Sunteți pe pagina 1din 65

№ 155. Ateroscleroză coronariană stenozantă.

1. Placa aterosclerotică stenozantă în peretele arterei.


a. cristale de colesterol;
b. depozite de calciu.
2. Muşchiul cardiac adiacent.
Secțiune transversală prin arteră coronariană subepicardică cu miocardul subiacent.
Cu ochiul liber se vede că peretele arterei este neuniform îngroșat, lumenul stenozat,
în unele piese depuneri albastru-violete de calciu. La obiectivul mic în arteră se relevă
placa aterosclerotică - îngroșare focală, excentrică a peretelui, separată de lumenul
vasului de capsula
fibroasă - un strat gros, dens de fibre colagene cu hialinoză difuză, colorat omogen
eozinofil; în centrul plăcii depozite de cristale aciculate optic goale de colesterol, mase
amorfe de lipide și detrit tisular slab eozinofile, în jur celule spumoase, fibroză,
depozite granulare de calciu, limfocite, plasmocite.
Ateroscleroza se manifestă morfologic prin apariția în arterele de calibru mare și mediu a unor îngroșări focale, dense ale intimei,
care stenozează lumenul, denumite plăci aterosclerotice, plăci fibroase, fibrolipidice sau ateroame.

Microscopicateromul are următoarea structură: suprafața luminală este acoperită de capsula fibroasă, alcătuită din fibre colagene cu
hialinoză difuză, sub capsulă centrul sau nucleul necrotic format din resturi necrotice, lipide intra- și extracelulare (în special,
colesterol și esteri ai colesterolului), celule spumoase (macrofage și celule musculare netede, care conțin lipide),colagen, fragmente
de fibre elastice dezintegrate, fibrină și alte proteine plasmatice, macrofage, limfocite, săruri de calciu.La periferia ateromului se
relevă procese de neovascularizație (neoformare de vase sanguine).

Cauze:fumatul,obezitatea,diabetul zaharat,hipertensiunea arteriala,nivelul ridicat de cholesterol in


singe,sedentarismul.
Consecinta:ischemie cronică ;cardioscleroză difuză;ischemia acută;anevrism.
Complicatie:infarct miocardic.
Arterilosleroză – afecteaza arterele mici și arteriolele și poate cauza leziuni ischemice în val. Există două subtipuri asociate cu
hipertensiunea:
1. arteriloscleroza hialină
2. arteriloscleroza hiperplazică
Ischemie-incetinirea aportului de singe catre tesut sau stoparea complete a circulatie sangvine arteriala spre un organ sau tesut.
Cardioscleroza difuză este un proces de proliferare excesivă difuză a țesutului conjunctiv în peretele inimii. Este substratul
№ 67. Cardioscleroză microfocală aterosclerotică. (Coloraţie
cu picrofuxină (metoda van Gieson)).
1. Fascicule de fibre colagene (colorate în roşu)
2. Fascicule de fibre musculare (colorate în galben)..
Microscopic se relevă multiple fascicule de fibre colagene de
culoare roșie, de diferită grosime, localizate printre fibrele
miocardice, predominant perivascular, majoritatea cardiomiocitelor
au aspect normal, citoplasma colorată în galben, unele puțin
atrofiate.
Cardioscleroza difuză este un proces de proliferare excesivă difuză a
țesutului conjunctiv în peretele inimii. Este substratul morfologic al
cardiopatiei ischemice cronice, inclusiv al cardiomiopatiei ischemice.
Clasificare:cardioscleroza focală-formarea de cicatrici
separate, diferite ca mărime;
cardioscleroză difuză-leziuni uniforme ale țesuturilor și cicatrici
în întregul mușchi cardiac.

Cauza:arterocleroza stenozanta a arterelor coronariene;ischemia cronică;miocardită(rheumatism,jujeola,


sepsis);reumatism;infarct miocardic; distrofia mușchiului cardiac.
Complicațiile:insuficiență cardiacă cronică; anevrism al inimii; tahicardie paroxistică ventriculară; blocul
atrioventricular
Ateroscleroza se manifestă morfologic prin apariția în arterele de calibru mare și mediu a unor îngroșări focale, dense
ale intimei, care stenozează lumenul, denumite plăci aterosclerotice, plăci fibroase, fibrolipidice sau ateroame.
Ischemie-incetinirea aportului de singe catre tesut sau stoparea complete a circulatie sangvine arteriala
spre un organ sau tesut.
Infarct- este necroza unei portiuni de organ intreg cauzata de intreruperea irigatiei cu singe,fiind o
consecinta a ischemiei(Inf.lineal,renal,pulmonar,cerebral,miocardic).
Anevrismul reprezintă o formațiune vasculară cu aspect tumoral, localizată pe traiectul unei artere (cel mai
des) sau vene
№ 65. Infarct miocardic recent. (Coloraţie H-E).
1. Zona de infarct (carioliză).
2. Miocardul adiacent persistent.
În miocard se relevă zone de necroză cu carioliza cardiomiocitelor,
eozinofilia sarcoplasmei, unele celule în curs de dezintegrare
(plasmo-citorexis), la periferia focarelor necrotice hemoragii,
infiltrație leucocitară, în zonele adiacente cardiomiocitele cu
distrofie vacuolară, edem stromal, hemoragii punctiforme, pot fi
depistate 2 celule vecine – una necrozată, anucleată și alta cu
nucleul persistent.

Infarct- este necroza unei portiuni de organ intreg cauzata de intreruperea irigatiei cu singe,fiind
o consecinta a ischemiei(Inf.lineal,renal,pulmonar,cerebral,miocardic).
Cauzele:ateroscleroza;diabet zaharat tip 2;fumatul,obeitatea,stresul,anomalii coronariene
congnitale,traumatisme,endocardita,anevrism.
Consecinta:organizarea,anevrism,ruperea peretelui cordului,hemopericard.

Anevrismul reprezintă o formațiune vasculară cu aspect tumoral, localizată pe traiectul unei artere (cel mai des)
sau vene
Ateroscleroza se manifestă morfologic prin apariția în arterele de calibru mare și mediu a unor îngroșări focale,
dense ale intimei, care stenozează lumenul, denumite plăci aterosclerotice, plăci fibroase, fibrolipidice sau
ateroame.
Endocardita este o inflamare a învelișului interior al inimii, endocardului, cauzată de infecție.
№ 65a. Infarct miocardic în curs de organizare. (Coloraţie
H-E).
1. Zona de infarct.
2. Infiltraţia leucocitară la periferia zonei de infarct.
3. Ţesut de granulaţie în jurul zonei de necroză.
4. Miocardul persistent.
În miocard se depistează focare necrotice cu carioliza
cardiomiocitelor, unele celule cu semne de plasmo-citorexis, pe
alocuri formează focare eozinofile omogene, astructurate (detrit
necrotic), se observă infiltrație leucocitară și hemoragii;aceste
zone sunt înconjurate de țesut de granulație bogat în capilare și
elemente celulare; în mușchiul cardiac adiacent distrofia proteică
a cardiomiocitelor, edemstromal.

În evoluția temporală a infarctului miocardic se disting stadiul de necroză și stadiul de organizare.


*Stadiul de necroză se manifestă microscopic prin carioliza cardiomiocitelor, fragmentarea lor, infiltrație leucocitară, care
atinge maximumul la 48-72 ore de la debutul infarctului, hiperemia vaselor, focare hemoragice. *Organizarea infarctului
prezintă procesul de substituire a focarului necrotic cu țesut de granulație. La a IV zi de la debut în zona de necroză încep să
apară macrofagele, care efectuează rezorbția maselor necrotice și treptat are loc înlocuirea necrozei cu țesut de granulație,
care pătrunde din zonele adiacente ale mușchiului cardiac. Ulterior țesutul de granulație se maturizează, se colagenizează și
se transformă în țesut fibroconjunctiv cicatricial matur, dens. Procesul de vindecare a infarctului miocardic cu dezvoltarea
cardiosclerozei macrofocale postinfarct durează în medie 6-7 săptămâni, în dependență de dimensiunile infarctului și starea
generală a organismului.
Cauza:ateroscleroza;diabet zaharat tip 2;fumatul,obeitatea,stresul,anomalii coronariene
congnitale,traumatisme,endocardita,anevrism.
Complicațiile:șocul cardiogen;insuficiența cardiacă acută;edemul pulmonar;aritmii(fibrilația ventriculară, asistolia și
a.);ruptura peretelui ventricular cu tamponada pericardului;pericardita fibrinoasă;tromboza murală intracardiacă și
tromboembolii și a.
Ateroscleroza se manifestă morfologic prin apariția în arterele de calibru mare și mediu a unor îngroșări focale, dense ale
intimei, care stenozează lumenul, denumite plăci aterosclerotice, plăci fibroase, fibrolipidice sau ateroame.
Pericardita reprezinta inflamatia pericardului (sac fibro-seros care inveleste inima), adeseori cu acumulare de
№ 73. Pneumonie francă lobară (stadiul de hepatizaţie
cenuşie).
1. Exsudat în lumenul alveolelor:
a. filamente de fibrină; b. leucocite neutrofile; c. macrofage alveolare.
2. Vase hiperemiate în septurile interalveolare.

În preparat se observă că toate alveolele sunt dilatate, neaerate,


umplute cu un exsudat constituit din filamente de fibrină colorate
eozinofil, leucocite neutrofile și un număr neînsemnat de macrofage
alveolare; septurile interalveolare sunt îngroșate, vasele sanguine
dilatate, hiperemiate.
Cauza:infectii cu pneumococcus(frig, umiditate, alcoolism,
oboseala fizica sau psihica, unele boli cronice ca insuficienta
cardiaca, ciroza, diabet zaharat.)
Complicatii:fibroza post-pneumonica;abces pulmonar;empiem Pneumonia lobară: inflamaţia acută exudativă–localizată în
pleural;pericardita purulentă, mediastinita,endocardita alveolele pulmonare dintr-un lob pulmonar
bacteriană,diseminarea hematogenă a infecției cu dezvoltarea
otitei medii, meningitei,abcesului cerebral,artritei purulente.
Pericardita reprezinta inflamatia pericardului (sac fibro-seros care inveleste inima), adeseori cu acumulare de lichid.

Endocardita este o inflamare a învelișului interior al inimii, endocardului, cauzată de infecție.

Artrita este o stare patologică ce este caracterizată de inflamație articulară, fenomen de obicei acompaniat în
mod variabil de cele 5 semne celsiene: durere, tumefacție, temperatură locală crescută, înroșirea tegumentelor
periarticulare și limitarea funcției articulației implicate.

Pneumonia este o afecțiune inflamatorie a plămânilor care afectează în primul rând micile cavități cu aer
cunoscute sub denumirea de alveole.
1. Etiologic;bacteriene;virale;fungice;parazitare
2. Dupa mod de aparitie:comunitare;nozocomiale
№ 74. Bronhopneumonie (pneumonie focală).
1. Infiltrat inflamator în peretele bronhiei de calibru mic (bronhiolei).
2. Exsudat în lumenul bronhiei.
3. Exsudat predominant leucocitar în alveolele din jurul bronhiei.
4. Alveole nemodificate.
În lumenul unor bronhii de calibru mic (bronhiole) se observă exsudat
predominant leucocitar, epiteliul pe-alocuri este descuamat, pereții sunt
îngroșați, în grosimea lor este infiltrat inflamator bogat în limfocite și
macrofage, vase sanguine dilatate și hiperemiate; în jurul acestor bronhii
sau în aproprierea lor sunt focare neaerate, alveolele conțin exsudat
leucocitar abundent, în zonele adiacente unele alveole sunt dilatate.

Bronhopneumonia este cea mai frecventă formă de pneumonii, care debutează prin inflamația inițială a bronhiilor și
bronhiolelor cu extinderea ulterioară în alveolele adiacente (bronhoalveolită).
Un rol favorizant au aspirația (pneumonia de aspirație), staza pulmonară (pneumonia hipostatică), intervențiile chirurgicale
(pneumonia postoperatorie), stările de imunodeficiență (pneumonia imunodeficitară).
Cauzele:bacterii stafilococi si streptococci,diabet,insuficienta cardiaca cronica,boli pulmonare cornice.
alcoolism,insuficienta cardiaca,ciroza.
Complicațiile:abcesul pulmonar și empiemul pleural;pericardita purulentă;mediastinita;endocardita bacteriana ;
meningitei;abcesului cerebral;artritei purulente.;bronșiectazii.
Pericardita reprezinta inflamatia pericardului (sac fibro-seros care inveleste inima), adeseori cu acumulare de
lichid.
Endocardita este o inflamare a învelișului interior al inimii, endocardului, cauzată de infecție.
Artrita este o stare patologică ce este caracterizată de inflamație articulară, fenomen de obicei acompaniat în
mod variabil de cele 5 semne celsiene: durere, tumefacție, temperatură locală crescută, înroșirea tegumentelor
periarticulare și limitarea funcției articulației implicate.
Bronsiectazia reprezinta dilatarea semnificativa si permanenta a bronsiilor mai mari, cauzata de infectia si
inflamatia cronica, urmata de aparitia fibrozei.
Pneumonia este o afecțiune inflamatorie a plămânilor care afectează în primul rând micile cavități cu aer
cunoscute sub denumirea de alveole.
1. Etiologic;bacteriene;virale;fungice;parazitare
№ 126. Bronhopneumonie abcedantă.
1. Focar de inflamaţie purulentă cu liza parenchimului pulmonar (abces).
2. Alveolele adiacente cu exsudat inflamator.
În preparat sunt zone extinse de pneumonie cu exsudat intraalveolar
abundent din fibrină și leucocite neutrofile; în aceste zone se observă mai
multe focare de diferite dimensiuni, în care septurile interalveolare sunt
necrozate și lizate, formând cavități cu conținut purulent (microabcese).

