Prof.

Hagiu Alina
 INTRODUCERE
Oamenii comunică unii cu alţii atât verbal cât şi
nonverbal. Transmitem gândurile şi sentimentele
noastre prin intermediul cuvintelor – verbal, dar şi
nonverbal prin intermediul limbajul corpului, prin
tonul vocii, prin expresia feţei, prin gesturi şi acţiuni.
Este important să existe un acord între cele două forme
de comunicare. Studiile arată că atunci când există o
discrepanţă între mesajul verbal şi cel nonverbal avem
tendinţa să-l credem pe cel de-al doilea.
 Ştiaţi că:
• Oamenii comunică tot timpul de 100.
000 de ani încoace.
• Fiecare om vorbeşte, în medie, o oră
pe zi, adică 2,5 ani din viaţa lui.
• Dacă s-ar înregistra toate cuvintele
rostite de un om în cursul vieţii lui,
s-ar obţine 1 000 de volume a cîte
400 de pagini fiecare.
 Ştiaţi că:

S-a constatat că, numai cu mîinile, omul poate face

peste 7 000 000 de mişcări diferite.
• Diferite popoare au modurile lor de comunicare:
 Indienii din America de Nord îşi exprimă dezacordul
prin clătinarea pe verticală a palmei ridicate la nivelul
feţei;

 Turcii, pentru acelaşi lucru, îşi ridică bărbia şi îşi

îngustează ochii şi plescăiesc uşor din limbă;
 Malaiezii, în loc de a spune “nu”, îşi lasă, pur şi simplu,
ochii în jos;
 Bulgarii îşi exprimă dezacordul dînd afirmativ din cap
(ceea ce la noi corespunde aprobării).
 Definirea conceptului
“comunicare”
• “Comunicarea este trimiterea şi primirea
mesajului de la o persoană la alta”.
Ston Decoven
• “Comunicarea este procesul împărtăşirii
cu o altă persoană sau cu alte persoane a
cunoştinţelor, intereselor, atitudinilor,
opiniilor, sentimentelor şi ideilor”.
Larry A. Samvar, Jack Milts
 Definirea conceptului
“comunicare”

“Comunicarea
este un proces, de regulă,
intenţionat de transfer de
informaţie şi înţelesuri
între indivizi, grupuri,
niveluri sau
subcomponente
organizaţionale şi
organizaţii în întregul lor”.
Şerban Iosifescu
 Comunicarea
Artă sau ştiinţă?
• ARTĂ – comunicarea presupune
talent, implicare afectiva

• ŞTIINTĂ – comunicarea
presupune o foarte buna stapanire a
teoriei comunicarii, dar care poate fi
imbunătăţită doar prin practică,
exercitiu, observaţie
 Componentele comunicarii
• I Comunicarea este un proces prin care mesajele
emitatorului ajung, la canale de transmitere la un anumit
receptor

II Emitatorul este in principal, un om sau un grup de oameni

care transmite mesajul unui alt om sau grup de oameni.

III Receptorul este in principal un om sau un grup de oameni

care primeste mesajul de la un alt om sau grup de oameni.

IV Mesajul contine informatiile care vor fi percepute de

catre receptor. Pentru a fi inteles, mesajul este: codificat de
emitator si transpus in semne, simboluri, respectiv limbaj de
cod si decodificat de receptor fiind descifrat in functie de
posibilitatile de intelegere, nevoi si asteptari.
Elementele sistemului funcţional al
comunicării depline

1. Emiţătorul (sursa)
2. Mesajul (codarea)
3. Canalele de
transmitere/comunicare
4. Receptorul (destinatarul)
5. Decodarea/discifrarea
(interpretarea/contextul)

6. Feedback-ul/conexiunea
inversă
 Formele comunicarii
• I Comunicarea umana foloseste stimuli si
semnale care apartin urmatoarelor
categorii de limbaj:

• Limbajul verbal (7%): respectiv

CUVINTELE

• Limbajul paraverbal (38%):

respectiv STIMULI SI SEMNALE transmise
prin tonul, volumul si ritmul vocii

• Limbajul nonverbal (55%):

respectiv stimuli si semnale transmise
prin: FIZIONOMIE, MIMICA, GESTICA,
POSTURA
Comunicarea include:

 Arta de a vorbi;
 Arta de a scrie;
 Arta de a tăcea;
 Arta de a asculta;
 Arta de a acţiona.
 Activităţi pentru
comunicare
Există 4 tipuri de activitate

1. ASCULTAREA – 45 %
2. VORBIREA – 30 %
3. SCRISUL – 9 %
4. CITITUL – 16 %
 ASCULTAREA – 45 %
• PASIVĂ: persoana vorbeşte, dar
nu ştie dacă este ascultată.

