CONVENŢI RELATIVĂ LA

CONTRACTUL DE TRANSPORT
INTERNAŢIONAL AL MĂRFURILOR PE
ŞOSELE (C.M.R.)
DIN 19 MAI 1956
 Cerințe generale
• Prevederile Convenţiei CMR se aplică oricărui contract de transport de mărfuri pe şosele, cu
titlu oneros, cu vehicule, cînd locul primirii mărfii şi locul prevăzut pentru eliberare, asa cum
sînt indicate în contract, sînt situate în doua tari diferite, dintre care cel puţin una este ţara
contractantă, independent de domiciliul şi de naţionalitatea participanţilor la contract.

• Relațiile dintre expeditor, transportator și destinatar la efectuarea transporturilor rutiere

internaționale de mărfuri sunt reglementate de prevederile Convenției CMR. De facto,
Convenția CMR determină mecanismul juridic și stabilește o uniformitate în condițiile unui
contract la transportul rutier internațional de mărfuri, care vor aduce la o implementare mai
rațională și efectivă a lor (încheierea și respectarea contractului de transportare,
responsabilitățile expeditorului-transportatorului-destinatarului, pretenții și litigii, efectuarea
transportărilor cu transportatori succesivi etc.).

• Actualmente, prevederile Convenției CMR sunt respectate de către 58 de țări, după cum
urmează mai jos:
Afganistan 7 octombrie 2020 Luxemburg 20 aprilie 1964
Albania 20 iulie 2006 Malta 21 decembrie 2007
Armenia 9 iunie 2006 Mongolia 18 septembrie 2003
Austria 18 iulie 1960 Muntenegru 23 octombrie 2006
Azerbaidjan 18 septembrie 2006 Maroc 23 februarie 1995
Bielorusia 5 aprilie 1993 Țările de Jos (Regatul) 27 septembrie 1960
Belgia 18 septembrie 1962 Macedonia de Nord 20 iunie 1997
Bosnia și Herțegovina 1 septembrie 1993 Norvegia 1 iulie 1969
Bulgaria 20 octombrie 1977 Oman 23 septembrie 2020
Croația 3 august 1992 Pakistan 30 mai 2019
Cipru 2 iulie 2003 Polonia 13 iunie 1962
Republica Cehă 2 iunie 1993 Portugalia 22 septembrie 1969
Danemarca 28 iunie 1965 Republica Moldova 26 mai 1993 a
Estonia 3 mai 1993 România 23 ianuarie 1973
Finlanda 27 iunie 1973 Federația Rusă 2 septembrie 1983
Franţa 20 mai 1959 Serbia 12 martie 2001
Georgia 4 august 1999 Slovacia 28 mai 1993
Germania 7 noiembrie 1961 Slovenia 6 iulie 1992
Grecia 24 mai 1977 Spania 12 februarie 1974
Ungaria 29 aprilie 1970 Suedia 2 aprilie 1969
Iran (Republica Islamica ) 17 septembrie 1998 Elveţia 27 februarie 1970
Republica Araba Siriana 10 septembrie 2008
Irlanda 31 ianuarie 1991 Tadjikistan 11 septembrie 1996
Italia 3 aprilie 1961 Tunisia 24 ianuarie 1994
Iordania 13 noiembrie 2008 Turcia 2 august 1995
Kazahstan 17 iulie 1995 Turkmenistan 18 septembrie 1996
Kârgâzstan 2 aprilie 1998 Ucraina 16 februarie 2007
Regatul Unit al Marii
Letonia 14 ianuarie 1994 Britanii și Irlandei de Nord 21 iulie 1967
Liban 22 martie 2006 Uzbekistan 28 septembrie 1995
Lituania 17 martie 1993
Când nu se aplică Prevederile Convenției CMR:
Prevederi ale Convenţie CMR nu se vor aplica în următoarele trei cazuri:

• transporturilor efectuate pe baza convenţiilor poştale internaţionale

• transporturilor funerare
• transporturilor efectelor de strămutare.
 Responsabilitatea operatorului de transport
rutier
Operatorul de transport rutier duce responsabilitatea pentru pierderea parțială sau completă a
mărfii transportate și deteriorarea ei, care a survenit din momentul primirii mărfii și pînă în
momentul predării mărfii destinatarului, cît și în cazul încălcării termenului de livrare a
mărfii.

Operatorul de transport rutier este scutit de răspundere în următoarele cazuri:

- dacă va dovedi că deteriorarea, alterarea sau pierderea mărfii a avut loc în urma apariții
unor circumstanțe de forță majoră (cutremur, inundație, război, revoluție);

- acțiuni sau omiteri ale expeditorului sau destinatarului;

- proprietăți naturale specifice ale mărfii transportate;

- din cauza defecțiunilor ambalajului care nu sunt vizibile la inspecția externă.

 Care este cuantumul despăgubirii?
• Cuantumul despăgubirii nu poate depăşi 8,33 unități de calcul pentru fiecare kilogram lipsă din
masa brută a mărfii (o unitate de calcul = cca 25,6 lei MDA).

• Unitate de calcul, la care se face referire, este unitatea de drepturi speciale de împrumut, care
corespunde determinării Fondului Internațional Valutar. Suma ( 8,33 unități de calcul) este
convertită în moneda națională a țării, instanța de judecată a căruia examenează cauza dată în baza
costului valutei date în ziua pronunțării deciziei, sau în ziua stabilită de părți după o înțelegere
reciprocă.
• Valoarea exprimată în drepturi speciale de împrumut a monedei naționale a unei țări care este
membră a Fondului Monetar Internațional se calculează în conformitate cu metoda de evaluare
utilizată în prezent de Fondul Monetar Internațional pentru operațiunile și tranzacțiile sale.
Valoarea monedei naționale a unui stat care nu este membru al Fondului Monetar Internațional,
exprimată în drepturi speciale de împrumut, se calculează folosind o metodă stabilită de acel stat.
• Totodată, țara care nu este membră a Fondului Monetar Internațional și legislația națională a
căreia nu permite de a folosi prevederile de mai sus descrise, poate la ratificare și aderare la
Anexa 2 din Convenția CMR sau ulterior, să anunțe că limitele răspunderii care se utilizează
pe teritoriul statului dat, va constitui 25 unități de calcul. O unitate de calcul corespunde a
10/31 gr. de aur de proba 0,900. Transferul sumei indicate în valută națională se va efectua
în corespundere cu legislația națională a țării interesate.

• Valoarea despăgubirii pentru detereorarea, pierderea sau dauna aduse încărcăturii va fi

determinată pe baza valorii reale a încărcăturii pierdute sau a unei părți a acesteia. Acesta
este înțeles ca prețul de piață general acceptat al mărfurilor la locul și la momentul acceptării
pentru transport. Dacă scrisoarea de transport internațională (CMR) nu conține rezerve și
obiecții speciale ale operatorului de transport, apoi până la proba contrarie se presupune сă
marfa și ambalajul au fost pe exterior în stare corespunzătoare în momentul primirii mărfii
de către operatorul de transport, și numărul locurilor de încăr care cît și marcarea și
numerarea locurilor corespundeau instrucțiunilor indicate la pct.9 din scrisoarea de transport
internațională (CMR).
• În cazul, cînd autovehiculul care transportă marfă este îmbarcat pe o parte a parcursului, pe
mare, cale ferată, cale navigabila interioară sau aeriană, fără descărcarea mărfii din autovehicul,
cu excepţia aplicării eventuale a dispoziţiilor articolului 14 din Convenția CMR, atunci
prevederile Convenţie CMR se aplică pentru întregul transport. Totuşi, în măsura în care s-a
dovedit ca o pierdere, o avarie sau o întîrziere la eliberarea mărfii, care a survenit în cursul
transportului cu un altfel de transport decît cel rutier, nu a fost cauzată de o acţiune sau omisiune
a operatorului de transport rutier şi ca provine dintr-un fapt care nu a putut să se producă decît în
cursul şi din cauza transportatorului succesiv, răspunderea operatorului de transport rutier nu este
determinata de Convenţia CMR, ci de felul în care răspunderea transportatorului succesiv ar fi
fost determinată, dacă un contract de transport ar fi fost încheiat între expeditor şi transportatorul
succesiv numai pentru transportul mărfii, conform prevederilor legale privind transportul de
mărfuri printr-un alt fel de transport decît cel rutier. Cu toate acestea, în lipsa unor astfel de
prevederi, răspunderea operatorului de transport rutier va fi determinata de prevederile
Convenţie CMR.

• Dacă operatorul de transport rutier este în acelaşi timp şi transportatorul succesiv, răspunderea sa
este, de asemenea, determinata de prevederile Convenției CMR, ca şi cînd funcţia sa de operator
de transport rutier şi funcţia sa de transportator succesiv ar fi exercitate de către doua persoane
diferite.
 Încheierea şi executarea contractului de transport
• Contractului de transport se confirmă prin scrisoarea de transport internațională (CMR).
Absenta, neregularitatea sau pierderea scrisorii de transport internațională (CMR) nu afectează
nici existenta, nici valabilitatea contractului de transport, care rămîne supus dispoziţiilor
Convenţiei CMR.

• Termenele de livrare a mărfii se determină prin acordul părților, iar dacă aceasta nu a avut loc,
timpul de transportare a mărfii se consideră timpul rezonabil pentru această transportare stabilit
de operatorul de transport rutier.

