Conventia Marpol 73-78 - 2013

CAMELIA TĂTARU
CONVENŢIA MARPOL 73/78

ANEXELE I - VI
CONSTANŢA
2013
Lucrarea este un material care a fost realizat de către Centrul Român
pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Personalului din Transporturi Navale
– CERONAV, Constanţa. Ca urmare, reproducerea integrală sau
parţială, transmiterea sau stocarea în biblioteci a textelor şi materialelor
din prezenta broşură este interzisă fără acordul CERONAV.
Prezenta lucrare este destinată personalului navigant, are caracter intern

şi a utilizat, ca material bibliografic, textul original al anexelor Convenţiei
MARPOL 73/78, ediţia consolidată 2011, cu amendamentele ulterioare.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

TĂTARU, CAMELIA
Convenţia MARPOL 73/78 : anexele I-VI / Camelia Tătaru. - Ed. a
2-a, rev. - Constanţa : CERONAV, 2013
ISBN 978-606-93368-9-2
629.5
Titlul lucrării:
”CONVENŢIA MARPOL 73/78”
ANEXELE I - VI
Autor,
Expert consultant I A: CAMELIA TĂTARU
Control ştiinţific: Exp. Cons.I A Constantin ROMAN
Tehnoredactare: Camelia TĂTARU
Coperta: Nicoleta HÂNCU
Adresa: CERONAV, str. Pescarilor nr. 69 A, cod 900581 – Constanţa

Tel.: +40 241 639595
Fax: +40 241 631415
E-mail: office@ceronav.ro
http://www.ceronav.ro
INTRODUCERE
Convenţia Internaţională pentru Prevenirea Poluării Mării de către Nave, din 1973 a fost adoptată de
către IMO în cadrul Conferinţei Internaţionale în Poluare Marină, organizată între 2 Octombrie – 2
Noiembrie 1973. Ulterior, Convenţia a fost modificată prin Protocolul din 1978, adoptat în cadrul
Conferinţei Internaţionale privind Securitatea Petrolierelor şi Prevenirea Poluării, organizată de către
IMO în perioada 6-17 Februarie 1978. Convenţia din 1973, aşa cum a fost modificată de către
Protocolul din 1978, este cunoscută sub denumirea scurtă de MARPOL 73/78. Regulile, care acoperă
o varietate de surse de poluare generate de către nave, sunt conţinute în cele şase Anexe ale
Convenţiei.
Convenţia “MARPOL 73/78” cuprinde:
□ Convenţia Internaţională privind Prevenirea Poluării de către Nave, 1973 ;
□ Protocolul din 1978 referitor la Convenţia Internaţională privind Prevenirea Poluării de către
Nave, 1973 – cu prevederi speciale pentru tancurile petroliere;
□ Protocolul I -Prevederi privind Rapoartele asupra Incidentelor Implicând
Substanţe Dăunătoare;
□ Protocolul II – Arbitrajul;
□ Protocolul din 1997 care amendează Convenţia MARPOL 73/78 prin introducerea Anexei
VI;
□ Amendamente.
Anexele Convenţiei “MARPOL 73/78” :
Anexa I - Reguli pentru Prevenirea Poluării cu Hidrocarburi;
Anexa II - Reguli pentru Controlul Poluării cu Subsţante Lichide Nocive în Vrac;
Anexa III- Reguli pentru Prevenirea Poluării cu Subsţante Dăunătoare Transportate pe
Mare sub Formă Ambalată ;
Anexa IV- Reguli pentru Prevenirea Poluării cu Apele Uzate de la Nave ;
Anexa V - Reguli Pentru Prevenirea Poluării cu Gunoiul de la Nave ;
Anexa VI- Reguli pentru Prevenirea Poluării Atmosferei de către Nave.
Convenţia MARPOL 73/78 –Anexele I-VI 3

