Să recapitulăm:

Mijloacele de îmbogățire a vocabularului se clasifică...?

Ce reperzintă DERIVAREREA?

În ce constă COMPUNEREA?

Explicați fenomenul de CONVERSIUNE?

Neologismele, parte din masa vocabularului, sunt cuvinte noi împrumutate
recent dintr-o limbă străină sau create prin mijloace proprii limbii (derivare,
compunere). Dintr-o altă perspectivă, neologismele reprezintă un indicator
direct și imediat al schimbărilor survenite în viața materială și spirituală a
unui popor.

Lingviștii au estimat că în limba română există aproximativ 50.000 de

neologisme, în acest număr nefiind incluși termenii tehnico-științifici de
strictă specialitate. În categoria neologismelor sunt incluse cuvintele noi
intrate în limba română după anul 1850, perioadă în care a avut loc un
împrumut masiv de cuvinte îndeosebi din limba franceză, deci indirect din
latina savantă.

Mai jos câteva exemple de neologisme:

asimila, autostradă, butic, container, combinat, computer, condensare,
configurație, consultație, deces, deconta, disc, efort, echivalent, edilitar,
eligibil, enciclopedie, ermetic, eșichier, fibră, a imprima, a iniția, a integra,
indexare, implementare, a însuma, jantă, lectură, letal, magistrală,
marketing, mediatizare, meridian, nonprofit, pescador, prioritate, proces,
propagandă, protagonist, sector, sintetic, summit, suvenir, tehnologic,
valență, vernisaj, video
 Cuvintele împrumutate înseamnă împrumuturile din alte limbi (denumite și influențe străine) care
au pătruns în limbă după momentul în care limba română a devenit un idiom romanic de sine
stătător.
 Prin împrumuturi din alte limbi înțelegem cuvinte și expresii rezultate din influențele istorice, de
vecinătate și de contact istoric prelungit, consecință a conviețuirii noastre împreună cu alte
popoare. Influențele străine în limba română s-au făcut pe două căi:
 cale directă (orală), prin contactul cu vorbitorii de limbă slavă, maghiară, turcă, greacă și care
formează împrumuturile lexicale vechi
 cale indirectă (cultă sau savantă), prin preluarea unor cuvinte din limba latină literară sau din
limbile moderne (denumite neologisme): franceză, italiană, germană, engleză, engleză
americană, rusă și care formează împrumuturile lexicale neologice
 EXEMPLE din slava veche(sec. VII, superstartul):
 denumiri de înrudiri: nevastă, maică, nene, rudă
 denumiri de alimente: ulei, castravete, slănină, drojdie, oțet, drog
 denumiri din mediul casnic: grădină, pod, pivniță, prag, zid, iesle, coteț, plug, topor, ciocan, lopată,
clește, sanie, sită, lanț, coasă, var, jar
 denumiri diverse din natură: vreme, zăpadă, vifor, praf, nisip, vârf, deal, pajiște, luncă, ogor,
prăpastie, izvor, poiană; hrană
 Derivarea este un procedeu de formare a cuvintelor
prin adăugarea, uneori suprimarea unui afix la/de la
un cuvânt-bază, astfel alcătuindu-se un cuvânt nou,
cu sens mai mult sau mai puțin schimbat, din aceeași
clasă lexico-gramaticală sau din alta.

cinstit – necinstit -are (fixare, supărare)

ne- (neînțelegere) -ere (putere)
in- (indecis) -ire (gândire)
des-/dez- (dezgust/desface) -uș (urcuș)
stră- (strămoș, străbunic) -ătate (bunătate)
răs- (răscopt) -ie (duioșie)
-ețe (blândețe)
 Compunerea este procedeul de îmbogățire a vocabularului prin care se
creează un cuvânt nou din două sau mai multe cuvinte întregi existente și
independente în limbă, din elemente de compunere fără existență
independentă sau din abrevierea unor cuvinte.
 După modul de realizare a cuvintelor compuse, compunerea poate fi de mai
multe feluri:
 compunere prin alăturare: floarea-soarelui, inginer-șef, galben-verzui,
după-amiază, nou-născut, du-te-vino; ceea ce, ca să, o sută zece
 compunere prin contopire: binecunoscut, binevoi, cumsecade, unsprezece,
oarecare, fiindcă, mujdei, destul, dacă, deci
 compunere tematică: autobiografie, termocentrală, aeroplan, psihoterapie,
aeroport, telefon, biologie
 compunere prin abreviere: PIB, SUA, ONU, Rompetrol
 Schimbarea valorii gramaticale sau conversiunea este mijlocul intern
de îmbogăţire a vocabularului prin care se formează cuvinte
noi prin trecerea de la o parte de vorbire la alta.