Cauza:bacterii stafilococi si streptococci,diabet,insuficienta cardiaca


cronica,boli pulmonare cornice.
Consecinţele:organizarea,calcificarea abceselor, miocardita, mediastinita,
nefrite,pericardita, abcesul pulmonar și empiemul pleural; pericardita
purulentă;endocardita bacteriana;meningitei;abcesului cerebral;artritei
purulente.;bronșiectazii.
.

Pneumonia este o afecțiune inflamatorie a plămânilor care afectează în primul rând micile cavități cu aer
cunoscute sub denumirea de alveole.
1. Etiologic;bacteriene;virale;fungice;parazitare
2. Dupa mod de aparitie:comunitare;nozocomiale

Pericardita reprezinta inflamatia pericardului (sac fibro-seros care inveleste inima), adeseori cu acumulare de
lichid.
Endocardita este o inflamare a învelișului interior al inimii, endocardului, cauzată de infecție.
Artrita este o stare patologică ce este caracterizată de inflamație articulară, fenomen de obicei acompaniat în
mod variabil de cele 5 semne celsiene: durere, tumefacție, temperatură locală crescută, înroșirea tegumentelor
periarticulare și limitarea funcției articulației implicate.
Bronsiectazia reprezinta dilatarea semnificativa si permanenta a bronsiilor mai mari, cauzata de infectia si
inflamatia cronica, urmata de aparitia fibrozei.
№ 211. Bronşita cronică. (colorație H-E).
1.Infiltrat inflamator în peretele bronșic.
2.Vase dilatate, hiperemiate.

Peretele bronșic este îngroșat, se observă focare de infiltrație


inflamatorie cronică, predominant limfocitară, hiperplazia
epiteliului superficial și a glandelor submucoase, unele
glande sunt chistic dilatate.
Cauzele:fumatul;poluanți atmosferici (smog-ul), alergii
(praf,polenul);parfumuri;bacterii(streptococ,stafilococ;
obezitate.
Complicatii:bronsiectazie;pneumoscleroza
peribronhiala; efmizem obstructive;
Inflamația cronică duce la hiperplazia celulelor caliciforme,hiperplazia glandelor muco-secretoare,
hipesecreție de mucus, îngroșarea peretelui, fibroză, care este mai pronunțată în stratul submucos,
metaplazia scuamoasă a epiteliului bronșic. Aceste leziuni conduc la dereglarea funcției de drenaj a
bronhiilor.
Bronșita reprezintă inflamația mucoasei bronhiilor, de etiologie cel mai adesea infecțioasă.
Bronsiectazia reprezinta dilatarea semnificativa si permanenta a bronsiilor mai mari, cauzata de infectia si
inflamatia cronica, urmata de aparitia fibrozei.
Emfizemul pulmonar este o boală a plămânilor care produce alterarea respirației și reduce capacitatea de efort
fizic, o stare patologica ireversibilă.
Pneumoscleroza - înlocuirea patologică a țesutului conjunctiv pulmonar, ca urmare a proceselor inflamatorii sau
degenerative ale plămânilor, însoțită de încălcarea de elasticitate și de schimb de gaze în zonele afectate.
Pneumonia este o afecțiune inflamatorie a plămânilor care afectează în primul rând micile cavități cu aer
cunoscute sub denumirea de alveole.
1. Etiologic;bacteriene;virale;fungice;parazitare
2. Dupa mod de aparitie:comunitare;nozocomiale
№ 75. Emfizem pulmonar. (colorație H-E).
1. Cavităţi aerifere mari.
2. Septuri interalveolare subţiate.
3. Rupturi ale septurilor interalveolare.
4. Scleroza şi reducţia capilarelor sanguine.
Alveolele sunt dilatate, septurile interalveolare subțiri, pe
alocuri rupte, mai multe alveole confluează,formând
spații aeriene largi, în care se observă capetele septurilor
rupte, numărul capilarelor septale este redus.
Emfizemul pulmonar este o afecţiune ce face parte
din grupul de boli pulmonare obstructive cronice,
care determină blocarea căilor respiratorii, ca
urmare a pierderii elasticităţii alveolelor pulmonare,
ceea ce împiedică umplerea plămânilor cu oxigen.

Cauza:fumatul;astmul;inhalarea de substante toxice(carbine,cadmiu);Praful


Complicatii:scaderea ponderala;insificienta respiratorie.
Clasificare:centroacinar(centrolobular,acinar proximal-lobi superiori);panacinar(panalobular-in
lobii inferiori);paraseptar(acinar distal-ductile si sacii alveolar)
Pneumonia este o afecțiune inflamatorie a plămânilor care afectează în primul rând micile cavități
cu aer cunoscute sub denumirea de alveole.
1. Etiologic;bacteriene;virale;fungice;parazitare
2. Dupa mod de aparitie:comunitare;nozocomiale
№ 50. Carcinom pulmonar scuamocelular nekeratinizat.
1. Metaplazia scuamoasă a epiteliului bronşic.
2. Câmpuri de celule tumorale atipice poliforme.
În preparat este prezentă o bronhie, în epiteliul căreia se observă
focare de metaplazie scuamoasă; în peretel bronșic,
în jurul cartilajului și în țesutul alveolar înconjurător, care este
compact, neaerat, se remarcă cuiburi de diferite dimensiuni de celule
tumorale cu aspect scuamocelular, polimorfe, nucleele
hipercrome,figuri de mitoză.
Cauza:bronsita cronica; bronşită cronică, în special în bronșita
fumătorilor, boala bronşiectatică, abces cronic,pneumoconioze.
Consecinte:atelectazie prin obturaţie, hemoragie, abces, pleurită fibrino-hemoragică sau purulentă.
Complicatii:metastaze limfogene au loc în nodulii limfatici mediastinali, cervicali, supraclaviculari,
para-aortali,
Carcinomul este un cancer care începe în țesutul care căptușește partea interioară sau exterioară
a corpului și care se dezvoltă, în general, din celule provenind din endoderm, mezoderm sau
ectoderm.
Clasificare:adenocarcinomul, carcinomul bazocelular, carcinomul cu celule scuamoase și
carcinomul cu celule de tranziție.
Cancerul este un grup de boli care implică creșterea anormală a celulelor cu potențialul de a
invada sau răspândi în alte părți ale corpului.
Carcinomul scuamocelular se dezvoltă din epiteliul mucoasei bronhiilor principale (carcinom
central sau parahilar), fiind precedat de metaplazia și displazia scuamoasă a epiteliului bronșic.
În cancerul scuamocelular nekeratinizat lipsesc perlele keratinice.
№ 51. Metastaze de carcinom pulmonar
nediferențiat în miocard. (colorație H-E).
1. Nodul tumoral metastatic.
2. Celule canceroase nediferențiate.
3. Miocardul adiacent.

Metastazarea–procesul de deplasare în organism a celulelor tumorale, însămânţarea și


multiplicarea lor la distan- ţă de tumoarea primară, formând noduli de tumoarea Este
caracteristică pentru tumorile maligne (cancer, sarcom, mela- umorile maligne (cancer, sarcom,
melanom).
Varietăţile metastazării tumorilor: arietăţile metastazării tumorilor:
Metastazarea sanguină etastazarea sanguină(hematogenă) – reprezintă un proces de embol
celular.
Metastazarea limfatică-caracteristic pentru carcinom
Metastazarea prin implanta- etastazarea prin implantare sau prin contact – e sau prin contact –
se întâlnește mai e întâlnește mai frecvent pe membranele seroase recvent pe membranele
seroase (de exemplu, carcinomatoza peritoneului, carcinomatoza peritoneului, pleurei),în creier
în creier(prin lichidul cefalorahidi- (prin lichidul cefalorahidian),

Cauza;- Celulele tumorale din cadrul tumorii primare


Consecinta :însămânţarea și multiplicarea lor la distanţa de tumoarea primară
Complicatii: formarea de noduli tumorali secundari (sau metastazele)
№ 106. Pneumonie sero-hemoragică în gripă.
(coloraţie H-E).
1. Exsudat inflamator în lumenul alveolelor: a. eritrocite; b.
lichid seros.
2. Ţesutul pulmonar adiacent cu hiperemia vaselor.

Pneumonia este o afecțiune inflamatorie a plămânilor


care afectează în primul rând micile cavități cu aer
cunoscute sub denumirea de alveole.
Cauzate:de bacterii sau de virusuri

Gripa- agentul patogen – ARN-virus pneumotrop Influenza virus


de tip A,B,C
forma uşoară – rino-laringo-traheobronşită acută catarală
- forma gravă cu complicaţii pulmonare
(seroasă, mucoasă, descuamativă);
- forma medie - în căile sup. inflamaţie sero-hemoragică, în (asocierea infecţiei bacteriene secundare –
plâmâni – pneumonie interstiţială, exsudat sero-hemoragic în stafilococi, streptococi, pneumococi) –
alveole, membrane hialine, atelectazii;
- forma gravă cu toxicoză – edem pulmonar hemoragic, meningită
şi meningoencefalită sero-hemoragică, edem cerebral, hemoragii
în diferite organe
Pneumonia se dezvoltă în formele grave de gripă. Virusul gripal exercită o acțiune citopatică (citolitică) asupra
epiteliului căilor respiratorii, cauzând distrofia, necroza și descuamarea lui, precum și acțiune vasopatică și vasoparalitică
cu tulburări circulatorii severe (hiperemie, staze, plasmo- și hemoragii .Virusul are și un efect imunodepresant pronunțat,
ceea ce determină asocierea infecției secundare.
Complicațiile: edem pulmonar, insuficiență respiratorie acută, carnificarea exsudatului, abcese.
№ 99. Traheita crupoasă difterică. (coloraţie H-E).
1. Depozite de fibrina pe mucoasa traheii.
2. Porțiuni de mucoasa acoperite cu epiteliu prismatic.
3. Ulcerații ale mucoasei.
4. Edem si hemoragii in stratul submucos. 5. Inelul cartilaginos
al traheii.

Difteria este o boală infecțioasă acută, cauzată de bacilul difteric -


Corynebacterium diphtheriae, care elimină
exotoxină.

Cauza : Difteria (Corynebacterium diphtheriae)


Consecinte:necroza epiteliului;laryngospasm,obstructia
cailor respiratorii,pneumonie.

Efectul local al exotoxinei constă în necroza epiteliului,


extravazarea fibrinogenului și formarea unor pseudomembrane,
constituite din fibrină și mase necrotice cu amestec de leucocite,
care macroscopic au culoare galben-albicioasă. Datorită acestui
fapt în difteria căilor respiratorii , în care se afectează laringele,
traheea și bronhiile, nu se observă intoxicație generală.

Pneumonia este o afecțiune inflamatorie a plămânilor care afectează în primul


rând micile cavități cu aer cunoscute sub denumirea de alveole.
№ 85. Pneumonie cazeoasă. (coloraţie H-E.).
1. Zona de necroză cazeoasă.
2. Septuri alveolare lipsite de nucleu (carioliză).
3. Țesut fibroconjunctiv infiltrat cu limfocite. 4. Țesut
pulmonar adiacent emfizematos.
Pneumonia este o afecțiune inflamatorie a plămânilor
care afectează în primul rând micile cavități cu aer
cunoscute sub denumirea de alveole.
Tuberculoza este o boală granulomatoasă cronică,
contagioasă, cauzată de Micobacterium tuberculosis.
De obicei afectează plămânii, dar poate afecta orice Pneumotoraxul (denumit și plămâni colabați)
alt organ sau ţesut. În mod tipic, centrul este rezultatul acumulării de aer în spațiul
dintre plămâni și peretele toracic, în așa numitul
granuloamelor tuberculoase suferă necroză de spațiu pleural (colecție intrapleurală de aer).
cazeificare. Pleurita reprezintă inflamația pleurei,
Cauza : tuberculoza (micobacterium tuberculosis) membrana care învelește plămânul. Această
Consecinta :Necroza cazeoasa inflamație poate să se manifeste fără acumulare
de fluid între cele două foițe pleurale, viscerală
și parietală, în acest caz numindu-se pleurezie
uscată.
Complicaţii: Amiloidoza este o afecţiune metabolică
• hemoragii pulmonare;
incurabilă, caracterizată prin depunerea de
• pneumotorax;
proteine fibroase, insolubile, denumite amiloid,
• pleurită purulentă (empiem pleural);
la nivelul diferitor organe şi ţesuturi.
• bronşiectazii;
• amiloidoză;
• cord pulmonar (insuficienţă pulmonară şi cardiacă);
• afectarea altor organe (a tractului digestiv, laringelui, cavităţii bucale, traheii – prin contact ascendent sau descendent)
№ 79. Tuberculoză miliară pulmonară. (coloraţie H-E.).
1. Granulom tuberculos: a. necroza cazeoasă în centrul
granulomului; b. stratul de celule epitelioide; c. celule gigante
polinucleate Langhans; d. stratul de celule limfoide.
2. Ţesutul pulmonar adiacent.

Tuberculoza este o boală granulomatoasă cronică, contagioasă, cauzată de


Micobacterium tuberculosis. De obicei afectează plămânii, dar poate
afecta orice alt organ sau ţesut. În mod tipic, centrul granuloamelor
tuberculoase suferă necroză de cazeificare.
Cauza : Micobacterium tuberculosis Pneumotoraxul (denumit și plămâni
Consecinta : necroza cazeoasa, granulom tuberculos colabați) este rezultatul acumulării de aer în
spațiul dintre plămâni și peretele toracic, în
Clasificare T primara ;T hematogena;T secundara. așa numitul spațiu pleural (colecție
Tuberculoza hematogenă: intrapleurală de aer).
I - TBC hematogena generalizata: Pleurita reprezintă inflamația pleurei,
a) septicemia TBC supraacuta; membrana care învelește plămânul.
b) generalizata miliara; Această inflamație poate să se
c) generalizata macronodulara. manifeste fără acumulare de fluid între cele
II – TBC hematogenă predominant pulmonară; două foițe pleurale, viscerală și parietală, în
a) miliara acuta; b) miliara cronica; c) macronodulara cronica acest caz numindu-se pleurezie uscată.
III – TBC hematogenă predominant extrapulmonară Amiloidoza este o afecţiune metabolică
a) nodulara acuta; c) destructiva acuta; b) nodulara cronica; d) incurabilă, caracterizată prin depunerea de
destructiva cronica proteine fibroase, insolubile, denumite
amiloid, la nivelul diferitor organe şi ţesuturi.

