Regnul PROTISTA

(PROTOCTISTA)
 PREZENTARE GENERALA
A REGNULUI  Au nucleu
individualizat,alaturi de care
exista numeroase organite
celulare.
 Reprezinta un grup extrem de divers ce
cuprinde cele mai simple organisme
 Locomotia se realizeaza cu
eucariote. ajutorul flagelilor si cililor
 Marea majoritate a protistelor sunt prezenti pe membrane
oranisme acvatice, traind in apele marilor plasmatice.
si oceanelor, dar si in bazinele cu apa  Respiratia este anaeroba la
dulce(balti,rauri,lacuri).Unele sunt majoritatea speciilor.
parazite,provocand boli grave  Reproducerea este asexuata
omului,plantelor si animalelor. prin diviziune.
 Sunt specii libere,solitare si
coloniale.Algele sunt autotrofe,hranindu-
se pe baza procesului de fotosonteza,in
schimb, celelalte sunt fie heterotrofe
saprotrofe sau cum am mentionat mai
sus,parazite.
 Clasificarea regnului
I.Protiste cu caractere de
animale(protozoarele)

A)Filum SARCODINA-cuprinde ameobele

B)Filum ZOOMASTIGINA-cuprinde protozoare
care au atasati la suprafata celullei unul sau
mai multi flageli(le asigura mobilitatea)

C)Filum CILIOPHORA-cuprinde protozoare

heterotrofe care se deplaseaza cu ajutorul cililor
D)Filum SPOROZOA-cuprinde protiste imobile,care se
inmultesc prin spori si sunt exclusiv parazite
 II.Protiste cu caracter de
plante

A)FLAGELATELE VERZI-Clasa
PHYTOMASTIGOPHOREA

B)ALGELE
 III.Protiste cu caracter de fungi

A)MIXOMICETELE(filumul
MIXOMYCOTA)

B)OOMICETELE(filum
OOMYCOTA)
 PROTOZOARELE-
Prezentare generala
 Denumirea provine din limba greaca
unde “protos”=primul si “zoon”=animal

 Sunt organisme unicelulare,microscopice,cu

diametrul mai mic de un milimetru,invizibile cu
ochiul liber, care duc fie o viata libera,de obicei in
medii acvatice,fie sunt parazite la om si
animale,provocandu-le boli.

 Fiecare este,in esenta,o picatura de citoplasma

gelatinoasa,inchisa intr-o membrana care permite intrarea si
iesirea substantelor chimice simple,in timp ce retin inauntru
proteinele complexe.Citoplasma insasi contine o varietate de
structuri responsabile pentru prelucrarea substantelor nutritive si
controlul continutului de apa si un nucleu care actioneaza
asemenea unui creier,coordonand activitatile celulei.
  Locomotia-Se realizeaza cu ajutorul cililor in cazul
cilioforelor, flagelilor in cazul zoomastiginelor sau a unor
protuberante protoplasmatice care actioneaza ca niste
picioruse false in cazul sarcodinelor.

Nutritia-heterotrofa:prin osmoza la
protozoare parazite sau prin fagocitoza
la cele libere;celulele sau resturile
organice, incorporate prin fagocitoza
din mediul ambiant, sunt digerate intr-
un organit special numit vacuola
digestiva.Substantele reziduale
rezultate din digestie sunt depozitate
intr-un alt organit specializat,numit
vacuola contractila,de unde sunt
deversate ritmic la exterior,prin aceasta
vacuola fiind eliminat si excesul de apa
din celula.
Inmultirea-Se inmultesc
asexuat,prin diviziune
binara,sexuat,prin izogameti sau
anizogameti sau prin
conjugare(recombinarea
materialului nuclear a
partenerilor).Protozoarele
endoparazite au adesea cicluri de
dezvoltare complexe,cu schimb de
gazde.In conditii nefavorabile de
mediu,protozoarele dau forme de
rezistenta(spori) care le permit
supravietuirea indelungata.
Clasificare
A)Filum SARCODINA-ameobe

