremurături ale mâinilor, o lipsă a coordonării, apetit scăzut şi apariţia insomniei.
 Consumul mare de cafea creşte cantitatea de acid secretată în stomac, dar reduce ritmul tranzitului digestiv. Aceste
efecte pot duce la tulburări digestive sau chiar la ulcer al stomacului sau al intestinului subţire. Cafeaua şi ceaiul reduc
capacitatea de absorbţie a anumitor substanţe nutritive, spre exemplu a calciului. De aceea, când se bea lapte cu cacao,
calciul din lapte nu ajunge să fie absorbit. Din acelaşi motiv, cafeaua măreşte riscul de osteoporoză.
Duplicarea ADN-lui este un proces foarte important în reproducerea celulelor şi a organismelor. Cofeina, datorită
similitudinii cu anumite părţi critice ale codului genetic, poate interfera cu acest proces, dar poate produce şi erori în
reproducerea celulelor. Acest lucru poate duce la tumori, cancer şi malformaţii genetice şi devine de maximă importanţă
în cazul sarcinilor. De asemenea, poate duce sau contribui la malformaţii sau dificultăţi la naştere.
Toleranţa la cofeină creşte dacă se folosesc 4-6 ceşti de cafea pe zi. O persoană care consumă cofeină în mod regulat
a dobândit toleranţă pentru drog şi simte nevoie de cafea, spre exemplu, pentru a se trezi dimineaţa. Atunci când
organismul s-a adaptat la substanţă, trebuie să se mărească consumul pentru ca substanţa să mai aibă efect stimulator.
Dacă toleranţa este foarte mare şi se renunţă la consumul de cafea pentru un timp, apar simptome precum oboseală
pronunţată, dureri de cap, iritabilitate din cauza dependenţei fizice şi mentale de acest drog.
  
6. Realizează o scurtă prezentare (1-2 pagini) a patru dintre cele mai folosite droguri şi efectele acestora
asupra corpului şi psihicului.
 
Marijuana (canabis, haşiş, iarbă)
Marijuana este drogul ilegal cel mai frecvent utilizat în lume. Marijuana, ca şi alte produse extrase din canabis, se fumează
cel mai frecvent sub formă de ţigări, mai rar în pipă. Este mult mai periculos decât cred de obicei cei care îl consumă.
Marijuana este un halucinogen mediu care slăbeşte inhibiţiile şi are efecte antidepresive ca şi alcoolul. Reacţiile
consumatorului sunt influenţate puternic de aşteptările sale şi de experienţele trecute. Efectele fumatului se resimt în general după
câteva minute, iar efectul maxim apare cam la 10-30 de minute. Acestea includ următoarele simptome: senzaţie de uscăciune a
gurii şi a gâtului, accelerarea ritmului cardiac, scăderea coordonării şi echilibrului, prelungirea timpului de reacţie şi diminuarea
memoriei recente. Marijuana produce o stare de bine, însoţită de relaxare şi visare, provocând iluzii consumatorilor mai uşor
sugestivi, şi modifică percepţiile. Dozele mai puternice produc reacţii mai intense, alterând puternic percepţiile. Provoacă de
asemenea crize de paranoia sau halucinaţii. Efectele de moment ale marijuanei dispar după două sau trei ore. Însă marijuana are
alte efecte pe termen lung, pentru că drogul se acumulează în ţesuturile grase şi se depozitează în ficat, plămâni, creier, testicule şi
alte organe. Persistă în urină până la trei zile, iar în sânge de la două la patru săptămâni.
Consumatorul cronic de marijuana este expus la răceli frecvente, pneumonii, bronşite, emfizem pulmonar, iar cu timpul, ca
urmare a deteriorării plămânilor şi căilor respiratorii, creşte riscul de cancer. Acest risc, determinat de substanţele chimice toxice
din canabis, este de 5 ori mai mare la fumătorii de marijuana decât la fumătorii de tabac. Fumatul unei ţigări de marijuana are
asupra organismului acelaşi efect ca fumatul a 16 ţigări cu tutun.
Acest drog scade starea de imunitate a organismului, adică puterea de a lupta cu bolile şi infecţiile, şi influenţează sistemul
endocrin, adică secreţia hormonilor. Poate provoca întârzierea pubertăţii şi reduce cantitatea de spermă produsă la bărbaţi, iar la
femei provoacă tulburări de ciclu şi inhibă ovulaţia. Copiii născuţi din mame consumatoare de drog au greutatea şi dimensiunile
mai reduse decât normal, fiind mai predispuşi la îmbolnăviri. Studii recente arată că dezvoltarea acestor copii este mai întârziată.
 Consumul de marijuana scade capacitatea de a învăţa. Cercetările demonstrează clar că marijuana scade capacitatea creierului
de a acumula şi memora informaţii. Un studiu efectuat într-un liceu din America în 1995 a demonstrat că incapacitatea de
concentrare şi de analiză şi sinteză a persistat şi la 24 de ore după ultima priză. Studii mai recente efectuate pe loturi de adulţi care
nu sunt consumatori şi adulţi consumatori de marijuana demonstrează că adulţii consumatori au probleme cu memorarea pe termen
scurt, atât în ce priveşte probleme matematice, cât şi în folosirea cuvintelor scrise sau vorbite. Rezultatele finale ale studiului arată
clar că marijuana poate provoca pierderi ireversibile ale capacităţilor intelectuale. Studii efectuate pe animale au arătat că drogul
provoacă modificări ireversibile ale zonelor din creier care sunt responsabile de memorie şi capacitatea de învăţare.
 
