MIHAI EMINESCU

REVEDERE

-- codrule, codruțule,
Ce mai faci, drăguțule,
Că de când nu ne-am văzut
Multă vreme au trecut
Și de când m-am depărtat,
Multă lume am îmblat.
-Ia, eu fac ce fac demult,
Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupându-le,
Apele-astupându-le,
Troienind cărările
Și gonind cântările;
Și mai fac ce fac demult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cărarea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Împlându-și cofeile,
Mi-o cântă femeile.
-Codrule cu râuri line,
Vreme trece, vreme vine,
Tu din tânăr precum ești
Tot mereu întinerești.
-Ce mi-i vremea, când de veacuri
Stele-mi scânteie pe lacuri,
Că de-i vremea rea sau bună,
Vântu-mi bate, frunza-mi sună;
Și de-i vremea bună, rea,
Mie-mi curge Dunărea.
Numai omu-i schimbător,
Pe pamânt rătăcitor,
Iar noi locului ne ținem,
Cum am fost, așa rămânem:
Marea și cu râurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna și cu soarele,
Codrul cu izvoarele.
 Mihai Eminescu a văzut în folclor o sursă de inspirație
creatoare. De altfel, el afirma : “Poezia populara este expresia cea mai
scurta a simțământului si a gândirii.”
Poezia a fost publicată in revista “Convorbiri literare” în anul
1879.
Ea se bazeaza pe un dialog imaginar între eul liric și codru.
Codrul este astfel personificat.
Se pot identifica două planuri antitetice: conditța umanaă(care
este efemeră) și cadrul natural (care este veșnic). Se poate observa că
planul uman este predominant interogativ, iar planul codrului este
afirmativ.
Sentimentele exprimate evoluează de la bucuria inițială a
regăsirii codrului, până la tristețea, amărăciunea din finalul poeziei, când
eul liric constată că omul este pieritor, trecător.
 Tema ilustrează vremelnicia omului în contrast cu
eternitatea naturii.
Compozițional , poezia este structurată în patru
secvențe corespunzătoare celor două întrebări și celor două
răspunsuri.
Răspunsul codrului este formulat în același stil
popular, începând cu o interjecție. Ideea scurgerii timpului
este sugerată aici de succesiunea anotimpurilor principale.
 ,,Prin Eminescu si mostenirea miraculos ramasa de la el, ni s-a
facut un dar de care n-au avut parte alte culturi, fie si cele mari.
La scara culturii noastre, functia lui Eminescu poate fi mai vie
decat cea a lui Shakespeare in Anglia, sau a lui Goethe in
Germania, caci el nu e un simplu poet, nici un simplu suflet
nenorocit, ci o constiinta de cultura completa, de la deschiderea
catre matematici, pe care abia le cunostea, pana la aceea catre
istorie.”

Constantin Noica
Poienita din padurea Baisei
(Ipotesti)
Bibliografie

Editura Prut Internațional – Mihai Eminescu, Memento Mori

Editura Dacia – Critica si istorie literară, Cluj 1983

Editura Tineretului – Poezia lui Eminescu, Bucuresti 1969”
Editura Eminescu – Eminescu – cultura si creatie, Bucuresti 1976
Multumesc de vizionare ! 