• ACTIVĂ (eficientă): persoana este

încurajată să vorbească.
 ASCULTAREA – 45 %

„Cel mai bun vorbitor

este un bun ascultător”
Larry King.
 Vorbirea /limbajul – 30 %
Limbajul nu este doar vorbirea.
Analizînd fenomenul comunicării trebuie
să evidenţiem cele şase
componente/elemente ale sale, toate
necesare pentru a exista o comunicare
reală:
emiţătorul, receptorul, mesajul, canalul de
transmitere, codul şi feedback-ul
(conexiunea inversă).
 Reţineţi!
Talentul
de a comunica implică
mult mai mult
decît a şti să vorbeşti
bine!
 STILURI
DE
COMUNICARE
• Plecând de la cele două forme de
comunicare întâlnim trei stiluri de
comunicare în relaţiile interumane.
Aceste stiluri sunt numite
• Pasiv
• Agresiv
• Asertiv
• Este important să retineţi că oamenii
folosesc toate cele trei stiluri de
comunicare într-o conversaţie şi doar
când situaţia o impune abordează un
singur stil.
 Stilul pasiv
- Stilul pasiv de comunicare este caracterizat de lipsa
acţiunii. Oamenii care abordează acest stil se tem de
ofensele altora, doresc să fie plăcuţi şi cedează foarte
usor.

- Sunt de acord cu orice li se propune chiar dacă în

realitate nu doresc acest lucru.

- Consideră că orice dezacord care ar veni din partea

lor va conduce la agresiune şi respingere din partea
celorlalţi.
• Una dintre consecinţele acestui stil de
comunicare este că oamenii devin
închişi şi reticenţi în a vorbi, chiar şi
în situaţiile în care se impune să o
facă.
• Acţionează ca şi când doar ceilalţi ar
avea dreptul să-şi spună părerea şi ei
nu.
• Ei cred că sentimentele şi nevoile
celorlalţi sunt importante şi ale lor nu
contează.
• Trăiesc cu teama de a se apropia de
alţii.
 Stilul agresiv
-- Stilul agresiv se caracterizează prin intruziune în
relaţiile interpersonale şi o stare de alertă
permanentă.

- Aceşti oameni perseverează în ceea ce doresc şi

obţin, de obicei, cu forţa, nefiind interesaţi dacă ii
afectează pe ceilalţi.

-Actionează astfel considerând că ei au acest drept şi

ceilalţi nu.
• De altfel, pentru ei nu contează drepturile
celorlalţi.

• Nu sunt intimidaţi de ceilalţi, actionează cu

furie uneori şi nu sunt interesaţi de sfaturile
celor din jur.

• Furia lor şi stilul dominator urmăreşte să

“pună la punct” oamenii care încearcă să se
opună intereselor lor.

• Stilul agresiv produce stres atât în viaţa celui

care abuzează de el, cît şi a celor din preajma
acelei persoane îngreunând apropierea,
încrederea şi relaţionarea cu aceşti oameni.
 Stilul asertiv
Stilul asertiv de comunicare reprezintă o
combinaţie între cele două stiluri. Acest stil
presupune în egală măsură corectitudine şi
putere.

Oamenii asertivi luptă pentru drepturile lor dar

ramân în acelaşi timp sensibili şi la drepturile
celorlalţi în aşa fel încât în lupta pentru ceea
ce li se cuvine nu lezează pe nimeni.

Sunt persoane relaxate şi vorbesc deschis

despre sentimentele lor.
Stilul asertiv de comunicare presupune un echilibru
între ceea ce doresc aceşti oameni şi ceea ce-şi
doresc ceilalţi.

