Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Microscopicateromul are următoarea structură: suprafața luminală este acoperită de capsula fibroasă, alcătuită din fibre colagene cu
hialinoză difuză, sub capsulă centrul sau nucleul necrotic format din resturi necrotice, lipide intra- și extracelulare (în special,
colesterol și esteri ai colesterolului), celule spumoase (macrofage și celule musculare netede, care conțin lipide),colagen, fragmente
de fibre elastice dezintegrate, fibrină și alte proteine plasmatice, macrofage, limfocite, săruri de calciu.La periferia ateromului se
relevă procese de neovascularizație (neoformare de vase sanguine).
Infarct- este necroza unei portiuni de organ intreg cauzata de intreruperea irigatiei cu singe,fiind
o consecinta a ischemiei(Inf.lineal,renal,pulmonar,cerebral,miocardic).
Cauzele:ateroscleroza;diabet zaharat tip 2;fumatul,obeitatea,stresul,anomalii coronariene
congnitale,traumatisme,endocardita,anevrism.
Consecinta:organizarea,anevrism,ruperea peretelui cordului,hemopericard.
Anevrismul reprezintă o formațiune vasculară cu aspect tumoral, localizată pe traiectul unei artere (cel mai des)
sau vene
Ateroscleroza se manifestă morfologic prin apariția în arterele de calibru mare și mediu a unor îngroșări focale,
dense ale intimei, care stenozează lumenul, denumite plăci aterosclerotice, plăci fibroase, fibrolipidice sau
ateroame.
Endocardita este o inflamare a învelișului interior al inimii, endocardului, cauzată de infecție.
№ 65a. Infarct miocardic în curs de organizare. (Coloraţie
H-E).
1. Zona de infarct.
2. Infiltraţia leucocitară la periferia zonei de infarct.
3. Ţesut de granulaţie în jurul zonei de necroză.
4. Miocardul persistent.
În miocard se depistează focare necrotice cu carioliza
cardiomiocitelor, unele celule cu semne de plasmo-citorexis, pe
alocuri formează focare eozinofile omogene, astructurate (detrit
necrotic), se observă infiltrație leucocitară și hemoragii;aceste
zone sunt înconjurate de țesut de granulație bogat în capilare și
elemente celulare; în mușchiul cardiac adiacent distrofia proteică
a cardiomiocitelor, edemstromal.
Artrita este o stare patologică ce este caracterizată de inflamație articulară, fenomen de obicei acompaniat în
mod variabil de cele 5 semne celsiene: durere, tumefacție, temperatură locală crescută, înroșirea tegumentelor
periarticulare și limitarea funcției articulației implicate.
Pneumonia este o afecțiune inflamatorie a plămânilor care afectează în primul rând micile cavități cu aer
cunoscute sub denumirea de alveole.
1. Etiologic;bacteriene;virale;fungice;parazitare
2. Dupa mod de aparitie:comunitare;nozocomiale
№ 74. Bronhopneumonie (pneumonie focală).
1. Infiltrat inflamator în peretele bronhiei de calibru mic (bronhiolei).
2. Exsudat în lumenul bronhiei.
3. Exsudat predominant leucocitar în alveolele din jurul bronhiei.
4. Alveole nemodificate.
În lumenul unor bronhii de calibru mic (bronhiole) se observă exsudat
predominant leucocitar, epiteliul pe-alocuri este descuamat, pereții sunt
îngroșați, în grosimea lor este infiltrat inflamator bogat în limfocite și
macrofage, vase sanguine dilatate și hiperemiate; în jurul acestor bronhii
sau în aproprierea lor sunt focare neaerate, alveolele conțin exsudat
leucocitar abundent, în zonele adiacente unele alveole sunt dilatate.
Bronhopneumonia este cea mai frecventă formă de pneumonii, care debutează prin inflamația inițială a bronhiilor și
bronhiolelor cu extinderea ulterioară în alveolele adiacente (bronhoalveolită).
Un rol favorizant au aspirația (pneumonia de aspirație), staza pulmonară (pneumonia hipostatică), intervențiile chirurgicale
(pneumonia postoperatorie), stările de imunodeficiență (pneumonia imunodeficitară).
Cauzele:bacterii stafilococi si streptococci,diabet,insuficienta cardiaca cronica,boli pulmonare cornice.
alcoolism,insuficienta cardiaca,ciroza.
Complicațiile:abcesul pulmonar și empiemul pleural;pericardita purulentă;mediastinita;endocardita bacteriana ;
meningitei;abcesului cerebral;artritei purulente.;bronșiectazii.
Pericardita reprezinta inflamatia pericardului (sac fibro-seros care inveleste inima), adeseori cu acumulare de
lichid.
Endocardita este o inflamare a învelișului interior al inimii, endocardului, cauzată de infecție.
Artrita este o stare patologică ce este caracterizată de inflamație articulară, fenomen de obicei acompaniat în
mod variabil de cele 5 semne celsiene: durere, tumefacție, temperatură locală crescută, înroșirea tegumentelor
periarticulare și limitarea funcției articulației implicate.
Bronsiectazia reprezinta dilatarea semnificativa si permanenta a bronsiilor mai mari, cauzata de infectia si
inflamatia cronica, urmata de aparitia fibrozei.
Pneumonia este o afecțiune inflamatorie a plămânilor care afectează în primul rând micile cavități cu aer
cunoscute sub denumirea de alveole.
1. Etiologic;bacteriene;virale;fungice;parazitare
№ 126. Bronhopneumonie abcedantă.
1. Focar de inflamaţie purulentă cu liza parenchimului pulmonar (abces).
2. Alveolele adiacente cu exsudat inflamator.
În preparat sunt zone extinse de pneumonie cu exsudat intraalveolar
abundent din fibrină și leucocite neutrofile; în aceste zone se observă mai
multe focare de diferite dimensiuni, în care septurile interalveolare sunt
necrozate și lizate, formând cavități cu conținut purulent (microabcese).
Pneumonia este o afecțiune inflamatorie a plămânilor care afectează în primul rând micile cavități cu aer
cunoscute sub denumirea de alveole.
1. Etiologic;bacteriene;virale;fungice;parazitare
2. Dupa mod de aparitie:comunitare;nozocomiale
Pericardita reprezinta inflamatia pericardului (sac fibro-seros care inveleste inima), adeseori cu acumulare de
lichid.
Endocardita este o inflamare a învelișului interior al inimii, endocardului, cauzată de infecție.
Artrita este o stare patologică ce este caracterizată de inflamație articulară, fenomen de obicei acompaniat în
mod variabil de cele 5 semne celsiene: durere, tumefacție, temperatură locală crescută, înroșirea tegumentelor
periarticulare și limitarea funcției articulației implicate.
Bronsiectazia reprezinta dilatarea semnificativa si permanenta a bronsiilor mai mari, cauzata de infectia si
inflamatia cronica, urmata de aparitia fibrozei.
№ 211. Bronşita cronică. (colorație H-E).
1.Infiltrat inflamator în peretele bronșic.
2.Vase dilatate, hiperemiate.
Clasificarea:
1) Glomerulonefrita rapid progresivă primitivă sau idiopatică
2) Glomerulonefrita rapid progresivă secundare
Clasificare:
Glomerulonefrita intracapilara : exudativa ,proliferativa ,mixta
G.extracapilara:seroasa ,fibrinoasa,hemoragica
Dupa raspindire
G.Focara
G.Difuza
№ 71. Glomerulonefrita cronică. (coloraţie H-E.).
1. Glomeruli atrofiaţi, cu scleroză, hialinoză și obliterarea
capsulei.
