ARII NATURALE PROTEJATE ȘI

CONSERVAREA BIODIVERSITĂȚII
Parcul național Retezat

Tufă Mihaela
 Cuprins

 Introducere
 Caracterizare geografică
 Așezare, limite
 Relieful
 Rețeaua hidrografică
 Structura geologică
 Clima
 Flora și fauna
 Ocrotirea naturii
 Bliografie
 Introducere

Ariile protejate, delimitate ca zone în care scopul principal îl

constituie conservarea şi protecţia naturii şi a valorilor culturale, sunt
importante pentru toate segmentele societăţii. Au potenţial deosebit
pentru a deveni modele de dezvoltare armonioasă a societăţii umane,
deoarece în aceste arii se promovează, mai mult decât în alte zone,
managementul durabil al resurselor naturale şi culturale.
Măsurile de management pomovate sau chiar impuse în AP pot
afecta într-un fel sau altul comunităţile din interiorul lor sau din
imediata lor apropiere şi pot influenţa modul de dezvoltare a
economiei prin aplicarea unui management care are la bază principii
de conservare a naturii, uneori stabilindu-se anumite restricţii cu
privire la activităţile ce pot afecta în mod semnificativ valorile
naturale şi culturale.
 Munții Retezat fac parte din Carpații Meridionali, grupa muntoasă Retezat-Godeanu.
Se înalță între două depresiuni importante, Petroșani și Hațeg și între două râuri
importante, Râul Mare, care îi delimitează la nord și est și Jiul de Vest, care îi delimitează
la sud. Sunt înconjurați de Munții Țarcu lavest, Munții Godeanu, la sud-vest și Munții
Vâlcan, la sud.
 Retezatul este cel mai complex și mai grandios masiv montan din toate
sectoarele geografice ale Carpaților românești, o bijuterie a naturii, cu un relief
sălbatic, ce oferă privirii imagini inegalabile, creste cu custuri dantelate și multe
căldări glaciare cu un relief sculptural, în care s-au imprimat urmele a două
mari glaciații ( Riss și Wurm ).

Suprafaţa Munţilor
Retezat este de cca. 700km
patrati.
Aceasta suprafaţa poate fi
impartita in doua zone
importante :

 prima, mai înalta este

ocupată de Retezatul
propriu-zis;

 a doua , mai scunda si

mai restrânsa, este
ocupata de masivul Piule-
Iorgovan ( Retezatul mic).
 Datorită frumuseţilor naturale existente, pe teritoriul
Munţilor Retezat a luat fiinţă primul Parc naţional din
România, iar in cadrul acestuia o rezervaţie stiintifică.
 Parcul național Retezat
Parcul Naţional Retezat mai este denumit și “tărâmul cu ochi
albaștri” s-a înfiinţat în anul 1935 la iniţiativa profesorului Alexandru Borza,
fondatorul Grădiii Botanice din Cluj-Napoca. În prezent parcul are statut de arie
naturală protejată de interes naţional şi internaţional, fiind recunoscut ca Rezervaţie
a Biosferei din anul 1979.

Incepand din anul 1999,

parcul are administratie proprie,
din 2004 a devenit membru al
Fundatiei Pan Parks iar din 2007
este protejat ca propunere de situ
pentru reteaua ecologica
europeana Natura 2000, in
vederea conservarii habitatelor
naturale si a speciilor de plante si
animale salbatice de interes
comunitar.
 Așezare - limite
Parcul National Retezat
este situat in Carpatii Meridionali (Judetul
Hunedoara) , are o suprafata de 54400 ha
(1935) si o altitudine cuprinsa intre 800 si
2509 m . Este contrat de circul glaciar
Bucura , cuprinde aproximativ 40 de varfuri
ce trec de 2200 m , in medie depasind 2350
m . Zona de protectie ocupa centrul
masivului .
Prima zona de protectie integrala are
caracter stiintific (11466 ha) , fiind interzisa
orice exploatare ( miniera , pasunat , vanat ,
pescuit , culegerea fructelor , turism
camping ) .
A doua zona este mai putin riguroasa ,
pasunatul fiind permis 2 luni pe an iar
septelul este restrans . In prima zona accesul
este permis doar cu autorizatie din partea
Comisiei Monumentelor Naturii , pe
anumite itinerarii si teritorii .
 Rezervaţia ştiinţifică Gemenele - Tău Negru
O suprafaţă de 1932 ha protejate. Un petec de pământ cu care ne mândrim, fiindcă
este una dintre ultimele păduri primare neafectate existente în Europa si tot aici se află
şi singura zonă de pădure antică amestecată.
Rezervaţia ştiinţifică a fost creată în anul 1935 şi inclusă în Reţeaua Internaţională a
Rezervaţiilor prin programul de ocrotire al biosferei coordonat de UNESCO în 1979.