B)Filum CILIOPHORA-ciliate

C)Filum ZOOMASTIGINA-flagelate

D)Filum SPOROZOA-sporozoare
 SARCODINELE
Sarcodinele sunt protozoare care au ca mijloc de locomotie
pseudopodele, si a caror celula isi modifica permanent forma.
La unele sarcodine marine, celula prezinta un schelet extern,
calcaros(la foraminifere), sau un schelet intern, silicios (la radiolari).
Reprezentantul sarcodinelor este amoeba (Amoeba proteus).
amoebele
Amoeba proteus se gaseste printre vegetatia în descompunere de la
fundul paraurilor de apa dulce sau a iazurilor, dar exista si numeroase
amoebe parazite (unele paraziteaza omul, producand boli). Amoebele sunt
identificate prin abilitatea lor de a forma extensii citoplasmatice numite
pseudopode, sau „picioare false”, cu care se misca. Acest tip de deplasare
este considerat a fi cel mai primitiv mod de locomotie la animale.
Endoplasma contine vacuole digestive, un nucleu granular si o vacuola
pulsatila transparenta. Amoeba nu are gura sau anus; hrana este inglobata si
materia execrata prin orice punct al suprafetei celulei, astfel hranirea este
prin fagocitoza. Pe timpul perioadelor cu vreme nefavorabila amoeba se
închistează: devine circulara, pierde mare parte din apa si secreta o
membrana inchistata, care serveste drept invelis protector. Inmultirea este
exclusiv asexuata.
 RADIOLARII
Radiolarii se disting prin segregarea anatomiei lor delicate
intr-o capsula centrala, ce cuprinde endoplasmul, si
ectoplasmul inconjurator; majoritatea speciilor au schelet
silicios. Capsula este inchisa intr-o membrana si contine
nucleul, mitocondriile, aparatul Golgi, vacuolele, lipidele si
rezervele de hrana. Reproducerea, respiratia si sinteza
biochimica sunt indeplinite de acea capsula centrala.
Radiolarii fac parte din planctonul marin; nutritia lor consta
intr-o mare varietate de zooplancton, dar si unele specii de
fitoplancton, precum diatomeele, cocolitoforele și
dinoflagelatele. Pot consuma, de asemenea, bacterii sau
grohotis organic. Inmultirea lor este putin documentata; au
fost raportate fisiunea binara, fisiunea multipla si
inmugurirea.
 Foraminiferele

Foraminiferele sunt sarcodine unicelulare cu cochilii.

Acestea sunt divizate în camaruțe, care sunt adaugate
treptat în timpul cresterii, iar cele mai simple forme
sunt tuburi deschise sau sfere goale. Depinzand de
specie, cochilia poate fi facuta din compusi organici,
boabe de nisip si alte particule cimentate impreuna sau
din calcit cristalin. Un singur individ poate masura de la
100 μm pana la 20 cm lungime si poate avea unul sau
mai multi nuclei in celula. Foraminiferii se misca, pentru
a-si prinde prada, cu o retea de extensii subtiri ale
citoplasmei numite reticulopode, similare
pseudopodelor,dar mult mai numeroase si mai fine.
Reproducerea este asexuata, prin diviziune in mai multi
gameti.
 zoomastiginele

Zoomastiginele reprezinta un grup de protiste

asemanatoare animalelor. Acestea sunt flagelate.
Hranirea este exclusiv heterotrofa, traiesc fie libere in
mediul acvatic bogat in substante organice, unde isi
dobandesc nutrientii prin difuzie, fie ca parazite in
cadrul unei gazde. Pot fi unicelulare sau pot forma
colonii. Au pseudopode cu rol in deplasare si
inglobarea particulelor de hrana. Sunt printre primele
eucariote care au aparut. Reproducerea poate fi
asexuata (prin fisiune binara), fie sexuata (doar unele
specii). Nu prezinta mitocondrii. Unele specii sunt
parazite si periculoase, precum Trypanosoma.
 ciliforele