Cocaina (crack, pudră, zăpadă, albă ca zăpada, gheaţă, cristale, pietre)
Cocaina se extrage din frunzele plantei coca din America de Sud. Oferă o senzaţie de bine, de euforie, dorinţă de comuniune,
simptome care apar după 15-30 de minute şi durează 20 de minute, după care cel care a consumat drogul doreşte o nouă doză. În
acelaşi timp creşte ritmul cardiac, pulsul şi frecvenţa respiratorie, şi scade apetitul.
Cea mai populară formă de utilizare a cocainei este, în zilele noastre, „priza”. În câteva secunde apare o senzaţie de amorţire
în interiorul nasului, care durează aproximativ cinci minute. După aceasta se instalează progresiv o stare de euforie şi energizare,
apoi apare momentul culminant ce durează zece-douăzeci de minute, şi descreşterea. Dorind să menţină acest punct culminant,
utilizatorii continuă să prizeze drogul cam la fiecare treizeci de minute, până ce cantitatea de drog disponibilă se epuizează.
Consumatorii experimentaţi sau care utilizează frecvent cocaina, şi-o administrează intravenos. Senzaţia, foarte puternică, se
produce peste un minut sau două, şi se diminuează după aproximativ treizeci de minute; ca şi în cazul „prizei”, utilizatorul îşi va
injecta din nou drogul, în funcţie de cantitatea disponibilă. Folosirea cocainei în oricare dintre formele sale este riscantă pentru
sănătate.
Crack este termenul folosit în America pentru cocaina care se fumează, fiind format din cristale albe, opace, produse din pudra de
cocaină combinată chimic cu bicarbonat de sodiu sau amoniu. A apărut prin anii ’80 şi s-a răspândit rapid printre consumatori
datorită preţului scăzut, pentru că se putea fuma uşor şi pentru că efectul era rapid şi puternic. Efectul euforizant este de două ori
mai mare prin fumat faţă de aspiraţia nazală. Datorită faptului că provoacă mult mai repede dependenţă şi datorită preţului mai
mic, la îndemâna consumatorilor mai săraci şi a tinerilor, cocaina a cucerit repede piaţa drogurilor.
 Iniţial se inhala pe nas, însoţită de anumite ritualuri de consumare. Se fumează într-o pipă sau se încălzeşte într-un recipient
de sticlă cu focul de la ţigară şi se inhalează fumul.
Cocaina şi crack-ul sunt substanţe toxice care dau dependenţă fizică şi psihică importantă, cu consecinţe grave asupra
consumatorilor. Cocaina, sub orice formă, este cel mai puternic stimulent al sistemului nervos central întâlnit în natură; stimulează
sistemul nervos central şi provoacă constricţia vaselor sanguine şi creşterea ritmului cardiac. Aceste modificări determină o cerinţă
crescută de sânge în corp, dar vasele îngustate nu pot transporta cantitatea cerută, ceea ce creşte riscul de apariţie a afecţiunilor
cardiace şi cerebrale. Iniţial, drogul produce scăderea apetitului şi îl face pe consumator să se simtă mai energic, mai încrezător şi
mai puternic. La doze mai mari, consumatorul poate avea iluzii şi halucinaţii, stare paranoică şi simptome de psihoză toxică acută.
Tensiunea arterială creşte şi pot surveni atacuri de inimă sau accidente cerebrale, uneori mortale. Când efectele diminuează se
instalează frecvent o stare de depresie, însoţită de oboseală, agitaţie sau anxietate (teamă iraţională). La consumatorii de crack,
depresia este semnificativ mai intensă şi mai profundă decât la cei care consumă pudră, iar starea de violenţă este mai accentuată.
La consumatoarele gravide, efectele negative asupra sănătăţii fătului sunt mult mai mari: dezlipirea placentei, avort spontan,
naştere prematură, nou născut subponderal, circumferinţa craniului mai mică, tulburări de vedere, retardare mentală. Pentru
consumatorii de cocaină injectabilă există riscul de infecţii cu HIV şi virusul hepatitei C.
Efectele negative lovesc nu numai consumatorul, ci şi familiile acestora, mediul de muncă şi societatea. Violenţa domestică,
violenţa în general, sunt deseori determinate de consumul acestor substanţe. Copiii sunt adeseori victimele părinţilor consumatori,
fiind afectaţi fie în perioada prenatală fie din cauza violenţei părinţilor.
 Amfetaminele
Amfetaminele sunt medicamente ce intră în categoria stimulentelor şi măresc viteza de reacţie a corpului. Ele accelerează
pulsul şi eliberează adrenalina în corp. Uzul medical al amfetaminelor era un lucru obişnuit în anii ‘50 şi ‚60 când erau folosite în
mod necugetat pentru combaterea depresiei şi pentru scăderea în greutate.
Cel mai comun tip de amfetamine astăzi este o pudră albă numită sulfat de amfetamină. Aceasta este o pudră produsă ilegal,
cu diferite concentraţii, care afectează preţul. Aceasta poate fi prizată pe nas, linsă de pe deget sau injectată. Unii fumează, dar din
cauză că nu arde prea bine, această metodă nu este foarte întâlnită.
 Există de asemenea o formă de amfetamină, numită speed, adesea numită gheaţă (dar şi cristal, sticlă şi îngheţată), deşi este
destul de rar întâlnită. Are efecte similare, dar acestea durează până la 39 de ore, motiv pentru care este considerată mai puternică
şi produce o mai mare dependenţă.
Pe termen scurt, cei care folosesc amfetamină simt un plus de energie pentru 4-6 ore. Drogul previne somnul, reduce apetitul,
accelerează pulsul, respiraţia şi dilată pupilele. Consumatorul se simte energic, mai vesel şi încrezător, şi din cauza acestor efecte
există un risc foarte mare al dependenţei psihologice. Consumatorul poate simţi de asemenea şi o uşoară senzaţie de gâdilare când
este atins. Resursele de energie ale organismului sunt consumate rapid din cauza lipsei alimentelor şi somnului, după care creşte
nevoia acestuia de noi resurse. Din această cauză consumatorul se simte adesea obosit la câteva zile după folosirea drogului.
Consumatorii se pot simţi de asemenea iritaţi, anxioşi şi neliniştiţi. Dozele mari, mai ales dacă sunt repetate des în decurs de
câteva zile, pot produce delir, panică, halucinaţii şi paranoia. Consumul excesiv poate slăbi rezistenta faţă de boli, fapt ce poate
avea efecte negative asupra sănătăţii generale.
Pentru a păstra efectul dorit, consumatorii trebuie să mărească dozele. Când se opresc, consumatorii sunt adesea depresivi,
letargici şi extrem de înfometaţi. Amfetaminele nu fac decât să anuleze senzaţia de foame, înlocuind-o cu o senzaţie de saţietate.
În cazul consumatorilor care sunt obişnuiţi cu doze mari apar crize de halucinaţii, deziluzii şi paranoia.
Ecstasy (Adam şi Eva, mere, biscuiţi de discotecă, XTC)
Ecstasy este o substanţă chimică sintetică ce poate fi extrasă din uleiul esenţial de sasafras. Este uşor de fabricat, iar efectele
sale sunt asemănătoare cu ale amfetaminelor şi halucinogenelor. De aceea este distribuită masiv de către traficanţi, mai ales la
diferite reuniuni, fiind supranumită şi „party drog” sau „drog de discotecă” sau de concert. Permite dansul frenetic ore în şir, iar