2. Distrofia proteică a epiteliului tubular.
3. Tubi dilatați, cu epiteliul atrofiat şi cilindri proteici.
Glomerulonefrita este o boală a sistemului renal care apare ca urmare
a inflamației glomerulilor renali, unitățile renale care se ocupă de
filtrarea sangelui. Boala apare de sine stătător sau ca o consecință
unor afecțiuni precum lupus sau diabet,
Cauze:diabet;lupus;
• bacteriene: pneumonii, leptospiroză, febră tifoidă
• virale: hepatita B, mononucleoza infecţioasă., echo,coxacki
In micropreparat se constată procese de atrofie, scleroză și hialinoză a glomerulilor, unii dintre ei sunt
substituiți cu țesut conjunctiv, fiind transformați în mici cicatrice (glomeruloscleroză), alții au aspect de sfere
hialine colorate omogen eozinofil (glomerulohialinoză), capsula este obliterată; majoritatea tubilor sunt
atrofiați, unii au lumenul dilatat, epiteliul aplatisat, în nefrocite distrofie granulară/hialină, în lumen cilindri
hialini. Glomerulonefrita cronică evoluează lent, în decursul a multor ani și finalizează cu nefroscleroză difuză
și ratatinarea granulară a rinichilor. Mecanismul patogenetic predominant este legat de complexele imune
circulante.
Glomeruloscleroza este întărirea glomerulilor din rinichi. Este un termen general pentru a descrie
cicatrizarea vaselor mici de sânge ale rinichilor, glomerulii, unitățile funcționale din rinichi care
filtrează ureea din sânge.
№ 152. Pielonefrita cronică. (coloraţie H-E.).
1. Infiltrat celular inflamator în stroma rinichiului (în
ţesutul interstiţial).
2. Mase proteice coloide în lumenul tubilor dilataţi
(“rinichi tiroidian”).
3. Scleroza unor glomeruli.
4. Scleroza arterelor de calibru mic și mediu.
Pielonefrita cronică este o nefrită tubulo-interstițială
infecțioasă.
Cauza :Pielonefrita acuta;insuficienta cronica renala.
Consecinte nefroscleroză,ratatinarea macronodulară
a rinichilor;uremie azotemică;insificeinta
cardiovasculara; infarct miocardic;hemoragie
cerebrala.
Sunt 2 variante de pielonefrită cronică: pielonefrita asociată cu reflux vezicoureteral și
pielonefrita obstructivă. În ambele forme un rol decisiv îl are supra adăugarea infecției tractului
urinar.
Poate fi:•primară–nu se evidenţiază o tulburare a eliminării urinei, frecventă la femei
•secundară–obstructivă, uropatică, mai frecventă la bărbaţi
•PN este considerată cea mai frecventă boală renală(poate fi acută şi cronică).
Nefroscleroza reprezinta afectarea renala progresiva cauzata de hipertensiunea cronica
necontrolata.
Uremia este un sindrom azotemic, ultimul stadiu al insuficienței renale, provocată de reținerea în
sânge a ureei peste limita normală și de prezența altor produși toxici ai metabolismului protidic,
compuși azotați (acid uric, creatină), pe care rinichiul bolnav nu-i poate elimina.
Infarctul este moartea țesutului ( necroză ) din cauza aportului inadecvat de sânge în zona
afectată. Poate fi cauzată de blocaje arteriale, ruptură, compresie mecanică sau vasoconstricție.
№ 49. Carcinom nefrocelular cu celule clare. (coloraţie
H-E.).
1. Nodul tumoral: a. celule canceroase cu citoplasma clară; b.
stroma tumorii are aspectul unor straturi subțiri de țesut conjunctiv;
c. vase sanguine cu perete subțire.
2. Țesutul renal nemodificat sau ușor scleroza
Carcinomul este un tip de cancer care se dezvoltă din
celulele epiteliale
Cauza :Teoriile cancerogenezei :T.C. Chimice;T.C. Fizice ;T.C.
Virotice
Consecinte:invadează local - dau metastaze la distanţă
Complicatii:formarea de noduli tumorali secundari (sau
metastazele).
În micropreparat este un nodul tumoral bine delimitat, constituit din celule mari, poligonale, cu citoplasma clară
(conțin lipide și glicogen, care se dizolvă în procesul de prelucrare histologică a fragmentelor tisulare), dispuse în
alveole sau lobuli, separați prin septuri fine de țesut conjunctiv fibrilar, nucleele mici, rotunde, unii lobuli au aspect
tubular; țesutul renal peritumoral este nemodificat sau ușor sclerozat. Carcinomul cu celule clare este cea mai
frecventă formă de carcinom renal.Este localizat în cortexul renal și se dezvoltă din epiteliul tubular.
Carcinomul este un cancer care începe în țesutul care căptușește partea interioară sau exterioară a corpului și
care se dezvoltă, în general, din celule provenind din endoderm, mezoderm sau ectoderm.
Clasificare:adenocarcinomul, carcinomul bazocelular, carcinomul cu celule scuamoase și carcinomul cu celule
de tranziție.
Cancerul este un grup de boli care implică creșterea anormală a celulelor cu potențialul de a invada sau
răspândi în alte părți ale corpului.
№ 226. Ginecomastia. (coloraţie H-E).
1. Ducturi glandulare dilatate cu proliferarea epiteliului.
2. Fascicule de ţesut fibroconjunctiv.
3. Țesut adipos
Ginecomastia reprezintă o tulburare a sistemului endocrin ce
constă în dezvoltarea excesiva a sânului la bărbat. Aceasta
este o afecțiune benignă ce apare din cauza unul dezechilibru
hormonal între estrogen și testosterone.
Cauza :Hipersecretia de estrogeni;hiposecretia de androgeni;
hiposecretia de testosterone;ceroza hepatica;tumori
testiculare;cancer pulmonar.
Consecinte :proliferarea tesutului glandular
Complicatii . Nu sunt date concludente referitor la riscul
crescut de cancer de glandă mamară la bărbații cu
ginecomastie
Macroscopic glanda mamară este mărită difuz în dimensiuni, iar în unele cazuri se observă un nodul cu
dimensiunile de 2-5 cm, de consistență flască, localizat preponderent în zona subareolară sau în cuadrantul
superior extern. La adolescenți este mai frecvent bilateral, la adulți peste 50 ani – unilateral. Mecanismul
patogenetic constă în stimularea hormonală a procesului proliferativ de către excesul de estrogeni sau de
reducerea secreției de androgeni.Tratament cu estrogeni în cancerul de prostată, atrofia testiculelor în
sindromul Klinefelter și a. La adolescenți și în vârste avansate se consideră un proces fiziologic. Nu sunt date
concludente referitor la riscul crescut de cancer de glandă mamară la bărbații cu ginecomastie
Ciroza hepatică este o maladie cronică a ficatului caracterizată de o diminuare progresivă a masei lui
funcționale rezultând atât din diminunarea cantității de hepatocite, cât și din distrugerea arhitecturii specifice a
organului.
Cancerul este un grup de boli care implică creșterea celulară anormală cu potențialul de a invada sau de a se
răspândi în alte părți ale corpului.
Tumoare-tesut nou format care se dezvoltă prin înmulțirea anormală și patologică a unor celule și care tinde
spre autonomie biologică.(seminoma testicular).
Tumorile benigne au un volum limitat,ele refuleaza spre tesuturile vecine fara a le invada, nu dau metastaze si,
in majoritatea lor, nu au consecinte grave asupra bolnavului.
№ 227. Adenocarcinom de prostată pe fond de hiperplazie glandulară.
(coloraţie H-E).
1. Focarul de ţesut canceros cu proliferarea unor structuri glandulare
atipice.