La baza acestui stil de comunicare stă atitudinea

deschisă faţă de sine şi faţă de ceilalţi, ascultarea
şi a altor puncte de vedere şi respectul faţă de
ceilalţi.

Acest stil de comunicare este cel mai potrivit pentru o

bună relaţionare pe termen lung.

Studiile arată că oamenii care abordează stilul asertiv

de comunicare ajung la o bunăstare emoţională.
Acest stil de comunicare îţi permite să-ţi susţii
părerea fără a fi agresiv şi fără a te simţi umilit.
Un elev care are un stil de comunicare PASIV...
• Nu vorbeşte în numele lui;
• Nu îşi exprimă nevoile;
• Se consideră o victimă;
• Îi este frică să îşi susţină
drepturile sau opiniile;
• Caută să evite conflictele;
• Îşi interiorizează
sentimentele.
Exemplu :
Un profesor subevaluează o lucrare.

Răspunsul elevului pasiv poate fi:

• ‘’Nu sunt sigur, dar nu cred că lucrarea mea

a fost evaluată corect.’’
(priveşte în jos, vorbeşte încet, arată speriat)
Un elev care are un stil de comunicare AGRESIV...
• Îi blamează pe alţii;
• Este abuziv, sarcastic;
• Se consideră ‘’ vocea
puternică’’;
• Îşi susţine propriile păreri ,
însă într-o manieră dominantă,
umilitoare;
• Nu ia în considerare
sentimentele şi drepturile
celorlalţi, fiind un atac la adresa
acestora.
Exemplu:
Un profesor subevaluează o lucrare.
Răspunsul elevului agresiv poate fi
‘’M-aţi furat! Ştiu că lucrarea asta merita mai mult!’’
(Privire ostilă, vorbeşte tare, trânteşte lucrarea pe masă)
 Un elev care are un stil de
comunicare ASERTIV...

•Comunică
sentimentele
onest şi deschis;
• Îşi satisface nevoile
fără
să îi afecteze pe alţii.

‘ Exemplu :
Un profesor subevaluează o lucrare.
Răspunsul elevului asertiv poate fi:

’Am urmat instrucţiunile pe care ni le-aţi dat în clasă şi cred

că am răspuns corect. Nu cred că nota aceasta reflectă efortul
meu. Aş aprecia dacă aţi revedea lucrarea.’’

(vorbeşte clar şi confidenţial, privire înţelegătoare)

ASERTIVITATEA...
Asertivitatea reprezintă susţinerea propriilor
drepturi fară a le încălca pe cele ale altor
persoane. Aceasta ia în calcul sentimentele
celorlalte persoane şi reprezintă o exprimare
potrivită a sentimentelor, convingerilor şi
opiniilor unei persoane.
O persoană asertivă menţine întotdeauna o
atitudine încrezătoare şi un contact vizual direct .
 Drepturi asertive:
• Am dreptul să accept ceea ce îmi place.
• Am dreptul să refuz ceea ce nu-mi place, ce nu-mi
convine.
• Am dreptul să critic când cineva mă deranjează.
• Am dreptul să refuz criticile care nu mi se cuvin.
• Am dreptul de a face greşeli, de a mă răzgândi.
• Am dreptul să obţin ce este mai bun pentru mine.
FIŞĂ DE ACTIVITATE
Răspundeţi pasiv, agresiv şi asertiv la următoarele
situaţii:

I: Prietenultău intârzie întotdeauna. Mereu te

face să aştepţi. Începi să devii furios...
Pasiv ......................
Agresiv ...................
Asertiv .....................
II: Stai
de câteva ore la coadă pentru un bilet la
concert. Cineva se bagă în faţă....
Pasiv ......................
Agresiv ...................
Asertiv .....................
III: Te
plimbi pe holul şcolii. Când treci pe lângă un
grup de elevi, unul dintre ei face un comentariu
nepoliticos la adresa ta.
Pasiv ......................
Agresiv ...................
Asertiv .....................

I V: Profesorul observă că lângă banca ta sunt

bucăţi de hârtie mototolite şi îţi cere să le ridici şi
să le duci la coş.
Pasiv ......................
Agresiv ...................
Asertiv .....................
 Şi alte situaţii...
• Colegul tău îţi ia mâncarea din geantă fără să îţi
ceară voie, dar ţie îţi este foarte foame.