Rezervaţia ştiinţifică Gemenele - Tău Negru este sub administrarea directă a Academiei
Române şi pentru a o traversa sau a o vizita e nevoie de autorizaţie eliberată de Academie!
Este o zonă cu adevărat sălbatică, în care trăiesc multe din cele 1186 de specii de plante
superioare din Retezat, lăsate să trăiască liber în habitatul lor natural, ferite de efectele
civilizaţiei. Să avem grijă de ele!
 În inima rezervaţiei la 1770 m altitudinea se află Casa Laborator, construită de
Academia Română, dotată cu tot inventarul necesar cercetărilor ştiinţifice. De
numele celor care au activat aici se leagă căteva realizări impresionante: Institutul
de cercetări şi amenajări silvice Bucureşti a studiat cu succes regenerarea,
conservarea şi extinderea spre golul alpin al molidişurilor, impădurirea găurilor de
ger, biologia şi ecologia zimbrului, biologia caprei negre, recolonizarea marmotei
şi popularea lacurilor alpine cu păstrăvi.
 MEDIUL FIZIC FIZIC
Structura geologică
Prin întinderea sa, Parcul Naţional Retezat se
suprapune structurilor geologice care alcătuiesc
grupa munţilor Retezat – Godeanu.
Din nucleul central al acestora se desprinde
radiar, spre nord, Masivul Retezat, bine
individualizat datorită încadrării lui între
depresiunile tectonice Petroşani şi Haţeg. El
formează o “imensă fereastră tectonică” unde
apare la zi autohtonul danubian flancat de
cristalinul getic de tip "Sebeş – Lotru”.

Caracteristica principală a Munţilor Retezat este dată de prezenţa a două mari

blocuri de roci eruptive care se desfăşoară pe direcţiile de curgere ale
Lăpuşnicului Mare şi Râului Bărbat: spre nord masivul granodioritic de tip
Retezat,care se desfăşoară pe o lungime de peste 40 km şi o lăţime de cca.20 km,
şi masivul granodioritic de Buta, care apare în sudul culoarului de vale Lăpuşnic
– Bărbat şi cade sub depozitele jurasice ale Retezatului Mic.
 Între cele două blocuri este cuprinsă o fâşie de şisturi cristaline, aparţinând
autohtonului danubian, cu şisturi cuartitice, micaşisturi filitoase şi şisturi clorito-
amfibolice.
O altă fâşie de şisturi cristaline aferente domeniului danubian se întinde la
nord-vest de blocul granitic nordic. Masa cristalină face corp comun cu intruziunile
eruptive.
Sedimentarul este reprezentat prin câteva petece geologice paleozoice şi
mezozoice, (în special calcare din Jurasic Superior si Cretacic Inferior), aparţinând
cuverturii autohtonului, şi se află către periferia estică a Retezatului (Culmea Tulişa)
şi în sud-sud vest (Retezatul Mic).

Cristalinul pânzei
getice nu apare decât
pe latura nordică a
munţilor, pătrunzând
mai departe sub
sedimentarul
depresiunilor Haţeg şi
Petroşani.
 Rețeaua hidrografică
Reţeaua hidrografică bogată se drenează în două direcţii:

 spre nord, către râul Strei (bazinul hidrografic Mureş), care captează toate apele din
vestul, nordul, centrul şi nord-estul masivului
 spre sud, către Jiul de Vest ( bazinul hidrografic Jiul Românesc).