2. Țesutul prostatic adiacent cu semne de hiperplazie: а. glande dilatate
chistic de formă neregulată; b. ţesut fibro-muscular
Prostata poate fi mărită în dimensiuni sau normală, uneori chiar
mai mică decât în normă, consistența densă,se localizează în
zonele periferice ale prostatei, predominant în lobul posterior, spre
deosebire de hiperplazia nodulară benignă (HNBP), care se
produce în regiunea internă periuretrală
Carcinomul este o afecțiune malignă care se dezvoltă din celulele epiteliale. (car.cu cellule mari,car.cu cellule
mici, car.anaplastic, car.adenocvamos,car.cu cellule scuamoase)
Un ulcer este o discontinuitate sau o ruptură a unei membrane corporale care împiedică funcționarea normală a
organului afectat. Potrivit patologiei lui Robins, „ulcerul este încălcarea continuității pielii, epiteliului sau
membranei mucoase cauzată de degajarea țesutului necrotic inflamat”.
№ 214. Seminom testicular. (coloraţie H-E).
1. Celule tumorale de formă poligonală cu citoplasma clară.
2. Infiltrate limfoide în fasciculele fibroconjunctive
Nodul tumoral are structură lobulară, este constituit din celule mari
rotunde sau poligonale bine conturate, cu citoplasma clară datorită
conținutului bogat de glicogen, nucleele cu cromatina repartizată
neuniform, au aspect granular, 1-2 nucleoli proeminenți, se observă
mitoze patologice; aglomerările celulare sunt separate de septuri
fibroconjunctive subțiri cu infiltrat limfocitar (limfocite T) și plasmocite,
pot fi centri germinativi; se observă focare mici de necroză.
Complicatie:deces;sifilisul cardiovascular si
neurgen;anevrismul aortei,stenoza arterelor
coronare;insuficienta valvei aortice.
Sifilisul este o infecție cu transmitere sexuală cauzată de bacteria spirochetă Treponema pallidum
subspecia pallidum.
Sifilisul primar în punctul de contact apare o leziune a pielii numită șancru o ulcerație unică, fermă,
nedureroasă, fără mâncărimi, cu o suprafață curată și contur regulat, cu diametrul de între 0,3 și
3,0 cm .
Sifilisul secundar apare la circa 4-10 săptămâni după infecția primară.Pot apărea iritații amplasate
simetric de culoare roz-roșiatică, fără mâncărimi, pe trunchi și extremități, inclusiv pe palme și pe
tălpi(febra, dureri în gât, indispoziție, pierdere în greutate, căderea părului și dureri de cap).
Sifilisul latent este definit ca prezența dovezilor serologice de infecție fără simptomele bolii.
Sifilisul terțiar apare la circa 3-15 ani după infecția inițială si poate avea trei forme diferite: sifilis G
omatos,neurosifilis tardiv și sifilis cardiovascular.
№ 215. Mastopatie fibro-chistică (modificări fibro-chistice ale
glandei mamare). (Coloraţie H-E.). (nonproliferatica).
1. Ducturi dilatate chistic.
2. Ţesut fibro-conjunctiv hialinizat între ducturi.
3. Ducturi nemodificate.
Tesutul conjunctiv se intareste si formeaza noduli sau
cicatrizari. In plus, se pot forma si chisturi de diferite
dimensiuni.
Cauza:dezechilibrul hormonal;
Complicatii:cancer mamar;dilatarea de canal
galactofor;chist uleios.
Un abces reprezintă o pungă de puroi care s-a acumulat în interiorul țesutului corpului
№ 108. Sarcină tubară. (coloraţie H-E).
1. Vilozități coriale.
2. Țesut decidual.
3. Peretele trompei uterine
Sunt aglomerări de celule deciduale poligonale cu citoplasma clară, focare
de necroză, hemoragii. În locul implantării ovulului fertilizat se constată
penetrarea țesutului trofoblastic cu celule coriale multinucleate în peretele
tubar, înlocuind mucoasa și stratul circular al muscularei, fiind păstrat doar
stratul longitudinal. În perete - edem, dilatarea și hiperemia vaselor,
hemoragii. Sunt zone intacte ale peretelui tubar (de nu confundat
vilozitățile mucoasei trompei uterine cu vilozitățile coriale!).
Sarcina tubară este cea mai frecventă formă de sarcină ectopică, în care trecerea ovulului fertilizat prin trompele uterine
este întârziată și implantarea se produce în afara corpului uterului. Datorită infiltrării peretelui trompei cu țesut trofoblastic
are loc erodarea vaselor sanguine și hemoragie în lumenul trompei – hematosalpinx, iar pe măsura creșterii embrionului se
produce distensia trompei și ruptura peretelui cu hemoragie intraperitoneală. În endometru este prezentă reacție
deciduală.
O sarcina tubara – cel mai frecvent tip de sarcina ectopica – se produce cand ovulul fertilizat ramane
prins in drumul catre uter, frecvent din cauza ca una dintre trompele uterine este afectata de inflamatie
sau prezinta deformari. Dezechilibrele hormonale sau dezvoltarea anormala a ovulului fertilizat pot, de
asemenea, sa aiba o contributie.
Tratamente de fertilitate, Alegerea metodei contraceptive,fumatul, Inflamatie sau infectie
O sarcina ectopica poate provoca ruperea trompei uterine. In lipsa tratamentului, trompa uterina poate
determina hemoragie care pune in pericol viata.
Consecinta:Obstructia lumenului salpingelui ;Distensia lumenului ;Erodarea peretelui salpingelui
Complicatii:Endometrita;Peritonita ;Metroragie
№ 107. Molă hidatiformă. (coloraţie H-E).
hormon coriogonadotrofic
1. Vilozităţi coriale edemaţiate, mărite în dimensiuni.
2. Epiteliu corial proliferant.
Mola hidatiformă reprezintă una din 3 forme de boli trofoblastice gestaționale: mola hidatiformă
(completă sau parțială), mola invazivă și coriocarcinomul. Mola hidatiformă apare în rezultatul
fertilizării anormale a ovulului,. În mola completă toate vilozitățile coriale sunt afectate,
embrionul este absent, iar în cea parțială sunt vilozități afectate și normale, embrionul este
prezent. Clinic se manifestă prin hemoragie uterină, cel mai caracteristic semn fiind creșterea
nivelului de gonadotropină corionică umană în sânge.
Tumoare-tesut nou format care se dezvoltă prin înmulțirea anormală și patologică a unor celule și
care tinde spre autonomie biologică.(seminoma testicular).
Tumorile benigne au un volum limitat,ele refuleaza spre tesuturile vecine fara a le invada, nu dau
metastaze si, in majoritatea lor, nu au consecinte grave asupra bolnavului.
Tumorile maligne devin voluminoase, sunt prost delimitate, infiltreaza tesuturile invecinate, au
tendinta de a se raspandi la distanta, formand metastaze.
Coriocarcinomul este o tumoare malignă a trofoblastului, care se dezvoltă din mola hidatiformă
complete.Este o tumoare foarte agresivă, invazivă, care metastazează rapid pe cale hematogenă
cu metastaze în plămâni,vagin, creier,ficat,rinichi.
№ 111. Coriocarcinom uterin (coloraţie H-E).
1. Celule epiteliale ale citotrofoblastului cu citoplasma clară
(celule Langhans).
2. Celule atipice sinciţiale cu hipercromia nucleelor.
3. Focare hemoragice.
Este un neoplasm rar si malign asociat cu sarcina molara.
Se formeaza celule anormale in tesutul care ar deveni in
mod normal placenta. Acesta este organul care se
dezvolta in timpul sarcinii pentru a hrani fatul.