• Aţi stabilit să mergeţi cu colegii la un film la o

anumită oră şi zi, dar ei au modificat între timp
ziua fără să te anunţe şi pe tine. Tu ai fost la data
stabilită iniţial şi ai aşteptat degeaba. Ce faci?

• Colegii au scris pe banca ta cu vopsea care nu se

poate şterge: « Eşti un PROST ! ».

• Un prieten apropiat îţi înşală încrederea spunând

lucruri neadevărate despre tine intr-un cerc de
prieteni.
 TEST DE ASERTIVITATE
Citeşte cu atenţie situaţiile prezentate mai jos şi, în funcţie de cât de confortabil
te simţi în fiecare caz, acordă-ţi următorul punctaj:
1.inconfortabil; 2.rezonabil; 3.foarte confortabil.

Vorbeşti tare şi pui întrebări în clasă.

• Atunci când te întrerupe cineva, îţi exprimi dezacordul.
• Îţi exprimi opiniile în faţa unor persoane cu autoritate.
• Intri sau ieşi dintr-o încăpere plină cu oameni.
• Vorbeşti în faţa unui grup.
• Menţii contactul vizual în timpul unei conversaţii.
• Îţi foloseşti autoritatea fără să te comporţi nepoliticos sau
violent.
• Soliciţi din nou când nu ai primit ceea ce ai cerut.
• Deşi cineva aşteaptă să te scuzi, nu o faci pentru că simţi că tu ai
dreptate.
• Ceri să ţi se înapoieze ceva ce ai împrumutat, fără să te scuzi.
• Primeşti un compliment şi spui ceva prin care eşti de acord.
• Accepţi o respingere.
• Nu ai obţinut o aprobare de la o persoană importantă pentru tine.
• Discuţi deschis cu o persoană care te critică.
• Îi spui cuiva că ceea ce a făcut te deranjează.
• Refuzi să faci ce ţi se cere atunci când nu doreşti.
• Refuzi o cerere de întâlnire cu cineva.
• Îţi exprimi nemulţumirea când crezi că cineva încearcă să te
convingă de ceva cu care tu nu eşti de acord.
• Îţi exprimi supărarea când te deranjează ceva.
• Contrazici pe cineva.
• Răspunzi cu umor atunci când cineva încearcă să te pună la
punct.
• Faci glume pe seama greşelilor pe care le-ai făcut.
REZULTATELE TESTULUI:

· peste 55 puncte: eşti o persoană foarte

asertivă;
· între 46-55: eşti o persoană aproape
de a deveni asertivă; mai ai de lucru la
situaţiile la care ai obţinut punctaj
scăzut;
· între 36-45: asertivitatea ta este la
nivel mediu;
· între 26-35: ai nevoie să-ţi
îmbunătăţeşti abilităţile de comunicare
asertivă;
· sub 26: lipsa de asertivitate poate fi o
sursă de stres.
EMIŢĂTORUL RECEPTORUL

 Cui  Să fie atent;

transmite?  Să asculte activ;
 Cu ce scop?  Să confirme
 Ce transmite? înţelegerea
 Cînd transmite?
corectă.
 Cum?
 Unde?
  Să fie atenţi;
 Să evite erorile de emisie-
recepţie;
 Să verifice dacă mesajul a
fost înţeles corect;
 Să ia în calcul şi
eventualele distorsiuni sau
perturbări;
 Să fie în deplină
AMBI concordanţă asupra
conotaţiei aceluiaşi cuvînt.

I
 Decalogul comunicării:
1. Nu poţi să nu comunici.
2. A comunica presupune cunoaştere de sine şi
stimă de sine.

3. A comunica presupune cunoaşterea nevoilor

celuilalt.
4. A comunica presupune a şti să asculţi.
5. A comunica presupune a înţelege mesaje.
6. A comunica presupune a da feed-back-uri.
7. A comunica presupune a înţelege procesualitatea
unei relaţii.
8. A comunica presupune a şti să îţi exprimi
sentimentele.
9. A comunica presupune a accepta conflictele.
10. A comunica presupune asumarea rezolvării
conflictelor.