Cilioforele reprezinta un grup de protiste asemanatoare

animalelor. Exista aproximativ 8.000 de specii de ciliofore.
Acestea sunt caracterizate de prezenta unor organite, numite
cili, care participa la locomotie si la obtinerea hranei. Pot
atinge dimensiuni foarte mari comparativ cu alte protozoare:
pana la 2 mm. Hranirea este exclusiv heterotrofa, traiesc libere
in mediul acvatic (majoritatea traiesc în ape dulci, dar pot fi
intalnite si specii de apa sarata), precum ai în soluri umede.
Contin un micronucleu diploid, responsabil cu
reproducerea sexuata, precum si un macronucleu poliploid,
responsabil cu regularea activitatilor celulare. Reproducerea
poate fi asexuata (prin fisiune) sau sexuata.
Exemple de ciliofore: Didinium, Paramecium, Stentor,
Suctoria, precum si Vorticella.
 Paramecium caudatum
Parameciul (Paramecium caudatum) este cel mai evoluat
protozor. Este unicelular cu lungimea de aproximativ 0,25 mm.
Membrana sa prezinta cili vibratili pe toata suprafata sa, ce
contribuie la deplasarea in mediul acvatic.
Biotop: Ape dulci, statatoare.
Hranire si relatii trofice: Microorganisme si substante organice
in descompunere.Nutritia este heterotrofa saprofita.
Morfologie si organizare: are corpul alungit, de forma unui
pantofior, acoperit cu numerosi cili scurti si uniformi. Pe fata
ventrala a corpului prezinta o depresiune oblica numita
peristom. In capatul peristomului se afla citostomul, care se
continua cu un citofaringe, la capatul acestuia desprinzandu-se
vacuole digestive. La interior contine organite celulare, doua
vacuole contractile (cu rol excretor si osmoreglator) si doi nuclei
(un macronucleu cu rol metabolic si un micronucleu cu rol
genetic).
 Respiratia: Se face prin toata suprafata corpului. Intra oxigenul din
apa in corp si iese dioxid de carbon din corp in apa.
Hranirea: Parameciul se hraneste cu bacterii si cu alge
unicelulare.Acestea se duc in jos pe palnia individului,dupa care ajung in
vacuola digestiva care le digera. In urma acestui proces se produc
substante hranitoare care sunt raspandite in celula pentru a o hrani,dar si
substante nedigerabile care sunt trimise la nivelul vacuolelor cantractile.
Excretia: Cu ajutorul vacuolelor contractile, care functioneaza
ritmic: in timp ce una se dilata si se umple cealalta se contracta si se
goleste.
Inmultirea:
• Prin diviziune transversala.
• Prin conjugare. Dupa mai multe diviziuni directe, parameciul nu se mai
poate inmulti asexuat. De aceea doi parameci se apropie unul de altul. Se
realizează o punte citoplasmatica intre cele 2 celule. Prin aceasta punte
se face schimb de micronuclei (schimb de informatie genetica). Acest
proces se numeste conjugare si reprezinta un proces sexual primitiv.
• In conditii neprielnice prin inchistare.
• Importanta: Prin modul de hranire asigura purificarea apelor.
 Flagelatele verzi

(Increngatura
FLAGELLOPHYTA)
 Flagelatele sunt organisme unicelulare primitive,
care sunt grupate in aproximativ 2 000 de specii.
• Organismul lor locomotor este denumit flagel –
de unde si numele de flagelate-.
• Celula flagelatelor nu are un perete rigid,astfel isi
poate modifica permanent forma.
 Organizarea celulei

• Nucleul este diferentiat,perfect vizibil,iar

cromatoforul poate avea diferite forme,acestea
reprezentand criteriile de clasificare a speciilor.

• Citoplasma este de consistenta

vascoasa;contine vacuole care au rol excretor.
• Membrana este facultativa;in momentul cand
aceasta lipseste celula poate emite pseudopode cu
ajutorul carora se misca.Atunci cand este prezenta
se evidentiaza sub forma unei pelicule(un strat
subtire de citoplasma condensata) ce permite unele
modificari celulare. Membrana poate fi şi celulozică
şi chiar impregnată cu diferite saruri (de aceasta
data forma celulară fiind fixă).
• Stigma de natura lipoproteica si de culoare rosie se
gaseste in partea anterioara a celulei. Organitul este
fotosensibil şi se crede că ar capta razele din spectrul
roşu-violet pe care le-ar transforma în energie cinetică.
• Un alt organit care se leaga de nucleu si flagel este
blefaroplastul;se pare ca prin el s-ar dirija miscarile
flagelului.
• Flagelul este situat constant în partea anterioară a
celulei, la polul apical, la locul de ieşire evidenţiindu-se o
criptă mică ; el se poate contracta ca un sfredel, trăgand
celula după el.
• Depozitele de substante de rezerva sunt numite
paramilon.