Coriocarcinomul este un tip de boala trofoblastica
gestationala.
Cauze:dupa avort;sarcina ectopica(extrauterine-pe unu din trompele uterine);sarcina molara (ovulul
este fertilizat,placenta se dezvolta intro masa de chisturi in loc de fat).
Tumoare- tesut nou format care se dezvoltă prin înmulțirea anormală și patologică a unor celule și
care tinde spre autonomie biologică.
Tumorile benigne au un volum limitat,ele refuleaza spre tesuturile vecine fara a le invada, nu dau
metastaze si, in majoritatea lor, nu au consecinte grave asupra bolnavului.
Tumorile maligne devin voluminoase, sunt prost delimitate, infiltreaza tesuturile invecinate, au
tendinta de a se raspandi la distanta, formand metastaze.
Carcinomul este o afecțiune malignă care se dezvoltă din celulele epiteliale. (car.cu cellule
mari,car.cu cellule mici, car.anaplastic, car.adenocvamos,car.cu cellule scuamoase)
№ 3. Ateroscleroza aortei (tromboza parietală).
Intima aortei este neregulată, cu multiple plăci aterosclerotice în formă de îngroșări
focale, proeminente pe suprafața intimei, rotunde sau ovale, diametrul de la câțiva
mm până la 1-1,5 cm, unele confluente, culoarea galben-albicioasă, sunt plăci cu
exulcerație, acoperite cu mase ateromatoase granulare de culoare galbenă, în
grosimea plăcilor pe alocuri se observă hemoragii intramurale de culoare violacee,
este prezent un tromb parietal, aderent la intimă, de culoare maronie, consistență
densă, suprafața gofrată. Macroscopic procesul debutează cu apariția unor macule
galbene, care treptat se contopesc, formând leziuni elongate de culoare galbenă –
striurile lipidice, alcătuite din celule spumoase, care conțin lipide. Striurile lipidice
progresează în plăci aterosclerotice fibroase sau fibro-lipidice, care prezintă
îngroșări focale proeminente ale intimei, de consistență densă, culoarea albă-
galbenă, care apar în urma proliferării țesutului conjunctiv în jurul depozitelor lipidice
(liposcleroză), ele sunt acoperite cu o capsulă fibroasă densă. Astfel de plăci se
numesc „stabile”. Ele stenozează lumenul vasului, cauzând un anumit grad de
hipoperfuzie arterială cronică, modificări atrofice ale parenchimului și scleroză în Ateroscleroza –boală
zonele respective. Plăcile stabile pot exista timp îndelungat. cronică cu evoluţie
Cauze:fumatul,obezitatea,diabetul zaharat,hipertensiunea arteriala,nivelul ridicat de ondulantă, cauzată de
tulburile
cholesterol in singe,sedentarismul.
metabolismului lipidic şi
Consecinta:ischemie cronică ;cardioscleroză difuză;ischemia acută;anevrism. proteic, în primul rând
Complicatie:infarct miocardic;gangrena. al lipoproteidelor de
densitate joasă şi foarte
Arterioloscleroză – termen care reflectă îngroșarea și pierderea elasticității peretelui arterial.
joasă.
Arterilosleroză – afecteaza arterele mici și arteriolele și poate cauza
leziuni ischemice în val. Există două subtipuri asociate cu hipertensiunea:
1. arteriloscleroza hialină
2. arteriloscleroza hiperplazică
Tromboza este procesul de formare a unui cheag de sange, cunoscut si sub denumirea de "tromb", care se
creeaza intr-un vas de sange.(trom.venoasa profunda-jugulara-postala-renala;trom.parietala-aortei).
Anevrismul reprezintă o formațiune vasculară cu aspect tumoral, localizată pe traiectul unei artere (cel mai des)
sau vene
№ 121. Hemoragie intracerebrală (hematom).
În creier se observă o acumulare de sînge coagulat de
culoare maronie (hematom), țesutul cerebral adiacent
este ramolit, de consistență flască.
Hemoragia intracerebrală este una din manifestările
bolilor cerebrovasculare și constituie cea mai
frecventă formă a ictusului hemoragic.
Cauza:hipertensiunea arterială,infarct miocardic;
insuficienta cardiaca.
Consecințele: organizarea fibroglială, cavități
chistice;revărsarea sângelui în ventriculii cerebrali
complicație letală;ictus hemoragic.
Infarct- este necroza unei portiuni de organ intreg cauzata de intreruperea irigatiei cu singe,fiind o consecinta a
ischemiei.(Inf.lineal,renal,pulmonar,cerebral,miocardic.).
Ictusul- tulburare acută a circulaţiei cerebrale, ce duce la leziunea şi moartea celulelor nervoase. Ictusul are
loc dacă vasul sangvin din creier fie că se blochează (prin placă, trombă – ictus ischemic), ori se
rupe (ictus hemoragic).
Anevrismul reprezintă o formațiune vasculară cu aspect tumoral, localizată pe traiectul unei artere (cel mai des)
sau vene.
Pericardita reprezinta inflamatia pericardului (sac fibro-seros care inveleste inima), adeseori cu acumulare de
lichid.
Edemul este acumularea excesiva de lichid serios in spatiile intercelulare ale organelor si tesuturilor.
№ 83. Rinichi ratatinat.
Cauze:Scleroza vaselor renale;distrofice ale
glomerulilor,tubilor si stromei renale;ateroscleroza
arterelor;hipertensiunea arteriala.
Complicatii:insuficientei renale cronice;uremie
azotemica,
Rinichiul este micșorat în dimensiuni, suprafața
granulară /nodulară, consistența densă, pe secțiune
desenul straturilor estompat, culoarea cenușie-
albicioasă.
În rinichi are loc atrofia parenchimului, proliferarea
excesivă a țesutului conjunctiv și remanierea
structurală. Aspectul exterior al rinichilor ratatinați
este diferit în dependență de calibrul
vaselor afectate: în hipertensiunea arterială este
granular datorită afectării predominante a
arteriolelorm, iar în ateroscleroză – macronodular
datorită afectării arterelor de calibru mare și mediu.
Nefroscleroza este induratia si ratatinarea rinichilor datorita proliferarii tesutului conjunctiv.
№ 24. Ruptura inimii (ventriculului stâng) în infarct
miocardic acut.
În peretele anterior al ventriculului stâng, treimea inferioară, se
observă o fisură cu lungimea de 1,5-2 cm, pe secțiune se
vede, că fisura cuprinde întreaga grosime a peretelui
ventricular, marginile sunt infiltrate cu sânge.
Cauza:tromboza;spasm prelungit;suprasolicitarea
inimii;infarct.
Valvulita acută se dezvoltă pe valvulele indemne, se manifestă prin necroză fibrinoidă, infiltrație inflamatorie
celulară, granuloame Aschoff, depozite de fibrină sub formă de veruci cu diametrul de 1-2 mm,dispuse în formă
de șirag de-a lungul marginilor de închidere ale valvulelor, de regulă, pe suprafața atrială a valvelor
atrioventriculare și pe suprafețele ventriculare ale valvelor semilunare, ceea ce reflectă rolul factorului mecanic,
hemodinamic în apariția acestor leziuni.
Valvulita cronică se manifestă prin organizarea inflamației acute și a verucilor fibrinoase, apariția verucilor noi,
mai mari pe valvele deja deformate, îngroșate, scleroza și retracția, scurtarea cuspelor și a foițelor semilunare,
concreșterea lor, calcinoză.
În valvula mitrală concomitent are loc îngroșarea, scurtarea și fuzionarea cordajelor tendinoase, ceea ce
împreună cu concreșterea cuspelor duce la instalarea unei stenoze mitrale cu aspect de „bot de pește” sau
„butonieră”.
