Comunismul

Simina Varga
Clasa a VII-a B
 Definire
Comunismul este un termen care se poate referi la mai multe
noțiuni legate între ele, dar și contradictorii:
• o ideologie care, oficial, promovează un sistem social în care nu
există stat, clase sociale și proprietate privată asupra mijloacelor
de producție și care are scopul de a realiza o societate egalitară;
• o mișcare politică, un partid care afirmă că dorește să
implementeze acest sistem;
• un regim politic care se revendică „comunist”, „socialist”,
„republică populară” sau „democrație populară”, în
care statul există, fiind chiar atotputernic și totalitar sub
conducerea exclusivă a unui singur partid, zis „comunist”,
„socialist” sau „muncitoresc”, iar clasele sociale fiind diferențiate
nu prin accesul la proprietate, ci prin accesul inegal la uzufructul
proprietății colective.
 Începutul
• În 1917, Revoluţia din Rusia
răstoarnă monarhia, iar după puciul
din octombrie apare un regim
inspirat de Marxism - Leninism,
printre altele, ideologie potrivit
căreia comportamentul individual
trebuie reeducat ca să nu mai fie
indus de clasa din care face parte.
Marx şi Engles au popularizat
termenul de comunism.
• Aşa au apărut lagărele de reeducare
din Rusia lui Stalin, China şi alte
state, în care au murit milioane de
oameni.
Vladimir Ilich Lenin
Conducătorul Rusiei
comuniste – 1917-
1922 (moare în 1924)
Iosif Vissarionovici
Stalin
Secretarul general al
Partidului Comunist
între 1922-1953

Stalin în 1902, la 24 de ani

 Începutul în România
• În 1921, în data de 8
mai, la Bucureşti avea
loc transformarea
Partidului Socialist din
România în Partidul
Comunist şi afilierea lui
la Internaţionala a III-a
Comunistă.
 Prima etapă
• Gheorghe Gheorghiu-Dej,
ales prim-secretar al
partidului comunist în
octombrie 1945, ulterior
conducator al partidului
unic pâna la moartea sa în
1965, a fost, după modelul
politic cunoscut reprezentat
de Stalin, un conducător
autoritar, intolerant cu orice
forma de opozitie.
 Dictatura lui Nicolae Ceaușescu
• Venirea noului lider la
conducerea partidului unic a
fost bine primita de societatea
romaneasca: Ceausescu era
recunoscut ca unul dintre cei
mai fideli discipoli ai lui Dej
si era de asteptat continuarea
procesului de liberalizare a
regimului; pe de alta parte,
Ceausescu simboliza si o alta
generatie ajunsa la putere (in
varsta de 47 de ani, era cel
mai tanar lider comunist).
 Trăsăturile comunismului în România
• Anihilarea statului de drept și a pluralismului prin înscenări și fraude, mai ales
după furtul alegerilor în noiembrie 1946;
• Distrugerea partidelor politice, prin arestarea liderilor și a militanților;
• Politica de exterminism social (lichidarea fizică, prin asasinat, deportare,
întemnițare, muncă forțată, a unor categorii sociale - burghezie, moșierime, țărani,
intelectuali, studenți) ghidată de preceptul luptei de clasă a făcut între 500 000 și
două milioane de victime;
• Persecuția minorităților etnice, religioase, culturale sau de orientare sexuală;
• Exterminarea programată a deținuților politici;
• Represiunea împotriva cultelor, desființarea Bisericii Române Unite (Greco-
Catolice);
• Arestarea, uciderea, detenția politica sau deportarea țăranilor
oponenți colectivizării, lichidarea violentă a revoltelor țărănești (1949-1962);
• Deportările cu scop de exterminare, represiunile etnice, gonirea și
„vânzarea” evreilor și germanilor;
• Represiunea împotriva culturii, cenzura extremă, arestarea si umilirea
intelectualilor neînregimentați ori protestatari (1945-1989);
 Trăsăturile comunismului în România
• Reprimarea mișcărilor și acțiunilor studențești din 1956;
• Reprimarea mișcărilor muncitorești din Valea Jiului(1977), Brașov (1987) și a
celorlalte greve din anii 1980;
• Reprimarea oponenților și disidenților în anii 1970 și 1980 Distrugerea
patrimoniului istoric și cultural prin dărâmările din anii 1980 (un sfert din centrul
istoric al Bucureștiului) și în cele mai multe din orașele mari ale României;
• Crearea de lagăre pentru copiii fără părinți sau cu handicap (ex: Cighid);
• Impunerea unor norme aberante privitoare la „alimentația rațională”;
înfometarea populației, oprirea căldurii, starea de mizerie la care regimul a
condamnat un întreg popor;
• Conceptualizarea mizeriei materiale și morale, precum și a fricii, ca instrumente
de menținere a puterii comuniste;
• Masacrarea cetățenilor, din ordinul lui Nicolae Ceaușescu, cu aprobarea
conducerii Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, în timpul Revoluției din
1989.
Manifestări populiste
Cozi la alimente
Orfelinate
Colectivizare
Magazine goale