• În cazul depășirii timpului de livrare a mărfii, în cazul cînd solicitantul va dovedi că întîrzierea
a cauzat pagube, operatorul de transport este obligat să restituie pagubele care nu pot depăşi
taxele de transport.

• Destinatarul este în drept să considere marfa ca pierdută și să ceară de la operatorul de transport

întreaga despăgubire, numai în cazul cînd marfa nu a sosit la punctul de destinație în perioada
de treizeci de zile după expirarea termenului de livrare a mărfii indicat în scrisoarea de
transport internațională (CMR) sau șaizeci de zile din ziua primirii mărfii de către operatorul
de transport rutier, dacă termenul de livrare nu a fost prestabilit.
 Pretențiile referitoare la starea mărfii la primire
• Pretențiile referitoare la starea mărfii la primire pot fi înaintate de către destinatar în următoarele
cazuri:
- în cazul unor pierderi evidente și deteriorări – prin inscripționarea în scrisoarea de transport
internațională tip CMR la momentul recepționării mărfii de la transportator;
- în cazul pierderii, dacă pierderea sau deteriorarea nu sunt evidente – nu mai tîrziu de șapte zile din
momentul recepționării mărfii, excluzînd zilele de duminică și zilele de sărbători;
- în cazul nerespectării termenului de livrare a mărfii – în termen de douăzeci și una zile din
momentul transmiterii mărfii spre dispoziția destinatarului.
• Sunt stipulate în mod specific transportările, care se efectuează succesiv de cățiva transportatori
rutieri. Astfel, prejudiciul adus la transportarea mărfurilor, care se efectuează de cățiva
transportatori, se restituie în felul următor:
- transportatorul, din vina căruia a fost cauzată dauna, singur duce responsabilitatea pentru toate
pierderile;
- dacă dauna a fost cauzată din vina a mai mulți transportatori, atunci fiecare din ei urmează să
achite suma de bani proporţională cu cota sa de responsabilitate.
• În cazul cînd nu este posibil de a stabili cota de responsabilitate, fiecare transportator duce
responsabilitatea proporțional părții de transportare care îi revine.

• Natura revendicării soluționării litigiilor nu este necesară. Mai mult ca atît, nu există termene
normative, în care pârâtul trebuie să accepte sau să respingă cererea. Acest conflict este
rezolvat în fiecare caz specific pe baza legii aplicabile.

• Pentru toate litigiile care decurg din contractul de transport, reclamantul poate face recurs la
instanța țării pe al carei teritoriu pârâtul își are domiciliul obișnuit sau sediul principalei sale
intreprinderi comerciale prin care a fost încheiat contractul de transport; se află locul unde
încărcătura este primită pentru transportare sau locul unde este livrată.

• Nu este admis recursul în alte instanțe, la fel cum nu este admis apelul repetat în instanță
într-o cauză asupra căreia instanța a luat deja o decizie. Termenul de prescripție pentru toate
pretențiile tuturor părților este de un an, cu excepția acțiunilor intenționate sau echivalente
cu acestea. În acest caz, termenul de prescripție se majorează pînă la trei ani.
 Termene de prescripție
• Termenul de prescripție începe să decurgă:
- din ziua predării mărfii destinatarului – în cazul pierderii parțiale a mărfii, deteriorării sau
nelivrării conform termenului de livrare;
- din momentul cînd marfa se consideră pierdută – în cazul pierderii totale a mărfii;
- după expirarea termenului de trei luni din momentul încheierii contractului de transport – în
toate celelalte cazuri. Ziua în care începe termenul de prescripție nu se ia în considerație
pentru termenul de prescripție.
 Răspunderea expeditorului
• Expeditorul răspunde pentru toate cheltuielile şi daunele pricinuite operatorului de
transport din cauza inactivităţii sau insuficienţei:
- numele şi adresa expeditorului; - interzicerea transbordarii;
- locul şi data primirii mărfii şi locul prevăzut - cheltuielile pe care expeditorul le ia asupra sa;
pentru eliberarea acesteia;
- totalul sumelor ramburs de perceput la
- numele şi adresa destinatarului; eliberarea mărfii;
- denumirea curenta a naturii mărfii şi felul - valoarea declarata a mărfii şi suma care
ambalajului, iar pentru mărfurile periculoase, reprezintă interesul special la eliberare;
denumirea lor general recunoscută;
- instrucţiunile expeditorului către transportator
- numărul coletelor, marcajele speciale şi cu privire la asigurarea mărfii;
numerele lor;
- termenul convenit în care transportul trebuie
- greutatea bruta sau cantitatea altfel exprimată să fie efectuat;
a mărfii;
- lista documentelor remise transportatorului.
- instrucţiunile necesare pentru formalităţile de

vama şi altele;
 Scrisoarea de transport internațională tip CMR
• Scrisoarea de transport internațională tip CMR trebuie să conțină obligatoriu următoarea informație:
- numele şi adresa expeditorului;
- locul şi data primirii mărfii şi locul prevăzut pentru eliberarea acesteia;
- numele şi adresa destinatarului;
- denumirea curenta a naturii mărfii şi felul ambalajului, iar pentru mărfurile periculoase, denumirea lor
general recunoscută;
- numărul coletelor, marcajele speciale şi numerele lor;
- greutatea bruta sau cantitatea altfel exprimată a mărfii;
- instrucţiunile necesare pentru formalităţile de vama şi altele;
- interzicerea transbordarii;
- cheltuielile pe care expeditorul le ia asupra sa;
- totalul sumelor ramburs de perceput la eliberarea mărfii;
- valoarea declarata a mărfii şi suma care reprezintă interesul special la eliberare;
- instrucţiunile expeditorului către transportator cu privire la asigurarea mărfii;
- termenul convenit în care transportul trebuie să fie efectuat;
- lista documentelor remise transportatorului;
• Părţile pot insera în scrisoarea de trasura orice alta indicaţie pe care ele o considera utila.
• Dacă scrisoarea de transport internațională tip CMR nu conţine menţiunea ”transportul este
supus regimului stabilit prin prezenta convenţie şi nici unei alte clauze contrare”,
transportatorul răspunde pentru toate cheltuielile şi daunele pe care le-ar suporta persoana
care are dreptul sa dispună asupra mărfii datorită acestei omisiuni.

• Contractul de transport rutier internațional se întocmește prin scrisoarea de transport

internațională tip CMR.