№ 33. Pneumonie francă lobară în stadiul de hepatizaţie
cenuşie.
Lobul afectat este mărit în dimensiuni, neaerat, de consistenţă
fermă (asemănătoare cu consistenţa ficatului), pe secţiune are
aspect granular, culoarea cenuşie datorită depozitării în alveole a
exsudatului fibrinos cu un conţinut bogat de leucociteneutrofile și
macrofage; pe pleură se observă depuneri fine de fibrină (pleurită
fibrinoasă)
Cauza:infectii cu pneumococcus(frig, umiditate, alcoolism, oboseala
fizica sau psihica, unele boli cronice ca insuficienta cardiaca, ciroza, Pneumonia lobară: inflamaţia
diabet zaharat.)
acută exudativă–localizată în
Complicatii:fibroza post-pneumonica;abces pulmonar;empiem
pleural;pericardita purulentă, mediastinita,endocardita alveolele pulmonare dintr-un lob
bacteriană,diseminarea hematogenă a infecției cu dezvoltarea otitei pulmonar
medii, meningitei,abcesului cerebral,artritei purulente.
Stadiul de hepatizație cenușie al pneumoniei lobare se instalează peste 4-5 zile de la debutul bolii. Ulterior, în cazurile
necomplicate, în a 8-9 zi începe liza exsudatului prin acțiunea fibrinolitică a leucocitelor și macrofagelor și eliminarea lui prin
drenaj limfatic și expectorație. În final se produce purificarea plămânului afectat și restabilirea aerației, care poate să dureze
1-3 săptămâni.
Pericardita reprezinta inflamatia pericardului (sac fibro-seros care inveleste inima), adeseori cu acumulare de
lichid.
Endocardita este o inflamare a învelișului interior al inimii, endocardului, cauzată de infecție.
Artrita este o stare patologică ce este caracterizată de inflamație articulară, fenomen de obicei acompaniat în
mod variabil de cele 5 semne celsiene: durere, tumefacție, temperatură locală crescută, înroșirea tegumentelor
periarticulare și limitarea funcției articulației implicate.
Pneumonia este o afecțiune inflamatorie a plămânilor care afectează în primul rând micile cavități cu aer
cunoscute sub denumirea de alveole.
1. Etiologic;bacteriene;virale;fungice;parazitare
2. Dupa mod de aparitie:comunitare;nozocomiale
№ 31. Pneumonie focală confluentă.
Pe secțiunea plămânului se observă focare neaerate
unice sau multiple, dimensiunile de la 1-2 până la 3-4 cm,
ușor supradenivelate, culoarea cenușie-gălbuie, țesutul
pulmonar adiacent este normal sau ușor edemațiat.
Cauza:infectii cu pneumococcus(frig, umiditate,
alcoolism, oboseala fizica sau psihica, unele boli
cronice ca insuficienta cardiaca, ciroza, diabet
zaharat.)
Complicatii:fibroza post-pneumonica;abces
pulmonar;empiem pleural;pericardita purulentă,
mediastinita,endocardita bacteriană,diseminarea
hematogenă a infecției cu dezvoltarea otitei medii,
meningitei,abcesului cerebral,artritei purulente.
Pericardita reprezinta inflamatia pericardului (sac fibro-seros care inveleste inima), adeseori cu acumulare de
lichid.
Artrita este o stare patologică ce este caracterizată de inflamație articulară, fenomen de obicei acompaniat în
mod variabil de cele 5 semne celsiene: durere, tumefacție, temperatură locală crescută, înroșirea tegumentelor
periarticulare și limitarea funcției articulației implicate.
Pneumonia este o afecțiune inflamatorie a plămânilor care afectează în primul rând micile cavități cu aer
cunoscute sub denumirea de alveole.
1. Etiologic;bacteriene;virale;fungice;parazitare
2. Dupa mod de aparitie:comunitare;nozocomiale
№ 32. Bronhopneumonie abcedantă.
Pe secțiunea plămânului se observă focare diseminate de pneumonie de
culoare albicioasă-cenușie, neaerate, cu diametrul
până la 2-3 cm, puțin supradenivelate, separate de țesut pulmonar intact.
În unele din aceste focare sunt cavități de formă neregulată, dimensiuni
variabile de la 0,5 până la 1-1,5 cm, umplute cu puroi sau fără conținut -
abcese. Pe pleură, în cazul localizării subpleurale a focarelor de pneumonie
pot fi depozite de fibrină.
Bronhopneumonia este cea mai frecventă formă de pneumonii, care debutează prin inflamația inițială a bronhiilor și
bronhiolelor cu extinderea ulterioară în alveolele adiacente (bronhoalveolită).
Un rol favorizant au aspirația (pneumonia de aspirație), staza pulmonară (pneumonia hipostatică), intervențiile chirurgicale
(pneumonia postoperatorie), stările de imunodeficiență (pneumonia imunodeficitară).
Cauzele:bacterii stafilococi si streptococci,diabet,insuficienta cardiaca cronica,boli pulmonare cornice.
alcoolism,insuficienta cardiaca,ciroza.
Complicațiile:abcesul pulmonar și empiemul pleural;pericardita purulentă;mediastinita;endocardita bacteriana ;
meningitei;abcesului cerebral;artritei purulente.;bronșiectazii.
Pericardita reprezinta inflamatia pericardului (sac fibro-seros care inveleste inima), adeseori cu acumulare de lichid.
Endocardita este o inflamare a învelișului interior al inimii, endocardului, cauzată de infecție.
Artrita este o stare patologică ce este caracterizată de inflamație articulară, fenomen de obicei acompaniat în mod variabil
de cele 5 semne celsiene: durere, tumefacție, temperatură locală crescută, înroșirea tegumentelor periarticulare și limitarea
funcției articulației implicate.
Bronsiectazia reprezinta dilatarea semnificativa si permanenta a bronsiilor mai mari, cauzata de infectia si inflamatia
cronica, urmata de aparitia fibrozei.
Pneumonia este o afecțiune inflamatorie a plămânilor care afectează în primul rând micile cavități cu aer cunoscute sub
denumirea de alveole.
1. Etiologic;bacteriene;virale;fungice;parazitare
2. Dupa mod de aparitie:comunitare;nozocomiale
№ 34. Pleurită fibrinoasă.
Foița viscerală a pleurei este mată, acoperită cu o peliculă fină de fibrină
culoare albicioasă, pe alocuri lipită de pleură, iar pe alocuri desprinsă,
ceea ce-i redă un aspect rugos.Pleurita fibrinoasă în majoritatea cazurilor
este de origine infecțioasă și se întâlnește în pneumonii, în special cele
lobare,tuberculoză, infarct și abces pulmonar, bronșiectazii.
Cauza:artrita:lupus;uremie;tumori;metastaze;tuberculoza.
Se manifestă la auscultație prin zgomot de frecătură pleurală.
Consecinţele:miocardita; Disfunctie ventilatorie restrictiva dupa fibroza
pleurala, cloazonari;Deformare toracica.
Pneumonia este o afecțiune inflamatorie a plămânilor care
afectează în primul rând micile cavități cu aer cunoscute sub
denumirea de alveole.
1. Etiologic;bacteriene;virale;fungice;parazitare
2. Dupa mod de aparitie:comunitare;nozocomiale
Pleurita reprezintă inflamația pleurei, membrana care
învelește plămânul.
Pneumonia este o afecțiune
Clasificare: inflamatorie a plămânilor care
1)compozitia lichidului pleural:exsudat;transsudat afectează în primul rând micile
2)Proceul pathologic:secundar unei afectiuni cavități cu aer cunoscute sub
pulmonare;secundar unei afectiuni extrapulmonare. denumirea de alveole.