Cel mai important curs de apă este Lăpuşnicul Mare, cu un debit mediu anual de 12.9 mc/s.
Cascadele sunt frecvente pe toate pâraiele din Parc.

Un loc deosebit în caracterizarea hidrologică a parcului îl constituie lacurile naturale

relicte. Acestea îşi datorează geneza condiţiilor optime ale acumulării şi transformării
zăpezilor în gheţari la altitudini de peste 1700 m în Pleistocenul Superior.

Aproximativ 38% din lacurile glaciare ale României se află in Parcul Naţional Retezat.
Cantonate în poala căldărilor, etajate în trepte, înşirate, grupate în complexe sau izolate, ele
constituie o atracţie de prim ordin, atât pentru turişti, cât şi pentru oamenii de ştiinţă care
poposesc pe aceste meleaguri.
Deşi au suprafaţa şi volum relativ mici, lacurile glaciare joaca un rol deosebit în
regularizarea naturală a scurgerii râurilor din Munţii Retezat. În întregul masiv există 58
lacuri glaciare permanente, aflate între 1700 şi 2300 m.
„Caldarea“ formata intre Judele si Peleaga este dominata de Bucura,
cel mai intins lac glaciar din Romania (aproape 9 hectare).
Cel mai adanc lac glaciar este insa Zanoaga, 29 de metri; aici se inregistreaza si
cel mai mare volum de apa, aproape 700.000 de metri cubi.
 Cascada Lolaia este una dintre
numeroasele atractii naturale de pe
suprafata Muntilor Retezat. Aceasta
este situata in partea nordica a Parcului
National Retezat, la o altitudine ce
masoara aproximativ 1050 metri.
Mlaştinile apar frecvent în parc la marginea unor izvoare, pâraie alpine sau în urma
colmatării parţiale a unor lacuri glaciare (valea glaciară Judele, Tăul Negru, lacurile
Lia, Bucura,Tăul Răsucit). Acestea constituie areale propice de dezvoltare a
speciilor iubitoare de apă.

Mlaştini la înălțime

Apele subterane de mică adâncime (ape freatice) sunt cantonate mai ales în scoarţa
de alterare de la baza grohotişurilor (unde se găsesc rezerve însemnate de apă) şi în
arealele cu depozite calcaroase din bazinul superior al Jiului de Vest.
 Geomorfologie
Parcul Naţional Retezat dispune de o mare diversitate a formelor, ceea ce conferă peisajului o
spectaculozitate aparte. Relieful este modelat în principal în conformitate cu structura geologică
şi cu caracteristicile substratului litologic.

1. Liniile majore ale reliefului reflectă concordanţa cu structura, atât ca orientare,

cât şi ca morfologie.
Cele două blocuri granodioritice corespund, în general, celor două culmi principale:

 în nord - Culmea Peleaga - compusă din Zlata (2142 m), Şesele Mari (2324m), Judele
(2389m), Bucura (2432m), Peleaga (2509m), Păpuşa (2508m) şi Baleia (1498m);

 în sud - Culmea Buta, peste culoarul văilor Lăpuşnicu Mare şi Râu Bărbat, compusă
din: Piatra Iorgovanului (2015m), Buta (1977m), Drăgşanu (2076m) şi Vârfu Custurii
(2453m).

 cele două culmi principale sunt legate între ele de o adevărată punte, Custura Păpuşii,
cele trei culmi formând o „literă H”.
Din aceste doua culmi principale pleacă lateral o serie de înălţimi
secundare:

 spre nord, spre rama Haţegului, crestele Retezat, Pietrele, Prislop etc.
spre sud, către valea Lăpuşnicului Mare se desprinde complexul de culmi Slăveiul
spre sud-vest complexul orografic Piule (Retezatul Mic), cu un aspect de tranziţie
între Munţii Retezat şi Godeanu.

