Bărbierul din Sevilla

Operă de Gioachino Rossini

Bărbierul din Sevilla [2] (titlul original în italiană Il
Barbiere di Siviglia ossia L'inutile precauzione) este o
operă bufă în trei acte, compusă de Gioachino Rossini în
1816 avându-l ca figură centrală pe Figaro. În unele
situații, actul întâi și al doilea se interpretează fără
pauză și sunt luate drept primul act, iar al treilea drept
al doilea act.

Alte personaje la fel de importante sunt Rosina, Don

Basilio, Doctorul Bartolo și Contele Almaviva.
Personajele secundare sunt Bertha, Fiorello.
Acțiunea se petrece în Sevilla (Spania), la jumătatea
secolului al XVIII-lea. Aceasta operă a fost inspirată
din nuvela lui Pierre Beaumarchais cu același nume.
Personajele principale

•• Figaro, frizer în Sevilla (bariton)

•• Contele de Almaviva, aristocrat spaniol, îndrăgostit de tânăra Rosina (tenor)
•• Don Bartolo, doctor în medicină, tutorele Rosinei și pretendentul ei (bas)
•• Rosina, orfană tutelată de Don Bartolo (mezzosoprană)
•• Don Basilio, profesorul de muzică al Rosinei (bas)
•• Berta, menajeră în casa lui Don Bartolo (soprană)
•• Fiorello, servitorul Contelui de Almaviva (bas)
•• Ambrogio, servitorul lui Don Bartolo (bas)
 Actul I și II (în casa doctorului Bartolo)

În zorii zilei, Almaviva și un grup de muzicieni

cântă o serenadă adresată Rosinei. Dintr-o
stradă alăturată apare Figaro. El își laudă
istețimea, oferindu-se să-l ajute pe Almaviva,
care, ocazional, se prezintă sub numele
studentului Lindoro. Rosina dorește să-i
transmită un bilet lui Lindoro și cere ajutorul lui
Figaro. În conversația lui cu Bartolo, Don Basilio
își învață interlocutorul cum să scape de
Almaviva, utilizând calomnia. În casă intră
Almaviva, deghizat în ofițer și cere găzduire.
Bartolo surprinde un schimb de bilețele și face
scandal. Jandarmii sosesc, dar, la legitimarea
contelui, se retrag, lăsându-i pe toți uimiți.
 Actul III (în casa doctorului Bartolo)

Almaviva se reîntoarce, travestit în maestru de muzică,

pentru a-l înlocui pe Basilio, bolnav. Ca să câștige
încrederea Rosinei, îi dă acesteia un bilet (din partea lui
Almaviva). În timpul lecției, cei doi îndrăgostiți, sub ochii
lui Bartolo, își mărturisesc iubirea. Intrarea neașteptată a
lui Don Basilio riscă să răstoarne toate planurile,
înfuriindu-l pe Bartolo, care își dă seama că a fost
păcălit. Bătrânelul a trimis după notar, ca să urgenteze
căsătoria cu copila sa, convingând-o pe Rosina că Lindoro
nu este decât un mijloc al lui Almaviva. Începe furtuna și,
găsind un moment prielnic, Figaro și contele vin să o ia
pe Rosina. Ea refuză să-i urmeze, dar Almaviva își
dezvăluie adevărata identitate. Basilio este de acord,
contra unui „cadou”,să le slujească drept martor, iar
Bartolo, odată ce i-a trecut supărarea, acceptă situația,
cu atât mai mult, cu cât îl va consola zestrea fetei.
 Piese muzicale celebre ale operei
Arii
•Largo al factotum - Figaro (bariton)
•Una voce poco fa - Rosina (mezzo-soprană)
•Ecco ridente in cielo - Contele Almaviva (tenor)
•La calunnia - Don Basilio (bas)
Cecilia Bartoli: "Una voce poco fa". G. Rossini
•A un dottor de la mia sorte - Doctor Bartolo (bas-bariton)
Duete
•Dunque io son, tu non m'inganni - Rosina, Figaro
•All'idea di quel metallo - Almaviva, Figaro
Piese orchestrale
•„Uvertura” - de tip francez, dar totodată plină de
vitalitate și foarte cunoscută.
•„Interludiul ploii” - interludiu instrumental scurt, sugerând
imaginea unei furtuni torențiale cu trăsnete și fulgere,
plasat la mijlocul celui de-al doilea act.
Mulțumesc
De Vizionare
Această fotografie de Autor necunoscut este licențiată în condițiile CC BY-SA