3)evolutie:acute;cornice. Etiologic;bacteriene;virale;fungice;
4)localizare:pleurezie cavitatilor mari;pleurezii inchistate parazitare
apical(apicala;diafragmatica;mediastinala;costomarginala). Dupa mod de aparitie:
comunitare;nozocomiale
№ 35. Bronşiectazii cu pneumoscleroză.
Bronșiectaziile reprezintă dilatări permanente a bronhiilor și
bronhiolelor, cauzate de bronșita cronică.
Pe secțiunea plămânului se observă multiple dilatări și deformări ale
bronhiilor, de formă neregulată, pereții sunt îngroșați, sclerozați, țesutul
pulmonar înconjurător este slab aerat, sclerozat, are culoare
albicioasă..
Clasificare
Morfologic pot fi bronșiectazii cilindrice și saculare (sacciforme).
Peretele bronșiectaziei este îngroșat, sclerozat, cu infiltrație
inflamatorie cronică, în lumen se conține, de obicei, exsudat purulent.
Clasificare:centroacinar(centrolobular,acinar proximal-lobi
superiori);panacinar(panalobular-in lobii
inferiori);paraseptar(acinar distal-ductile si sacii alveolar)
Carcinomul este un cancer care începe în țesutul care căptușește partea interioară sau exterioară
a corpului și care se dezvoltă, în general, din celule provenind din endoderm, mezoderm sau
ectoderm.Clasificare:adenocarcinomul, carcinomul bazocelular, carcinomul cu celule scuamoase și
carcinomul cu celule de tranziție.
Cancerul este un grup de boli care implică creșterea anormală a celulelor cu potențialul de a
invada sau răspândi în alte părți ale corpului.
Tumoare-masa de tesut nou format care se dezvolta intron organism prin inmultirea
exagerata,patologica a unor cellule.
№ 43. Pneumonie cazeoasă.
În plămân se observă multiple focare de necroză cazeoasă, neaerate,
de diferite dimensiuni, culoare alb-gălbuie, masele necrotice au aspect
friabil, sfărâmicios, se aseamănă cu brânza de vaci uscată (lat. caseum –
brânză).
Pe pleură sunt depozite de fibrină. Masele cazeoase pot fi supuse lizei
purulente și lichefierii cu apariția unor cavități de descompunere –
caverne (tuberculoza cavernoasă).
Pneumonia este o afecțiune inflamatorie a plămânilor care afectează
în primul rând micile cavități cu aer cunoscute sub denumirea de
alveole.
Tuberculoza este o boală granulomatoasă cronică, contagioasă,
cauzată de Micobacterium tuberculosis. De obicei afectează plămânii,
dar poate afecta orice alt organ sau ţesut. În mod tipic, centrul
granuloamelor tuberculoase suferă necroză de cazeificare. Pneumotoraxul (denumit și plămâni
colabați) este rezultatul acumulării de
Cauza : tuberculoza (micobacterium tuberculosis); imunitate
aer în spațiul dintre plămâni și peretele
scazuta;malnutritie; toracic, în așa numitul spațiu pleural
Consecinta :Necroza cazeoasa (colecție intrapleurală de aer).
Pleurita reprezintă inflamația pleurei,
Complicaţii: membrana care învelește plămânul.
• hemoragii pulmonare; Această inflamație poate să se
manifeste fără acumulare de fluid între
• pneumotorax;
cele două foițe pleurale, viscerală și
• pleurită purulentă (empiem pleural); parietală, în acest caz numindu-se
• bronşiectazii; pleurezie uscată.
• amiloidoză; Amiloidoza este o afecţiune
• cord pulmonar (insuficienţă pulmonară şi cardiacă); metabolică incurabilă, caracterizată
• afectarea altor organe (a tractului digestiv, laringelui, cavităţii prin depunerea de proteine fibroase,
insolubile, denumite amiloid, la nivelul
№ 44. Tuberculoză pulmonară fibro-cavitară.
Plămânul este deformat, pe secțiune se observă multiple cavități de distrucție – caverne,
de formă neregulată, diferite dimensiuni; pereții îngroșați, sclerozați, suprafața internă
rugoasă, acoperită cu mase necrotice; în țesutul pulmonar adiacent zone neaerate
Pneumotoraxul (denumit și plămâni colabați) este rezultatul acumulării de aer în spațiul dintre plămâni și
peretele toracic, în așa numitul spațiu pleural (colecție intrapleurală de aer).
Pleurita reprezintă inflamația pleurei, membrana care învelește plămânul. Această inflamație poate să se
manifeste fără acumulare de fluid între cele două foițe pleurale, viscerală și parietală, în acest caz numindu-se
pleurezie uscată.
№ 153. Spondilită tuberculoasă.
În macropreparat este prezent un segment de coloană vertebrală, regiunea lombară,
se observă deformarea coloanei, pe secțiune corpurile unor vertebre sunt distruse,
apofizele fiind păstrate, se conturează o cavitate de distrucție, vertebrele sunt
concrescute între ele.
Cauza:tb.miliara;copii si adolescent;
Complicatii:necroza cazeoasa;osteomielita tuberculoasa;distrugerea
tesutului osos si a discurilor; deformarea coloanei vertebrale(cifoza);
abcese;amiloidoza secundara;coxita tuberculoasa(articulatia coxo-
femurala);gonita tuberculoasa(articulatia genunchiului).
O inflamatie - care poate fi de natura traumatica, infectioasa ori tuberculoasa -
a coloanei vertebrale se numeste spondilita.
Tuberculoza este o boală granulomatoasă cronică, contagioasă, cauzată de
Micobacterium tuberculosis. De obicei afectează plămânii, dar poate afecta
orice alt organ sau ţesut. În mod tipic, centrul granuloamelor tuberculoase
suferă necroză de cazeificare.
Clasificare T primara ;T hematogena;T secundara. Osteomielita reprezinta inflamatia si distrugerea
Tuberculoza hematogenă: osoasa cauzata de bacterii, microbacterii sau fungi.
I - TBC hematogena generalizata: Un abces reprezintă o pungă de puroi care s-a
a) septicemia TBC supraacuta; acumulat în interiorul țesutului corpului.
b) generalizata miliara;
c) generalizata macronodulara. Amiloidoza este o afecţiune metabolică
II – TBC hematogenă predominant pulmonară; incurabilă, caracterizată prin depunerea de
a) miliara acuta; b) miliara cronica; c) macronodulara proteine fibroase, insolubile, denumite amiloid, la
cronica nivelul diferitor organe şi ţesuturi.
III – TBC hematogenă predominant extrapulmonară
a) nodulara acuta; c) destructiva acuta; b) nodulara cronica;
d) destructiva cronica
№ 81. Glomerulonefrita acută.
Glomerulonifrita acuta (GNA) este o afectiune glomerulara caracterizata prin
inflamatie imuna exudativa si proliferativa, de tipul bolii cu complexe imune
circulante (CIC), cu manifestari clinice prin sindrom nefritic acut ce apare peste 1-
3 saptamani dupa un episod infectios.
Cauza:infectie bacteriana;infectii virale(hepatita
B);parazitit(toxoplasma);diabet;lupus.
Complicatii:glomerunefrita rapid profresiva;hematuria;proteinuria;hipertensiunea
arteriala;insuficienta renala.
Rinichiul este mărit în dimensiuni, capsula destinsă, suprafața externă cu multiple
hemoragii punctiforme („înțepături de purice”), pe secțiune cortexul bine delimitat,
tumefiat, opac, cenușiu- gălbui, cu multiple puncte roșii, stratul medular hiperemiat, de
culoare roșie-întunecată - „rinichi mare pestriț”.