Nutritia
• Este autotrofa datorita prezentei clorofilei de tip a si
b.Flagelatele care nu prezinta clorofila sunt
heterotrofe;acestea traiesc ca saprofite,luandu-si hrana
din materia moarta prin osmoza.Mai sunt si unele
flagelate mixotrofe,de exemplu Euglena gracilis devine
saprofita la intuneric si este autotrofa la
lumina,asimiland.Sunt foarte rar intalnite insa flagelatele
parazite.
• In urma desfasurarii fotosintezei,flagelatele produc un
polizaharid numit paramilum(niciodata amidon) si
picaturi de ulei.
 Inmultirea

• Diviziune directa longitudinala,initial

divizandu-se nucleul,apoi citoplasma iar mai apoi
membrana,rezultand doua celule fiice;flagelul
ramane numai la una din celule.I conditii de mediu
nefavorabile celula se inchisteaza intr-o membrana
groasa si rezistenta.
 Reprezentantul tipic al flagelatelor verzi este
euglena verde (Euglena viridis)

• Clasa PHYTOMASTIGOPHOREA
• Mediul de viata al euglenei este cel acvatic,traind
in lacuri,balti si mlastini cu apa dulce si sarata in
special in apa dulce.
• Dimensiunile variaza 40-76 µm x 8-20 µm
• Are forma fusiforma
• Culoarea este verde
• Flagelul reprezinta 1/3 din lungimea corpului
• Inoata rapid
• Prezinta un grup de cloroplaste aranjate radial in
forma de stea
• Sensibilitatea euglenei verzi este asigurata prin pata
potocalie situata la baza flagelului,astfel euglena se
orienteaza spre lumina.
• Prin membrana simte
uscaciunea,caldura,umiditatea si frigul.
 Respiratia

• Oxigenul trece in organism prin toata suprafata

membranei.In citoplasma au loc arderile in urma
carora rezulta energia necesara vietii si dioxidul de
carbon care este eliminat tot prin membrana.
 Excretia

• la baza flagelului se afla o vezicula care se dilata si

se contracta ritmic numita VACUOLA
CONTRACTILA unde se strang substante toxice
de excretie din celula si apa iar cand vacuola se
contracta ea elimina brusc in afara organismului
aceste substante daunatoare.
 Inmultirea