• Scrisoarea de transport rutier internațional tip CMR prezintă un formular, compusă din
douăsprezece file cu rubrici necompletate, imprimate pe hărtie autocopieră.
Model de scrisoare de transport internațională tip
CMR
Model de scrisoare de transport internațională tip
CMR
Completarea scrisorii de transport internațională tip Cmr
• Toate înscrierile la oformarea scrisorii de transport internaționale tip CMR se introduc în ia
fără folosirea hărtiei de copiat, și respectiv necesită de la operatorul de transport o utilizare
atentă cu scrisorile de transport rutiere internaționale tip CMR. Nici într-un caz nu se permite
pe scrisoarea de transport internațională tip CMR de a îndeplini alte careva documente (foi
de drum etc.) utilizînd-o pe post de captușeală, deoarece textul documentelor îndeplinite se
va regăsi pe paginile scrisorii de transport internaționale tip CMR și respectiv va fi va fi
stricată.
• La îndeplinirea scrisorii de transport internațională tip CMR pentru țările Europei de Vest se
vor utiliza nu mai puțin de douăsprezece file. Pentru țările Orientului Apropiat (Turcia, Siria,
Irac) scrisoarea de transport internațională tip CMR se va îndeplini în limba engleză, pentru
alte țări – de regulă în limba țării expeditoare.
• Scrisoarea de transport internațională tip CMR este întocmită în trei exemplare originale,
semnate de expeditor şi de operatorul de transport, aceste semnături putind să fie imprimate
sau înlocuite prin stampilele expeditorului şi operatorului de transport, dacă legislaţia țarii în
care este întocmită scrisoarea de transport internațională tip CMR o permite. Primul
exemplar se remite expeditorului, al doilea însoţeşte marfa și este pentru destinatar, iar la
treilea se retine de operatorul de transport.
• Scrisoarea de transport internațională tip CMR se îndeplinește minimum în șapte file (exemplare). Primele
patru file (exemplare) a scrisorii de transport internațională tip CMR sunt numerotate și sunt determinate de
părțile la contractul de transport:
- Prima filă (exemplar) – expeditorului;
- Fila (exemplarul) a doua (doi) – destinatarului;
- Fila (exemplarul) trei – operatorului de transport rutier;
- Fila (exemplarul) patru – pentru calcule.
• Toate celelalte file (exemplare) sunt utilizate pentru vămuire, trecerea punctelor vamale etc.).
• După finisarea cursei, conducătorul auto va anexa la foaia de drum nu mai puțin de cinci file (exemplare)
CMR pentru transportarea mărfii (cîte o filă (exemplar) pentru calcule pe teritoriul țărilor sin Uniunea
Europeană și din afara Uniunii Europenei, o filă (exemplar) pentru departamentul de calcule, o filă
(exemplar) se anexează la foaia de drul și o filă (exemplar) este de rezervă în caz de apriție a unui litigiu).
• La transportarea mărfurilor în loturi mici, la scrisoarea de transport internațională tip CMR se anexează
manifestul mărfurilor (descrierea fiecărui tip de marfă, cantitatea, locul de destinație a fiecărei marfe).
Scrisoarea de transport internațională tip CMR se îndeplinește pentru fiecare tip de marfă, fiecare lot și o
scrisoare generală de transport internațională tip CMR pentru toată marfa.
• De regulă, în colțul drept de sus al scrisorii de transport inte rn ațională tip CMR este imprimat următoarea
informație ”Acest transport e supus indiferent de orice clauză contrară, Convenției relative la contractul de
transport internațional de mărfuri pe șosele (CMR)”.
• Scrisoarea de transport internațională tip CMR se îndeplinește de expeditor, cu excepția rubricilor 16, 17,
18, 23, 25, 26, cu cadru evidențiat care se îndeplinesc de către operatorul de transport rutier.
 Particularitățile de completare a scrisorii de
transport internațională tip CMR
• Rubrica 1 – se indică rechizitele expeditorului (nume, adresa, țara). Mai poate fi introdusă de
transportator și informația ce ține de numele persoanei de contact din cadrul expeditorului și telefonul
de contact, în caz dacă eventul vor apărea careva întrebări în procesul de transportare (la punctele
vamale, destinatar)/
• Rublica 2 – conține rechizitele destinatarului (nume, adresa, țara). Este necesar de a dispune de
telefonul de contact al destinatarului pentru rezolvarea eventualelor întrebări la punctelul vamal de
intrare în țară, în vederea căutării destinatarului în cazul cunoașterii nesatisfăcătoare a limbii de vorbire
din țara destinatarului.
• Rubrica 3 – se indică localitatea/țara și data prevăzute pentru livrarea mărfii. Dacă adresa pentru
livrarea mărfii corespunde cu adresa destinatarului, atunci pentru operatorul de transport rutier nu vor
apărea întrebări suplimentare. Dar, de regulă cca în 50% din transportări, adresa locului de livrare a
mărfii nu corespunde cu adresa destinatarului. Acest lucru este legat de faptul, că marfa este
direcționată direct la magazin, depozit etc. În acest caz, operatorul de transport rutier trebuie să
dispună de telefonul de contact al locului prevăzut pentru livrarea mărfii, iar dacă destinatarul și locul
prevăzut pentru livrarea mărfii au locația în diferite orașe, atunci este necesar de a concretiza la
expeditor ruta de deplasare și ne nesitatea de a se deplasa la destinatar sau direct de a se deplasa la
locul de livrare a mărfii.
• Rubrica 4 – se indică locul si data incarcarii marfii.
• Rubrica 5 – se indică lista documentele anexate de către expeditor la scrisoarea de transport internațională tip
CMR. Aceste docunebte pot fi:
- Specificația de livrare;
- Invoice;
- Certificatul de calitate a mărfii;
- Certificatul de origine a mărfii;
- Certificatul de carantină fitosanitar;
- Certificatul veterinar;
• Actul de încărcare a unității de transport.
• Rubrica 6 - se indică marcile si numerele, care inseamnă clasa, subclasa marfurilor transportate, inclusive
celor periculoase, clasificate conform prevederilor Acordului European privind transportul international al
marfurilor periculoase (ADR).
• Rubrica 7 - se indica numarul de colete de marfa. De regulă, pînă la 90% din marfa transportată este
amplasată în palete, și în acest caz pentru operatorul de transport rutier este mai benefic să se indice numărul
de palete. Acest număr este ușor de verificat, determinînd numărul de rîănduri de palate și se înmulțește la doi
(în compartimentul de marfă într-un rînd se amplasează două palete).
• Rubrica 8 - se indică modul de ambalare a mărfii (cutii de carton, lăzi de lemn, butoaie de metal sau din
material plastic, saci de pînză sau de polietilenă, etc.)
• Rubrica 9 - se indică denumirea mărfii. În cazul cînd sunt mai multe denumiri de marfă, se permite de
indicat denumirea combinată, dar în acest caz obligatoriu de introdus remarca ”Descifrarea indicată în
invoice”.
• Rubrica 10 - se indică codul poziției tarifare a mărfii în conformitate cu Nomenclatura combinată a
marfurilor (în Republica Moldova - Legea nr.172 din 25.07.2014 privind aprobarea Nomenclaturii
combinate a mărfurilor).
• Rubrica 11 – se indică greutatea brută în kilograme (masa încărcăturii cu ambalajul).
• Rubrica 12 - se indică volumul ocupat de marfa în metri cubi. Rubrica dată, de regulă se completează
cînd se transportă mărfuri în grupaj.
• Rubrica 13 – se completează cu instructiuni speciale ale expeditorului marfii. Daca este necesar,
expeditorul poate preciza anumite instructiuni referitoare la formalitățile vamale, interdicția de
transbordare a mărfii, asigurarea mărfii, perisabilități sau fragilitatea mărfii, etc. De asemenea, în rubrica
dată se indică rechizitele contractului de vînzare-cumpărare (numărul și data semnării contractului), iar
în cazul dacă la transportarea mărfii este necesar autorizație de export de mărfuri, se indică rechizitele
acestor documente.
• De asemenea, pe cîmpul rubricii date este amplasat un plic. Care este rolul acestui plic? Cert
este, că o copie a contractului de vânzare-cumpărare și a autorizației de export de mărfuri
din țară trebuie să fie furnizate la biroul vamal unde va fi vămuita marfa. Imaginea plicului
ar trebui să reamintească expeditorului și operatorului de transport că documentele
specificate trebuie să fie la vamă, iar dacă din anumite motive nu sunt trimise, atunci
expeditorul le va preda într-un plic prin intermediul transportatorului.
• În partea de jos a rubricii date este indicat prețul declarat al mărfii. În corespundere cu
prevederile Convenției CMR, este stabilită limita de răspundere a operatorului de transport,
care limitează valoarea despăgubirii de pînă la 8,33 unități de calcul pentru un kilogram de
greutate brută lipsă. Totodată, prevederile Convenției stabilesc, că o despăgubire mai
semnificativă poate fi cerută de la operatorul de transpor dacă costul mărfii a fost anunțat. În
cazul anunțării prețului mărfii care depășește limita (8,33 unități de calcul), prețul anunțat
înlocuește această limită. Dacă valoarea prețului anunțat a mărfii depășește limita de
răspundere, transportatorul poate cere achitări suplimentare pentru a achita convoiul de
escortă.
• Rubrica 14 - se indică numărul de înmatriculare al semiremorcii sau containerului, în caz dacă sunt
aduse în ţară după o aflare a lor temporară peste hotarele țării.
• Rubrica 15 - se pot indica condiţiile de achitare a mărfii conform contractului de vînzare-cumpărare.
În rubrica dată se indică terminii internaționai conform cerințelor ”Incoterms 2020” (sunt
recomandabili).
• În Incoterms 2020, există 4 grupe de termeni de bază pentru furnizarea de produse (E, F, C și D).
Acestea sunt împărțite în funcție de repartizarea responsabilităților între părțile la o tranzacție de
comerț exterior.
• Grupa E (Expediere): EXW
• Grupa F (Transportarea de bază plătită de cumpărător): FCA, FAS, FOB
• Grupa C (Transportarea de bază plătită de vînzator) : CFR, CIF, CIP, CPT
• Grupa D (Livrare) : DAP, DPU, DDP, DAT (se aplică pentru 2010)
• Rubrica 16 - se completează de către operatorul de transport prin aplicarea ștampilei care conține
rechizitele operatorului de transport (numele, adresa, numărul de telefon etc.).
• Rubrica 17 – se completează doar în cazul apariției de transportator(i) succesiv(i) (nume, adresa, tara).
Rubrica este destinată cazurilor în care transportarea mărfii este efectuată de către mai mulți
transportatori care se succedă.
• Rubrica 18 – se indică rezerve și observații ale operatorului de transport. În absența înscrierii în
scrisoarea de transport internațională tip CMR a rezervelor motivate ale opeartorului de transport,
există prezumția că marfa și ambalajul ei erau în stare aparentă bună în momentul primirii de către
operatorul de transport și că numărul de colete, cît și marcajele și numerele lor erau conforme cu
mențiunile din scrisoarea de transport internațională tip CMR.
• Următoarele formulări sunt propuse drept recomandări:
- pentru unitatea de transport: autovehicul fără copertină, în acord cu expeditorul;
- pentru ambalaj: marfă fără ambalaj; ambalaj deteriorat; ambalajul nu corespunde cerințelor:
- cantitative, marcarea locurilor pentru marfă. De verificat nu este posibil din următoarele cauze:
a) încărcarea efectuată de expeditor;
b) condiții climaterice;
c) mai multe locuri pentru marfă;
d) containerul este sigilat.
- de primire a mărfii: marfa este evident în stare proastă; marfă deteriorată; marfă umedă; marfă
înghețată; marfa nu este protejată de condițiile climaterice și se transportă în așa mod sub
responsabilitatea expeditorului;
- de prelucrare, încărcare, integritate, descărcare.
• Prelucrarea, încărcarea se efectuează: de către conducătorul auto în cazul condițiilor meteo care pot
aduce la deteriorarea mărfii, la cererea expeditorului.
• Descărcarea s-a efectuat: de către destinatar; conducătorul auto în cazul condițiilor meteo care pot
aduce la deteriorarea mărfii, la cererea destinatarului.
• De remarcat, că conform cerințelor Convenției CMR nu este stipulat ca rezervele și observațiile
operatorului de transport să fie confirmate de către expeditor.