La microscopia optică se determină celularitatea crescută a glomerulilor, cauzată de
proliferarea endoteliocitelor și mezangiocitelor și infiltrația cu leucocite neutrofile și
monocite.
Hematuria este o modificare calitativă a urinii, prin care se înţelege prezenţa de sânge în urină, ceea ce
corespunde unei leziuni a căilor excretorii sau unei afectări parenchimatoase renale.
Proteinuria reprezinta prezenta unui exces de proteine in urina. Proteinuria consta intr-un aspect spumos al
urinei, desi urina spumoasa poate fi cauzata si de bilirubinourie, ejaculare retrograda, pneumaturie (bule de aer
in urina) datorate unei fistule sau medicamentelor precum piridina.
Glomerulonefrita este o boală a sistemului renal care apare ca urmare a inflamației glomerulilor renali, unitățile
renale care se ocupă de filtrarea sangelui(glo.acuta;glo.cronica).
Glomerulonefrita cronică, pe de altă parte, are o evoluție de lungă durată, uneori chiar în lipsa simptomelor. În
multe cazuri, duce la insuficiență renală.
Glomerulonefrita acută debutează brusc și are manifestări clinice intense; poate apărea după o infecție la gât
sau de piele și uneori se vindecă de la sine.
№ 82. Amiloidoză renală.
Amiloidoza renala reprezinta o afectiune
caracterizata prin depunerea extracelulara a unui
material proteic (amiloidul) la nivelul rinichilor.
Cauza:osteomielita purulenta;tuberculoza;boala
bronsiectactica;artrita reumatoida(amiloidoza
AA).
Complicatii:insuficienta renala;insuficienta
cardiovasculara;pierderea de imunoglobuline si
protein cu urina impreuna produce apartitia
trombozei vaselor.
Rinichiul este mărit în dimensiuni, suprafața ușor ondulată, consistența densă, pe secțiune straturile prost
delimitate, culoarea cenușie-gălbuie, aspect slăninos sau de ceară - „rinichi mare alb amiloidic”. Clinic se
manifestă prin sindrom nefrotic: proteinurie masivă (mai mult de 3,5 g în 24 ore, hipoalbuminemie, edeme
generalizate, hiperlipidemie și lipidurie, azotemie, hipertensiune arterială (în 50% de cazuri).
Amiloidoza este o afecţiune metabolică incurabilă, caracterizată prin depunerea de proteine
fibroase, insolubile, denumite amiloid, la nivelul diferitor organe şi ţesuturi.(Organele frecvent
afectate sunt inima, rinichii, ficatul, sistemul nervos, splina și tractul digestive).
Tuberculoza este o boală granulomatoasă cronică, contagioasă, cauzată de Micobacterium
tuberculosis.
Artrita este o stare patologică ce este caracterizată de inflamație articulară, fenomen de obicei
acompaniat în mod variabil de cele 5 semne celsiene: durere, tumefacție, temperatură locală
crescută, înroșirea tegumentelor periarticulare și limitarea funcției articulației implicate.
Osteomielita reprezinta inflamatia si distrugerea osoasa cauzata de bacterii, microbacterii sau
fungi. Simptomatologia comuna consta in durere osoasa localizata si sensibilitate la palpare.
№ 83. Rinichi ratatinat.
Rinichiul este micșorat în dimensiuni, suprafața granulară /nodulară,
consistența densă, pe secțiune desenul straturilor estompat, culoarea
cenușie-albicioasă. În rinichi are loc atrofia parenchimului, proliferarea
excesivă a țesutului conjunctiv și remanierea structurală.
Cauzele ratatinarii renale.
Scleroza vaselor renale si procesele inflamatorii si distrofice
ale glomerulilor,tubilor si stromei renale.
Consecinta:
Glomerulonefrita
Amiloidoza
Pielonefrita
Infarct renal
Complicatii.
Duce la dezvoltarea insuficientei renale cronice.
Aspectul Macroscopic
Aspectul exterior al rinichilor ratatinați este diferit în dependență de procesul, care a declanșat
nefroscleroza: în hipertensiunea arterială și glomerulonefrită este granular (micronodular), iar în
ateroscleroză, pielonefrită, tuberculoză, amiloidoză, infarcte renale – macronodular. Nefroscleroza duce
la insuficiență renală cronică progresivă.
№ 87. Calculi renali.
Calculii sunt formatiuni de consistenta dura, care se
formeaza in rinichi si pot migra de-alungul tractul urinar
Cauza :
Disproteinoze
Dislipidinozele
Tulburarile metabolismului glucidic
Clasificarea
Sunt 3 tipuri principale de calculi urinari:
a) calculii calciformi au suprafața granulară- rugoasă, culoarea
brună datorită hemosiderinei, care apare în urma traumatizării
mucoasei și hemoragiilor repetate;
b) calculii micști,
c) calculi cu acid uric (urați) – apar în urma hiperuricemiei și
hiperuricuriei, care se observă în cazurile de gută primară sau
secundară în bolile mieloproliferative (de ex., în leucoze), au
culoarea galbenă-cenușie.
Complicații: pielonefrită, nefroscleroză și ratatinarea
macronodulară a rinichiului, dacă procesul este bilateral -
insuficiență renală cronică progresivă.
№ 88. Hidronefroză.
Reprezinta atrofia prin compresiune a parenchimului renal
Rinichiul mărit în dimensiuni, pe secțiune bazinetul și calicele dilatate,
parenchimul atrofiat, piramidele și papilele aplatizate, mucoasa
sclerozată, albicioasă.
Clasificarea Hidronefrozei :
hidronefroza unilaterală
hidronefroza bilaterală
Cauzele mai frecvente:
- hidronefroza unilaterală: calculi, atrezia, tumori ale ureterului, tumori
ale vezicii urinare sau ale organelor adiacente (colului uterin, rectului,
nodulilor limfatici), fibroza retroperitoneală;
- hidronefroza bilaterală: atrezia ureterelor, calculoza
bazinetală/ureterală bilaterală, carcinoame de vezică urinară și de
prostată, prostatita, strictura uretrei.
Consecinta
Atrofia
nefroscleroza și ratatinarea rinichiului
hiperplazia compensatorie a rinichiului contralateral,
insuficiență renală cronică progresivă.
№ 86. Polichistoză renală
Polichistoza renală boală polichistică a rinichilor este
o boală genetică, manifestată prin degenerarea
chistică a parenchimului rinichilor
Cauza :ereditar(Gena responsabilă pentru această boală
se numeşte PKHD1 (polycystic kidney and hepatic disease
1), este localizată pe braţul scurt al cromozomului 6
( 6p12.2), se transmite după modelul autozomal recesiv şi
specifică o proteină numită fibrocistină sau poliductină. Au
fost identificate peste 270 mutaţii ale genei PKHD1 la
bolnavii cu polichistoză renală autozomal recesivă.).
Genetica
Rinichiul prezintă o masă voluminoasă, alcătuită din
chisturi de formă rotundă și ovală, cu dimensiunile variabile
de la 0,5 cm până la 3-4 cm, pereții subțiri, suprafața
internă netedă, conținutul clar, între chisturi parenchimul
renal atrofiat sau chiar absent. Este substratul morfologic
Pielonefrita este o boală infecțioasǎ a
al bolii polichistice renale a adultului - afecțiune cu
tractului urinar, localizată la nivelul
transmitere autozomal dominantă. Are o incidență de 1 la
parenchimului și a pelvisului renal, fiind
500-1000 de persoane și constituie ~10% din cazurile de
provocată de obicei de Escherichia coli
boală renală cronică. Chisturile se pot forma la orice nivel
al nefronului. În unele cazuri se asociază cu chisturi
hepatice și pancreatice.