• In conditii de viata bune euglena se

inmulteste prin diviziune longitudinala

• In conditii nefavorabile de viata aceasta se

inchisteaza
Algele
• Algele constituie un grup diversificat din Regnul Protista
Lumea algelor este deosebit de diversificata din punct de vedere
morfologic,anatomic,citologic si ecofiziologic.
• Mediul de viata-Algele abunda in mediile acvatice, marine, salmastre
si cu apa dulce (lacuri,balti, iazuri, rauri);pot fi intalnite,de
asemenea,pe soluri umede,scoarta arborilor, lemne
putrede,ziduri.Unele specii de alge pot trai in simbioza cu
fungii,formand lichenii.
• Aparatul vegetativ se numeste tal,iar organismele algale se numesc
talofite.Talul poate fi unicelular, colonial, pluricelular filamentos sau
lamelar(frunzos).La cele mai evoluate alge,talul are o morfologie
asemanatoare cu aceea a corpului plantelor(corm) si se numeste
cormoid.
• Celulele sunt uninucleate sau plurinucleate,de regula, invelite de un perete
celular,de natura celulozica. Alaturi de celuloza,la unele grupe de alge,apar
si alte polizaharide,de o reala importanta economica precum:agarul si
carageenul, la algele rosii,si alginatii,la algele brune. Plastidele algelor se
numesc cromatofori si sunt divers colorate,in functie de setul de pigmenti
pe care-i contin. Acestea sunt verzi,la algele verzi,brune (numite
feoplaste),la algele brune,si rosii (numite rodoplaste),la algele rosii.
• Algele unicelulare (ex. Chlamydomonas) sau coloniale mobile (ex. sfarleaza
apelor=Volvox aureus),poseda doi flageli egali, cu ajutorul carora se
deplaseaza.
• Nutritia. Algele sunt organisme autotrofe,deoarece poseda pigmenti
clorofilieni,care le confera capacitatea de fotosinteza.Produsii de asimilatie
sunt diversi: amidonul la algele verzi,un amidon special (care se aseamana
mai mult cu amilopectina),la algele rosii,si manitotlul si laminarina,la algele
brune.
• Inmultirea (reproducerea)se realizeaza prin cele trei modalitati bine
cunoscute:vegetativ,asexuat si sexuat.
• Inmultirea vegetativa are loc prin diviziunea mitotica a celulelor, la
formele unicelulare,sau prin fragmentarea talului,la cele
pluricelulare.Diviziunea formelor unicelulare este uneori atat de
rapida,incat provoaca inflorirea apelor. Alga bruna, Sargasum, are o
dezvoltare luxurianta in Marea Caraibelor,numita si Marea de
Sargasum.
• Inmultirea asexuata se realizeaza prin producere de spori flagelati
(zoospori),la algele verzi si brune,si spori imobili (aplanospori),la
algele rosii,in organe speciale numite sporangi. Sporii germineaza si
dau nastere la noi taluri.
• Reproducerea sexuata apare,de regula,cand conditiile de viata sunt
mai putin favorabile si are la baza producerea de gameti.
 Impactul algelor asupra mediului
• circa 70% din biomasa mărilor și oceanelor este alcătuită din alge
care formează așa-numitul fitoplancton, acesta stând la baza
nutriției celorlalte organisme - raci, moluște, pești, păsări și
mamifere acvatice;
• în urma fotosintezei algele formează cea mai mare parte a
oxigenului din apă cu care respiră toate animalele acvatice;
• algele sunt folosite de om ca îngrășăminte organice, materie
primă pentru obținerea coloranților, a produselor alimentare,
cosmetice și farmaceutice.
• Citoplasma mai conține granule amidonoase de rezervă. Aceste
alge se pot aranja sub formă de lanțuri, colonii sau filamente.
Fiecare celulă din aceste forme „multicelulare” este identică cu
cealaltă. Astfel, reproducerea este asexuata.De cele mai multe ori,
aceasta constă în formarea celulelor în cadrul filamentelor în
urma procesului de diviziune celulară.
 CHLOROPHYTA
CHLOROPHYTA

ALGE VERZI : 7000 de specii

Volvox , Spirogyra , Chlamidomonas ,
Chlorella
Chladophora , Ulotrix , Ulva
MEDIUL DE VIAŢĂ : ape dulci , mări , oceane
TAL – filamentos neramificat
ramificat
- lăţit
- colonial
PIGMENŢI : clorofila a şi b în cromatofori
PERETE CELULAR : celulozic
SUBSTANŢE DE REZERVĂ: Amidon
CICLUL DE VIAŢĂ : Alternanţă de generaţii
 PHAEOPHYTA
PHAEOPHYTA

ALGE BRUNE : 1500 de specii

Nereocystis , Sargassum , Fucus, Laminaria ,
Cystoseira

MEDIUL DE VIAŢĂ : mări , oceane în zone reci şi

temperate

PIGMENŢI : clorofila a şi b + fucoxantină

PERETE CELULAR : celulozic

SUBSTANŢE DE REZERVĂ: Amidon , grăsimi ,

proteine

CICLUL DE VIAŢĂ : Alternanţă de generaţii Talpa = Rizoid

Prezintă diferenţieri ale talului Cauloid
Filoid
 RHODOPHYTA
RHODOPHYTA

ALGE ROŞII : 4000 de specii

Ceramium , Gelidium , Porphyra, Phyllophora

MEDIUL DE VIAŢĂ : mări , oceane în zone calde

TAL : filamentos ramificat . lăţit
PIGMENŢI : clorofila a şi b + ficoeritrină , ficocianină

PERETE CELULAR : celulozic , glicoproteic

SUBSTANŢE DE REZERVĂ: grăsimi , glicoproteine

CICLUL DE VIAŢĂ : Alternanţă de generaţii

 Alge
Alge verzi
verzi

Cladophora

Volvox

Ulva lactuca

Clorella
 Microasterias
Alge
Alge verzi
verzi

Coleochaete
 Alge
Alge verzi
verzi

Ulva sp.