din cauză că nu se beau lichide se poate ajunge la deshidratare gravă, leşin şi uneori chiar deces. Drogul se prezintă sub forma
unor pilule de obicei albe, galbene sau maro de mărimi şi forme diferite, uneori marcate cu semne sugestive. Ecstasy este
considerat periculos şi din cauză că nu se pot controla substanţele pe care le conţine, deoarece fabricanţii acestui drog găsesc greu
ingredientele necesare şi amestecă aditivi de substituţie, rezultând amestecuri toxice foarte periculoase, cu efecte necunoscute.
Ecstasy se consumă sub formă de pilule sau aspirat, dar poate fi şi injectat.
 Ecstasy este similar amfetaminelor sau halucinogenelor. Energizează sistemul nervos şi uneori îi face pe consumatori să se
simtă bine, bucuroşi şi relaxaţi, cel puţin în prima fază. Efectele diferă de la om la om, în funcţie de cantitatea luată, de dozaj, de
greutatea, înălţimea, psihicul şi unele afecţiuni pe care le are consumatorul. Cele mai grave efecte se întâlnesc la cei care suferă de
hipertensiune arterială, boli de inimă, diabet, epilepsie, boli mentale.
Efectele durează 4-6 ore şi apar după aprox. 20 de minute de la consum. Acestea sunt: creşterea frecvenţei pulsului, creşterea
temperaturii, creşterea tensiunii arteriale, creşterea încrederii în sine, transpiraţie, pierderea apetitului. Creşterea dozei nu creşte
starea de bine, ci cauzează convulsii, comportamente iraţionale, halucinaţii. Aceste efecte pot dura până la 24 de ore, dar de obicei
durează 3-4 ore. Unele efecte au fost raportate şi după 14 zile de la consum. Pe termen scurt, efectele resimţite sunt confuzie,
depresie, tulburări de somn, anxietate gravă, comportament paranoic. Aceste efecte apar în timpul consumului şi pot dura chiar
săptămâni după aceea. Problemele fizice care pot apărea sunt tensiune în muşchi, clănţănitul dinţilor, secreţii nazale, vedere în
ceaţă, mişcări rapide ale ochilor, temperatură moderată sau mare, friguri sau transpiraţie.
Studii recente demonstrează că ecstasy afectează memoria pe termen lung, duce la dereglări ale somnului, apetitului,
proceselor de gândire şi comportamentelor, ale funcţiilor sexuale, ale simţurilor şi ale durerii. Consumul prea îndelungat şi în
cantităţi mari duce la: temperatură ridicată, hipertensiune arterială, halucinaţii, palpitaţii şi accelerarea pulsului, probleme
respiratorii. Moartea poate să se producă fie prin hipertermie, fie prin scăderea natriului din sânge, fie prin suprastimularea
sistemului
  nervos, prin atac cerebral sau cardiac.
Metamfetaminele
Metamfetamina este un stimulent sintetic extrem de puternic, din familia amfetaminelor, şi este cunoscută, în general, sub
două forme: speed şi ice. Folosirea de speed a scăzut pe măsură ce s-a răspândit vestea că „Speed kills!” – „Viteza ucide!” Ca şi
cocaina, un alt stimulent puternic, produce o stare alertă, dar şi o serie de reacţii adverse, însă are un efect mai îndelungat decât
al cocainei.
La doze mici, metamfetamina îl face pe consumator să se simtă mai energic, mai rapid, mai încrezător, mai puternic. Odată cu
trecerea timpului, aceste efecte scad şi se simte nevoia de mărire a dozei pentru a obţine efectele euforice dorite. Consumatorul
devine agitat şi imprevizibil, poate fi calm şi prietenos, iar în clipa următoare să izbucnească cu furie şi ameninţări.
 Unii capătă obiceiul de a face gesturi repetitive, fără rost, cum ar fi montarea şi demontarea unor obiecte sau pigulirea unor
bubiţe imaginare. După câteva zile în care dorm şi mănâncă foarte puţin, devin prea obosiţi şi, în lipsa drogului, intră în criza de
sevraj, cu agitaţie, depresie, dorinţă intensă de drog, urmate apoi de o stare de letargie şi somn adânc şi îndelungat. Depresia
revine oricum după trezire şi ţine câteva zile, timp în care riscul de suicid este mare. În cazul în care consumul este intens şi
prelungit, consumatorul poate ajunge la psihoză cu un comportament paranoid, aude voci, are iluzii ciudate, de exemplu crede că
oamenii vorbesc despre el sau este urmărit de cineva. Metamfetaminele induc panică şi stare psihotică acută, ceea ce este foarte
periculos, căci pot duce la fapte de o violenţă extremă. Starea psihotică persistă uneori câteva zile după ultima doză. Există multe
rapoarte despre stabilizarea psihozei, consumatorul rămânând paranoid, apatic, şi social inactiv timp de săptămâni, uneori ani de
zile. În acest caz, psihiatrii spun că probabil drogul a activat o maladie mentală preexistentă.
Din punct de vedere fizic, consumului de metamfetamină duce la insomnie, pierderea poftei de mâncare, greţuri, vomă,
diaree, creşterea temperaturii, stare paranoică, depresie, iritabilitate, anxietate, teamă nejustificată. Creşte tensiunea arterială
datorită constricţiei vaselor sanguine, care poate duce la dureri de cap, de piept, puls neregulat, accidente vasculare cerebrale.
Celulele creierului sunt vătămate ireversibil, din cauza distrugerii micilor vase care irigă creierul. La femeile însărcinate determină
naşteri premature, dezlipirea placentei şi naşterea unor copii subponderali.
Heroina (pudră, praf, pocnet)
Heroina face parte din grupul narcoticelor, droguri care înlătură durerea şi adeseori adorm. Narcoticele includ şi anumite
droguri cu afecte asemănătoare cu ale morfinei, cum ar fi metadona. Heroina se obţine prin prelucrarea chimică a latexului de
mac. Opiumul crud (brut) trebuie prelucrat pentru a se obţine heroina. Heroina se poate fuma cu tutun, încalzită într-o folie
('chasing the dragon'), injectată imediat sub piele ('skin popping') sau direct în venă ('mainlining'). Marea majoritate a
dependenţilor îşi injectează drogul.
Efectele sunt plăcute dar de scurtă durată, însoţite de efecte secundare: tulburări respiratorii, constipaţie, anxietate, paranoia
şi pierderea poftei de mâncare, scăderea rezistenţei organismului, alte îmbolnăviri. La început, majoritatea consumatorilor au parte
de euforie şi relaxare totală provocate de faptul că drogul ajunge la sistemul nervos.
 Heroina nu produce imediat dependenţă, dar odată cu creşterea consumului, corpul se adaptează şi nu mai simte nimic,
ajungând la o nevoie constantă de heroină doar pentru a funcţiona normal.
Prin injectare cu seringi, consumatorii se contaminează cu HIV, hepatita B şi C. Riscul cauzat de injectarea drogului este mult
mai mare decât în cazul folosirii lui pe alte căi. O supradoză poate provoca moartea în câteva minute de la injectare. Sevrajul
începe la 4-6 ore după ultima folosire şi include tremurături, transpiraţie, vomă, dureri musculare, frisoane, dureri abdominale şi
diaree.
Metadona este folosită pentru tratarea dependenţei de heroină. Este un narcotic sintetic analgezic şi cauzează şi ea
dependenţă. Se administrează doar oral. Folosită pe termen lung poate determina absenţa sau rărirea ciclului menstrual, scăderea
puterii de concentrare, prurit (mâncărime), constipaţie, scăderea tensiunii arteriale.
 