Carcinomul este un cancer care începe în țesutul care căptușește partea interioară sau exterioară
a corpului și care se dezvoltă, în general, din celule provenind din endoderm, mezoderm sau
ectoderm.
Clasificare:adenocarcinomul, carcinomul bazocelular, carcinomul cu celule scuamoase și
carcinomul cu celule de tranziție.
Cancerul este un grup de boli care implică creșterea anormală a celulelor cu potențialul de a
invada sau răspândi în alte părți ale corpului.
În vezica urinară este un nodul tumoral, care crește exofit în cavitatea vezicii, diametrul până la 10 cm,
suprafața rugoasă. Histologic majoritatea absolută a cazurilor de cancer vezical (90%) este carcinom
urotelial Localizarea preponderentă este trigonul și peretele lateral. Principalele simptome clinice sunt
hematuria și disuria. a.
Complicații: ulcerații, hemoragii, inflamație purulentă, invadarea organelor adiacente - a prostatei,
veziculelor seminale, uterului, vaginului, pereților bazinului. Metastaze: limfogene – în nodulii limfatici
iliaci, paraaortali, paracavali; hematogene – în ficat, plămâni, oase.
№ 90. Hiperplazia nodulară a prostatei cu hipertrofia
peretelui vezicii urinare.
Hiperplazia nodulară a prostatei este un proces dishormonal, care
se produce morfologic prin proliferarea a 3 tipuri de țesuturi:
glandular, fibroconjunctiv și muscular neted în proporții variabile.
Cauza
Infectii urinare
Cistita
Uretrita
pieloniefrita
Consecinta
Calculi in vezica urinara
Complicatiile: retentie urinara Infectiile de tract urinar ,
Calculii de vezica urinara.
Prostata este mărită în dimensiuni, are aspect nodular, consistență densă, proeminează în cavitatea vezicii urinare. Peretele
vezicii urinare este îngroșat, hipertrofiat, mucoasa are aspect trabecular. Hipertrofia peretelui vezical are caracter
compensator datorită comprimării porțiunii prostatice a uretrei și retenției de urină.. Prostata este mărită în dimensiuni,
masa până la 100 g și mai mult (norma 20-25 g), cu structură nodulară, pe secțiune nodulii au consistență solidă sau pot
conține cavități chistice (glande dilatate).
№ 15. Anevrism sifilitic al aortei.
Siilisul cardiovascular este o formă tardiva a siilisului visceral, care se manifestă prin
mezaortită. În majoritatea cazurilor se complică cu anevrism a aortei , insuiciența valvei
aortice și stenozarea ostium arterelor coronare.
Cauza:
Treponema pallidum.
Consecinta:
distrugerea membranelor elastice
reducerea elasticității peretelui aortic
apariția anevrismului.
Scleroza și deformarea valvulei cu dilatarea orificiului aortei
Complicatiii
Carcinomul este un cancer care începe în țesutul care căptușește partea interioară sau exterioară
a corpului și care se dezvoltă, în general, din celule provenind din endoderm, mezoderm sau
ectoderm.
Clasificare:adenocarcinomul, carcinomul bazocelular, carcinomul cu celule scuamoase și
carcinomul cu celule de tranziție.
Cancerul este un grup de boli care implică creșterea anormală a celulelor cu potențialul de a
invada sau răspândi în alte părți ale corpului.
Metastaza constă în răspândirea cancerului de la un organ sau parte la un alt organ sau parte care
nu este în vecinătatea imediată cu partea bolnavă.
№ 107. Salpingită cronică.
Cauzele salpingitei
Salpingitele au cauze multiple, boli cu transmitere sexuala.
bacteria Chlamydia trachomatis
gonococul Neisseria gonorrhee
mycoplasmele
germenii prezenti in flora vaginala (streptococ, stafilococ) pot
provoca infectia, din cauza unui dezechilibru hormonal sau a
unei stari de imunosupresie.
Explorarea aparatului genital sau o interventie (introducerea unui
sterilet, intreruperea voluntara a sarcinii etc.)
Salpingita acuta
Sarcina tubara
Consecinta
Deformarea trompei uterine
Fibroza
Scleroza
Stenozarea lumenului
aderențe între trompă și ovar, intestinul subțire, alte organe pelviene.
Complicatii
Infertilitate
Salpingita este o condiție ginecologică ce afectează trompele uterine (oviductele),
manifestându-se prin inflamarea sau infectarea acestora.
№ 108. Sarcină tubară.
Cauzele sarcinii extrauterine:salpingite, anomalii
congenitale ale trompei, endometrioză, tumori, inclusiv
tumori uterine, care periclitează procesul de migrare a
ovulului fecundat spre cavitatea uterină.
Torsiunea ovariana. Chisturile de dimensiuni mari pot determina deplasarea ovarului, crescand
sansa de rasucire dureroasa a ovarului (torsiune ovariana). torsiune ovariana.Sangerare
interna.Riscul de rupere
Chistul ovarian este un saculet plin cu lichid care se dezvolta la nivelul ovarelor. Este intalnit
frecvent la femeile de toate varstele. Cele mai multe chisturi sunt benigne.
Tumoare-tesut nou format care se dezvoltă prin înmulțirea anormală și patologică a unor celule și
care tinde spre autonomie biologică.(seminoma testicular).
Tumorile benigne au un volum limitat,ele refuleaza spre tesuturile vecine fara a le invada, nu dau
metastaze si, in majoritatea lor, nu au consecinte grave asupra bolnavului.
Tumorile maligne devin voluminoase, sunt prost delimitate, infiltreaza tesuturile invecinate, au
tendinta de a se raspandi la distanta, formand metastaze.
№ 110. Chistadenom ovarian.
In ovar este prezentă o formațiune chistică multicamerală (multiloculară)
colabată, cu pereții subțiri, grosimea 1-2 mm, suprafața internă netedă,
curată, culoarea albă-surie, conținutul absent. În tumorile seroase chisturile
au conținut seros, clar, cele mucinoase conțin mucină, iar chisturile
endometriode au un conținut hemoragic.Chisturile seroase și mucinoase în
majoritatea cazurilor sunt benigne, iar în 25% dintre cele seroase și 10%
dintre cele mucinoase sunt maligne.
Cauza: Este cele mai frecvent tip de chist patologic la femeile in varsta de
peste 40 de ani.
Consecinta:transformarea maligna; pot maligniza, de obicei în carcinom
scuamocelular;hemoragii; torsiune ovariana;rupere de chist.
Chistadenomul– este o cavitate plină cu lichid seros sau mucos
dezvoltată la suprafața ovarului; poate atinge dimensiuni mari și atunci
necesită intervenție chirugicală pentru extragere.
Chistul ovarian este un saculet plin cu lichid care se dezvolta la nivelul
ovarelor. Este intalnit frecvent la femeile de toate varstele. Cele mai multe
chisturi sunt benigne.
Tumoare-tesut nou format care se dezvoltă prin înmulțirea anormală și
patologică a unor celule și care tinde spre autonomie biologică.(seminoma
testicular).
Tumorile benigne au un volum limitat,ele refuleaza spre tesuturile vecine
fara a le invada, nu dau metastaze si, in majoritatea lor, nu au consecinte
grave asupra bolnavului.
Tumorile maligne devin voluminoase, sunt prost delimitate, infiltreaza
tesuturile invecinate, au tendinta de a se raspandi la distanta, formand
metastaze.