Zonele Speciale conform Convenţiei MARPOL 73/78
Zone Speciale Adoptată Data intrării în Produc efect

vigoare din
Anexa I - Hidrocarburi
Marea Mediterană 2 Nov.1973 2 Oct.1983 2 Oct.1983
Marea Baltică 2 Nov.1973 2 Oct.1983 2 Oct.1983
Marea Neagră 2 Nov.1973 2 Oct.1983 2 Oct.1983
Marea Roşie 2 Nov.1973 2 Oct.1983 *
Zona Golfurilor 2 Nov.1973 2 Oct.1983 1 Aug. 2008
Golful Aden 1 Dec.1987 1 Apr.1989 *
Zona Antarcticii 16 Nov.1990 17 Mar.1992 17 Mar. 1992
Apele Europei de Nord-Vest 25 Sept.1997 1 Feb.1999 1 Aug. 1999
Zona Omanului din Marea Arabiei 15 Oct.2004 1 Ian.2007 *
Zona de Sud a Africii de Sud 13 Oct.2006 1 Mar.2008 1 Aug. 2008
Anexa II – Substanţe lichide nocive
Zona Antarcticii 30 Oct.1992 1 Iul.1994 1 Iul.1994
Anexa IV – Ape uzate
Marea Baltică 15 Iul. 2011 1 Ian 2013 **
Anexa V – Gunoi
Marea Mediterană 2 Nov.1973 31 Dec.1988 1 Mai 2009
Marea Baltică 2 Nov.1973 31 Dec.1988 1 Oct. 1989
Marea Neagră 2 Nov.1973 31 Dec.1988 *
Marea Roşie 2 Nov.1973 31 Dec.1988 *
Zona Golfurilor 2 Nov.1973 31 Dec.1988 1 Aug. 2008
Marea Nordului 17 Oct.1989 18 Feb.1991 18 Feb. 1991
0
Zona Antarcticii la sud de 60 S 16 Nov.1990 17 Mar.1992 17 Mar. 1992
Regiunea Caraibilor incluzând Golful 4 Iul.1991 4 Apr. 1993 1 Mai 2011
Mexic si Marea Caraibilor
Anexa VI– Zone de control ale emisiilor (ECA)
Marea Baltică (SOx) 26 Sept.1997 19 Mai 2005 19 Mai 2006
Marea Nordului (SOx) 22 Iul.2005 22 Nov. 2006 22 Nov. 2007
Zona Americii de Nord(SOx ,Nox si PM) 26 Martie 2010 1 August 2011 1 August 2012
Zona maritimă Caraibe a Statelor Unite 26 Iul. 2011 1 Ian 2013 1 Ian 2014
(SOx ,Nox si PM)
* Cerinţele „Zonelor Speciale” pentru aceste zone nu au produs efect, deoarece nu există notificări
ale Guvernelor Părţilor la Convenţie, riverane cu zonele speciale aferente, despre existenţa
facilităţilor portuare corespunzătoare.
** Cerinţele pentru noua zona specială, care va intra in vigoare la 1 Ianuarie 2013, vor produce efect
numai după primirea unui număr suficient de notificări ale Guvernelor Părţilor la Anexa IV,
riverane cu zona specială, despre existenţa facilităţilor portuare corespunzătoare.
4 Convenţia MARPOL 73/78 – Anexele I-VI
ANEXA I
REGULI PENTRU PREVENIREA POLUĂRII
CU HIDROCARBURI
CAPITOLUL 1 - GENERALITĂŢI
Regula 1. Definiţii
1. Hidrocarburile- reprezintă petrolul sub orice formă, inclusiv ţiţeiul, combustibil lichid, sedimente de
petrol, reziduurile şi produsele rafinate (altele decât produsele petrochimice care fac obiectul Anexei II).
2. Tiţei – înseamnă orice amestec lichid de hidrocarburi, care se găseşte sub formă naturală în pământ, fie
că este tratat sau nu, pentru a-l face corespunzător pentru transport.
3. Amestec de hidrocarburi – reprezintă un amestec cu orice conţinut de hidrocarburi.
4. Combustibil lichid – reprezintă orice hidrocarbură folosită drept combustibil pentru motoarele de
propulsie şi celelalte maşini auxiliare ale navei.
5. Petrolier- reprezintă acea navă construită sau adaptată în principal pentru transportul hidrocarburilor în
vrac în spaţiile sale de marfă şi include navele de transport combinat şi orice”navă cisternă pentru NLS„