LSD (sugativă, dragoni, jokeri, stele roşii, căpşuni, zahăr cubic, tablete)
LSD este un halucinogen puternic care alterează percepţia asupra lumii exterioare. Halucinogenii (denumiţi şi psihedelici)
sunt droguri care afectează în primul rând percepţia, senzaţia, gândirea, conştiinţa de sine şi emoţia. Aceste droguri cauzează
schimbări în percepţia timpului şi spaţiului, iluzii şi halucinaţii, şi cuprind o gamă largă, din care LSD este cel mai cunoscut şi
cauzează cele mai puternice efecte.
Drogul este ingerat de pe pătrăţele mici de hârtie pe care LSD-ul lichid a fost întins şi apoi uscat sau este consumat sub formă
de tablete şi capsule de diferite forme şi culori.
Efectele apar la o jumătate de oră după ce este ingerat. LSD determină halucinaţii auditive şi vizuale, numite de către cei care
au experimentat drogul „călătorii mintale” ce pot persista 12 ore după administrare. Experienţa trăită poate fi amuzantă şi
revelatoare. Efectul global depinde de starea psihică a celui care consumă drogul. De asemenea, atmosfera în care se află
consumatorul joacă un rol important. Halucinaţiile pot fi diverse, de la intensificarea culorii la perceperea distorsionată a
zgomotelor şi obiectelor din jur. A fost frecvent raportată senzaţia de desprindere, de ieşire în afara propriului corp. Uneori,
halucinaţiile pot fi foarte tulburătoare şi înfricoşătoare, consumatorul devenind paranoic şi anxios. Indiferent dacă senzaţiile trăite
de consumatorul de LSD sunt percepute ca fiind plăcute sau neplăcute, el nu poate ieşi din această stare până când drogul nu este
metabolizat în organism, ceea ce poate dura până la 12 ore
 Nu există nici un fel de tratament medical care să scurteze suferinţa dacă cel care încearcă drogul are ghinionul să trăiască o
călătorie neplăcută, care se poate manifesta prin anxietate, depresie, sau „pauze de realitate”. Aceste experienţe îl pot tulbura
profund pe consumator, iar în perioada în care realitatea apare distorsionată există un risc crescut de accidente, deoarece
consumatorul pierde controlul asupra proceselor de gândire. Folosirea frecventă poate duce uneori la rememorări târzii sau la
apariţia spontană a unor senzaţii de voiajare. Acestea, împreună cu problemele de sănătate psihică, sunt considerate reacţiile
adverse particulare ale efectului halucinogen al LSD. Deoarece senzaţiile de desprindere de realitate depind foarte mult de
consumator şi de circumstanţele în care este administrat, efectele consumului acestui tip de substanţe halucinogene sunt
imprevizibile.
Cercetările au arătat că folosirea intensă de LSD produce leziuni în ţesuturile creierului, slăbirea memoriei şi duratei atenţiei,
confuzie şi dificultăţi în gândirea abstractă. Efectele fizice includ dilatarea pupilelor, creşterea temperaturii şi a frecvenţei bătăilor
inimii, creştere uşoară a tensiunii arteriale şi tremurături.
 