Complicatii:hemoragii pulmonare;pneumotorax;pleurită purulentă (empiem pleural);bronşiectazii; amiloidoză; cord


pulmonar (insuficienţă pulmonară şi cardiacă);afectarea altor organe (a tractului digestiv,laringelui,cavităţii bucale, traheii –
prin contact ascendent sau descendent).
№ 70. Glomerulonefrita extracapilară proliferativă rapid progresivă
(glomeruli cu semilună). (coloraţie H-E.).
1. Necroză focală, proliferarea endoteliului și mezangiului glomerular.
2. Proliferarea celulelor parietale ale capsulei în formă de semilună.
3. Depozite de fibrină în glomeruli.

Rezultă în pierderea funcției renale în câteva zile sau


săptămâni și se manifestă printr-un sediment activ în urină
(hematurie cu eritrocite dismorfice)
Glomerulonefrita este o boală a sistemului renal care apare ca urmare a
inflamației glomerulilor renali, unitățile renale care se ocupă de filtrarea
sangelui. Boala apare de sine stătător sau ca o consecință unor afecțiuni Pneumonia este o afecțiune inflamatorie a
precum lupus sau diabet plămânilor care afectează în primul rând
Cauza : Infectioasabacteriene: pneumonii, leptospiroză, febră tifoidă micile cavități cu aer cunoscute sub
virale: hepatita B, mononucleoza infecţioasă., echo,coxacki denumirea de alveole.
Necroza este moartea unei celule din
Consecinte: Necroza focala ,prolif epiteliului, depozite de fibrina
cadrul unui țesut viu, în urma unui
Complicații: insuficiență renală acută sau cronică, insuficiență proces de autoliză.
cardiovasculară, hemoragii cerebrale

Clasificarea:
1) Glomerulonefrita rapid progresivă primitivă sau idiopatică
2) Glomerulonefrita rapid progresivă secundare
Clasificare:
Glomerulonefrita intracapilara : exudativa ,proliferativa ,mixta
G.extracapilara:seroasa ,fibrinoasa,hemoragica
Dupa raspindire
G.Focara
G.Difuza
№ 71. Glomerulonefrita cronică. (coloraţie H-E.).
1. Glomeruli atrofiaţi, cu scleroză, hialinoză și obliterarea
capsulei.
2. Distrofia proteică a epiteliului tubular.
3. Tubi dilatați, cu epiteliul atrofiat şi cilindri proteici.
Glomerulonefrita este o boală a sistemului renal care apare ca urmare
a inflamației glomerulilor renali, unitățile renale care se ocupă de
filtrarea sangelui. Boala apare de sine stătător sau ca o consecință
unor afecțiuni precum lupus sau diabet,
Cauze:diabet;lupus;
• bacteriene: pneumonii, leptospiroză, febră tifoidă
• virale: hepatita B, mononucleoza infecţioasă., echo,coxacki
In micropreparat se constată procese de atrofie, scleroză și hialinoză a glomerulilor, unii dintre ei sunt
substituiți cu țesut conjunctiv, fiind transformați în mici cicatrice (glomeruloscleroză), alții au aspect de sfere
hialine colorate omogen eozinofil (glomerulohialinoză), capsula este obliterată; majoritatea tubilor sunt
atrofiați, unii au lumenul dilatat, epiteliul aplatisat, în nefrocite distrofie granulară/hialină, în lumen cilindri
hialini. Glomerulonefrita cronică evoluează lent, în decursul a multor ani și finalizează cu nefroscleroză difuză
și ratatinarea granulară a rinichilor. Mecanismul patogenetic predominant este legat de complexele imune
circulante.

Consecinte:Glomeruloscleroza ,glomerulohialinoza,hemoragii;insuficienta cardiovasculara.

Glomeruloscleroza este întărirea glomerulilor din rinichi. Este un termen general pentru a descrie
cicatrizarea vaselor mici de sânge ale rinichilor, glomerulii, unitățile funcționale din rinichi care
filtrează ureea din sânge.
№ 152. Pielonefrita cronică. (coloraţie H-E.).
1. Infiltrat celular inflamator în stroma rinichiului (în
ţesutul interstiţial).
2. Mase proteice coloide în lumenul tubilor dilataţi
(“rinichi tiroidian”).
3. Scleroza unor glomeruli.
4. Scleroza arterelor de calibru mic și mediu.
Pielonefrita cronică este o nefrită tubulo-interstițială
infecțioasă.
Cauza :Pielonefrita acuta;insuficienta cronica renala.
Consecinte nefroscleroză,ratatinarea macronodulară
a rinichilor;uremie azotemică;insificeinta
cardiovasculara; infarct miocardic;hemoragie
cerebrala.
Sunt 2 variante de pielonefrită cronică: pielonefrita asociată cu reflux vezicoureteral și
pielonefrita obstructivă. În ambele forme un rol decisiv îl are supra adăugarea infecției tractului
urinar.
Poate fi:•primară–nu se evidenţiază o tulburare a eliminării urinei, frecventă la femei
•secundară–obstructivă, uropatică, mai frecventă la bărbaţi
•PN este considerată cea mai frecventă boală renală(poate fi acută şi cronică).
Nefroscleroza reprezinta afectarea renala progresiva cauzata de hipertensiunea cronica
necontrolata.
Uremia este un sindrom azotemic, ultimul stadiu al insuficienței renale, provocată de reținerea în
sânge a ureei peste limita normală și de prezența altor produși toxici ai metabolismului protidic,
compuși azotați (acid uric, creatină), pe care rinichiul bolnav nu-i poate elimina.
Infarctul este moartea țesutului ( necroză ) din cauza aportului inadecvat de sânge în zona
afectată. Poate fi cauzată de blocaje arteriale, ruptură, compresie mecanică sau vasoconstricție.
№ 49. Carcinom nefrocelular cu celule clare. (coloraţie
H-E.).
1. Nodul tumoral: a. celule canceroase cu citoplasma clară; b.
stroma tumorii are aspectul unor straturi subțiri de țesut conjunctiv;
c. vase sanguine cu perete subțire.
2. Țesutul renal nemodificat sau ușor scleroza
Carcinomul este un tip de cancer care se dezvoltă din
celulele epiteliale
Cauza :Teoriile cancerogenezei :T.C. Chimice;T.C. Fizice ;T.C.
Virotice
Consecinte:invadează local - dau metastaze la distanţă
Complicatii:formarea de noduli tumorali secundari (sau
metastazele).
În micropreparat este un nodul tumoral bine delimitat, constituit din celule mari, poligonale, cu citoplasma clară
(conțin lipide și glicogen, care se dizolvă în procesul de prelucrare histologică a fragmentelor tisulare), dispuse în
alveole sau lobuli, separați prin septuri fine de țesut conjunctiv fibrilar, nucleele mici, rotunde, unii lobuli au aspect
tubular; țesutul renal peritumoral este nemodificat sau ușor sclerozat. Carcinomul cu celule clare este cea mai
frecventă formă de carcinom renal.Este localizat în cortexul renal și se dezvoltă din epiteliul tubular.
Carcinomul este un cancer care începe în țesutul care căptușește partea interioară sau exterioară a corpului și
care se dezvoltă, în general, din celule provenind din endoderm, mezoderm sau ectoderm.
Clasificare:adenocarcinomul, carcinomul bazocelular, carcinomul cu celule scuamoase și carcinomul cu celule
de tranziție.
Cancerul este un grup de boli care implică creșterea anormală a celulelor cu potențialul de a invada sau
răspândi în alte părți ale corpului.
№ 226. Ginecomastia. (coloraţie H-E).
1. Ducturi glandulare dilatate cu proliferarea epiteliului.
2. Fascicule de ţesut fibroconjunctiv.
3. Țesut adipos
Ginecomastia reprezintă o tulburare a sistemului endocrin ce
constă în dezvoltarea excesiva a sânului la bărbat. Aceasta
este o afecțiune benignă ce apare din cauza unul dezechilibru
hormonal între estrogen și testosterone.
Cauza :Hipersecretia de estrogeni;hiposecretia de androgeni;
hiposecretia de testosterone;ceroza hepatica;tumori
testiculare;cancer pulmonar.
Consecinte :proliferarea tesutului glandular
Complicatii . Nu sunt date concludente referitor la riscul
crescut de cancer de glandă mamară la bărbații cu
ginecomastie
Macroscopic glanda mamară este mărită difuz în dimensiuni, iar în unele cazuri se observă un nodul cu
dimensiunile de 2-5 cm, de consistență flască, localizat preponderent în zona subareolară sau în cuadrantul
superior extern. La adolescenți este mai frecvent bilateral, la adulți peste 50 ani – unilateral. Mecanismul
patogenetic constă în stimularea hormonală a procesului proliferativ de către excesul de estrogeni sau de
reducerea secreției de androgeni.Tratament cu estrogeni în cancerul de prostată, atrofia testiculelor în
sindromul Klinefelter și a. La adolescenți și în vârste avansate se consideră un proces fiziologic. Nu sunt date
concludente referitor la riscul crescut de cancer de glandă mamară la bărbații cu ginecomastie
Ciroza hepatică este o maladie cronică a ficatului caracterizată de o diminuare progresivă a masei lui
funcționale rezultând atât din diminunarea cantității de hepatocite, cât și din distrugerea arhitecturii specifice a
organului.
Cancerul este un grup de boli care implică creșterea celulară anormală cu potențialul de a invada sau de a se
răspândi în alte părți ale corpului.
Tumoare-tesut nou format care se dezvoltă prin înmulțirea anormală și patologică a unor celule și care tinde
spre autonomie biologică.(seminoma testicular).
Tumorile benigne au un volum limitat,ele refuleaza spre tesuturile vecine fara a le invada, nu dau metastaze si,
in majoritatea lor, nu au consecinte grave asupra bolnavului.
№ 227. Adenocarcinom de prostată pe fond de hiperplazie glandulară.
(coloraţie H-E).
1. Focarul de ţesut canceros cu proliferarea unor structuri glandulare
atipice.
2. Țesutul prostatic adiacent cu semne de hiperplazie: а. glande dilatate
chistic de formă neregulată; b. ţesut fibro-muscular
Prostata poate fi mărită în dimensiuni sau normală, uneori chiar
mai mică decât în normă, consistența densă,se localizează în
zonele periferice ale prostatei, predominant în lobul posterior, spre
deosebire de hiperplazia nodulară benignă (HNBP), care se
produce în regiunea internă periuretrală

Cauza:sedentarismul,obezitate,diabetul zaharat,boli cardiovasculare(administrarea de beta-blocante);virsta.

Complicații:invadarea veziculelor seminale, a peretelui vezicii urinare, rectului, țesuturilor moi


adiacente;hemoragii. Metastazarea pe cale limfogenă are loc în nodulii limfatici pelvieni, iliaci, paraaortali și
hematogene – în oase (bazinul, coloana vertebrală), plămâni, rinichi, creier
Adenocarcinomul este un tip de tumoare canceroasă care poate apărea în mai multe părți ale
corpului.Adenocarcinoamele fac parte din gruparea mai mare de carcinoame. (ad.tubular, papilar,mucinos).

Carcinomul este o afecțiune malignă care se dezvoltă din celulele epiteliale. (car.cu cellule mari,car.cu cellule
mici, car.anaplastic, car.adenocvamos,car.cu cellule scuamoase)

Un ulcer este o discontinuitate sau o ruptură a unei membrane corporale care împiedică funcționarea normală a
organului afectat. Potrivit patologiei lui Robins, „ulcerul este încălcarea continuității pielii, epiteliului sau
membranei mucoase cauzată de degajarea țesutului necrotic inflamat”.
№ 214. Seminom testicular. (coloraţie H-E).
1. Celule tumorale de formă poligonală cu citoplasma clară.
2. Infiltrate limfoide în fasciculele fibroconjunctive

Nodul tumoral are structură lobulară, este constituit din celule mari
rotunde sau poligonale bine conturate, cu citoplasma clară datorită
conținutului bogat de glicogen, nucleele cu cromatina repartizată
neuniform, au aspect granular, 1-2 nucleoli proeminenți, se observă
mitoze patologice; aglomerările celulare sunt separate de septuri
fibroconjunctive subțiri cu infiltrat limfocitar (limfocite T) și plasmocite,
pot fi centri germinativi; se observă focare mici de necroză.

Cauza:ereditare;expunere la radiatie;necroza;disgenezie gonadala;


Consecinte:metastaza,hiposecretie de testosterone.
Seminomul este cea mai frecventă tumoare malignă din celule germinale (~50% din numărul total de tumori
germinogene) și cea mai frecventă tumoare testiculară. Se întâlnește la bărbați tineri de la 30 la 49 ani, este rară până la
pubertate și după 70 de ani. Este o tumoare unilaterală,. Primele metastaze apar în nodulii limfatici retroperitoneali,
ulterior în cei mediastinali și cervicali, metastazele viscerale se dezvoltă tardiv, mai frecvent în plămâni.
Tumoare-tesut nou format care se dezvoltă prin înmulțirea anormală și patologică a unor celule și care tinde
spre autonomie biologică.
Tumorile benigne au un volum limitat,ele refuleaza spre tesuturile vecine fara a le invada, nu dau metastaze
si, in majoritatea lor, nu au consecinte grave asupra bolnavului.
Tumorile maligne devin voluminoase, sunt prost delimitate, infiltreaza tesuturile invecinate, au tendinta de a
se raspandi la distanta, formand metastaze.
№ 33. Mezaortită sifilitică. (coloraţie H-E).
1. Infiltrate limfo-plasmocitare în jurul vasa vasorum în adventiţia şi
media peretelui aortei.
2. Focare de distrucţie a fibrelor elastice.
3. Focare de calcinoză.
Sifilisul (luesul) este o infecţie veneriană cronică, provocată de Spirocheta
(Treponema pallidum)

Cauza;Triponema Pallidum(bacterie de forma


spiralata,gram-negativa);ereditar.