Taul Tapului, Custura

Papusii continuata
de salba de creste
dantelate Custura -
Ciomfu - Gruniu.
2. Caracteristicile substratului litologic reprezintă un element de bază în conturarea
caracterelor reliefului din parc.
 masivele granitoide Retezat,Buta sau Muntele Mic (adevăraţi pivoţi modelaţi printr-o
denudaţie îndelungată), aparţinând domeniului danubian, au formă de corpuri eliptice,
alungite uneori pe zeci de kilometri.
 rocile granitoide, foarte sensibile la schimbările climatice, prezintă scoarţe vechi de
alterare cu aspect de «mări de pietre», iar interfluviile au aspect de creste zimţate,
turnuri şi colţi, sub care se desfăşoară abrupturi ameţitoare.
 rocile sedimentare din masivele Tulisa şi Retezatu Mic sunt predominant calcaroase.
Acestea, fiind roci solubile, au dat naştere în partea sudică a Parcului Naţional
Retezat unui peisaj surprinzător prin varietatea formelor:
 văi cu sectoare de chei înguste (Cheile Buţii, Cheile Scocului, Cheile Scorotei etc.),
 platouri cu lapiezuri de diferite forme şi în toate fazele de evoluţie,
 văi carstice oarbe (Jiul de Vest în sectorul Dâlmei cu Brazi),
 doline mici, şi chiar un circ glaciar dezvoltat în calcar dolomitic (singurul de
acest fel din Romania).
 endocarstul este la fel de bine reprezentat în parc, prin
numeroaselecavităţi (aproximativ 200 de peşteri şi avene) din bazinele Lăpuşnicului
Mare Soarbele, Jara, Scorota, versantul stâng al Jiului de Vest, în amonte de Câmpu lui
Neag.
 peşterile sunt bogat concreţionate (peste 80% din formaţiunile carstice cunoscute se
întâlnesc aici) şi adăpostesc o faună cavernicolă variată, de un real interes ştiinţific.
Pe aceasta bază petrografică, în « lumea » de custuri şi înşeuări ale Retezatului se
păstrează cele mai reprezentative forme de relief generat de modificările
climatice, relictele glaciaţiunii cuaternare din Carpaţi:

 circurile glaciare, simple sau asociate, îmbucate sau suspendate, cu cele 58 de

lacuri glaciare permanente, situate între 1700-2300m altitudine

 văile glaciare pe care gheţarii coborau pana la 1300m, cu lungimi intre 3 si 8

km, uneori ajungând la lungimi de peste 10 km (valea Lăpusnicului Mare este cea
mai reprezentativă).

 custurile ce se interpun între circuri - custura principală, dezvoltată de la vest la

est, între Vf. Zlata şi Vf. Lazărului, însumează cca 18 km

 rocile striate (spinări de berbec),

 morenele - pe valea Soarbele se află cea mai tipică morenă din Carpaţii
Meridionali.
 Soluri
În funcţie de altitudine şi de structura rocilor, în Retezat există o mare varietate
de soluri, cu soluri acide în partea cristalină şi soluri alcaline în zona calcaroasă.

Amenajamentele silvice şi cele silvo-pastorale identifică 11 tipuri genetice de sol.

Tipurile specifice de sol din Parcul Naţional Retezat sunt:

 sol brun acid şi brun feriiluvial,

 rendzină,
 sol brun eumezobazic,
 sol humicosilicatic,
 litosol,
 podzoluri şi podzoluri turboase, etc.

Podzolul este tipul genetic cel mai frecvent, atât în golurile alpine, cât şi în păduri.

Solurile brune acide şi brune eumezobazice au frecvenţă mai mare în păduri.