Steroizii anabolizanţi (Aanadrol, Anavar, Andriol, Deca-Durabolin, Dianabol, Dynabolon)
Steroizii anabolizanţi sunt versiuni sintetice ale hormonului natural numit testosteron. Au efecte anabolizante – cresc masa
musculară şi efecte androgenice – accentuează caracterele sexuale masculine. Aceste medicamente au efecte toxice şi prin urmare
nu se iau decât sub stricta recomandare şi supraveghere a medicului. Sunt contraindicate la sportivi, dar unii atleţi le folosesc
pentru a-şi spori greutatea corpului şi puterea musculară – efecte la care se ajunge numai în combinaţie cu antrenament intens cu
greutăţi şi dietă specială, nu prin simpla folosire a steroizilor. Steroizii sporesc şi agresivitatea celor care îi folosesc.
În general steroizii sunt injectabili sau sub formă de pastile. Există şi variante sub formă de unguent sau gel care se aplică pe
piele, supozitoare, picături şi spray-uri nazale, implanturi subcutanate. De obicei, dozele folosite sunt de câteva ori mai mari
decât doza recomandată prin prospect pentru diferite afecţiuni şi cresc până la de 1.000 de ori doza recomandată.
Consumatorii de steroizi anabolizanţi riscă boli de inimă, comoţie cerebrală, hipertensiune arterială, boli ale ficatului şi
icter, acnee severă, desfigurantă, probleme emoţionale (inclusiv depresie şi mânie necontrolată.)
 Utilizarea mai multor medicamente simultan şi fără prescripţia medicului este denumită polifarmacie autoadministrată şi
este o practică deosebit de periculoasă, mai ales că nu se cunosc toate efectele şi contraindicaţiile medicamentelor respective,
iar din combinarea lor pot rezulta tulburări mai mari.
 