• Rezervele și observațiile trebuie să fie înscrise în prima filă (exemplar) al scrisorii de transport
internaționale tip CMR, care rămîne la expeditor, iar deoarece filele sunt autocolante, conținutul
rezervelor și observațiilor se va imprima pe toate filele (exemplarele). Nici într-un caz nu se permite
înscrierea rezervelor și observașiilor în celorlalte file, cu excepția primei file care rămîne la expeditor.
În acest caz, la apariția unor revindecări, expeditorul va putea ușor demonstra vina operatorului de
transport, prezentînd prima filă (exemplar) din setul de scrisori de transport internaționale tip CMR.

• Rubrica 19 – se completează datele cu privire la plată după efectuarea transportării. Sunt indicații
privitoare la valoarea diferitelor plăți referitoare la contractul de transport stabilit. Actualmente,
achitarea sumei de bani pentru transportare este stabilită în condițiile contractuale, de aceia rubrica
dată poate să nu fie completată.

• Rubrica 20 – se indică sunt conditii convenite speciale de transportare. De regulă se indică de

transportare a mărfurilor (în cazul mărfurilor ușor alterabile), termenul de livrare a mărfii, limitarea
vitezei de transportare a mărfurilor cu gabarite mari/grele/periculoase, interzicerea transbordării mărfii
pe alte unități de transport și spălarea unității de transport.
• Operatorul de transport este obligat să cunoască, că în cazul unei întârzieri la livrarea mărfii, dacă
reclamantul face dovada că întârzierea a cauzat daune, operatorul de transport este obligat să
despăgubească prejudiciul, care nu poate depăși taxele de transportare.

• În cazul procurării de către operatorul de transport rutier a setului de scrisori de transport internaționale
tip CMR de la Asociația Internațională a Transportatorilor Auto din Moldova (AITA), în rubrica dată a
fost introdusă informția unde se indică, că orice litigiu ce derivă din prezentul contract și din
contractul-comandă, se va soluționa la Curtea de Arbitraj de pe lîngă Asociația AITA cu aplicarea
regulilor de procedură a acesteia și a Convenției CMR. Descrirea detaliată a procedurii date, va fi
expusă în temă separată.

• Rubrica 21 – se indică locul si data intocmirii scrisorii de transport internaționale tip CMR.

• Rubrica 22 – se indică timpul real de sosire și plecare la/de la încărcare. De asemenea, informația dată
se confirmă prin aplicarea semnăturii și ștampilei expeditorului.

• Rubrica 23 – se indică numărul foii de drum și data eliberării, numele și prenumele conducătorului
(lor) auto și aplicarea semnăturii și stampilei operatorului de transport rutier. Din momentul semnării
rubricii date, operatorul de transport rutier de facto semnează contractul pentru transportare, și
confirmă acordul său pentru condițiile din contractul de transportare. Astfel, înainte se a semna această
rubrică, trebuie să se convingă că condițiile contractului i se potrivesc.
• Rubrica 24 - se indică timpul real de sosire și plecare la/de la descărcare. Nota (aplicarea semnăturii și
stampilei) pentru primirea mărfii se face pe filele (exemplarele) trei și patru din setul de scrisori de
transport internaționale tip CMR.

• Lipsa, deteriorarea sau avarierea încărcăturii descoperite în timpul livrării mărfii, inclusiv și la
verificarea numărului de bucăți și a greutății, vor fi in dicate prin mărcile corespunzătoare la fila
(exemplarul) al doilea, al treilea și al patrulea. În acest caz, se întocmește un act de primire
(descărcare), care indică cantitatea de marfă lipsă (avariată). Actul este semnat de o către o comisie
formată dintr-un reprezentant vamal sau un expert al Camerei de Comerț și Industrie, destinatar și
transportator.

• Rubrica 25 – se indică numerele de înmatriculare a capului de tractor și semiremorcii, utilizate pentru

efectuarea transportărilor.

• Rubrica 26 – se indică marca și modelul capului de tractor și semiremorcii, utilizate pentru efectuarea
transportărilor.

• Rubricile 27, 28, și 29 – se completează după prezentarea scrisorii de transport internaționate tip CMR
în contabilitatea operatorului de transport rutier (tariful pentru 1 km, distanța tarifară, etc.).
Documentele de transportare pentru marfă, anexate
la scisoarea de transport internațională tip CMR.
• Din documentele de transport fac parte:
- Specificația de livrare;
- Invoice;
- Certificatul de calitate a mărfii;
- Certificatul de origine a mărfii;
- Certificatul de carantină fitosanitar;
- Certificatul veterinar;
- Actul de încărcare a unității de transport.

• Aceste documente vor fi îndeplinite în limba țării de expediere. Formularele tuturor

documentelor de transport trebuie să fie confecționate la tipografie și deja completate se
transmit transportatorului împreună cu scrisoarea de transport internațională tip CMR.
 Specificația de livrare
• Specificația de livrare se întocmește pentru toate mărfurile, indeferent de tipul, cantitatea,
denumirea, caracterul mărfii și nu poate fi înlocuită cu alt document.

• Specificația de livrare conține toate informațiile despre mărfuri necesare pentru declarația
vamală (cantitate (greutate) pentru fiecare clasă, marcă, articol de marfă). Prin urmare,
vămuirea mărfurilor transportate rutier se efectuează cu participarea acestui document (de
exemplu, în timpul procedurii vamale de tranzit vamal, export etc.).

• Transportatorul, acționând ca declarant, de exemplu, în cadrul regimului vamal de tranzit,

duce răspunderea în fața autorităților vamale pentru neîndeplinirea obligațiilor, pentru că a
menționat în declarația vamală informații incorecte (false) despre mărfurile transportate.

• Întrucât specificația de livrare este un document comercial, autoritățile vamale, după ce l-au
solicitat, pot verifica exactitatea informațiilor declarate în declarația de transport,
comparându-le cu informațiile conținute în specificația dată.
Model specificație de livrare
• La nivelul legislației naționale a Republicii Moldova nu sunt definite standarde care conțin
cerințe pentru specificațiile de livrare.
Ținând cont de practica vamală actuală, precum și de legislația altor țări, considerăm că, în
scopuri vamale și în alte scopuri, acest document ar trebui să conțină următoarele informații:
- data completării și numărul specificației de livrare;
– numărul contractului de livrare (aplicații, contract etc.);
– informații complete despre expeditor și destinatar (detalii);
– o listă completă a mărfurilor cu o descriere (comercială, denumire comercială) și informații
despre cantitatea de marfă de pe articolul de marfă (bucăți într-o cutie, pe un palet, într-un
container etc.)
– numele producatorului, informatii despre marci, semne, modele, articole, calitate, standarde,
alte caracteristici tehnice și comerciale, data emiterii (fabricație);
– numarul pachetului sau locul în transport;
– caracteristicile dimensionale și de greutate (brută, netă) ale fiecărui articol de marfă (cutii,
paleți etc.), greutatea totală și volumul încărcăturii;
– tipul de ambalaj;
– costul de facturare al mărfurilor (dacă este necesar).
• În țările Uniunii Europene, în locul specificației de livrare se utilizează o Foaie de ambalare
sau Packing list. Foaia de ambalare nu are o formă standardizată și este adesea întocmită în
formă liberă. Cu toate acestea, ca și specificația de livrare, trebuie să conțină toate
informațiile necesare pentru vămuirea mărfii.

• De aceea, expeditorul, în ciuda faptului că legislația națională nu a definit acest document ca

un document de transport obligatoriu, deseori plasează specificația de livrare în
compartimentul de marfă al autovehiculului care transportă marfa (o transmite
transportatorului), sau prevede prezentarea acesteia în baza acordului comun al părților
(expeditor, comandatar al transportului rutier de mărfuri și transportator), sau prevede
necesitatea oformăriii și transmiterii acesteia contractul de transportare.
 Invoice (factura comercială)
• Invoice-ul este un document comercial (factură comercială), care se elibereză în toate
cazurile la trimiterea mărfurilor de la o întreprindere la o altă întreprindere.

• În practica comercială internațională, un document furnizat de vânzător cumpărătorului și

care conține o listă de mărfuri, cantitatea acestora și prețul la care au fost livrate
cumpărătorului, caracteristicile formale ale mărfurilor (culoare, greutate etc.), condiții de
livrare și informații despre expeditor și destinatar. Emiterea unei facturi comerciale indică
faptul că (cu excepția cazurilor în care livrarea este efectuată pe bază de plată în avans)
cumpărătorul are obligația de a plăti bunurile în conformitate cu condițiile specificate,
precum și că bunurile au fost expediate în conformitate cu termenii de livrare.

• De fapt, o factură este un document de decontare și plată care prevede doar emiterea
anumitor sume care urmează să fie plătite clienților pentru bunurile furnizate (sau livrate
efectiv) sau serviciile furnizate (sau prestate efectiv).

• Legislația Republicii Moldova nu prevede o formă aprobată de factură comercială și cerințe

pentru completarea acesteia.
• De obicei, factura comercială ar trebui să conțină următoarele date:
- numărul facturii comerciale (opțional);
- data completării (obligatoriu)
- richizitele fiecărei părți implicate în afacerea dată (obligatoriu)
- detalii de plată (recomandat);
- cantitatea de marfă transportattă;
- prețul unitar și prețul total (obligatoriu);
- detalii ale tranzacției economice externe în conformitate cu care se efectuează livrarea
(opțional);
- termene de livrare conform Incoterms (recomandat);
- termene de plată (recomandate);
- natura mărfii (denumirea);
- valoarea totală a facturii (obligatoriu)
- valuta (obligatoriu)
- ratele și suma impozitului (opțional);
- locația de descărcare (opțional)
- dimensiunea și motivele pentru reduceri (dacă sunt prevăzute).
• În plus, putem remarca faptul că factura comercială poate acționa simultan și ca o declarație
a exportatorului despre țara de origine a mărfurilor.