 Clima
In Muntii Retezat nu exista statii meteorologice, clima fiind determinata prin
interpolarea datelor obtinute la statiile meteo Parâng, Petrosani si Hunedoara.
Muntii retezat se caracterizeaza printr-o clima de munte aspra si umeda.
Temperatura medie anuala in zonele ce depasesc 2000m este de –2grade Celssius.
Temperatura medie in iulie in zonele la peste 2000m este de cca. +6 grade
Celssius. Temperatura medie in ioanuarie in zonele de peste 2000m este de cca. –
10 grade Celssius.Temperatura minima coboara in ianuarie uneori pana la –35
grade Celssius, mai ales in vaile unde aerul rece stagneaza vreme mai indelungata.
Teperatura maxima urca in iulie pana la 30 grade Celssius, mai ales in Retezatul
calcaros.
Precipitatiile sunt bogate si se manifesta atat sub forma de ploaie cat si de
ninsoare.
Numarul zilelor cu inghet este de cca. 250.In sezonul estival apare
inghetul nocturn, sesizat lesne de turistii care innopteaza in cort la altitudine de
peste 200m. Numarul de zile cu ninsoare poate depasi 80 annual in zonele de peste
1400m altitudine. Durata stratului de zapada insumeaza annual peste 160 zile.
Topirea zapezii in zona alpina incepe in luna mai, desi in iunie muntii a u incs intinse
suprafete de zapada, mai ales pe versantii nordici si pe vaile umbrite.
 BIODIVERSITATE
Flora și comunități de plante
Retezatul este renumit prin diversitatea floristică, adăpostind aproape 1190 specii de plante
superioare din cele peste 3450 cunoscute în Romania. Existenţa aici a mai bine de o treime
din flora României este unul din motivele pentru care a fost declarat Parc Naţional. La
acestea se adaugă un număr aproximativ egal de specii inferioare.
De asemenea 2 specii, ghinţura galbenă (Gentiana lutea) şi ghiocelul (Galanthus
nivalis) sunt trecute în lista speciilor pentru a căror exploatare şi prelevare necesită
măsuri de management.
Pajiştile din regiunea alpină constituie o zonă de importanţă aparte, aici
regăsindu-se majoritatea speciilor din flora alpină, printre acestea fiind diferite specii
de Gentiana/Gentianella, Potentilla, Pulsatilla precum şi floarea de colţ
(Leontopodium alpinum) şi altele.
Alte zone de interes deosebit sunt cele de limită între zona stâncoasă şi pajiştile
alpine, în care se întâlnesc rododendronul (Rhododendron kotschii) şi jneapănul
(Pinus mugo). Jneapănul (specie protejată în România) are o distribuţie mare pe
pantele abrupte ale Retezatului, contribuind la susţinerea grohotişului. Zâmbrul
(Pinus cembra), specie rară de arbori, apare în grupe mai mari şi mai compacte
decât în alte masive.
Primula minima- Aster

Brândușe-Campanula
Cea mai mare ameninţare pentru flora Parcului Naţional
Retezat o reprezintă păşunatul cu ovine, peste capacitatea de suport a
păşunilor. Speciile caracteristice pajiştilor naturale sunt înlocuite treptat, în special
ca urmare a suprapăşunatului, cu specii adventive, respectiv de specii mai puţin
sensibile (ex. Nardus stricta).

Localnicii colectează flori de Rhododendron, muguri de jneapăn, flori de colţ,

diferite specii de ciuperci, etc.

Turiştii culeg diferite specii de plante în funcţie de sezon.

În zonele tampon ale Parcului se desfăşoară exploatări forestiere, cu respectarea

prevederilor legale în vigoare.

Un potenţial pericol pentru flora Retezatului Mic îl constituie modernizarea

drumului de acces spre Herculane (DN 66A), mai ales prin facilitarea dezvoltării în
această zonă a turismului motorizat, dacă sistemul de supraveghere/control al
modului în care se desfăşoară turismul nu va fi bine fundamentat şi aplicat în
teren.
 Fauna
Nevertebratele, reprezentate prin mii de specii încadrate în toate grupele
taxonomice caracteristice habitatelor carpatice, cu toate că au fost mult studiate
sunt încă puţin cunoscute.
În rândul nevertebratelor se găsesc cele mai multe endemite animale din
Retezat, fiind identificate până în prezent 9 subspecii endemice de fluturi de zi.
Viermii inferiori (nematode) au fost bine studiaţi, având mai mult de 143
de specii găsite în această zonă (incluzând 8 endemite).
Vertebratele au în parc reprezentanţi din toate clasele întâlnite în România.

Dintre ciclostomi, în râuri întâlnim cicarul, Eudontomyzon danfordi, unul dintre

cele trei specii de agnate din România, a cărui prezenţă reprezintă încă o
dovadă a calităţii apelor Retezatului.

Peştii sunt reprezentaţi prin 11 specii, între care şi nisipariţa (Sabanajewia

aurata) .

