Câmpia Română

Caracteristici fizico-geografice
Poziția: în sudul țării:

LIMITE: N – Pod. Getic, Subcarpaţii Curburii, Pod. Moldovei

- S – Lunca Dunării;

- E – Lunca Dunării (Sectorul Bălților)

- V – Lunca Dunării;

CARACTERISTICI: cea mai mare unitate de câmpie din România

- altitudinea minimă în Câmpia Siretului Inferior (5 – 6 m);

- altitudinea maximă în Câmpia Piteştilor (300 m);

- s-a format prin depunere de sedimente (nisipuri şi pietrişuri) într-un fost lac, la sfârşitul orogenezei alpine;

- înclinată spre S şi E, lucru indicat de direcţia de curgere a râurilor: Oltul şi Jiul la S, Argeşul spre SE, Ialomiţa spre E, Buzău spre NE;

- acoperită de un strat de loess gros de 40 m care scade de la E la V;

- crovuri = mici adâncituri de tasare în loess;

- 3 tipuri de câmpii: înalte (piemontane) se află la contactul cu podişurile şi cu Subcarpaţii (Piteştilor, Târgoviştei, Ploieştilor, Râmnicului), joase (de subsidenţă)
se află la altitudini mici (C. Titu, C. Buzăului, C.Siretului Inferior), orizontale, netede (tabulare), cu dune şi crovuri (C. Găvanu-Burdea, C.Boianului, Burnasului, C.
Vlăsiei);
CLIMA: factorii ce influenţează clima în această zonă sunt:

circulaţia generală a maselor de aer dinspre Vest;

circulaţia frecventă (geruri) a maselor de aer din NE;

t.m.a. 10° - 11° C şi sub 10° în zonele sudice;

pp.m.a – 500 – 700 mm/an dar şi 400 – 500 mm/an în Est;

vânturile: Crivăţul, Vânturile de Vest, Austrul;

HIDROGRAFIA: Dunărea în S, Jiul, Oltul, Vedea, Dâmboviţa afluent al Argeşului, Mostiştea, Ialomiţa, Călmăţui, Buzău, Siret ,Prutul în NE;

LACURILE: în crovuri, partea estică (dulci: Plopu si sărate: Amara, L. Sărat) ,între dune, sectorul vestic, limane fluviale – Snagov, Căldăruşani, Mostiştea,
hidroenergetice: Olt, Dunăre (Ostrovu Mare)

VEGETAŢIA: zona stepei în E, zona silvostepei în S şi E; zona de pădure: etajul stejarului pufos (cer şi gârniţă – sectorul central al C. Române), vegetaţie azonală
în SV ;

Principalul etaj de vegetație:

Zona de vegetaţie specifică Câmpiei Române este cea a stepei, compusă din ierburi xerofile şi puţin înalte. Spre nord apare etajul silvostepei cu specii ale
stejarului: cer, gorun, gârniţă.