 Trecerea aceasta se face fără a modifica forma cuvântului, adică fără a

adăuga ceva, ca în cazul derivării sau compunerii.
Exemple de substantive obţinute Ex. din verbe la participiu Ex. din adverbe
prin conversiune din adjective:
Exemple de substantive obţinute prin Exemple de adjective obţinute
– adânc => adâncul; conversiune din verbe la participiu: prin conversiune din adverbe:
– înalt => înaltul; – gata => haine gata;
– roşu => roşul; – rătăcit => rătăcitul; – bine => bărbat bine.
– frumos => frumosul.
– rănit => rănitul;

– împuşcat => împuşcatul;

– iubit => iubitul.

 ȘTIAȚI CĂ?
 În limba română putem alcătui o propoziție completă,
formată din 7 cuvinte ce conțin doar vocale?
Oaia aia a ei o iau eu.
 Limba română conține și câteva grupuri de cuvinte care pot fi
citite de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga fără
să-și piardă sensul?
Ele fac cafele.
O ramă maro.
Icre, pui, ciuperci.
Ene purta patru pene.
ANALIZAȚI BILEȚELUL.CE AȚI OBSERVAT?
Colegi,

Eu nu mi-am făcut tema, aşa că mă întorc

înapoi acasă. Prefer mai bine să joc un joc pe
telefon.
S-aveţi noroc!
Cu prietenie,
Un coleg isteţ
TEMA: GREȘELI DE EXPRIMARE
ÎN LIMBA ROMÂNĂ.
PLEONASMUL.CALCHIEREA.
TAUTOLOGIA.
 Greșeli de exprimare în limba română
PLEONASMUL
 TAUTOLOGIA
 CALCHIEREA
 CACOFONIA
 PARONIMIA
 COMPETENŢE OPERAŢIONALE:

 Să îşi fixeze terminologia specifică;

 Să identifice diversele greşeli semantice în enunţurile date;
 Să definească pleonasmul şi tautologia;
 Săidentifice construcţiile pleonastice şi tautologice din
contexte date;
 Să corecteze enunţurile în care au găsit erori semantice;
 Să
se exprime corect şi nuanţat, evitând greşelile de
exprimare;
 Să explice valorile expresive ale unor structuri pleonastice
şi tautologice în texte literare.
 CALCHIEREA (pagina 33)
 Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea
definitie pentru CALCHIERE:

CALCHIÉRE substantiv feminin (< calchiá < limba
franceza calquer, conform italiana calcare):
formare a unui cuvânt sau a unei expresii,
îmbogățire a sensului unui cuvânt sau al unei
expresii, folosire gramaticală nouă a unui cuvânt
sau a unei expresii prin calc lingvistic ( vezi calc).

Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici
 Dinmultitudinea de erori de exprimare, o categorie
aparte o constituie pleonasmele. Esenţa lor constă în
repetarea sau alăturarea superfluă a cuvintelor cu
acelaşi sens sau cu sensuri foarte apropiate.