• Urmează de reținut, că pentru ca factura comercială să fie recunoscută în acelaș timp și ca o

declarație de origine a mărfurilor, trebuie îndeplinite următoarele puncte:

- factura trebuie să fie în forma sa originală, semnată și ștampilată;

- declarația despre țară de origine trebuie să fie scrisă exact cu sintagma „Țara de origine” (în
limba corespunzătoare în care se întocmește factura). Expresiile „Fabricat în...” sau „Produs
în...” nu sunt dovada țării de origine.
Model invoice (factură comercială)
 Certificatul de calitate a mărfii
• Un certificat de calitate este un document oficial emis de un organism de certificare pentru
un produs sau serviciu pentru a confirma conformitatea unui obiect cu cerințele unui anumit
standard. Acest document confirmă faptul că aceste produse sunt sigure pentru viața și
sănătatea consumatorului.

• Certificatul de calitate se eliberează pentru fiecare lot de mărfuri exportate, descărcate sub
un singur document de transportare (factură) și nu poate fi înlocuit nici cu alt document.

• Certificatul de calitate se eliberează doar pentru mărfuri industriale și este compus după o
formă stabilită sau altă formă determinată de client. Mai jos vom prezenta un model de
ceretificat de calitate.
Model certificat de calitate a mărfii
 Certificatul de origine a mărfii
• Certificatul de origine a mărfii este un document ce atestă proveniența mărfii, care îi este
necesar cumpărătorului la vămuirea acesteia pentru a demonstra faptul că marfa nu provine
dintr-o țară, de unde datorită unor diverse motive, țara cumpărătorului nu acceptă
importul mărfii respective.

• Serviciile Vamale ale unor țări solicită certificatul de origine al mărfii pentru determinarea
taxelor vamale. Certificatul de origine de fapt este o declarație semnată, prin care se indică
țara de origine a mărfii.

• În unele cazuri, acest certificat poate fi înserat în factura comercială (invoice). Certificatul de
origine al mărfii urmează a fi aprobat de organele competente din țară.

• Certificatul de origine asigură respectarea de către dvs. a cerințelor contractului și a

legislației țării de import. Aceste certificate se prezintă organelor vamale din țara de import
și sunt recunoscute drept dovadă a originii produselor fabricate, prelucrate pe teritoriul
Republicii Moldova.
• În comerțul preferențial, Republica Moldova utilizează următoarele tipuri de certificate de
origine:
1. Certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 – confirmă originea preferențială a
mărfurilor în comerțul cu statele membre ale Uniunii Europene, țările CEFTA, Republica
Turcia și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.
2. Certificat de origine a mărfurilor Forma CT-1 – confirmă originea preferențială a
mărfurilor în comerțul cu statele membre ale Comunității Statelor Independente.
3. Certificat de origine Forma A – confirmă țara de origine a mărfurilor exportate din
Republica Moldova în statele care acordă Republicii Moldova Sistemul Generalizat de
Preferințe (GSP), și anume: Japonia, SUA și Canada.
• Condițiile privind eliberarea certificatelor de origine preferențială a mărfurilor sunt
prevăzute în pct. 35 din Regulamentul cu privire la completarea, autentificarea, eliberarea și
controlul ulterior al certificatelor de origine preferențială a mărfurilor, aprobat prin Hotărîrea
Guvernului nr. 761/2014.
• În comerțul nepreferențial, certificatele de origine nepreferențiale se eliberează pentru
fiecare încărcătură – mărfuri:
a) care sînt expediate simultan de către un exportator către destinatar sau
b) sînt transportate în baza aceluiaşi document de transport care acoperă transportarea
acestora de la exportator către destinatar.
• În absenţa unui astfel de document de transport la bază se va lua factura.
• În c azul certificatelor de origine nepreferențiale, tarifele se vor majora cu 20% TVA.
• Certificarea originii mărfurilor exportate are o importanță majoră în comerțul cu alte state.
Atunci când exportăm mărfurile în țările cu care Republica Moldova nu are acorduri de liber
schimb, se va solicita certificatul de origine nepreferențială. Acest document se eliberează și
dacă produsul nu corespunde regulilor de origine preferențială, dar partenerul dvs din altă
țară solicită confirmarea originii produsului livrat.
• În Republica Moldova, Camera de Comerţ şi Industrie este autoritatea împuternicită cu
eliberarea certificatelor de origine a mărfii, conform prevederilor Hotărîrii Guvernului
nr.1599 din 13.12.202 cu privire la regulile de origine a mărfurilor.
Model certificat de origine a mărfurilor
 Certificatul de carantină fitosanitar
• Certificatele de carantină fitosanitare şi certificatele de carantină fitosanitare de reexport se eliberează
în scopul autentificării faptul că încărcătura ce conţine plante, produse vegetale sau alte bunuri conexe
supuse regimului de carantină fitosanitară a fost supusă aplicării procedurilor fitosanitare, precum şi
că corespunde declaraţiei de certificare din certificatele model corespunzătoare.

• Certificatele fitosanitare şi certificatele fitosanitare pentru reexport se eliberează doar pentru mărfurile
stabilite în Nomenclatorul mărfurilor supuse carantinei fitosanitare aprobate la anexa nr. 2 la
Regulamentul cu privire la modul de colaborare între Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor
şi Serviciul Vamal în procesul controlului de stat la importul, exportul şi tranzitul mărfurilor supuse
controlului sanitar-veterinar şi/sau fitosanitar aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1073 din
19.09.2008 cu privire la optimizarea modului de trecere a frontierei de stat de către mijloacele de
transport auto cu mărfuri şi pasageri, modificarea şi abrogarea unor acte normative. Acestea includ
astfel de încărcături, cum ar fi plante, bulbi şi tuberculi, sau seminţe pentru înmulţire, fructe şi
legume, flori şi ramuri tăiate, grăunţoase, şi medii de creştere. Certificatele fitosanitare pot fi folosite
şi pentru produse vegetale specifice care au fost prelucrate în cazul produselor care prin natura lor sau
a prelucrării acestora, deţin un potenţial de introducere a dăunătorilor reglementaţi (de exemplu, lemn,
bumbac). Certificatul fitosanitar poate fi cerut şi pentru alte articole reglementate unde măsurile
fitosanitare sunt justificate din punct de vedere tehnic (de exemplu, containere goale, vehicule, şi
organisme).
Model certificat de carantină fitosanitar
• Dacă o încărcătură importată dintr-o ţară, sa aflat pe teritoriul republicii nu mai puţin de 48 de ore şi apoi sa
exportă în alta ţară, se eliberează un certificat fitosanitar pentru reexport. În aceste 48 ore încărcătura se
supune uneia din acţiuni de stocare, reambalare, resortare, divizare sau combinare cu alte încărcături. Întru
confirmarea că cerinţele ţării importatoare sunt respectate, în urma controlului fitosanitar de către inspectorul
fitosanitar, pentru exportul încărcăturii importate se eliberează Certificatul fitosanitar pentru reexport.
• Dacă încărcătura a fost expusă infectării sau contaminării cu dăunători, sau şi-a pierdut integritatea sau
identitatea, sau a fost prelucrată pentru a-i schimba natura, se eliberează un certificat fitosanitar de export şi
nu un certificat fitosanitar pentru reexport. În certificatul fitosanitar se indică ţara de origine. Agenţia
Naţională pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să asigure că cerinţele ţării importatoare sunt respectate. Dacă
încărcătura a fost cultivată pe teritoriul republicii pe parcursul unei perioade specifice de timp (în dependenţă
de marfa vizată, dar de obicei un sezon de vegetaţie sau mai multe), încărcătura poate fi considerată ca având
o altă ţară de origine – Republica Moldova.
• În cazul în care transportul importat nu este supus procedurilor, dar tranzitează printr-o ţară fără a fi expusă la
infectare sau decontaminare de organisme, în punctul vamal de intrare pe teritoriul Republicii Moldova de
către inspectorul fitosanitar din cadrul Postului la frontieră se eliberează un permis de carantină pentru tranzit.
În cazul în care lotul a fost divizat, combinat cu alte loturi sau reambalat pe teritoriul Republicii Moldova să
emite un certificat fitosanitar pentru re-export cu anexarea certificatului fitosanitar al ţării de origine.
 Certificatul sanitar-veterinar
• La efectuarea transporturilor rutiere internaționale de animale, produselor și materiei prime de origine animalieră și
furaje, importul și exportul lor se efectuează numai prin puncte vamale special destinate pentru aceste transportări și
doar la dispunerea de certificate sanitar-veterinare, eliberate de către medicii veterinari de stat.
• Certificatele sanitar-veterinare se eliberează pentru marfa supusă controlului şi supravegherii sanitare veterinare de stat,
după cum urmează:
- certificatul se perfectează în limba de stat prin utilizarea unei terminologii clare;
- în caz de necesitate, la certificat se anexează traducerea oficială în limba ţării destinatare, de tranzit sau şi
certificatele conform modelelor ţărilor respective, perfectate în modul stabilit.
- la perfectarea certificatului sanitar-veterinar medicul veterinar oficial este obligat:
- să semneze, să aplice ştampila şi să completeze partea manuscrisă cu cerneală albastră/violetă, ceea ce complică
confecţionarea copiilor;
- să se convingă că certificatul nu conţine ştersături şi corectări, cu excepţia celor admisibile de certificat, iar în cazul
includerii corectărilor medicul veterinar semnează şi aplică ştampila;
- în caz de necesitate, medicul veterinar aplică şi ştampila sa de serviciu sau ştampila proprie; - să scrie data emiterii şi
semnării certificatului, iar în caz de necesitate, şi termenul de valabilitate;
- să se convingă că, în certificat, nu au fost omise lacune, care pot fi îndeplinite ulterior de către o altă persoană.
• Certificatele sanitar-veterinare completate cu caractere diferite, cu ştampila umedă neclară, fără ştampilă, nesemnate se
consideră nevalabile.
• Certificatele sanitar-veterinare se vor elibera pentru fiecare lot de mărfuri supuse supravegherii sanitare veterinare de
Model de certificat sanitar-veterinar
• Copia certificatului sanitar-veterinar va fi considerată valabilă doar în cazul în care va fi
justificată prin ştampila umedă a agentului economic şi va fi însoţită obligatoriu de factura
fiscală sau factura de transport, în care se va indica seria şi nr. acestui certificat sanitar-
veterinar copiat. Nu sînt valabile copiile de pe certificatele sanitar-veterinare perfectate
pentru carnea proaspătă/refrigerată, laptele-marfă, mierea de albini, peştele proaspăt.

