„Proiect Zâne”

Elevele: Blaga Viviana, Moț Sara,

Onu Cristiana
Profesoară: Micle Adriana
2
1.Zână
 “
Zânele sunt semidivinități feminine, adesea
nominalizate atributiv, prezente în mai multe
mitologii populare. În mitologia românească,
acestea sunt de 2 categorii morale: bune și rele.
Zânele bune sunt preponderente numeric și
categorial, sunt fecioare frumoase, zvelte, foarte
tinere, năzdrăvane, prielnice omului cinstit și
având totdeauna soluțiile esențiale pentru
dificultățile ori impasurile inevitabile de care
este asaltat eroul arhetipal (de obicei
Făt-Frumos).

4
5
2.Natură
6
 “
𖦹 Zânele bune sunt socotite ca născându-se din flori.
Zonal, numărul lor e variabil: fie 3 (surori) sau 12, fie
nenumărate. Cazurile de hierogamie sunt rare, dar
posibile: unele zâne îndrăgostindu-se de Făt-Frumos,
erou muritor, dispar și lasă o chemare, iar înso țirea
devine cu putință după ce el săvârșește mai multe
încercări supraomenești (sau inițiatice); cazurile
inverse se efectuează prin viclenia lui Făt-Frumos, care
fură veșmintele unei zâne aflate la scăldat. Totu și
zânele bune au limite în bunăvoin ță și uneori pedepsesc
îndeosebi pe cel care le calcă un tabu declarat (de
exemplu, intrarea neîngăduită pe un teritoriu controlat
de zâne), pedeapsa curentă fiind orbirea.

7
8
9
 “
Zânele rele sunt uneori
bătrâne, urâte, uscățive, alteori
tinere, ispititoare, dar sadice
față de oamenii îndrăzneți.
Acestea sunt adesea
confundate cu Ielele, însă prin
contaminare, căci sunt
divinități structural și atributiv
diferite.

10
11
.

12
3. Etimologie
 “
Categoria zânelor bune este luată în
seamă de Dimitrie Cantemir: Zâna,
cuvânt pe care l-ai putea bănui că
provine din numele Dianei. Totuși
rareori ei [românii/moldovenii] o
numesc la singular, ci de cele mai multe
ori folosesc pluralul Zânele și spun că
sunt niște fete frumoase care-și revarsă
farmecul lor asupra altora.

14
15
Locurile în care au apărut primele zâne: Scandinavia, Scoția, Irlana,
Franța, Germania, Italia

16