Sedativele
Sedativele fac parte din categoria mai mare a substanţelor care au efect depresiv asupra sistemului nervos central. Sunt
medicamente disponibile legal pe bază de reţetă pentru scopuri medicale. Acestei categorii de droguri îi aparţin barbituricele
(somniferele), sedativele nebarbiturice şi benzodiazepinicele.
Sedativele sunt disponibile sub formă de capsule sau tablete. Cel mai adesea sunt luate oral. Efectele lor sunt asemănătoare
alcoolului în doze mici, produc calm şi relaxează muşchii. Pot duce la moţăit şi la slăbirea memoriei. În doze mari, provoacă
vorbire încâlcită, alterarea percepţiei şi lipsa coordonării. În doze masive, cauzează depresie, comă şi moarte. Riscul morţii este
mai mare în cazul folosirii de barbiturice. Folosirea împreună cu alcoolul sporeşte riscurile, deoarece efectele unui drog le
amplifică pe ale celuilalt. Toate sedativele cauzează dependenţă.
 7. Discută următoarele situaţii şi arată, cu ajutorul unei mici scenete (joc de rol), ce ai putea face dacă:
a. prietenul tău cel mai bun te roagă să încerci o ţigară;
b. un coleg de clasă îţi oferă bani ca să vinzi marijuana;
c. vărul tău mai mare îţi oferă un pahar cu bere;
d. fumul de la ţigara unui străin te deranjează;
e. un prieten îţi cere să fumezi marijuana;
f. eşti la o petrecere cu un prieten, el se îmbată şi insistă să te ducă acasă cu maşina.
 