• a vedea cu ochii • a cădea (în) jos

(proprii) • a şopti încet
• a auzi cu urechile • lihnit de foame
(proprii) • întuneric beznă
• a tăcea (a vorbi) din • babă bătrână etc
gură
• a îngheţa de frig
• a (se) urca (în) sus
• a (se) coborâ (în) jos
 Tautologia
Constă în repetarea exactă, literală sau foarte apropiată a cuvintelor omorizice
(cu aceeaşi rădăcină). În timpul dialogurilor în direct organizate de televiziune
sau radiodifuziune pot fi auzite numeroase tautologii, cum ar fi:
• vreau să întreb o întrebare
• se poate să propun o propunere
• începând cu luna martie a început aratul
• regulamente ce reglementează (comerţul)
• a îmbunătăţi spre mai bine situaţia
• perioada aceasta este o perioadă de tranziţie
• în prezent se caută soluţii legale de soluţionare a problemei
• a candidat în calitate de candidat etc.
O astfel de exprimare trebuie evitată şi în comunicarea orală, deşi ea ar putea fi
oarecum îndreptăţită prin calificarea ei la categoria lapsus linguae.
 Multeexpresii pleonastice/tautologice atestăm în îmbinările-
sentinţe, acestea fiind comprimate la maxim sub aspect
lexical. Orice vorbitor al limbii le poate înţelege, le poate
explica semnificaţia. Şi aici intervine dorinţa omului de a fi
cât mai convingător, de a spune cât mai multe în cât mai
puţine cuvinte. De exemplu:
• viaţa-i viaţă, ce să-i faci
• tinereţea-i tinereţe, dar repede trece
• dragostea-i dragoste, n-ai încotro
• legea-i lege, trebuie s-o respecţi
• frumosul e frumos şi gata
• băiatul băiat rămâne etc.
Subliniază tautologiile din următoarele texte:
„Domnule, nevasta trebuie să fie nevastă, şi casa casă.” (Camil Petrescu)
„Năiţă, ştii bine că atunci când spun o vorbă, vorbă să fie.” (Marin Preda)
„Un bou ca toţi boii, puţini la simţire...
Dobândi în cireadă un post însemnat.” (Grigore Alexandrescu)
„Zică toţi ce vor să zică
Treacă-n lume cine-o trece. ”(M. Eminescu)

Subliniază tautologiile şi precizează dacă apar în propoziţii sau în fraze:

Prostul tot prost rămâne. Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie.
Vorbeşte ca să vorbească.
Cuvântul e cuvânt. Pe aici când ninge- ninge, nu se-ncurcă.
Identificați greșelile de exprimare:

 amploare mare
 exterminare în masă
 fiecare în parte
 deplină unanimitate
 notorietate publică
 perioadă de timp
 a gesticula cu mâinile
 a aplica în practică
 performanţă deosebită (excepţională) etc.
Subliniaţi construcţiile pleonastice şi corectaţi
enunţurile:

 Profesorul a repetat din nou întrebarea pentru a

primi un răspuns corect.
 Elevula pregătit doar o schiţă sumară pentru tema
propusă.
 Au convieţuit împreună multă vreme până când
viaţa i-a despărţit.
 Tatălle-a prezentat fiilor un exemplu pilduitor din
propria viaţă.
 Avansaţi înainte, vă rog, nu blocaţi intrarea!
Marcaţi construcţiile tautologice şi reformulaţi
enunţurile:

 Joculorganizat de clasa noastră s-a jucat în

condiţii optime.
 Naratorul narează întâmplări la care a participat
el însuşi.
 La serbare vom cânta un cântec patriotic.
 De citit aş citi dacă îmi împrumuţi cartea.
 Candidaţii
sunt examinaţi printr-un examen
amănunţit.
Explicaţi valorile expresive ale tautologiilor din secvenţele următoare:

„Să vă fie casa casă,/ Să vă fie masa masă.“ (Pluguşor)

„Dealu-i deal şi valea-i vale/ Mândra-i mândră până moare...“ (text folcloric)
„Vom visa un vis ferice” („Dorinţa“, M. Eminescu)

Identificați construcţiile pleonastice şi pe cele tautologice din următoarele

fragmente:

„Mă întrebi cine sunt? Sunt un june tânăr şi nefericit care suferă peste poate şi
iubeşte la nemurire.“ („O noapte furtunoasă“, I.L. Caragiale)
,,Angel radios! De când te-am văzut întâiași dată pentru prima oară, mi-am
pierdut uzul rațiunii…“ („O noapte furtunoasă“, I.L. Caragiale)

„I-aş cânta-o-ncetişor,/ Şoptind şoapte de amor“ („De-aş avea“, M. Eminescu)