conform Anexei II, şi orice navă de transport gaze, aşa cum a fost definită de Reg.3.20 din cap. II-1 din
SOLAS 74, atunci când transportă o încărcătură totală sau parţială de hidrocarburi în vrac.
6. Petrolier pentru transportul ţiţeiului – înseamnă o navă cisternă angajată în activitatea de transport
ţiţei.
7. Petrolier pentru transportul produselor petroliere – înseamnă o navă cisternă angajată în activitatea de
transport de produse petroliere altele decât ţiţeiul.
8. Navă de transport combinat – înseamnă o navă destinată transportului de mărfuri lichide sau solide în
vrac.
9. Uscatul cel mai apropiat – reprezintă distanţa de la linia de bază care serveşte la determinarea mării
teritoriale a teritoriului respectiv.
10. Zonă specială – înseamnă o zonă a mării în care pentru motive tehnice recunoscute privind situaţia sa
oceanografică şi ecologică cât şi datorită caracterului deosebit al traficului este nevoie de adoptarea de
măsuri speciale pentru prevenirea poluării mării cu hidrocarburi.
11. Cota instantanee de descărcare de hidrocarburi CID – înseamnă debitul de hidrocarburi
descărcate, în litri pe oră, în orice moment, împărţit la viteza navei, în noduri, din acelaşi
moment.
12. Tanc – reprezintă orice spaţiu închis format de structura permanentă a navei şi destinat transportului
lichidelor în vrac.
13. Tanc lateral – este orice tanc adiacent bordajului.
14. Tanc central – reprezintă orice tanc situat între pereţii longitudinali.
15. Tanc de reziduuri – este un tanc destinat colectării reziduurilor din tancuri, a apei de spălare a
tancurilor şi a altor amestecuri de hidrocarburi.
16. Balast curat – reprezintă balastul dintr-un tanc de marfă, care în prealabil a fost curăţat încât dacă este
descărcat dintr-o navă staţionând în apă curată şi calmă pe vreme frumoasă nu ar lăsa urme vizibile de
hidrocarburi pe suprafeţa apei, sau dacă balastul este descărcat printr-o instalaţie de supraveghere şi
control, efluentul nu trebuie să depăşească 15 p.p.m.
17. Balast separat – este balastul introdus într-un tanc separat complet de instalaţia de încărcare a
hidrocarburilor şi de instalaţia de combustibil lichid şi rezervat permanent transportului de balast sau de
mărfuri altele decît hidrocarburi sau substanţe lichide nocive.
18. Data aniversară – înseamnă ziua şi luna fiecărui an, care corespunde cu data expirării IOPPC.
19. Nava livrată la sau înainte de 31 Decembrie 1979 , înseamnă, nava:
- al cărui contract de construcţie a fost încheiat la sau înainte de 31 Decembrie 1975, sau
- în absenţa unui contract de construcţie, a cărei chilă a fost pusă sau care se găseşte într-un stadiu de
construcţie similar cu cel la sau înainte de 30 Iunie 1976, sau
- a cărei livrare are loc la sau înainte de 31 Decembrie 1979, sau
- care a suferit o transformare importantă.
20. Nava livrată după 31 Decembrie 1979, înseamnă nava :
- contract - după 31 Decembrie 1975, sau stadiu de construcţie similar- 30 Iunie 1976,
- livrare după 31 Decembrie 1979, care a suferit o transformare importantă.
21. Petrolier livrat la sau înainte de 1 Iunie 1982, înseamnă petrolierul :