• Supravegherii sanitaveterinare sunt supuse următoarele mărfuri:

- Toate speciile de animale;
- Produse de origine animalieră (ouă, lapte, pește etc.);
- Materie primă de origine animalieră (oase, sînge, pene etc.);
- Hrană pentru animale (fîn, furaje, făină de pește etc.);

• Preparate veterinare, materiale biologice și obiecte de colecție de origine animalieră.

 Actul de încărcare a unității de transport
• Din practică este știut faptul, că circa în 60% încărcarea mărfurilor în unitățile de transport
se efectuează fără prezența fizică a inspectorului vamal. În acest caz, la efectuarea
controlului vamal a unității de transport încărcate, este necesar de a prezenta inspectorului
vamal, de rînd cu celelalte documente (scrisoare de transport internațională tip CMR, Carnet
TIR), actul de încărcare a unității de transport.
• Din momentul semnării actului de încărcare a unității de transport de către reprezentantul
operatorului de transport, el devine responsabil în cazul depistării de către inspectorii vamali
a necorespunderii mărfii sau încărcări suplimentare în compartimentul de marfă sigelat.
Model actul de încărcare a unității de transport
 Răspunderea transportatorului
• Operatorul de transport este răspunzător pentru pierderea totală sau parţială sau pentru
avarie, produse între momentul primirii mărfii şi cel al eliberării acesteia, cît şi pentru
intirzierea în eliberare.

• Operatorul de transport este exonerat de aceasta răspundere dacă pierderea, avaria sau
intirzierea a avut drept cauza o culpa a persoanei care are dreptul sa dispună de marfa, un
ordin al acesteia nerezultînd dintr-o culpă a operatorul de transport, un viciu propriu al
mărfii sau circumstanţe pe care operatorul de transport nu putea să le evite şi ale căror
consecinţe nu le putea preveni.

• Operatorul de transport nu poate invoca, pentru a fi exonerat de răspundere, nici defecțiunea

vehiculului pe care-l foloseşte pentru efectuarea transportului, nici culpa persoanei de la care
a închiriat vehiculul sau a prepuşilor acesteia.
• Operatorul de transport este exonerat de răspundere dacă pierderea sau avaria rezultă din
riscurile particulare inerente uneia sau mai multora dintre următoarele fapte:

• a) folosirea de vehicule descoperite, fără prelate, dacă aceasta folosire a fost convenită într-
un mod expres şi menţionată în scrisoarea de trasura;

• b) lipsa sau defectuozitatea ambalajului pentru mărfurile expuse prin felul lor la stricăciuni
sau avarie, cînd aceste mărfuri nu sînt ambalate sau sînt rău ambalate;

• c) manipularea, încărcarea, stivuirea sau descărcarea mărfii de către expeditor sau destinatar
sau de către persoane care acţionează în contul expeditorului sau al destinatarului;

• d) natura unor mărfuri expuse, datorită cauzelor inerente insesi naturii lor, fie la pierderea
totală sau parţială, fie la avarie în special prin spargere, rugina, deteriorare interna şi
spontana, uscare, curgere, pierdere normală sau prin acţiunea insectelor sau a rozatoarelor;

• e) insuficiența sau imperfecțiunea marcajelor sau a numerelor coletelor;

• f) transportul de animale vii.
• Dacă operatorul de transport nu răspunde de unii factori care au cauzat dăuna, răspunderea sa
nu este angajată decît în măsura în care factorii de care el răspunde, au contribuit la dăună.

• Sarcina probei ca pierderea, avaria sau intirzierea eliberării a fost din cauza persoanei care are
dreptul sa dispună de marfa , este în sarcina operatorului de transport.
• Cînd operatorul de transport stabileşte ca, ţinînd seama de circumstanţele de fapt, pierderea sau
avaria a putut să rezulte din unu sau mai multe riscuri particulare prevăzute la literele a)-f) de
m ai sus, exista prezumţia ca ea a rezultat din această cauză. Cel în drept poate totuşi să facă
dovada că dăuna nu a avut drept cauză în întregime sau parţial unul dintre aceste riscuri.

• Prezumţia arătată mai sus nu este aplicabilă în cazul dacă este vorba de o pierdere anormala sau
o pierdere de colete.

• Dacă transportarea este efectuată cu ajutorul unui vehicul amenajat în vederea protejării
mărfurilor împotriva influentei caldurii, a frigului, a variatiilor de temperatura sau a umiditatii
aerului, operatorul de transport nu poate inova beneficiul prevederilor literei d) de mai sus,
decît dacă face dovada ca toate măsurile, ţinînd cont de circumstanţe, au fost luate în ceea ce
priveşte alegerea, întreţinerea şi folosirea acestor amenajări şi ca el s-a conformat
instrucţiunilor speciale care i-au fost date.
• Se considera întîrziere la eliberare atunci cînd marfa nu a fost eliberata în termenul convenit
sau, dacă nu a fost convenit un termen, atunci cînd durata efectivă a operatorului de transport
depăşeşte timpul care în mod rezonabil este acordat unui operator de transport diligent, tinindu-
se cont de circumstanţe şi, printre altele, în cazul unei încărcări parţiale, de timpul necesar
pentru ambalarea unei incarcaturi complete în condiţii normale.

• Cel în drept poate să considere marfa pierdută, fără a prezenta alte dovezi, cînd aceasta nu a
fost eliberata în termen de 30 de zile de la expirarea termenului convenit sau, dacă nu a fost
convenit un asemenea termen, în termen de 60 zile de la primirea mărfii de către operatorul de
transport.

• Cel în drept poate, primind despăgubirea pentru marfa pierdută, sa ceară, în scris, să fie
încunoştinţat imediat, în cazul în care marfa ar fi găsit în cursul anului care urmează plăţii
despăgubirii. Confirmarea primirii unei astfel de cereri se comunică în scris.