Complicatie:deces;sifilisul cardiovascular si
neurgen;anevrismul aortei,stenoza arterelor
coronare;insuficienta valvei aortice.

Sifilisul este o infecție cu transmitere sexuală cauzată de bacteria spirochetă Treponema pallidum
subspecia pallidum.
Sifilisul primar în punctul de contact apare o leziune a pielii numită șancru o ulcerație unică, fermă,
nedureroasă, fără mâncărimi, cu o suprafață curată și contur regulat, cu diametrul de între 0,3 și
3,0 cm .
Sifilisul secundar apare la circa 4-10 săptămâni după infecția primară.Pot apărea iritații amplasate
simetric de culoare roz-roșiatică, fără mâncărimi, pe trunchi și extremități, inclusiv pe palme și pe
tălpi(febra, dureri în gât, indispoziție, pierdere în greutate, căderea părului și dureri de cap).

Sifilisul latent este definit ca prezența dovezilor serologice de infecție fără simptomele bolii.

Sifilisul terțiar apare la circa 3-15 ani după infecția inițială si poate avea trei forme diferite: sifilis G
omatos,neurosifilis tardiv și sifilis cardiovascular.
№ 215. Mastopatie fibro-chistică (modificări fibro-chistice ale
glandei mamare). (Coloraţie H-E.). (nonproliferatica).
1. Ducturi dilatate chistic.
2. Ţesut fibro-conjunctiv hialinizat între ducturi.
3. Ducturi nemodificate.
Tesutul conjunctiv se intareste si formeaza noduli sau
cicatrizari. In plus, se pot forma si chisturi de diferite
dimensiuni.
Cauza:dezechilibrul hormonal;
Complicatii:cancer mamar;dilatarea de canal
galactofor;chist uleios.

Se disting 2 tipuri clinico-patologice: a) modificări fibrochistice nonproliferative și b) proliferative. Varianta


non-proliferativă este cea mai frecventă, modificările histologice principale fiind următoarele: a) fibroza:
proliferarea țesutului conjunctiv interlobular, care pătrunde în lobuli, înlocuind țesutul conjunctiv flasc
mixomatos intralobular; b) dilatarea chistică a ducturilor datorită proliferării țesutului fibros, care comprimă
segmentar ducturile și dereglează procesul secretor conducând la dilatarea distală a ducturilor terminale
(ductezie). Chisturile pot fi unice, solitare sau multiple și pot avea dimensiuni de la mai puțin de 1 cm până la
5-6 cm. Modificările fibrochistice se consideră o reacție a ducturilor mamare la stimularea
hormonală ciclică, care are loc în ciclul menstrual normal. Diagnosticul de certitudine poate fi
stabilit doar prin biopsie și examenul histologic.
Chisturile de san sunt formatiuni la nivelul glandei mamare cu perete propriu, rotund-ovalare, pline
cu lichid, dezvoltate din structuri ducto-lobulare proprii glandei mamare.
Cancerul este un grup de boli care implică creșterea anormală a celulelor cu potențialul de a invada
sau răspândi în alte părți ale corpului.
№ 63. Salpingită purulentă (coloraţie H-E).
1. Leucocite neutrofile în lumenul salpinxului.
2. Infiltrație leucocitară neutrofilă a vilozităților mucoasei
tubare.
3. Peretele saplinxului.
Peretele trompei este îngroșat, edemațiat, vasele dilatate,
hiperemiate, se observă infiltrația difuză a peretelui cu
leucocite neutrofile (inflamație flegmonoasă).

Cauza:infectii ascendente a tractului genital


feminin(Chlamydia,Mycoplasm,Gonococi);inflamatii
portpartum sau post abortium (stafilococi,
streptococi);utilizarea dispoitivelor intrauterine.

Complicatie:Salpingooforita,abces tubo-ovarian,sarcina extrauterine,infertilitate,peritonita.

Salpingita este o condiție ginecologică ce afectează trompele uterine (oviductele),


manifestându-se prin inflamarea sau infectarea acestora.

Salpingita purulentă este o inflamație a trompei uterine de origine infecțioasă.

Un abces reprezintă o pungă de puroi care s-a acumulat în interiorul țesutului corpului
№ 108. Sarcină tubară. (coloraţie H-E).
1. Vilozități coriale.
2. Țesut decidual.
3. Peretele trompei uterine
Sunt aglomerări de celule deciduale poligonale cu citoplasma clară, focare
de necroză, hemoragii. În locul implantării ovulului fertilizat se constată
penetrarea țesutului trofoblastic cu celule coriale multinucleate în peretele
tubar, înlocuind mucoasa și stratul circular al muscularei, fiind păstrat doar
stratul longitudinal. În perete - edem, dilatarea și hiperemia vaselor,
hemoragii. Sunt zone intacte ale peretelui tubar (de nu confundat
vilozitățile mucoasei trompei uterine cu vilozitățile coriale!).

Sarcina tubară este cea mai frecventă formă de sarcină ectopică, în care trecerea ovulului fertilizat prin trompele uterine
este întârziată și implantarea se produce în afara corpului uterului. Datorită infiltrării peretelui trompei cu țesut trofoblastic
are loc erodarea vaselor sanguine și hemoragie în lumenul trompei – hematosalpinx, iar pe măsura creșterii embrionului se
produce distensia trompei și ruptura peretelui cu hemoragie intraperitoneală. În endometru este prezentă reacție
deciduală.
O sarcina tubara – cel mai frecvent tip de sarcina ectopica – se produce cand ovulul fertilizat ramane
prins in drumul catre uter, frecvent din cauza ca una dintre trompele uterine este afectata de inflamatie
sau prezinta deformari. Dezechilibrele hormonale sau dezvoltarea anormala a ovulului fertilizat pot, de
asemenea, sa aiba o contributie.
Tratamente de fertilitate, Alegerea metodei contraceptive,fumatul, Inflamatie sau infectie
O sarcina ectopica poate provoca ruperea trompei uterine. In lipsa tratamentului, trompa uterina poate
determina hemoragie care pune in pericol viata.
Consecinta:Obstructia lumenului salpingelui ;Distensia lumenului ;Erodarea peretelui salpingelui
Complicatii:Endometrita;Peritonita ;Metroragie
№ 107. Molă hidatiformă. (coloraţie H-E).
hormon coriogonadotrofic
1. Vilozităţi coriale edemaţiate, mărite în dimensiuni.
2. Epiteliu corial proliferant.

Cauza:hemoragii vaginala;fertilizarea anormala a ovulului.


Complicatii:mola invaziva;cariocarcinom.
Sarcina molara, cunoscuta de asemenea sub
denumirea de mola hidatiforma, este o tumora benigna
(nu este cancer) care se dezvolta in uter.

Mola hidatiformă reprezintă una din 3 forme de boli trofoblastice gestaționale: mola hidatiformă
(completă sau parțială), mola invazivă și coriocarcinomul. Mola hidatiformă apare în rezultatul
fertilizării anormale a ovulului,. În mola completă toate vilozitățile coriale sunt afectate,
embrionul este absent, iar în cea parțială sunt vilozități afectate și normale, embrionul este
prezent. Clinic se manifestă prin hemoragie uterină, cel mai caracteristic semn fiind creșterea
nivelului de gonadotropină corionică umană în sânge.
Tumoare-tesut nou format care se dezvoltă prin înmulțirea anormală și patologică a unor celule și
care tinde spre autonomie biologică.(seminoma testicular).
Tumorile benigne au un volum limitat,ele refuleaza spre tesuturile vecine fara a le invada, nu dau
metastaze si, in majoritatea lor, nu au consecinte grave asupra bolnavului.
Tumorile maligne devin voluminoase, sunt prost delimitate, infiltreaza tesuturile invecinate, au
tendinta de a se raspandi la distanta, formand metastaze.
Coriocarcinomul este o tumoare malignă a trofoblastului, care se dezvoltă din mola hidatiformă
complete.Este o tumoare foarte agresivă, invazivă, care metastazează rapid pe cale hematogenă
cu metastaze în plămâni,vagin, creier,ficat,rinichi.
№ 111. Coriocarcinom uterin (coloraţie H-E).
1. Celule epiteliale ale citotrofoblastului cu citoplasma clară
(celule Langhans).
2. Celule atipice sinciţiale cu hipercromia nucleelor.
3. Focare hemoragice.
Este un neoplasm rar si malign asociat cu sarcina molara.
Se formeaza celule anormale in tesutul care ar deveni in
mod normal placenta. Acesta este organul care se
dezvolta in timpul sarcinii pentru a hrani fatul.
Coriocarcinomul este un tip de boala trofoblastica
gestationala.
Cauze:dupa avort;sarcina ectopica(extrauterine-pe unu din trompele uterine);sarcina molara (ovulul
este fertilizat,placenta se dezvolta intro masa de chisturi in loc de fat).

Complicatii:hemoragii;anemie;aritmii cardiace;boala trofoblastica gestionala;metastaze.


Coriocarcinomul este o tumoare malignă a trofoblastului, care se dezvoltă din mola hidatiformă
complete.Este o tumoare foarte agresivă, invazivă, care metastazează rapid pe cale hematogenă
cu metastaze în plămâni,vagin, creier,ficat,rinichi.

Tumoare- tesut nou format care se dezvoltă prin înmulțirea anormală și patologică a unor celule și
care tinde spre autonomie biologică.
Tumorile benigne au un volum limitat,ele refuleaza spre tesuturile vecine fara a le invada, nu dau
metastaze si, in majoritatea lor, nu au consecinte grave asupra bolnavului.
Tumorile maligne devin voluminoase, sunt prost delimitate, infiltreaza tesuturile invecinate, au
tendinta de a se raspandi la distanta, formand metastaze.
Carcinomul este o afecțiune malignă care se dezvoltă din celulele epiteliale. (car.cu cellule
mari,car.cu cellule mici, car.anaplastic, car.adenocvamos,car.cu cellule scuamoase)
№ 3. Ateroscleroza aortei (tromboza parietală).
Intima aortei este neregulată, cu multiple plăci aterosclerotice în formă de îngroșări
focale, proeminente pe suprafața intimei, rotunde sau ovale, diametrul de la câțiva
mm până la 1-1,5 cm, unele confluente, culoarea galben-albicioasă, sunt plăci cu
exulcerație, acoperite cu mase ateromatoase granulare de culoare galbenă, în
grosimea plăcilor pe alocuri se observă hemoragii intramurale de culoare violacee,
este prezent un tromb parietal, aderent la intimă, de culoare maronie, consistență
densă, suprafața gofrată. Macroscopic procesul debutează cu apariția unor macule
galbene, care treptat se contopesc, formând leziuni elongate de culoare galbenă –
striurile lipidice, alcătuite din celule spumoase, care conțin lipide. Striurile lipidice
progresează în plăci aterosclerotice fibroase sau fibro-lipidice, care prezintă
îngroșări focale proeminente ale intimei, de consistență densă, culoarea albă-
galbenă, care apar în urma proliferării țesutului conjunctiv în jurul depozitelor lipidice
(liposcleroză), ele sunt acoperite cu o capsulă fibroasă densă. Astfel de plăci se
numesc „stabile”. Ele stenozează lumenul vasului, cauzând un anumit grad de
hipoperfuzie arterială cronică, modificări atrofice ale parenchimului și scleroză în Ateroscleroza –boală
zonele respective. Plăcile stabile pot exista timp îndelungat. cronică cu evoluţie
Cauze:fumatul,obezitatea,diabetul zaharat,hipertensiunea arteriala,nivelul ridicat de ondulantă, cauzată de
tulburile
cholesterol in singe,sedentarismul.
metabolismului lipidic şi
Consecinta:ischemie cronică ;cardioscleroză difuză;ischemia acută;anevrism. proteic, în primul rând
Complicatie:infarct miocardic;gangrena. al lipoproteidelor de
densitate joasă şi foarte
Arterioloscleroză – termen care reflectă îngroșarea și pierderea elasticității peretelui arterial.
joasă.
Arterilosleroză – afecteaza arterele mici și arteriolele și poate cauza
leziuni ischemice în val. Există două subtipuri asociate cu hipertensiunea:
1. arteriloscleroza hialină
2. arteriloscleroza hiperplazică
Tromboza este procesul de formare a unui cheag de sange, cunoscut si sub denumirea de "tromb", care se
creeaza intr-un vas de sange.(trom.venoasa profunda-jugulara-postala-renala;trom.parietala-aortei).
Anevrismul reprezintă o formațiune vasculară cu aspect tumoral, localizată pe traiectul unei artere (cel mai des)
sau vene
№ 121. Hemoragie intracerebrală (hematom).
În creier se observă o acumulare de sînge coagulat de
culoare maronie (hematom), țesutul cerebral adiacent
este ramolit, de consistență flască.
Hemoragia intracerebrală este una din manifestările
bolilor cerebrovasculare și constituie cea mai
frecventă formă a ictusului hemoragic.
Cauza:hipertensiunea arterială,infarct miocardic;
insuficienta cardiaca.
Consecințele: organizarea fibroglială, cavități
chistice;revărsarea sângelui în ventriculii cerebrali
complicație letală;ictus hemoragic.

Localizarea mai frecventă este în ganglionii bazali și thalamus,


puntea Varoli;cerebel. Clinic se manifestă prin paralizii, afazie.