Caulerpa

Enteromorpha
 Alge
Alge brune
brune filoid

veziculă

Sargasum cauloid

rizoid

Laminaria

Cystoseira

Fucus sp
 Alge
Alge roşii
roşii

Gelidium

Ceramium rubrum

Phormidium sp.

Porphyr
a
Microcladia sp
TIPURI DE ALGE
Chlamidomonas Ciclul
Ciclul de
de viaţă
viaţă
Laminaria Ciclul
Ciclul de
de viaţă
viaţă
Ulotrix sp
Ciclul
Ciclul de
de viaţă
viaţă
 Importanţa
Importanţa algelor
algelor

-îmbogăţesc apele în oxigen

-produc mari cantităţi de substanţă organică
-formează fitoplanctonul care este sursă de hrană
Algele brune sunt utilizate ca :
- îngrăşământ natural
-în alimentaţie , medicină
-din cenuşa lor se obţine iod, brom , potasiu
Din algele roşii şi verzi se obţine geloză vegetală din care rezultă :
agar – agar pentru medii de cultura
produse de cofetarie
Importanţa
Importanţa algelor
algelor
Importanţa
Importanţa algelor
algelor
 Oomicete si
Mixomicete
Vizionare placuta!
 Oomicete (Oomycota)
• Oomicetele sunt reprezentate printr-un grup de
organisme inferioare, care in vechiul sistem de
clasificare faceau parte din grupul ciupercilor
(fungi) , deoarece prezinta multe caracteristici ale
fungilor , precum absorbtia substantelor în celule prin
difuziune si hrănirea cu materie organică aflată în
descompunere.
• Mediul de viata : Acestea sunt răspândite în
mediile acvatice dulci, lângă materii organice aflate in
descompunere, precum și în diferite organisme-gazdă
(oomicetele parazitare).
 Alcatuire
• Aparatul lor vegetativ este un tal, format
dintr-un miceliu filamentos, de obicei foarte
ramificat, alcatuit din numeroase hife
tubuloase, neseparate prin peretii transversali.
• Hifele sunt inconjurate de un perete
celular ceare nu este alcătuit din chitină,
precum la fungi, ci dintr-un amestec de
compusi celulozici si din glican.
• Nucleii sunt diploizi cu doua seturi de
informatii genetice , nu haploide ca la fungi.
 Reproducerea
• Reproducerea se realizeaza asexuat prin zoospori, la
formele acvatice, si prin conidii, la cele terestre. Conidiile se
formeaza pe conidiofori, care pot fi simpli sau ramificati.
• Oomicetele se reproduc si sexuat, prin
heterogametangiogamie. Organul sexual femeiesc numit
oogon se formeaza pe o ramura scurta a miceliului si contine
una sau mai multe oosfere (gameti feminini). Organul sexual
masculin, numit anteridie, este o ramura scurta cu numerosi
nuclei, care sunt anterozoizii (gametii masculini). Anteridia se
alipeste de oogon si printr-un tub subtire sau prin topirea
peretelui celular, nucleii din anteridie trec in oogon si
fecundeaza oosferele. Astfel, rezulta unul sau mai
multi oospori, care prin germinare vor forma un nou miceliu.
 Reprezentanti
• Phytophthora infestans, organismul care cauzeaza malura
tarzie la cartofi. Cartoful este originar din America de Nord,
dar odata introdus in Europa, a devenit repede o planta de
cultura importanta. Malura tarzie nu si-a urmat planta gazda
peste ocean decat mult mai tarziu; boala-organsim se dezvolta
in tesuturi cauzand moartea, si poate de asemenea sa infecteze
tuberculii, ei fiind partea din planta ce este mancata. Boala se
imprastie repede in conditii de frig si de umezeala, care sunt
obisnuite in Europa de Vest. Intr-o saptamana din vara anului
1846, boala a distrus aproape intreaga recolta de cartofi din