• În termen de 30 zile de la primirea unei atari incunostintari cel în drept poate cere ca marfa să-i
fie predată contra plăţii creanţelor rezultind din scrisoarea de trasura şi contra restituirii
despăgubirii primite, deducîndu-se eventual cheltuielile care ar fi fost cuprinse în aceasta
despăgubire şi sub rezerva tuturor drepturilor la despăgubire pentru intirzierea la eliberare.
• În cazul lipsei fie a cererii, fie a instrucţiunilor date în termenul de 30 de zile, sau dacă marfa a fost
gasita după un an de la plata despăgubirii, operatorul de transport poate dispune de aceasta, conform
legislaţiei locului unde se găseşte marfa.
• Dacă marfa este eliberata destinatarului fără încasarea sumei ramburs care ar fi trebuit să fie
percepută de către operatorul de transport în virtutea dispoziţiilor contractului de transport,
operatorul de transport este obligat sa despăgubească pe expeditor cu suma ramburs, fără a fi
prejudiciat în dreptul său în regres împotriva destinatarului.
• Dacă expeditorul predă operatorului de transport mărfuri periculoase, el îi semnaleaza acestuia
natura exactă a pericolului pe care mărfurile îl prezintă şi îi indica eventual precautiile care trebuie
luate. În cazul cînd această semnalare nu a fost consemnată în scrisoarea de transport internațională
tip CMR, sarcina de a face dovada, prin orice mijloace, că operatorul de transport a avut cunoştinţă
de natura exactă a pericolului pe care îl prezenta transportul mărfurilor sus-menţionate revine
expeditorului sau destinatarului.
• Mărfurile periculoase care nu au fost cunoscute ca atare de către operatorul de transport, pot fi în
orice moment şi în orice loc, descărcate, distruse sau făcute inofensive de către operatorul de
transport, fără nici o despăgubire; expeditorul este în plus răspunzător pentru toate cheltuielile şi
daunele rezultind din predarea la transportare a acestor mărfuri sau pentru transportara lor.
• Cînd este pusă în sarcina operatorului de transport o despăgubire pentru pierderea totală sau
parţială a mărfii, această despăgubire este calculată după valoarea mărfii la locul şi în momentul
primirii acesteia pentru transportare.
• Valoarea mărfii este determinata pe baza cursului bursei sau, în lipsa acestuia, pe baza preţului
curent a pieţei, sau, în lipsa amîndurora, pe baza valorii uzuale a mărfurilor de acelaşi fel şi de
aceeaşi calitate.
• Totuşi, cuantumul despăgubirii nu poate depăşi 25 franci per kilogram de greutate bruta lipsă. Prin
franc se înţelege francul-aur, cu greutatea de 10/31 grame şi conţinut de fîneţe de 0,900.
• În plus, se restituie taxa de transport, taxele vamale şi alte cheltuieli ivite cu ocazia transportului
mărfii, în totalitate în caz de pierdere totală şi proporţional în caz de pierdere parţială; alte daune-
interese pentru pierdere nu sînt datorate.
• În caz de întîrziere, dacă cel în drept face dovada că din această întîrziere a rezultat un prejudiciu,
operatorul de transportl este ţinut sa plătească daune care nu pot depăşi preţul transportului.
• O despăgubire mai mare nu poate fi pretinsă decît în caz de declarare a valorii mărfii sau de
declarare de interes special la predare.
• Expeditorul poate să declare în scrisoarea de transport internațională tip CMR, contra plăţii unui supliment de
preţ convenit, o valoare a mărfii care depăşeşte limita menţionată şi, în acest caz, valoarea declarata înlocuieşte
aceasta limita.
• În caz de avarie, operatorul de transport plăteşte contravaloarea deprecierii mărfii, calculată pe baza valorii
stabilite.
• Totuşi, despăgubirea nu poate să depăşească:
a) dacă totalul execuţiei este depreciat prin avarie, suma care ar fi trebuit plătită în caz de pierdere totală;
b) dacă numai o parte a expeditiei a fost depreciată prin avarie, suma care ar trebui
• Expeditorul poate fixa, făcînd menţiunea respectiva în scrisoarea de transport internațională tip CMR şi contra
plăţii unui supliment de preţ stabilit convenit, suma care reprezintă un interes special la eliberare, pentru cazul
unei pierderi sau avarii şi pentru cazul depăşirii termenului convenit.
• Dacă a fost facuta o declaraţie de interes special la eliberare, poate fi cerută - independent de despăgubirile
prevăzute şi pînă la concurenta contravalorii interesului declarat o despăgubire egala cu paguba suplimentară
pentru care s-a făcut dovada.
• Cel în drept poate să pretindă pentru pagubele suferite dobinzi. Aceste dobinzi, calculate la 5% pe an, curg din
ziua reclamaţiei adresate în scris operatorului de transport, sau, dacă nu a existat o reclamaţie, din ziua
introducerii acţiunii în justiţie.
• Dacă elementele care servesc ca baza de calcul al despăgubirii nu sînt exprimate în moneda țării în care se cere
plata, convertirea va fi facuta la cursul zilei şi locului plăţii despăgubirii.
• În cazurile în care, potrivit legii aplicabile, pierderea, avaria sau intirzierea survenită în
cursul unui transport, pot da loc unei reclamaţii extracontractuale, operatorul de transport se
poate prevala de dispoziţiile Convenţiei CMR care exclud răspunderea sa sau care determină
ori limitează despăgubirile datorate.
• În cazul cînd, pentru pierdere, avarie sau întîrziere intervine răspunderea extracontractuală a
uneia dintre persoanele pentru care operatorul de transport răspunde, aceasta persoana poate,
de asemenea, să se prevaleze de dispoziţiile Convenţiei CMR care exclud răspunderea
operatorului de transport sau care determina ori limitează despăgubirile datorate.
• Operatorul de transport nu are dreptul să se prevaleze de dispoziţiile date care exclud sau
limitează răspunderea sa sau care rastoarnă sarcina probei, dacă paguba a fost provocată din
cauza sa sau dintr-o culpa care îi este imputabilă şi care, în conformitate cu legea țarii căreia
îi aparţine organul de jurisdicţie sesizat, este considerată echivalenta.
• Acelaşi lucru este valabil şi dacă faptele săvîrşite sau culpa sînt ale prepuşilor operatorului
de transport sau ale oricărei alte persoane la serviciile cărora el recurge pentru executarea
transportului, dacă aceşti prepuşi sau persoane lucrează în exerciţiul funcţiunii lor. În acest
caz, prepuşii sau celelalte persoane nu au dreptul de a se prevala, în ceea ce priveşte
răspunderea lor.
 Reclamaţii şi acţiuni
• Dacă destinatarul a primit marfa fără sa fi constatat starea ei în contradictoriu cu transportatorul sau
dacă cel mai tirziu în momentul eliberării, cînd este vorba de pierderi ori avarii aparente, sau în termen
de 7 zile de la data eliberării, în afară de duminici şi sarbatori legale, cînd este vorba de pierderi sau
avarii neaparente, nu a făcut rezerve transportatorului, indicind natura generală a pierderii sau avariei,
se prezuma, pînă la proba contrarie, ca a primit marfa în starea descrisă în scrisoare de trasura.
Rezervele arătate mai sus trebuie să fie făcute în scris dacă este vorba de pierderi sau de avarii
neaparente.
• Dacă starea mărfii a fost constatată în mod contradictoriu de către destinatar şi transportator, dovada
contrarie rezultatului acestei constatări nu poate fi facuta decît dacă este vorba de pierderi sau de avarii
neaparente şi dacă destinatarul a adresat rezervele sale în scris transportatorului în termen de 7 zile, în
afară duminicilor şi a sarbatorilor legale, de la data acestei constatări.
• O depasire a termenului de eliberare poate da loc la despăgubiri numai dacă a fost adresată o rezervă în
scris, în termen de 21 de zile de la data punerii mărfii la dispoziţia destinatarului.
• Data eliberării sau, după caz, cea a constatării sau cea a punerii mărfii la dispoziţie nu se include în
termenele prevăzute.
• Transportatorul şi destinatarul trebuie să-şi acorde în mod reciproc toate înlesnirile rezonabile pentru
constatările şi verificările necesare.
• Pentru toate litigiile decurgind din transporturile supuse prezentei convenţii, reclamantul
poate să sesizeze, în afară organelor de jurisdicţie ale ţărilor contractante, desemnate de
comun acord de către părţi, organele de jurisdicţie din ţara pe teritoriul căreia:a) se afla
reşedinţa obişnuită a pîrîtului, sediul sau principal sau sucursala ori agenţia prin intermediul
căreia contractul de transport a fost încheiat; saub) este situat locul preluării mărfurilor sau a
celui prevăzut pentru eliberarea mărfurilor, şi nu poate sesiza decît aceste organe de
jurisdicţie.
• Dacă în cazul unui litigiu din cele arătate mai sus este în curs de judecată, o acţiune la un
organ de jurisdicţie competent potrivit prevederilorde mai susf sau dacă într-un asemenea
litigiu s-a pronunţat o hotărîre de către un astfel de organ de jurisdicţie, nu mai poate fi
introdusă o noua acţiune pentru aceeaşi cauza între aceleaşi părţi cu excepţia cazului în care
hotărîrea organului de jurisdicţie la care a fost introdusă prima acţiune nu este susceptibilă
de a fi executată în ţara în care este introdusă noua acţiune.
• Dacă într-un litigiu, o hotărîre data de un organ de jurisdicţie al unei tari contractante a
devenit executorie în aceasta rara, ea devine de asemenea executorie în fiecare dintre
celelalte tari contractante, imediat după îndeplinirea formalităţilor prevăzute în acest scop în
ţara interesată. Aceste formalităţi nu pot duce la o revizuire a cauzei.
• Dispoziţiile de mai sus se aplică hotărîrilor pronunţate contradictoriu, celor pronunţate în
lipsa şi tranzacţiilor judiciare, dar nu se aplică hotărîrilor judecătoreşti care sînt, cu execuţie
provizorie, nici hotărîrilor prin care se acordă, în afară cheltuielilor de judecată, daune-
interese împotriva unui reclamant ca urmare a respingerii totale sau parţiale a acţiunii sale.
• Pentru asigurarea plăţii cheltuielilor ocazionate de acţiunile în justiţie, cauzate de
transporturile supuse prezentei convenţii, nu se poate solicita cauţiune cetăţenilor ţărilor
contractante care îşi au domiciliul sau un sediu în una dintre aceste tari.
• Acţiunile derivînd din transporturile supuse prezentei convenţii se prescriu în termen de un
an. Totuşi, în caz de dol sau de culpa considerată de legea tarii căreia îi aparţine organul de
jurisdicţie sesizat ca echivalenta cu dolul, termenul de prescripţie este de 3 ani. Termenul de
prescripţie curge:
a) în caz de pierdere parţială, de avarie sau de întîrziere, din ziua în care marfa a fost
eliberata;
b) în caz de pierdere totală,începînd de la a treizecea zi după expirarea termenului convenit
sau, dacă nu a fost convenit nici un termen, începînd de la a saizecea zi de la primirea mărfii de
către transportator;
c) în toate celelalte cazuri, începînd de la expirarea unui termen de 3 luni de la data
încheierii contractului de transport. Ziua indicată mai sus ca punct de plecare al prescripţiei
acţiunii nu este cuprinsă în termen.
• O reclamaţie scrisă suspenda prescripţia pînă în ziua în care transportatorul respinge
reclamaţia în scris şi restituie documentele care erau anexate. În caz de acceptare parţială a
reclamaţiei, prescripţia nu-şi reia cursul sau decît pentru partea din reclamaţie care rămîne
litigioasa. Dovada primirii reclamaţiei sau a răspunsului şi a restituirii documentelor cade în
sarcina părţii care invoca acest fapt. Reclamaţiile ulterioare avînd acelaşi obiect nu suspenda
prescripţia.