Infarct- este necroza unei portiuni de organ intreg cauzata de intreruperea irigatiei cu singe,fiind o consecinta a
ischemiei.(Inf.lineal,renal,pulmonar,cerebral,miocardic.).
Ictusul- tulburare acută a circulaţiei cerebrale, ce duce la leziunea şi moartea celulelor nervoase. Ictusul are
loc dacă vasul sangvin din creier fie că se blochează (prin placă, trombă – ictus ischemic), ori se
rupe (ictus hemoragic).
Anevrismul reprezintă o formațiune vasculară cu aspect tumoral, localizată pe traiectul unei artere (cel mai des)
sau vene.
Pericardita reprezinta inflamatia pericardului (sac fibro-seros care inveleste inima), adeseori cu acumulare de
lichid.
Edemul este acumularea excesiva de lichid serios in spatiile intercelulare ale organelor si tesuturilor.
№ 83. Rinichi ratatinat.
Cauze:Scleroza vaselor renale;distrofice ale
glomerulilor,tubilor si stromei renale;ateroscleroza
arterelor;hipertensiunea arteriala.
Complicatii:insuficientei renale cronice;uremie
azotemica,
Rinichiul este micșorat în dimensiuni, suprafața
granulară /nodulară, consistența densă, pe secțiune
desenul straturilor estompat, culoarea cenușie-
albicioasă.
În rinichi are loc atrofia parenchimului, proliferarea
excesivă a țesutului conjunctiv și remanierea
structurală. Aspectul exterior al rinichilor ratatinați
este diferit în dependență de calibrul
vaselor afectate: în hipertensiunea arterială este
granular datorită afectării predominante a
arteriolelorm, iar în ateroscleroză – macronodular
datorită afectării arterelor de calibru mare și mediu.
Nefroscleroza este induratia si ratatinarea rinichilor datorita proliferarii tesutului conjunctiv.
№ 24. Ruptura inimii (ventriculului stâng) în infarct
miocardic acut.
În peretele anterior al ventriculului stâng, treimea inferioară, se
observă o fisură cu lungimea de 1,5-2 cm, pe secțiune se
vede, că fisura cuprinde întreaga grosime a peretelui
ventricular, marginile sunt infiltrate cu sânge.
Cauza:tromboza;spasm prelungit;suprasolicitarea
inimii;infarct.

Majoritatea rupturilor externe de cord au loc în ventriculul


stâng, pereții anterior și lateral. Se dezvoltă hemopericardium
și tamponada cardiacă, care este fatală. Ruptura interna se
referă la septul interventricular și mușchii papilari, duce la
insuficiență cardiacă congestivă severă. Ruptura de cord se
observă mai frecvent la pacienții cu infarct miocardic primar.
Consecintele:cicatrizarea;hipertrofia regenerativa,anevrism;ruptura peretelui cordului;insuficienta cardiaca
acuta;edem cardiac;tulburari de ritm;pericardita;tromboza intracardiaca.
Infarctul este necroza unei portiuni de organ sau a unui organ intreg,cauzata de intreruperea irigatiei cu
singe,fiind o cosnsecinta a ischemiei.
Clasificare in dependenta de localizarea infarctului in muschiul cardiac:subendocardic,intramural,subepicardic
si transmural.
Anevrismul reprezintă o formațiune vasculară cu aspect tumoral, localizată pe traiectul unei artere (cel mai
des) sau vene.
Pericardita reprezinta inflamatia pericardului (sac fibro-seros care inveleste inima), adeseori cu acumulare de
lichid.
Edemul este acumularea excesiva de lichid serios in spatiile intercelulare ale organelor si tesuturilor.
Infarct- este necroza unei portiuni de organ intreg cauzata de intreruperea irigatiei cu singe,fiind o consecinta a
ischemiei.(Inf.lineal,renal,pulmonar,cerebral,miocardic.)
№ 10. Anevrism cardiac cronic cu tromboză.
(ventriculul string).
Anevrism- dilatarea anormala a peretelui vasului sau
cordului datorata suprasolicitari acestuia

Cauza:infart miocardic;necroza si organizarea

Consecinte:dilatarea peretelui vasului sau cordului

Complicatii:ruperea peretelui cordului hemopericard

În anevrismul cardiac cronic se observă insuficiență


cardiacă congestivă progresantă, tulburări de ritm și
de conducere, tromboză intracardiacă, tromboembolii,
este posibilă rupture peretelui cu tamponada
pericardului.
Anevrismul reprezintă o modificare structurală a peretelui arterial (cel mai adesea), de natură
degenerativă sau secundară unor infecții sau inflamații care se manifestă printr-o dilatare
anormală, localizată a peretelui vasului de sânge.

Clasifica în funcție de sediul lor în:


anevrism de aortă (cel mai frecvent e afectată aorta abdominală, aorta descendentă, aorta
toracică ascendentă cel mai rar);
anevrism cerebral (cel mai frecvent este anevrismul „berry”, iar vasele afectate sunt localizate la
nivelul poligonului lui Willis);
anevrism cardiac (un rezultat nefast al infarctului miocardic).
№ 16. Endocardită valvulară verucoasă acută.
Cauza:defecte cardiace;boala valvulara debindita;drguri si
administrarea lor intravenoasa;
Pe suprafața atrială a cuspelor valvulei mitrale se observă depozite
trombotice fine (veruci), de culoare maronie, consistență densă, care
aderă strâns la endocardul valvular, localizate preponderent pe marginea
liberă, de închidere a cuspelor; cuspele sunt îngroșate, deformate,
cordajele tendinoase la fel îngroșate și fuzionate.
Complicatii:rupturi sau obstructia valvulare,abces la nivelul
inelului aortic,infarct
miocardic;miocardita;deces;hemoragii,meningita.
Endocardita valvulară este o manifestare a carditei reumatismale. Are loc
mai frecvent afectarea numai a valvulei mitrale și afectarea concomitentă
a valvulei mitrale și aortice,valva tricuspidă este implicată mai rar, la fel și
afectarea izolată a valvulei aortice,iar valvula pulmonare practic nu se
afectează.
Valvulita inflamatie a valvulelor inimii - poate fi datorita unei infectii microbiene, de cele mai multe ori
streptococice, in cadrul reumatismului poliarticular acut sau actiunii unor toxine microbiene

Valvulita acută se dezvoltă pe valvulele indemne, se manifestă prin necroză fibrinoidă, infiltrație inflamatorie
celulară, granuloame Aschoff, depozite de fibrină sub formă de veruci cu diametrul de 1-2 mm,dispuse în formă
de șirag de-a lungul marginilor de închidere ale valvulelor, de regulă, pe suprafața atrială a valvelor
atrioventriculare și pe suprafețele ventriculare ale valvelor semilunare, ceea ce reflectă rolul factorului mecanic,
hemodinamic în apariția acestor leziuni.

Valvulita cronică se manifestă prin organizarea inflamației acute și a verucilor fibrinoase, apariția verucilor noi,
mai mari pe valvele deja deformate, îngroșate, scleroza și retracția, scurtarea cuspelor și a foițelor semilunare,
concreșterea lor, calcinoză.
În valvula mitrală concomitent are loc îngroșarea, scurtarea și fuzionarea cordajelor tendinoase, ceea ce
împreună cu concreșterea cuspelor duce la instalarea unei stenoze mitrale cu aspect de „bot de pește” sau
„butonieră”.
№ 33. Pneumonie francă lobară în stadiul de hepatizaţie
cenuşie.
Lobul afectat este mărit în dimensiuni, neaerat, de consistenţă
fermă (asemănătoare cu consistenţa ficatului), pe secţiune are
aspect granular, culoarea cenuşie datorită depozitării în alveole a
exsudatului fibrinos cu un conţinut bogat de leucociteneutrofile și
macrofage; pe pleură se observă depuneri fine de fibrină (pleurită
fibrinoasă)
Cauza:infectii cu pneumococcus(frig, umiditate, alcoolism, oboseala
fizica sau psihica, unele boli cronice ca insuficienta cardiaca, ciroza, Pneumonia lobară: inflamaţia
diabet zaharat.)
acută exudativă–localizată în
Complicatii:fibroza post-pneumonica;abces pulmonar;empiem
pleural;pericardita purulentă, mediastinita,endocardita alveolele pulmonare dintr-un lob
bacteriană,diseminarea hematogenă a infecției cu dezvoltarea otitei pulmonar
medii, meningitei,abcesului cerebral,artritei purulente.
Stadiul de hepatizație cenușie al pneumoniei lobare se instalează peste 4-5 zile de la debutul bolii. Ulterior, în cazurile
necomplicate, în a 8-9 zi începe liza exsudatului prin acțiunea fibrinolitică a leucocitelor și macrofagelor și eliminarea lui prin
drenaj limfatic și expectorație. În final se produce purificarea plămânului afectat și restabilirea aerației, care poate să dureze
1-3 săptămâni.
Pericardita reprezinta inflamatia pericardului (sac fibro-seros care inveleste inima), adeseori cu acumulare de
lichid.
Endocardita este o inflamare a învelișului interior al inimii, endocardului, cauzată de infecție.
Artrita este o stare patologică ce este caracterizată de inflamație articulară, fenomen de obicei acompaniat în
mod variabil de cele 5 semne celsiene: durere, tumefacție, temperatură locală crescută, înroșirea tegumentelor
periarticulare și limitarea funcției articulației implicate.
Pneumonia este o afecțiune inflamatorie a plămânilor care afectează în primul rând micile cavități cu aer
cunoscute sub denumirea de alveole.
1. Etiologic;bacteriene;virale;fungice;parazitare
2. Dupa mod de aparitie:comunitare;nozocomiale
№ 31. Pneumonie focală confluentă.
Pe secțiunea plămânului se observă focare neaerate
unice sau multiple, dimensiunile de la 1-2 până la 3-4 cm,
ușor supradenivelate, culoarea cenușie-gălbuie, țesutul
pulmonar adiacent este normal sau ușor edemațiat.
Cauza:infectii cu pneumococcus(frig, umiditate,
alcoolism, oboseala fizica sau psihica, unele boli
cronice ca insuficienta cardiaca, ciroza, diabet
zaharat.)
Complicatii:fibroza post-pneumonica;abces
pulmonar;empiem pleural;pericardita purulentă,
mediastinita,endocardita bacteriană,diseminarea
hematogenă a infecției cu dezvoltarea otitei medii,
meningitei,abcesului cerebral,artritei purulente.
Pericardita reprezinta inflamatia pericardului (sac fibro-seros care inveleste inima), adeseori cu acumulare de
lichid.

Endocardita este o inflamare a învelișului interior al inimii, endocardului, cauzată de infecție.

Artrita este o stare patologică ce este caracterizată de inflamație articulară, fenomen de obicei acompaniat în
mod variabil de cele 5 semne celsiene: durere, tumefacție, temperatură locală crescută, înroșirea tegumentelor
periarticulare și limitarea funcției articulației implicate.

Pneumonia este o afecțiune inflamatorie a plămânilor care afectează în primul rând micile cavități cu aer
cunoscute sub denumirea de alveole.
1. Etiologic;bacteriene;virale;fungice;parazitare
2. Dupa mod de aparitie:comunitare;nozocomiale
№ 32. Bronhopneumonie abcedantă.
Pe secțiunea plămânului se observă focare diseminate de pneumonie de
culoare albicioasă-cenușie, neaerate, cu diametrul
până la 2-3 cm, puțin supradenivelate, separate de țesut pulmonar intact.
În unele din aceste focare sunt cavități de formă neregulată, dimensiuni
variabile de la 0,5 până la 1-1,5 cm, umplute cu puroi sau fără conținut -
abcese. Pe pleură, în cazul localizării subpleurale a focarelor de pneumonie
pot fi depozite de fibrină.

Bronhopneumonia este cea mai frecventă formă de pneumonii, care debutează prin inflamația inițială a bronhiilor și
bronhiolelor cu extinderea ulterioară în alveolele adiacente (bronhoalveolită).
Un rol favorizant au aspirația (pneumonia de aspirație), staza pulmonară (pneumonia hipostatică), intervențiile chirurgicale
(pneumonia postoperatorie), stările de imunodeficiență (pneumonia imunodeficitară).
Cauzele:bacterii stafilococi si streptococci,diabet,insuficienta cardiaca cronica,boli pulmonare cornice.
alcoolism,insuficienta cardiaca,ciroza.
Complicațiile:abcesul pulmonar și empiemul pleural;pericardita purulentă;mediastinita;endocardita bacteriana ;
meningitei;abcesului cerebral;artritei purulente.;bronșiectazii.
Pericardita reprezinta inflamatia pericardului (sac fibro-seros care inveleste inima), adeseori cu acumulare de lichid.
Endocardita este o inflamare a învelișului interior al inimii, endocardului, cauzată de infecție.
Artrita este o stare patologică ce este caracterizată de inflamație articulară, fenomen de obicei acompaniat în mod variabil
de cele 5 semne celsiene: durere, tumefacție, temperatură locală crescută, înroșirea tegumentelor periarticulare și limitarea
funcției articulației implicate.
Bronsiectazia reprezinta dilatarea semnificativa si permanenta a bronsiilor mai mari, cauzata de infectia si inflamatia
cronica, urmata de aparitia fibrozei.
Pneumonia este o afecțiune inflamatorie a plămânilor care afectează în primul rând micile cavități cu aer cunoscute sub
denumirea de alveole.
1. Etiologic;bacteriene;virale;fungice;parazitare
2. Dupa mod de aparitie:comunitare;nozocomiale
№ 34. Pleurită fibrinoasă.
Foița viscerală a pleurei este mată, acoperită cu o peliculă fină de fibrină
culoare albicioasă, pe alocuri lipită de pleură, iar pe alocuri desprinsă,
ceea ce-i redă un aspect rugos.Pleurita fibrinoasă în majoritatea cazurilor
este de origine infecțioasă și se întâlnește în pneumonii, în special cele
lobare,tuberculoză, infarct și abces pulmonar, bronșiectazii.