În anii ‘60-’70 ai secolului trecut au fost introduşi în câteva lacuri din Parcul Naţional
Retezat păstrăvii de lac,Salmo trutta lacustris, subspecie neindigenă adusă din
Alpi
Mai mult de jumătate din numărul de specii de amfibieni întâlnit în România,
totalizând 10 specii (Triturus vulgaris reprezentat prin 2 subspecii), se pot întâlni în
Retezat.
Dintre acestea, 8 specii sunt considerate, de către specialişti, rare şi vulnerabile la
nivel naţional.

Broasca roşie de munte Rana temporaria, se consumă în unele localităţi din

apropierea Parcului, multe exemplare, majoritatea femele, fiind colectate pentru
consum în perioada de reproducere.
 Reptilele sunt reprezentate în parc prin 9 specii, aproape 40% din reptilele
terestre ale României. Cu toate că doar o specie este considerată rară la nivel
naţional, şase sunt considerate vulnerabile.

Cu toate că s-au semnalat foarte puţine cazuri de muşcături de viperă în zonă,

acestea sunt de multe ori omorâte de turişti şi localnici.
Numărul speciilor de păsări întâlnite în parc şi în zonele apropiate, pe văile mari ale
masivului şi în zona lacurilor de acumulare din apropiere, este mare pentru o zonă
montană. Acestea însumează 185 de specii, reprezentând aproximativ jumătate din
speciile de păsări ale României. Din acestea 122 sunt specii cuibăritoare în parc şi în
zonele apropiate.
Aici se pot întâlni specii rare cum sunt acvila de munte Aquila
chrysaetos (reprezentată şi pe sigla parcului), acvila ţipătoare mică Aquila
pomarina, şerparul Circaetus gallicus, şoimul călător Falco peregrinus, cocoşul
de munte Tetrao urogallus, buha Bubo bubo, cucuveaua pitică Glaucidium
paserrinum, barza neagră Ciconia nigra şi multe alte specii rare.
Mamiferele determinate până în prezent în Parcul Naţional Retezat în număr de 55
de specii reprezintă peste 23% din mamiferele terestre ale Europei ceea ce arată
încă o dată diversitatea habitatelor naturale prezente aici. Parcul oferă condiţii
pentru supravieţuirea celor mai importante dintre carnivorele mari europene:
lupulCanis lupus, ursul Ursus arctos şi râsul Lynx lynx.
De asemenea se întâlnesc în parc ierbivore mari cum sunt capra
neagră Rupicapra rupicapra, cerbul Cervus elaphus şi
căpriorul Capreolus capreolus.
Carnivorele de mai mici dimensiuni cum sunt pisica sălbatică Felis silvestris şi
mustelidele găsesc în diversele habitate ale parcului micromamifere care le asigură
o parte din hrană.
Peşterile din Retezatul Calcaros sunt folosite de urşi pe timpul iernii, iar liliecii
găsesc aici condiţii bune pentru hibernare sau retragere în timpul zilelor de vară.
În Parc au fost identificate 13 specii de lilieci printre care Rhinolophus
ferrumequinum, Vespertilio murinus şi Pipistrellus pygmaeus.
Vidrele Lutra lutra pot fi întâlnite pe unele râuri ale Retezatului folosind resursele
bogate în peşte.
În anul 1973, o echipă de la Comisia Monumentelor Naturii din cadrul
Academiei Române a introdus 20 de exemplare de marmotă alpină
provenită din Alpii Austrieci. Marmotele au fost eliberate în căldarea lacului
Gemenele, iar în prezent se pot întâlni in toate văile şi căldările glaciare de
sub Şaua Custurii până în căldarea lacului Zănoaga. Nu se cunoaşte încă
impactul pe care aceste rozătoare mari, neindigene, îl au asupra vegetaţiei şi
solului.
 Habitate
Cele mai importante habitate pentru conservare sunt reprezentate de :

 păşunile alpine şi subalpine,

 stâncăriile,
 jnepenişurile,
 aninişurile,
 pădurile de conifere boreale şi subalpine,
 respectiv pădurile de foioase montane,
 habitatele acvatice şi tufărişurile de pe văile râurilor.