Irlanda, recolta ce era principala sursa de hrana pentru
populatia saraca la acea vreme. Aproape un milion de irlandezi
au murit in timpul Marei Foamete, si inca un milion si
jumatate au emigrat spre alte tari, inclusiv America. Asadar,
daca esti un american cu stramosi iralandezi, probabil au fost
oomicetele cele care ti-au adus familia in America. Alte specii
de Phyphthora distrug eucaliptul, avocado, ananasii si alte
plante de cultura tropicale.
• Plasmopara viticola-mucegaiul pufos al
strugurilor. Acesta este originar din America de Nord, iar in
ani 1870 a fost introdus din greseala si in Europa. In acel
moment cultura de vita-de-vie din Franta era infestata cu
Philoxera. Pentru a intarii plantele, s-au adus specii din
America. Cand au sosit stocurile, au adus cu ele mucegaiul
pufos, care aproape ca a distrus intreaga recolta din Franta.
Industria a fost salvata de catre descoperirea mixturii de
Bordeaux, un amestec de lamai verzi si sulfat de cupru care
aplicat pe frunze si plante a dus la controlul bolii.
Descoperirea este de asemenea importanta datorita faptului
ca este primul fungicid cunoscut, si prima chimicala folosita
pentru a tine sub control bolile plantelor.
• Saprolegnia sp. – este un mucegai acvatic care se fixeaza si se
hraneste saprofit cu resturile vegetale sau cu cadavrele
 Mixomicete (Myxomycota)
• Mixomicetele sunt cunoscute sub denumirea
populara de mucegaiuri mucilaginoase, deoarece
aparatul lor vegetativ este fie o celula nuda (fara
perete celular), care prin agregare formeaza mase
mucilaginoase extinse, fie o masa plasmatica mare,
plurinucleara, numita plasmodiu. Aceasta formeaza o
carcasa de spori care , atunci cand se usuca , se
dezintegreaza si elibereaza sporii, reluand astfel
ciclul biologic
• Au fost identificate până în prezent în jur de 500
specii de mixomicete. Acestea sunt răspândite pe
soluri umede si neluminate, precum si pe resturi
vegetale aflate în descompunere (ex: trunchiul unui
• Locomotia :se deplaseaza usor cu ajutorul
pseudopodelor, prin miscari amoeboidale.
• Nutritia : Mixomicetele sunt in exclusivitate
saprofite. Se hranesc cu resturi vegetale si
animale, sau cu bacterii pe care le in-globeaza
prin fagocitare, dupa care le digera in vacuole
digestive.
• * Se considera a avea ca stramos un
organism asemanator amoebelor actuale. Prin
urmare, sunt inrudite cu protozoarele.
• Ciclul de viata al mixomicetelor se
caracterizeaza printr-o alternanta a doua generatii:
una haploida, din care fac parte mixosporii si
mixoamibele, care prin copularea lor dau nastere
mixoami-bozigotilor, care incep generafia a doua
diploida (2n), si se va continua cu formarea
plasmodiului.
• Reproducere : Se reproduc asexuat prin spori ,
numiti si mixospori , acesia reprezentand forma de
rezistenta a mixomicetelor .
• Rol : Fiind bacteriofage active, au rol în
menținerea echilibrului bacterian a solului.
• Mica alcatuire : Deoarece nu au o
membrană, în stadiul vegetativ se prezintă ca o
masa abundentă citoplasmatică, instabilă ca
formă, numită plasmodiu; acea masă se
deplasează pe substrat prin intermediul
pseudopodelor.
In masa citoplasmei sunt numeroşi nuclei.
Cromatoforii lipsesc. Unele mixomicete
posedă însă pigmenţi roşii la Lycogala - bruni
- la Reticularia - galbeni la Fuligo septica.
• SFARSIT!