Cauza:artrita:lupus;uremie;tumori;metastaze;tuberculoza.
Se manifestă la auscultație prin zgomot de frecătură pleurală.
Consecinţele:miocardita; Disfunctie ventilatorie restrictiva dupa fibroza
pleurala, cloazonari;Deformare toracica.
Pneumonia este o afecțiune inflamatorie a plămânilor care
afectează în primul rând micile cavități cu aer cunoscute sub
denumirea de alveole.
1. Etiologic;bacteriene;virale;fungice;parazitare
2. Dupa mod de aparitie:comunitare;nozocomiale
Pleurita reprezintă inflamația pleurei, membrana care
învelește plămânul.
Pneumonia este o afecțiune
Clasificare: inflamatorie a plămânilor care
1)compozitia lichidului pleural:exsudat;transsudat afectează în primul rând micile
2)Proceul pathologic:secundar unei afectiuni cavități cu aer cunoscute sub
pulmonare;secundar unei afectiuni extrapulmonare. denumirea de alveole.
3)evolutie:acute;cornice. Etiologic;bacteriene;virale;fungice;
4)localizare:pleurezie cavitatilor mari;pleurezii inchistate parazitare
apical(apicala;diafragmatica;mediastinala;costomarginala). Dupa mod de aparitie:
comunitare;nozocomiale
№ 35. Bronşiectazii cu pneumoscleroză.
Bronșiectaziile reprezintă dilatări permanente a bronhiilor și
bronhiolelor, cauzate de bronșita cronică.
Pe secțiunea plămânului se observă multiple dilatări și deformări ale
bronhiilor, de formă neregulată, pereții sunt îngroșați, sclerozați, țesutul
pulmonar înconjurător este slab aerat, sclerozat, are culoare
albicioasă..
Clasificare
Morfologic pot fi bronșiectazii cilindrice și saculare (sacciforme).
Peretele bronșiectaziei este îngroșat, sclerozat, cu infiltrație
inflamatorie cronică, în lumen se conține, de obicei, exsudat purulent.

Complcatii:hipertensiunea circuitului mic;hipertrofia ventriculuilui


drept;hemoragii;scleroza peribronhiala;abces pulmonar;amiloidoza.
Cauze:Astmul bronșic;poliartrita reumatoidă;inhalarea de corpoi straini prin obstructia;Diskinezia
ciliara primara;Bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC)(o afecțiune de lungă durată care produce
inflamație la nivelul plămânilor, lezarea țesutului pulmonar și îngustarea căilor respiratorii, ducând la respirație
dificilă);Deficitul de alfa-1 antitripsină(o afecțiune genetică care poate cauza probleme la nivelul plămânilor și
ficatului);Tuberculoza (TBC) sau infecțiile cu micobacterii non-tuberculoase (MNT)(infecții care afectează
frecvent plămânii, cauzate de un grup de bacterii denumite micobacterii).
Bronșita reprezintă inflamația mucoasei bronhiilor, de etiologie cel mai adesea infecțioasă.
Bronsiectazia reprezinta dilatarea semnificativa si permanenta a bronsiilor mai mari, cauzata de infectia si
inflamatia cronica, urmata de aparitia fibrozei.
Emfizemul pulmonar este o boală a plămânilor care produce alterarea respirației și reduce capacitatea de
efort fizic, o stare patologica ireversibilă.
Pneumoscleroza - înlocuirea patologică a țesutului conjunctiv pulmonar, ca urmare a proceselor inflamatorii
sau degenerative ale plămânilor, însoțită de încălcarea de elasticitate și de schimb de gaze în zonele afectate.
Pneumonia este o afecțiune inflamatorie a plămânilor care afectează în primul rând micile cavități cu aer
cunoscute sub denumirea de alveole.
1. Etiologic;bacteriene;virale;fungice;parazitare
2. Dupa mod de aparitie:comunitare;nozocomiale
№ 36. Emfizem pulmonar.
Plămânul este mărit în volum, supraaerat, pe suprafață cu
formațiuni buloase subpleurale, cu pereți subțiri, umplute
cu aer, pe secțiune cu aspect puhav, poros, culoarea
cenușie.

Emfizemul este o boală cronică obstructivă, caracterizată prin


conținut excesiv de aer în plămâni și mărireadimensiunilor lor. Are
loc lărgirea permanentă a spațiilor aeriene, situate distal de
bronhiolele terminale.
Cauza:fumatul;astmul;inhalarea de substante
toxice(carbine,cadmiu);Praful

Complicatii:scaderea ponderala;insificienta respiratorie.

Clasificare:centroacinar(centrolobular,acinar proximal-lobi
superiori);panacinar(panalobular-in lobii
inferiori);paraseptar(acinar distal-ductile si sacii alveolar)

Pneumonia este o afecțiune inflamatorie a plămânilor care


afectează în primul rând micile cavități cu aer cunoscute
sub denumirea de alveole.
1. Etiologic;bacteriene;virale;fungice;parazitare
2. Dupa mod de aparitie:comunitare;nozocomiale
№ 5. Hipertrofia ventriculului drept al inimii
(cord pulmonar).
Peretele ventriculului drept este îngroșat, are grosimea
până la 1-1,5 cm (norma- 2-3 mm),consistența dens-
elastică.
Cauza:hipertensiunea pulmonara;emfiem
pulmonar;boala bronsiectactica;pneumonie
interstitiala;tuberculoza pulmonara.
Complicatii:insufficient cardiaca;deces;infarct.

Decompensarea inimii drepte se manifestă prin edeme


periferice generalizate și congestia organelor interne, iar
congestia pulmonară este minimă.Hipertrofia
ventriculului drept se poate asocia la insuficiența
cardiacă stângă, mai frecvent în valvulopatii mitrale
decompensate, în special în stenoza mitrală.

Hipertrofia- mărirea în volum și masă a celulor, țesutului, organului


Hipertrofia compensatorie se mai numește activă sau tonogenă
Patologica-hipertrofia ventricului sting(hipertensiunea generalizata) si
ventricului drept(hipertensiunea pulmonara)
Infarct- este necroza unei portiuni de organ intreg cauzata de intreruperea irigatiei cu
singe,fiind o consecinta a ischemiei(Inf.lineal,renal,pulmonar,cerebral,miocardic).
№ 39. Carcinom pulmonar central (perihilar).
În bronhia principală este un nod tumoral, dimensiunile ~4-5
cm, care crește exofit, stenozând lumenul, cu suprafața
rugoasă, consistenţă densă, culoarea alb-gălbuie, țesutul
tumoral infiltrează parenchimul pulmonar peribronhial
adiacent.
Cauza:bronsita cronica; bronşită cronică, în special în bronșita
fumătorilor, boala bronşiectatică, abces
cronic,pneumoconioze.

Consecinte: atelectazie prin obturaţie, hemoragie, abces,


pleurită fibrino-hemoragică sau purulentă.

Complicatii:metastaze limfogene au loc în nodulii limfatici


mediastinali, cervicali, supraclaviculari, para-aortali,
Carcinomul este un cancer care începe în țesutul care
căptușește partea interioară sau exterioară a corpului și care
se dezvoltă, în general, din celule provenind din endoderm,
mezoderm sau ectoderm.

Clasificare:adenocarcinomul, carcinomul bazocelular, Carcinomul cu cellule scuamoase


carcinomul cu celule scuamoase și carcinomul cu celule de pornește din celulele scuamoase.
tranziție. Acestea sunt celulele plate, care
se găsesc în zone precum pielea
Cancerul este un grup de boli care implică creșterea sau căptușeala gâtului sau a
anormală a celulelor cu potențialul de a invada sau răspândi esofagului.
în alte părți ale corpului.
№ 40. Carcinom pulmonar periferic.
Pe secțiunea plămânului, subpleural, este prezent un nodul tumoral imprecis
delimitat, cu diametrul până la 10 cm,culoarea alb-cenușie, consistența
densă.
Carcinomul pulmonar periferic se dezvoltă din epiteliul ramificațiilor
distale ale bronhiei segmentare, epiteliul bronhiolar și alveolar.
Cauza:fumatul,radiatii;inhalarea gazelor toxice,radonul.

Complictii:metastaze la nivelul creerului,oaselor,ficatului,glandele


suprarenale.

Metastaza definește creșterea progresivă a mărimii tumorii și


traversarea barierelor dintre țesuturi, extinderea tumorii în țesutul din
jur.(maligna-se raspindeste).

Carcinomul este un cancer care începe în țesutul care căptușește partea interioară sau exterioară
a corpului și care se dezvoltă, în general, din celule provenind din endoderm, mezoderm sau
ectoderm.Clasificare:adenocarcinomul, carcinomul bazocelular, carcinomul cu celule scuamoase și
carcinomul cu celule de tranziție.
Cancerul este un grup de boli care implică creșterea anormală a celulelor cu potențialul de a
invada sau răspândi în alte părți ale corpului.
Tumoare-masa de tesut nou format care se dezvolta intron organism prin inmultirea
exagerata,patologica a unor cellule.
№ 43. Pneumonie cazeoasă.
În plămân se observă multiple focare de necroză cazeoasă, neaerate,
de diferite dimensiuni, culoare alb-gălbuie, masele necrotice au aspect
friabil, sfărâmicios, se aseamănă cu brânza de vaci uscată (lat. caseum –
brânză).
Pe pleură sunt depozite de fibrină. Masele cazeoase pot fi supuse lizei
purulente și lichefierii cu apariția unor cavități de descompunere –
caverne (tuberculoza cavernoasă).
Pneumonia este o afecțiune inflamatorie a plămânilor care afectează
în primul rând micile cavități cu aer cunoscute sub denumirea de
alveole.
Tuberculoza este o boală granulomatoasă cronică, contagioasă,
cauzată de Micobacterium tuberculosis. De obicei afectează plămânii,
dar poate afecta orice alt organ sau ţesut. În mod tipic, centrul
granuloamelor tuberculoase suferă necroză de cazeificare. Pneumotoraxul (denumit și plămâni
colabați) este rezultatul acumulării de
Cauza : tuberculoza (micobacterium tuberculosis); imunitate
aer în spațiul dintre plămâni și peretele
scazuta;malnutritie; toracic, în așa numitul spațiu pleural
Consecinta :Necroza cazeoasa (colecție intrapleurală de aer).
Pleurita reprezintă inflamația pleurei,
Complicaţii: membrana care învelește plămânul.
• hemoragii pulmonare; Această inflamație poate să se
manifeste fără acumulare de fluid între
• pneumotorax;
cele două foițe pleurale, viscerală și
• pleurită purulentă (empiem pleural); parietală, în acest caz numindu-se
• bronşiectazii; pleurezie uscată.
• amiloidoză; Amiloidoza este o afecţiune
• cord pulmonar (insuficienţă pulmonară şi cardiacă); metabolică incurabilă, caracterizată
• afectarea altor organe (a tractului digestiv, laringelui, cavităţii prin depunerea de proteine fibroase,
insolubile, denumite amiloid, la nivelul
№ 44. Tuberculoză pulmonară fibro-cavitară.
Plămânul este deformat, pe secțiune se observă multiple cavități de distrucție – caverne,
de formă neregulată, diferite dimensiuni; pereții îngroșați, sclerozați, suprafața internă
rugoasă, acoperită cu mase necrotice; în țesutul pulmonar adiacent zone neaerate

Tuberculoza este o boală granulomatoasă cronică, contagioasă, cauzată de


Micobacterium tuberculosis. De obicei afectează plămânii, dar poate afecta orice alt
organ sau ţesut. În mod tipic, centrul granuloamelor tuberculoase suferă necroză de
cazeificare.
Cauza : Micobacterium tuberculosis;tb.infiltrative;tb.nodulara;tb.diseminata.
Consecinta : necroza cazeoasa, granulom tuberculos;cicatrizare;insuficienta
respiratory;hemoragii pulmonare.
Clasificare T primara ;T hematogena;T secundara.
Tuberculoza hematogenă:
I - TBC hematogena generalizata:
a) septicemia TBC supraacuta;
b) generalizata miliara;
c) generalizata macronodulara.
II – TBC hematogenă predominant pulmonară;
a) miliara acuta; b) miliara cronica; c) macronodulara cronica
III – TBC hematogenă predominant extrapulmonară
a) nodulara acuta; c) destructiva acuta; b) nodulara cronica; d) destructiva cronica
Pneumotoraxul (denumit și plămâni colabați) este rezultatul acumulării de aer în spațiul dintre
plămâni și peretele toracic, în așa numitul spațiu pleural (colecție intrapleurală de aer).
Pleurita reprezintă inflamația pleurei, membrana care învelește plămânul. Această inflamație poate
să se manifeste fără acumulare de fluid între cele două foițe pleurale, viscerală și parietală, în acest
caz numindu-se pleurezie uscată.
Amiloidoza este o afecţiune metabolică incurabilă, caracterizată prin depunerea de proteine
fibroase, insolubile, denumite amiloid, la nivelul diferitor organe şi ţesuturi.
№ 144. Tuberculoza nodulilor limfatici peribronhiali.
Nodulii limfatici peribronhiali sunt măriți în dimensiuni, denși, aderă strâns unul la
altul, formând pachete, conglomerate, pe secțiune culoarea alb-gălbuie, aspect de
brânză uscată
Tuberculoza este o boală granulomatoasă cronică, contagioasă, cauzată de
Micobacterium tuberculosis. De obicei afectează plămânii, dar poate afecta orice
alt organ sau ţesut. În mod tipic, centrul granuloamelor tuberculoase suferă
necroză de cazeificare.
Cauza : Micobacterium tuberculosis;limfaginita;tb.primara.
Consecinta : necroza cazeoasa, granulom tuberculos;cicatrizare;
insuficienta respiratory;hemoragii pulmonare. tuberculoza
secundara,imunitatea scazuta;compreseaza nervii,vasele
sangvine,organelle invecinate.
Clasificare T primara ;T hematogena;T secundara.
Tuberculoza hematogenă:
I - TBC hematogena generalizata: În perioada inițială a tuberculozei
a) septicemia TBC supraacuta; pulmonare secundare nodulii limfatici
b) generalizata miliara; regionali sunt mult mai puțin afectați
c) generalizata macronodulara. datorită localizării procesului tuberculos în
II – TBC hematogenă predominant pulmonară; zonele apicale ale plămânilor.
a) miliara acuta; b) miliara cronica; c) macronodulara cronica Limfangita reprezinta inflamatia sau infectia
III – TBC hematogenă predominant extrapulmonară ductelor limfatice, care apare ca rezultat al
a) nodulara acuta; c) destructiva acuta; b) nodulara cronica; infectiei cu Streptococcus pyogenes, stafilococi
d) destructiva cronica sau mai rar cu fungul Sporotrix schenckii.