Este foarte important să se dea atenţia şi timpul cuvenit acestei cerinţe, pentru că aici participanţii învaţă să transpună în
practică angajamentul lor. Discută cu participanţii despre astfel de situaţii, încearcă să creezi o atmosferă în care fiecare să se
deschidă şi să povestească situaţii asemănătoare din viaţa de zi cu zi, şi să dea sugestii pentru rezolvarea problemelor. Jocul de rol
este binevenit la vârsta adolescenţilor. Iată câteva sugestii:
 
Cum să pregăteşti un joc de rol
Înainte de a începe jocul, prezintă clar care sunt paşii de bază. Explică cum se va desfăşura „sceneta”. Foloseşte mai întâi
voluntari, apoi, dacă este necesar, cheamă pe nume. Este preferabil să foloseşti tineri de acelaşi sex pentru majoritatea scenetelor.
Împarte grupul în două: pe de o parte, cei care provoacă necazuri, pe de altă parte, cei care încearcă să ia decizii responsabile.
Explică situaţia în şoaptă celor din prima categoria – ceilalţi nu trebuie să ştie din timp, ca să îşi poată pregăti replicile (cam aşa
se întâmplă în realitate!) Apoi spune-le şi celorlalţi detaliile de care au nevoie – unde se află, cine este cealaltă persoană. Lasă-i
să pună în scenă, după care, dacă este loc pentru îmbunătăţire, întreabă-i pe „actori” cum ar mai fi putut reacţiona. Întreabă-i şi
pe spectatori cum consideră că s-ar putea îmbunătăţi răspunsul. Dă-le ocazia să reia jocul de rol, cu îmbunătăţiri. Laudă deciziile
bune exprimate. Ai grijă să se implice toţi.
 Cum să refuzi
Orice refuz trebuie bine susţinut de o convingere personală. În fiecare zi, ne confruntăm cu nenumărate decizii de luat. Iată
paşii necesari pentru a lua o decizie în mod responsabil:
1. Identifică situaţia.
2. Identifică diferitele decizii pe care le poţi lua pentru a rezolva situaţia.
3. Pune întrebări privind fiecare decizie posibilă: Vor fi sănătoase rezultatele deciziei mele? Mă vor menţine departe de riscuri?
Vor fi legale? Vor arăta respect faţă de mine însumi şi faţă de alţii? Vor urma rezultatele deciziei mele principiile lui
Dumnezeu?
4. Ia o decizie responsabilă şi acţionează conform ei. Dacă ceva este rău, spune curajos: „Nu!”
5. Evaluează-ţi acţiunile.
 
Metodele de refuzare sunt tehnici pe care le poţi folosi pentru a întări deciziile sănătoase, sigure, legale, care arată respect
faţă de tine însuţi şi de alţii şi care urmează principiile biblice.
 Foloseşte metoda: „Nu, mulţumesc.” Dacă nu este nevoie de mai mult, un simplu „Nu, mulţumesc”, spus pe un ton
amabil dar hotărât, pune capăt discuţiei.
 Dă un motiv pentru refuzul tău: „Nu vreau să-mi distrug sănătatea.”
 Dacă colegii te tachinează sau râd de tine, nu le lua în seamă şicanele, şi răspunde-le mereu: „Nu mă interesează.”
 Uneori poate fi util să ignori sugestia, ca şi cum nu ai fi auzit nimic.
 Alteori poate fi mai bine să te arăţi şocat, să te arăţi uimit că a fost cu putinţă ca prietenii tăi să îţi sugereze aşa ceva.
 Foloseşte-ţi comportamentul pentru a întări ceea ce vrei să spui. În timp ce vorbeşti, uită-te direct în ochii celeilalte
persoane.
 Arată grijă pentru ceilalţi. „Îmi place de tine, dar această activitate este vătămătoare şi mi-aş dori să nu o faci.”
 Oferă alternative; sugerează alte activităţi care ar putea să o înlocuiască pe cea pe care o refuzi. Sugerează alte
activităţi care să fie amuzante, sigure, legale şi sănătoase. Fii entuziast, pozitiv.
  Întreprinde o acţiune hotărâtă. „Eu nu merg la această petrecere.”
 Dacă ceilalţi continuă să încerce să te convingă să faci ceva ce ştii că nu trebuie făcut, pleacă! Prietenii adevăraţi
respectă deciziile prietenilor lor. Uneori este greu să spui Nu, dar te vei simţi mai bine cu tine însuţi ştiind că ai
făcut ce e bine.
 