• Sub rezerva dispoziţiilor de mai sus, suspendarea prescripţiei este reglementată potrivit legii
tarii căreia îi aparţine organul de jurisdicţie sesizat. Aceasta prevedere se aplică şi în cazul
întreruperii prescripţiei.

• Acţiunea prescrisă nu mai poate fi exercitată nici sub forma de cerere reconvenţională sau de
excepţie.
• Contractul de transport poate să conţină o clauza atribuind competenţa unui tribunal arbitral,
cu condiţia ca aceasta clauza sa prevadă ca tribunalul arbitral va aplica dispoziţiile prezentei
convenţii.
 Dispoziţii referitoare la transportul efectuat de
transportatori succesivi
• Dacă un transport care face obiectul unui contract unic este executat în mod succesiv de
către mai mulţi transportatori rutieri, fiecare dintre aceştia îşi asuma răspunderea executării
transportului total; transportatorul al doilea şi fiecare dintre transportatorii următori
devenind, prin primirea de către ei a mărfii şi a scrisorii de trasura, părţi la contract, în
condiţiile prevăzute în scrisoarea de trasura.
• Transportatorul care preia marfa de la transportatorul precedent îi remite acestuia o
confirmare de primire datată şi semnată. El trebuie să-şi înscrie numele şi adresa sa pe al
doilea exemplar al scrisorii de trasura. Dacă este cazul, el completează pe acest exemplar, cît
şi pe confirmarea de primire, rezervele sale de natura celor prevăzute. Dispoziţiile date se
aplică relaţiilor dintre transportatorii succesivi.
• Atît timp cît nu este vorba de o cerere reconvenţională sau de o excepţie formulată în faţa
unei instanţe, referitoare la o acţiune intemeiata pe acelaşi contract de transport, acţiunea
privind răspunderea pentru pierdere, avarie sau întîrziere nu poate fi îndreptată decît
împotriva primului transportator, ultimului transportator sau transportatorului care a executat
partea din transport pe parcursul căruia s-a produs faptul care a cauzat pierderea, avaria sau
intirzierea; acţiunea poate fi îndreptată în acelaşi timp împotriva mai multora dintre aceşti
transportatori.
• Transportatorul care a plătit despăgubiri, în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii, are dreptul de
regres, pentru suma plătită, împreună cu dobinzile şi cheltuielile suportate, contra transportatorilor care au
participat la executarea contractului de transport conform dispoziţiilor următoare:
a) transportatorul prin fapta căruia s-a produs pabuga trebuie să suporte singur despăgubirea plătită de el
sau de un alt transportator;
b) dacă paguba s-a produs prin fapta a doi sau mai mulţi transportatori, fiecare dintre ei trebuie să
plătească o sumă proporţională cu partea sa de răspundere; dacă evaluarea părţilor de răspundere este
imposibila, fiecare dintre ei este răspunzător proporţional cu partea de remunerare a transportului care îi revine;
c) dacă nu se poate stabili care dintre transportatori răspunde pentru paguba, despăgubirea se repartizează
între toţi transportatorii, în proporţia fixată mai sus.
• Dacă unul dintre transportatori nu este solvabil, partea de despăgubire care îi incumba şi pe care nu a plătit-o
se repartizează între toţi ceilalţi transportatori, proporţional cu remunerarea lor.
• Transportatorul împotriva căruia se exercită un regres potrivit prevederilor de mai sus nu poate contesta
valabilitatea plăţii efectuate de către transportatorul care exercită regresul, dacă despăgubirea a fost stabilită
prin hotărîre judecătorească, cu condiţia sa fi fost informat legal asupra procesului şi sa fi avut posibilitatea
sa intervină.
• Transportatorul care voieşte sa exercite dreptul sau în regres poate să-l formuleze înaintea tribunalului
competent al tarii în care unul dintre transportatorii interesaţi îşi are reşedinţa obişnuită, sediul sau principal
sau sucursala ori agenţia prin intermediul căreia a fost încheiat contractul de transport. Regresul poate fi
exercitat împotriva tuturor transportatorilor interesaţi, printr-o singura acţiune.
 E-CMR
• Scrisoarea de transport electronică (e-CMR) înseamnă o scrisoare de trăsură a cărei sursă este un
mesaj electronic transmis de către transportator, expeditor sau orice altă parte interesată în executarea
unui contract de transport căruia i se aplică prevederile Convenției, inclusiv informații asociate în
mod logic cu mesajul electronic ca atașamente sau legate în alt mod cu mesajul electronic în același
timp, sau după transmiterea acestuia, astfel încât să facă parte din scrisoarea de transport electronică.
• Sub rezerva prevederilor Anexei 6 din Convenția CMR, scrisoarea de transport prevăzută în
Convenție, precum și orice cerere, declarație, instrucțiune, cerere, rezervă sau altă comunicare
referitoare la executarea unui contract de transport căruia i se aplică prevederile Convenției, pot fi
realizate prin mijloace electronice de comunicare.
• O scrisoare de transport electronică care respectă prevederile Convenției este considerată echivalentă
cu scrisoarea de transport prevăzută de Convenție și, pe această bază, are aceeași valoare probatorie
și atrage aceleași consecințe ca și scrisoarea de transport.
• Autenticitatea scrisorii de transport electronică se stabilește de către părțile la contractul de
transport folosind o metodă sigură de semnătură electronică, asigurând legătura acestuia cu
scrisoarea de transport electronică. O metodă de semnătură electronică este considerată
fiabilă, dacă nu se dovedește altfel, atunci când semnătura electronică:
• a) are legătură unică cu semnatarul;
• b) permite identificarea semnatarului;
• c) este creată pe baza de fonduri aflate sub controlul exclusiv al semnatarului; și
• d) este asociată cu datele la care se referă în așa fel încât orice modificare ulterioară a datelor
să poată fi detectată.
• Autenticitatea scrisorii de transport electronice poate fi stabilită și prin orice altă metodă de
autentificare electronică, permisă de legile țării în care este emisă factura electronică.
• Informațiile conținute în scrisoarea de transport electronică trebuie să fie accesibile oricărei
părți autorizate.
• Scrisoarea de transport electronică conține aceleași informații ca și scrisoarea de
transport prevăzută în Convenție.
• Procedura utilizată pentru emiterea scrisorii de transport electronice, asigură
integritatea informațiilor conținute în acesta, din momentul în care a fost întocmită
pentru prima dată în forma sa finală. Integritatea este asigurată atunci, când
informațiile sunt păstrate complet și neschimbate, fără a ține cont de orice completări
sau modificări care apar în cursul normal al transmiterii, stocării și afișarii.
• În cazurile permise în conformitate cu prevederile Convenției, informațiile conținute
în scrisoarea de transport electronică pot fi completate sau modificate.
• Procedura utilizată pentru completarea sau modificarea scrisorii de transport
electronice, trebuie să fie capabilă să identifice în mod direct orice adăugare sau
modificare la scrisoarea de transport electronică și să păstreze informațiile conținute
inițial în acesta.
• Părțile interesate de executarea contractului de transport convin asupra procedurilor și
a aplicării acestora în scopul asigurării conformității cu dispozițiile Anexei 6 și ale
Convenției, în special în ceea ce privește:
• a) modalitatea de emitere și transferare a scrisorii de transport electronice către
persoana autorizată;
• b) confirmarea menținerii integrității scrisorii de transport electronice;
• c) modul în care partea care are drepturile ce decurg din scrisoarea de transport
electronică este în măsură să demonstreze existența unor astfel de drepturi;
• d) procedura de transmitere a confirmării faptului livrării mărfii către destinatar;
• e) proceduri de adăugare sau modificare a scrisorii de transport electronice; și
• f) proceduri pentru eventuala înlocuire a unei scrisori de transport electronice cu o
scrisoare de transport emisă prin alte mijloace.
• Utilizarea e-CMR este primul pas spre trecerea inevitabilă către operațiuni fără
hârtie – inclusiv prin utilizarea sistemelor digitale de tranzit vamal, cum ar fi TIR
– pentru a stabili infrastructura digitală critică pentru noile inovații în domeniul
transporturilor.
• Protocolul e-CMR a intrat în vigoare la 5 iunie 2011, iar până în prezent părțile
contractante sunt: Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Franța, Iran
(Republica Islamică), Letonia, Lituania, Luxemburg, Țările de Jos, Republica
Moldova , Federația Rusă, Slovacia, Slovenia, Spania, Elveția, Turcia.
• Republica Moldova a aderat la Protocolul adițional la Convenția cu privire la
Contractul de transport internațional al mărfurilor pe șosele (CMR) privind
scrisoarea de trăsură electronică, prin Legea nr.275 din 15.12.2017.
• Actualmente în Republica Moldova, scrisoarea de transport electronică nu poate fi
emisă, deoarece nu există prevederi legale.