Pneumotoraxul (denumit și plămâni colabați) este rezultatul acumulării de aer în spațiul dintre plămâni și
peretele toracic, în așa numitul spațiu pleural (colecție intrapleurală de aer).
Pleurita reprezintă inflamația pleurei, membrana care învelește plămânul. Această inflamație poate să se
manifeste fără acumulare de fluid între cele două foițe pleurale, viscerală și parietală, în acest caz numindu-se
pleurezie uscată.
№ 153. Spondilită tuberculoasă.
În macropreparat este prezent un segment de coloană vertebrală, regiunea lombară,
se observă deformarea coloanei, pe secțiune corpurile unor vertebre sunt distruse,
apofizele fiind păstrate, se conturează o cavitate de distrucție, vertebrele sunt
concrescute între ele.
Cauza:tb.miliara;copii si adolescent;
Complicatii:necroza cazeoasa;osteomielita tuberculoasa;distrugerea
tesutului osos si a discurilor; deformarea coloanei vertebrale(cifoza);
abcese;amiloidoza secundara;coxita tuberculoasa(articulatia coxo-
femurala);gonita tuberculoasa(articulatia genunchiului).
O inflamatie - care poate fi de natura traumatica, infectioasa ori tuberculoasa -
a coloanei vertebrale se numeste spondilita.
Tuberculoza este o boală granulomatoasă cronică, contagioasă, cauzată de
Micobacterium tuberculosis. De obicei afectează plămânii, dar poate afecta
orice alt organ sau ţesut. În mod tipic, centrul granuloamelor tuberculoase
suferă necroză de cazeificare.
Clasificare T primara ;T hematogena;T secundara. Osteomielita reprezinta inflamatia si distrugerea
Tuberculoza hematogenă: osoasa cauzata de bacterii, microbacterii sau fungi.
I - TBC hematogena generalizata: Un abces reprezintă o pungă de puroi care s-a
a) septicemia TBC supraacuta; acumulat în interiorul țesutului corpului.
b) generalizata miliara;
c) generalizata macronodulara. Amiloidoza este o afecţiune metabolică
II – TBC hematogenă predominant pulmonară; incurabilă, caracterizată prin depunerea de
a) miliara acuta; b) miliara cronica; c) macronodulara proteine fibroase, insolubile, denumite amiloid, la
cronica nivelul diferitor organe şi ţesuturi.
III – TBC hematogenă predominant extrapulmonară
a) nodulara acuta; c) destructiva acuta; b) nodulara cronica;
d) destructiva cronica
№ 81. Glomerulonefrita acută.
Glomerulonifrita acuta (GNA) este o afectiune glomerulara caracterizata prin
inflamatie imuna exudativa si proliferativa, de tipul bolii cu complexe imune
circulante (CIC), cu manifestari clinice prin sindrom nefritic acut ce apare peste 1-
3 saptamani dupa un episod infectios.
Cauza:infectie bacteriana;infectii virale(hepatita
B);parazitit(toxoplasma);diabet;lupus.
Complicatii:glomerunefrita rapid profresiva;hematuria;proteinuria;hipertensiunea
arteriala;insuficienta renala.
Rinichiul este mărit în dimensiuni, capsula destinsă, suprafața externă cu multiple
hemoragii punctiforme („înțepături de purice”), pe secțiune cortexul bine delimitat,
tumefiat, opac, cenușiu- gălbui, cu multiple puncte roșii, stratul medular hiperemiat, de
culoare roșie-întunecată - „rinichi mare pestriț”.
La microscopia optică se determină celularitatea crescută a glomerulilor, cauzată de
proliferarea endoteliocitelor și mezangiocitelor și infiltrația cu leucocite neutrofile și
monocite.
Hematuria este o modificare calitativă a urinii, prin care se înţelege prezenţa de sânge în urină, ceea ce
corespunde unei leziuni a căilor excretorii sau unei afectări parenchimatoase renale.
Proteinuria reprezinta prezenta unui exces de proteine in urina. Proteinuria consta intr-un aspect spumos al
urinei, desi urina spumoasa poate fi cauzata si de bilirubinourie, ejaculare retrograda, pneumaturie (bule de aer
in urina) datorate unei fistule sau medicamentelor precum piridina.
Glomerulonefrita este o boală a sistemului renal care apare ca urmare a inflamației glomerulilor renali, unitățile
renale care se ocupă de filtrarea sangelui(glo.acuta;glo.cronica).
Glomerulonefrita cronică, pe de altă parte, are o evoluție de lungă durată, uneori chiar în lipsa simptomelor. În
multe cazuri, duce la insuficiență renală.
Glomerulonefrita acută debutează brusc și are manifestări clinice intense; poate apărea după o infecție la gât
sau de piele și uneori se vindecă de la sine.
№ 82. Amiloidoză renală.
Amiloidoza renala reprezinta o afectiune
caracterizata prin depunerea extracelulara a unui
material proteic (amiloidul) la nivelul rinichilor.
Cauza:osteomielita purulenta;tuberculoza;boala
bronsiectactica;artrita reumatoida(amiloidoza
AA).
Complicatii:insuficienta renala;insuficienta
cardiovasculara;pierderea de imunoglobuline si
protein cu urina impreuna produce apartitia
trombozei vaselor.
Rinichiul este mărit în dimensiuni, suprafața ușor ondulată, consistența densă, pe secțiune straturile prost
delimitate, culoarea cenușie-gălbuie, aspect slăninos sau de ceară - „rinichi mare alb amiloidic”. Clinic se
manifestă prin sindrom nefrotic: proteinurie masivă (mai mult de 3,5 g în 24 ore, hipoalbuminemie, edeme
generalizate, hiperlipidemie și lipidurie, azotemie, hipertensiune arterială (în 50% de cazuri).
Amiloidoza este o afecţiune metabolică incurabilă, caracterizată prin depunerea de proteine
fibroase, insolubile, denumite amiloid, la nivelul diferitor organe şi ţesuturi.(Organele frecvent
afectate sunt inima, rinichii, ficatul, sistemul nervos, splina și tractul digestive).
Tuberculoza este o boală granulomatoasă cronică, contagioasă, cauzată de Micobacterium
tuberculosis.
Artrita este o stare patologică ce este caracterizată de inflamație articulară, fenomen de obicei
acompaniat în mod variabil de cele 5 semne celsiene: durere, tumefacție, temperatură locală
crescută, înroșirea tegumentelor periarticulare și limitarea funcției articulației implicate.
Osteomielita reprezinta inflamatia si distrugerea osoasa cauzata de bacterii, microbacterii sau
fungi. Simptomatologia comuna consta in durere osoasa localizata si sensibilitate la palpare.
№ 83. Rinichi ratatinat.
Rinichiul este micșorat în dimensiuni, suprafața granulară /nodulară,
consistența densă, pe secțiune desenul straturilor estompat, culoarea
cenușie-albicioasă. În rinichi are loc atrofia parenchimului, proliferarea
excesivă a țesutului conjunctiv și remanierea structurală.
Cauzele ratatinarii renale.
Scleroza vaselor renale si procesele inflamatorii si distrofice
ale glomerulilor,tubilor si stromei renale.
Consecinta:
Glomerulonefrita
Amiloidoza
Pielonefrita
Infarct renal
Complicatii.
Duce la dezvoltarea insuficientei renale cronice.

Aspectul Macroscopic
Aspectul exterior al rinichilor ratatinați este diferit în dependență de procesul, care a declanșat
nefroscleroza: în hipertensiunea arterială și glomerulonefrită este granular (micronodular), iar în
ateroscleroză, pielonefrită, tuberculoză, amiloidoză, infarcte renale – macronodular. Nefroscleroza duce
la insuficiență renală cronică progresivă.
№ 87. Calculi renali.
Calculii sunt formatiuni de consistenta dura, care se
formeaza in rinichi si pot migra de-alungul tractul urinar
Cauza :
Disproteinoze
Dislipidinozele
Tulburarile metabolismului glucidic

Clasificarea
Sunt 3 tipuri principale de calculi urinari:
a) calculii calciformi au suprafața granulară- rugoasă, culoarea
brună datorită hemosiderinei, care apare în urma traumatizării
mucoasei și hemoragiilor repetate;
b) calculii micști,
c) calculi cu acid uric (urați) – apar în urma hiperuricemiei și
hiperuricuriei, care se observă în cazurile de gută primară sau
secundară în bolile mieloproliferative (de ex., în leucoze), au
culoarea galbenă-cenușie.
Complicații: pielonefrită, nefroscleroză și ratatinarea
macronodulară a rinichiului, dacă procesul este bilateral -
insuficiență renală cronică progresivă.
№ 88. Hidronefroză.
Reprezinta atrofia prin compresiune a parenchimului renal
Rinichiul mărit în dimensiuni, pe secțiune bazinetul și calicele dilatate,
parenchimul atrofiat, piramidele și papilele aplatizate, mucoasa
sclerozată, albicioasă.
Clasificarea Hidronefrozei :
hidronefroza unilaterală
hidronefroza bilaterală
Cauzele mai frecvente:
- hidronefroza unilaterală: calculi, atrezia, tumori ale ureterului, tumori
ale vezicii urinare sau ale organelor adiacente (colului uterin, rectului,
nodulilor limfatici), fibroza retroperitoneală;
- hidronefroza bilaterală: atrezia ureterelor, calculoza
bazinetală/ureterală bilaterală, carcinoame de vezică urinară și de
prostată, prostatita, strictura uretrei.
Consecinta
Atrofia
nefroscleroza și ratatinarea rinichiului
hiperplazia compensatorie a rinichiului contralateral,
insuficiență renală cronică progresivă.
№ 86. Polichistoză renală
Polichistoza renală boală polichistică a rinichilor este
o boală genetică, manifestată prin degenerarea
chistică a parenchimului rinichilor
Cauza :ereditar(Gena responsabilă pentru această boală
se numeşte PKHD1 (polycystic kidney and hepatic disease
1), este localizată pe braţul scurt al cromozomului 6
( 6p12.2), se transmite după modelul autozomal recesiv şi
specifică o proteină numită fibrocistină sau poliductină. Au
fost identificate peste 270 mutaţii ale genei PKHD1 la
bolnavii cu polichistoză renală autozomal recesivă.).
Genetica
Rinichiul prezintă o masă voluminoasă, alcătuită din
chisturi de formă rotundă și ovală, cu dimensiunile variabile
de la 0,5 cm până la 3-4 cm, pereții subțiri, suprafața
internă netedă, conținutul clar, între chisturi parenchimul
renal atrofiat sau chiar absent. Este substratul morfologic
Pielonefrita este o boală infecțioasǎ a
al bolii polichistice renale a adultului - afecțiune cu
tractului urinar, localizată la nivelul
transmitere autozomal dominantă. Are o incidență de 1 la
parenchimului și a pelvisului renal, fiind
500-1000 de persoane și constituie ~10% din cazurile de
provocată de obicei de Escherichia coli
boală renală cronică. Chisturile se pot forma la orice nivel
al nefronului. În unele cazuri se asociază cu chisturi
hepatice și pancreatice.

Complicații: insuficiență renală cronică, pielonefrită,


hipertensiune arterială, hemoragii cerebrale

Chisturile renale aceta reprezintă o acumulare de lichid în țesuturile


rinichiului și după structură se deosebesc chisturi cu o singură cameră
(cavitate) și cu mai multe camere, cavitatea umplută cu fluid fiind divizată în
mai multe segmente.
№ 89. Carcinom renal
Tumoare maligne de origine epitelială fară localizare
specifică este carcinom
Carcinomul este un cancer care începe în țesutul care căptușește
partea interioară sau exterioară a corpului și care se dezvoltă, în
general, din celule provenind din endoderm, mezoderm sau
ectoderm.
Clasificare:adenocarcinomul, carcinomul bazocelular, carcinomul
cu celule scuamoase și carcinomul cu celule de tranziție.
Cancerul este un grup de boli care implică creșterea anormală a
celulelor cu potențialul de a invada sau răspândi în alte părți ale
corpului.
Cauza
Fumatul, expunerea profesională la cadmiu, anomalii citogenetice (se asociază frecvent cu boala von
Hippel-Lindau), polichistoza renală congenitală sau dobândită - complicație a tratamentului cu dializă
cronică și a.
Simptomele clinice frecvente: hematuria, dureri în regiunea lombară, diferite manifestări
paraneoplazice cauzate de secreția de către celulele canceroase a hormonilor și factorilor de creștere,
care pot fi primul simptom clinic al tumorii, de ex.: a) eritrocitoza (secreție de eritropoietină), b)
hipercalcemie (secreție de parathormon), c) hipertensiune arterială (secreție de renină), d)
amiloidoză.
Complicații: a) invadarea venei renale cu tromboză tumorală, care se poate extinde până la vena cavă
inferioară și inima dreaptă,
b) invadarea capsulei renale și a țesutului adipos paranefral și a suprarenalei,
c) invadarea calicelor , bazinetului și ureterului,
d) metastazarea pe cale hematogenă în plămâni, creier, oase, ficat și limfogenă în nodulii limfatici
perirenali
№ 91. Carcinom al vezicii urinare.
Tumoare maligne de origine epitelială fară localizare specifică este
carcinom
Cauze
a) fumatul
b) b) expunerea profesională sau ambientală la factori
chimici carcinogeni (coloranți anilinici, arsenic)
c) unele medicamente
d) radioterapia pentru cancer de prostată, uter
e) cistite cronice, inclusiv de origine infecțioasă,
f) extrofia vezicii urinare urinare (anomalie congenitală) și a

Carcinomul este un cancer care începe în țesutul care căptușește partea interioară sau exterioară
a corpului și care se dezvoltă, în general, din celule provenind din endoderm, mezoderm sau
ectoderm.
Clasificare:adenocarcinomul, carcinomul bazocelular, carcinomul cu celule scuamoase și
carcinomul cu celule de tranziție.
Cancerul este un grup de boli care implică creșterea anormală a celulelor cu potențialul de a
invada sau răspândi în alte părți ale corpului.
În vezica urinară este un nodul tumoral, care crește exofit în cavitatea vezicii, diametrul până la 10 cm,
suprafața rugoasă. Histologic majoritatea absolută a cazurilor de cancer vezical (90%) este carcinom
urotelial Localizarea preponderentă este trigonul și peretele lateral. Principalele simptome clinice sunt
hematuria și disuria. a.
Complicații: ulcerații, hemoragii, inflamație purulentă, invadarea organelor adiacente - a prostatei,
veziculelor seminale, uterului, vaginului, pereților bazinului. Metastaze: limfogene – în nodulii limfatici
iliaci, paraaortali, paracavali; hematogene – în ficat, plămâni, oase.
№ 90. Hiperplazia nodulară a prostatei cu hipertrofia
peretelui vezicii urinare.
Hiperplazia nodulară a prostatei este un proces dishormonal, care
se produce morfologic prin proliferarea a 3 tipuri de țesuturi:
glandular, fibroconjunctiv și muscular neted în proporții variabile.