Evită situaţiile în care eşti supus indirect unei presiuni. Evită petreceri la care ştii că se bea, căci îţi va fi foarte greu,
chiar dacă nimeni nu încearcă să te convingă să bei. Nu intra în localuri în care se bea.
 8. Citeşte capitolul „Stimulente şi narcotice” din cartea Divina vindecare de Ellen White şi scrie un rezumat de 300-400
de cuvinte SAU studiază materialul următor, apoi fă o listă cu trei factori care contribuie la temperanţă şi la o sănătate
bună.
Temperanţă, pag. 139, paragraful 1:
„Temperanţă în muncă. Trebuie să fim temperaţi în lucrul nostru. Este de datoria noastră să avem grijă să nu acceptăm sarcini
care să ne epuizeze. Uneori ne putem confrunta cu situaţii care ne suprasolicită, dar ele trebuie să reprezinte excepţia, şi nu regula.
Trebuie să fim temperaţi în toate lucrurile. Dumnezeu ne va întări sănătatea, dacă noi Îl vom onora împlinindu-ne datoria. Trebuie
să avem control asupra întregului nostru corp. Prin temperanţă în mâncare, băutură, haine, muncă, în toate lucrurile, vom putea
face pentru noi ceea ce nici un medic nu poate face.”
 
Dietă şi hrană, pag. 406, paragraful 1:
„Noi ţinem reforma sanitară, căutând să ne apropiem cât mai mult de planul iniţial al lui Dumnezeu în ce priveşte temperanţa.
Temperanţă nu înseamnă doar abstinenţa de la băuturi alcoolice şi tutun; ea este mult mai complexă. Trebuie să se aplice şi la ceea
ce mâncăm.”
 
Temperanţă, pag. 140, paragraful 2:
„Temperanţă în studiu. Ignorarea temperanţei în studiu este o formă de intoxicare, iar cei ce se complac în această situaţie,
asemeni alcoolicilor, se abat de la drumul sigur şi cad în întuneric. Domnul vrea ca orice student să ţină minte că privirea trebuie
să fie îndreptată doar spre slava Lui Dumnezeu. Nu trebuie să-şi risipească puterea fizică şi mentală acumulând în neştire
cunoştinţele pe care le propune ştiinţa; studentul are datoria de a-şi păstra prospeţimea şi vigoarea puterilor sale pentru a se angaja
în lucrarea divină la care este chemat – să-i ajute pe alţii să găsească drumul dreptăţii.”
  
Temperanţă, pag. 143, paragraful 3:
„Dumnezeu ţine o evidenţă. Pedeapsa fizică a neascultării de legile naturii apare sub forma bolilor, a slăbirii organismului şi
în cele din urmă prin moarte. Dar, mai mult, într-o zi va trebui să stăm înaintea Judecătorului. El ţine cont de orice faptă, fie ea
bună sau rea, şi în ziua judecăţii fiecare va fi răsplătit după faptele sale. Orice încălcare a legilor fiziologice este o încălcare a
legilor lui Dumnezeu; pedeapsa va urma oricărei fărădelegi, pentru că aşa trebuie să fie.”
 
Sfaturi pentru sănătate, pag. 127, paragraful 4:
„Cei care au fost instruiţi cu privire la nocivitatea consumului de carne, ceai sau cafea şi produse grele şi nesănătoase şi sunt
hotărâţi să facă legământ cu Dumnezeu prin jertfă vor rezista tentaţiei de a consuma hrană nesănătoasă. Dumnezeu ne cere să ne
educăm gusturile şi să refuzăm tot ce nu este bun. Această lucrare trebuie făcută înainte ca poporul Său să poată sta în neprihănire
în faţa Lui.”
 
Temperanţă, pag. 148, paragraful 2:
„Nimic nu poate fi mai ofensator pentru Dumnezeu decât lezarea sau abuzarea de darurile pe care ni le-a încredinţat pentru a
le dedica slujirii Lui. "... fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu!", este scris..”

 
9. Scrie o pagină despre o persoană care a suferit de dependenţă de alcool, tutun sau alte droguri. Scrie cum a
dobândit acel obicei, care au fost efectele asupra sănătăţii, vieţii personale şi de familie; dacă persoana s-a recuperat,
explică procesul de vindecare. Poţi povesti despre o persoană pe care o cunoşti personal sau despre un caz pe care l-ai
cunoscut prin mass-media.