Peisaj alpin

Prin jnepeniş
Pădurile acoperă aproximativ 49% din suprafaţă. Cele mai răspândite specii sunt
fagul (Fagus sylvatica), molidul (Picea abies), jneapanul (Pinus mugo), bradul
(Abies alba), paltinul (Acer pseudoplatanus), mesteacanul (Betula pendula), aninul
(Alnus viridis), ulmul (Ulmus glabra), scoruşul de munte (Sorbus aucuparia).
Populaţia de zâmbru (Pinus
cembra) este probabil cea mai
reprezentativă din Munţii Carpaţi.
Păşuni alpine şi subalpine ocupă aproximativ 11% din suprafaţa Parcului la
altitudini cuprinse între 1700-2300 m. Aici se întâlnesc specii ocrotite, cum ar
fi: Rhododendron myrtifolium, Gentiana acaulis, G. punctata,G. lutea, Soldanella,
etc.
Grohotişurile şi stâncăriile acoperă un procent de 11% din suprafaţa PNR, atât în partea
cristalină, cât şi în cea calcaroasă. Habitatele caracteristice sunt populate de puţine specii, mai
multe în partea calcaroasă, printre care amintim lichenii saxicoli, nevertebrate, reptile, păsări.

Jnepenişurile sunt situate la limita superioară a pădurii de unde urcă până la 2000-2200 m,
acoperind zona dintre pădurile de molid şi păşunile alpine. Printre speciile caracteristice
pentru zona jnepenişurilor se regăsesc: Vaccinium myrtillus (afin), Vaccinium vitis-
idaea (merişor), Homogyne alpina, Soldanella hungarica.
În Parcul Naţional Retezat se pot distinge trei categorii de habitate acvatice:

 lacuri, bălţi şi pâraie, în care trăiesc populaţii importante de nevertebrate

acvatice, peşti şi amfibieni. În cadrul unor grupe de nevertebrate (tricoptere şi
plecoptere) există specii endemice. Ultimele studii indică o biodiversitate mai
ridicată în pâraiele Stânişoara şi Galeşu, comparativ cu celelalte văi.

 mlaştinile de turbă; cele de la Zănoaga-Judele au fost mai mult studiate şi

prezintă interes special din punct de vedere palinologic.

 lacul de acumulare Gura Apei, pe limita de vest a Parcului, este un habitat

acvatic artificial, existând din 1984. Nu există studii referitoare la impactul lacului
asupra zonelor adiacente, nici despre flora şi fauna existente în lac.
 Parcul Naţional Retezat
un colţ de rai care merită să fie protejat

 pentru că este un loc unde natura a avut mai puţin de suferit din cauza
intervenţiei oamenilor;
 pentru că aici pot fi găsite 1190 de specii de plante- peste o treime de speciile de
plante din România;
 pentru că aici există 90 de specii de plante endemice, care nu mai pot fi văzute
nicăieri;
 pentru că multe plante rare sau aflate în pericol, încă mai pot fi admirate în
Retezat;
 pentru că animalele îşi găsesc casă bună în pădurile şi jnepenişurile muntelui;
 pentru că există un echilibru între carnivore şi ierbivore, astfel încât în Retezat
pot fi văzuţi urşi, lupi şi râşi dar şi capre negre, cerbi, căprioare, mistreţi, iepuri şi
multe alte vieţuitoare ;
 pentru că 185 de specii de păsări trăiesc în Retezat;
Pentru că...
 trebuie ca şi urmaşii noştri să poată vedea toate acestea.
 Bibliografie
 N.Popescu, Munţii Retezat, ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1982

 Emilian, Munţii Retezat, ghid turistic, ed. Pentru Turism, Bucureşti 1974.

http://www.cronicarii.com/ghidurituristice/afiseaza.cfm?
idghid=100021&ghid=Muntii%20si%20Parcul%20National%20Retezat

http://referat.clopotel.ro/Rezervatia_Retezat-9378.html
http://www.formula-as.ro/2008/812/ecologie-14/parcul-national-retezat-9391

www.wikipedia.org

 http://retezat.ro