Cauza
Infectii urinare
Cistita
Uretrita
pieloniefrita
Consecinta
Calculi in vezica urinara
Complicatiile: retentie urinara Infectiile de tract urinar ,
Calculii de vezica urinara.
Prostata este mărită în dimensiuni, are aspect nodular, consistență densă, proeminează în cavitatea vezicii urinare. Peretele
vezicii urinare este îngroșat, hipertrofiat, mucoasa are aspect trabecular. Hipertrofia peretelui vezical are caracter
compensator datorită comprimării porțiunii prostatice a uretrei și retenției de urină.. Prostata este mărită în dimensiuni,
masa până la 100 g și mai mult (norma 20-25 g), cu structură nodulară, pe secțiune nodulii au consistență solidă sau pot
conține cavități chistice (glande dilatate).
№ 15. Anevrism sifilitic al aortei.
Siilisul cardiovascular este o formă tardiva a siilisului visceral, care se manifestă prin
mezaortită. În majoritatea cazurilor se complică cu anevrism a aortei , insuiciența valvei
aortice și stenozarea ostium arterelor coronare.
Cauza:
Treponema pallidum.
Consecinta:
 distrugerea membranelor elastice
 reducerea elasticității peretelui aortic
 apariția anevrismului.
 Scleroza și deformarea valvulei cu dilatarea orificiului aortei
Complicatiii

 instalarea insuficienței valvulare aortice severe și hipertrofia masivă a ventriculului stâng.


 stenozarea orificiilor arterelor coronariene.
 insuficiență cardiovasculară gravă, progresantă.
 Anevrismul aortei poate cauza compresiunea și uzura țesuturilor/organelor adiacente și ruptură cu
hemoragie letală.
Anevrismul reprezintă o formațiune vasculară cu aspect tumoral, localizată pe traiectul unei artere
(cel mai des) sau vene
№ 101. Endometrită acută.
Endometrita este o inflamaţie a mucoasei uterului. De regulă, în
cazul endometritei, infecţia se extinde şi la trompele uterine, şi
la ovare, cauzând anexita
Cauzele endometritei
endometrita este cauzată de pătrunderea infecţiei în uter din
vagin sau din colul uterin. Foarte des endometrita se dezvoltă
după naştere.,avort
Complicatii: Tromboflebita
septicemii
salpingita
Endometrita poate fi acută și cronică.
Forma acută este cauzată mai frecvent de retenția în cavitatea uterină a resturilor placentare după naștere (endometrita
puerperală) sau după avort, de prezența dispozitivelor intrauterine sau poate fi o manifestare a infecției ascendente în bolile
inflamatorii pelviene, de ex. în gonoree. În unele cazuri poate avea o evoluție severă cu inflamație purulentă difuză cu
dezvoltarea metritei, tromboflebitei și a septicemiei.
№ 103. Polip endometrial.
Polipii endometriali sunt proeminenţe de ţesut, de obicei
benigne, care cresc pe mucoasauterului.Polipii endometriali pot
fi unici sau multipli; în ultimul caz este vorba de
polipozăendometrială.
Clasificare:
Polip endometrial glandular. Este format dinglandeşistromă;
Polip endometri alfibros. Este format din ţesut conjunctive;
Polipendometrial fibro-glandular.Este format din ţesut conjunctiv
şiocantitate micădeglande;
Polip endometrialadenomatos. Denumit uneori „pre-canceros”.
Este format din epiteliuglandular, darconţinecelule atipice
Cauzele dezvoltării polipilor endometriali:
Tulburăriale sistemului endocrin
diabet zaharat, boli ale glandei tiroide, obezitate, etc)
Dezechilibrul hormonal;
Traume ale cavităţii uterului -chiuretaj, avort,
contraceptiveintrauterine.
Tulburări psihologice -stres, depresie;
Deficitimunitar;
Boli inflamatorii pelviene -endometrită, anexită, etc.).
Consecinta : În cazul polipului de
dimensiuni mari
-Displazie.
Complicatii
Carcinom
№ 105. Carcinom de corp uterin displazie.
Tumoare maligne de origine epitelială fară localizare specifică
este carcinom
Cauze:
hiperplazia glandulară fără atipie a endometrului hiperplazia
glandulară atipică
neoplazia endometrială
Consecinta
Carcinomul de corp uterin poate infiltra miometrul,
parametrul, colul uterin, vaginul, vezica urinară, colonul.
Tumoarea poate crește difuz sau exofit, în nodul Carcinomul este un cancer care începe în țesutul
tumoral pot surveni modificări secundare, focare de căptușește partea interioară sau exterioară a corpu
necroză, ulcerație, inflamație. și care se dezvoltă, în general, din celule provenind
din endoderm, mezoderm sau ectoderm.
Complicatii
Clasificare:adenocarcinomul, carcinomul bazocel
Cele mai frecvente metastaze apar în nodulii limfatici carcinomul cu celule scuamoase și carcinomul cu
pelvieni, para-aortali, inghuinali. Metastazele celule de tranziție.
hematogene se observă în plămâni, ficat, oase, alte Cancerul este un grup de boli care implică creșter
organe. anormală a celulelor cu potențialul de a invada sau
răspândi în alte părți ale corpului.
Cele două tipuri principale de cancere ale endometrului sunt:
sarcoamele uterine, care încep în stratul muscular (miometru) sau în țesutul conjunctiv al uterului. Acestea includ
leiomiosarcoamele uterine și sarcoamele stromale endometriale;
carcinomul endometrial, care începe în celulele căptușelii interioare a uterului (endometru). Aproape toate cancerele
uterului sunt de acest tip. Carcinoamele endometriale pot fi împărțite în diferite tipuri pe baza modului în care celulele arată
sub microscop (tipuri histologice). Acestea includ: adenocarcinomul (majoritatea cancerelor endometriale sunt
adenocarcinoame), carcinosarcomul, carcinomul cu celule scuamoase, carcinomul nediferențiat, carcinomul cu celule
mici și carcinomul tranzitoriu.
№ 106. Carcinom de col uterin.
Tumoare maligne de origine epitelială fară localizare
specifică este carcinom
Cauza : Infectie HPV
În colul uterin se observă un nod tumoral cu creștere exo-
endofită, care infiltrează peretele cervical, de formă
neregulată, cu limitele imprecise, suprafața rugoasă,
nodulară, culoarea cenușie-gălbu
Consecinta
Tumoarea poate să invadeze peretele cervical, vaginul, țesuturile și
organele pelviene adiacente, de ex., vezica urinară, rectul.
Complicatie
Metastazele limfogene apar în nodulii limfatici pelvieni,
retroperitoneali, inghinali, iar hematogene – în plămâni, ficat, alte
organe

Carcinomul este un cancer care începe în țesutul care căptușește partea interioară sau exterioară
a corpului și care se dezvoltă, în general, din celule provenind din endoderm, mezoderm sau
ectoderm.
Clasificare:adenocarcinomul, carcinomul bazocelular, carcinomul cu celule scuamoase și
carcinomul cu celule de tranziție.
Cancerul este un grup de boli care implică creșterea anormală a celulelor cu potențialul de a
invada sau răspândi în alte părți ale corpului.
Metastaza constă în răspândirea cancerului de la un organ sau parte la un alt organ sau parte care
nu este în vecinătatea imediată cu partea bolnavă.
№ 107. Salpingită cronică.
Cauzele salpingitei
Salpingitele au cauze multiple, boli cu transmitere sexuala.
bacteria Chlamydia trachomatis
gonococul Neisseria gonorrhee
mycoplasmele
germenii prezenti in flora vaginala (streptococ, stafilococ) pot
provoca infectia, din cauza unui dezechilibru hormonal sau a
unei stari de imunosupresie.
Explorarea aparatului genital sau o interventie (introducerea unui
sterilet, intreruperea voluntara a sarcinii etc.)
Salpingita acuta
Sarcina tubara
Consecinta
Deformarea trompei uterine
Fibroza
Scleroza
Stenozarea lumenului
aderențe între trompă și ovar, intestinul subțire, alte organe pelviene.
Complicatii
Infertilitate
Salpingita este o condiție ginecologică ce afectează trompele uterine (oviductele),
manifestându-se prin inflamarea sau infectarea acestora.
№ 108. Sarcină tubară.
Cauzele sarcinii extrauterine:salpingite, anomalii
congenitale ale trompei, endometrioză, tumori, inclusiv
tumori uterine, care periclitează procesul de migrare a
ovulului fecundat spre cavitatea uterină.

Trompa uterină este dilatată, diametrul până la 2-3 cm, formă


elipsoidă, pe secțiune se observă cheaguri de sânge,
fragmente de țesut placentar și resturi fetale de culoare
cenușie.. Sarcina tubară este, de obicei unilaterală, fiind
cauzată de salpingite, anomalii congenitale ale trompei,
endometrioză, tumori, inclusiv tumori uterine, care
periclitează procesul de migrare a ovulului fecundat spre
cavitatea uterină.
Consecinta
Obstructia lumenului salpingelui Sarcina tubară este cea mai frecventă formă de
Distensia lumenului
Erodarea peretelui salpingelui
sarcină ectopică, în care trecerea ovulului fertilizat
Complicatii prin trompele uterine este întârziată și implantarea se
Endometrita produce în afara corpului uterului. Datorită infiltrării
Peritonita peretelui trompei cu țesut trofoblastic are loc
Metroragie erodarea vaselor sanguine și hemoragie în lumenul
trompei – hematosalpinx, iar pe măsura creșterii
embrionului se produce distensia trompei și ruptura
peretelui cu hemoragie intraperitoneală. În
endometru este prezentă reacție deciduală.
№ 111. Chist ovarian dermoid.
Macropreparatul prezintă o formațiune chistică umplută cu
sebum, păr, are un aspect spongios, culoarea albă-gălbuie,
ocazional pot fi focare de os, cartilaj, dinți.
Chisturile dermoide sunt o variantă a teratoamelor ovariene
mature, care derivă din celulele germinale ale celor 3 foițe
embrionale: ectodermul, entodermul și mezodermul
Cauza:Sindromul de ovarelor polichistice endometrioza
Complicatii:pot maligniza, de obicei în carcinom
scuamocelular;hemoragii; torsiune ovariana;rupere de chist.

Torsiunea ovariana. Chisturile de dimensiuni mari pot determina deplasarea ovarului, crescand
sansa de rasucire dureroasa a ovarului (torsiune ovariana). torsiune ovariana.Sangerare
interna.Riscul de rupere
Chistul ovarian este un saculet plin cu lichid care se dezvolta la nivelul ovarelor. Este intalnit
frecvent la femeile de toate varstele. Cele mai multe chisturi sunt benigne.
Tumoare-tesut nou format care se dezvoltă prin înmulțirea anormală și patologică a unor celule și
care tinde spre autonomie biologică.(seminoma testicular).
Tumorile benigne au un volum limitat,ele refuleaza spre tesuturile vecine fara a le invada, nu dau
metastaze si, in majoritatea lor, nu au consecinte grave asupra bolnavului.
Tumorile maligne devin voluminoase, sunt prost delimitate, infiltreaza tesuturile invecinate, au
tendinta de a se raspandi la distanta, formand metastaze.
№ 110. Chistadenom ovarian.
In ovar este prezentă o formațiune chistică multicamerală (multiloculară)
colabată, cu pereții subțiri, grosimea 1-2 mm, suprafața internă netedă,
curată, culoarea albă-surie, conținutul absent. În tumorile seroase chisturile
au conținut seros, clar, cele mucinoase conțin mucină, iar chisturile
endometriode au un conținut hemoragic.Chisturile seroase și mucinoase în
majoritatea cazurilor sunt benigne, iar în 25% dintre cele seroase și 10%
dintre cele mucinoase sunt maligne.
Cauza: Este cele mai frecvent tip de chist patologic la femeile in varsta de
peste 40 de ani.
Consecinta:transformarea maligna; pot maligniza, de obicei în carcinom
scuamocelular;hemoragii; torsiune ovariana;rupere de chist.
Chistadenomul– este o cavitate plină cu lichid seros sau mucos
dezvoltată la suprafața ovarului; poate atinge dimensiuni mari și atunci
necesită intervenție chirugicală pentru extragere.
Chistul ovarian este un saculet plin cu lichid care se dezvolta la nivelul
ovarelor. Este intalnit frecvent la femeile de toate varstele. Cele mai multe
chisturi sunt benigne.
Tumoare-tesut nou format care se dezvoltă prin înmulțirea anormală și
patologică a unor celule și care tinde spre autonomie biologică.(seminoma
testicular).
Tumorile benigne au un volum limitat,ele refuleaza spre tesuturile vecine
fara a le invada, nu dau metastaze si, in majoritatea lor, nu au consecinte
grave asupra bolnavului.
Tumorile maligne devin voluminoase, sunt prost delimitate, infiltreaza
tesuturile invecinate, au tendinta de a se raspandi la distanta, formand
metastaze.

S-ar putea să vă placă și