- contract - la sau înainte de 1 Iunie 1979, sau stadiu de construcţie-1 Ianuarie 1980, sau livrarea înainte
de 1 Iunie 1982, sau care a suferit o transformare importantă .
22. Petrolier livrat după 1 Iunie 1982, înseamnă petrolierul:
- contract -după 1 Iunie 1979, sau stadiu de construcţie similar 1 Ianuarie 1980, sau
-livrarea după 1 Iunie 1982, sau care a suferit o transformare importantă.
23. Petrolier livrat înainte de 6 Iulie 1996, înseamnă petrolierul:
- contract- înainte de 6 Iulie 1993, sau stadiu de construcţie similar - 6 Ianuarie 1994, sau
- livrarea înainte de 6 Iulie 1996, sau care a suferit o transformare importantă.
24. Petrolier livrat la sau după 6 Iulie 1996, înseamnă petrolierul:
- contract -la sau după 6 Iulie 1993, sau stadiu de construcţie similar-6 Ianuarie 1994, sau
-livrarea-după 6 Iulie 1996, sau care a suferit o transformare importantă.
25. Petrolier livrat la sau după 1 Februarie 2002, înseamnă petrolierul:
- contract -la sau după 1 Februarie 1999 sau stadiu de construcţie similar 1 August 1999, sau
- livrarea-1 Februarie 2002, sau care a suferit o transformare importantă.
26. Petrolier livrat la sau după 1 Ianuarie 2010, înseamnă petrolierul:
- contract -la sau după 1 Ianuarie 2007, sau stadiu de construcţie similar 1 Iulie 2007, sau
- livrarea-la sau după 1 Ianuarie 2010, sau care a suferit o transformare importantă.
27. Navă livrată la 1 sau după August 2010, înseamnă o navă:
- contract-la sau după 1 August 2007, sau stadiu de construcţie similar-1 Februarie 2008, sau
-livrarea- după 1 August 2010, sau care a suferit o transformare importantă:
1. pentru care contractul este încheiat după 1 August 2007; sau
2. în lipsa unui contract, ale cărei lucrări au început după 1 Februarie 2008; sau
3. care este terminată după 1 August 2010.
28. Părţi per milion (p.p.m.)înseamnă raportul de o parte de hidrocarburi la un milion de părţi din
volumul de apă.
29. Construit - înseamnă nava a cărui chilă a fost pusă sau se găseşte într-un stadiu similar de construcţie.
30. Reziduuri de hidrocarburi (slamuri) sunt deseuri de hidrocarburi produse în timpul functionarii normale
a navei, cum ar fi acelea provenind din purificarea combustibilului sau uleiului de lubrifiere utilizat
pentru motoarele principale sau auxiliare, deseurile de uleiuri obtinute prin separare cu ajutorul
echipamentului de filtrare a uleiurilor, deseurile de uleiuri colectate în tavile de picurare si deseurile de
uleiuri hidraulice si de lubrifiere.
31. Tanc pentru reziduuri de hidrocarburi (slamuri) este un tanc în care se stocheaza reziduuri de
hidrocarburi (slamuri) si din care reziduurile de hidrocarburi (slamurile) pot fi evacuate direct printr-un
racord standard cuplat la tubulaturile de evacuare sau prin orice alt mijloc de evacuare aprobat.
32. Apa de santina cu hidrocarburi este apa care poate fi contaminata cu hidrocarburi care provin, de
exemplu, din scurgeri sau lucrari de întretinere efectuate în compartimentul masinilor. Orice lichid care
intra în instalatia de santina, care include puturile de santina, tubulatura de santina, plafonul dublului
fund sau tancurile de stocare a apei de santina, este considerat apa de santina cu hidrocarburi.
33. Tanc pentru stocarea apei de santina cu hidrocarburi este un tanc care colecteaza apa de santina cu
hidrocarburi înaintea descarcarii, transferului sau evacuarii acesteia.
Regula 2. Aplicare
1. Prevederile acestei anexe se aplică tuturor navelor ( cu excepţiile prevăzute).
2. Pentru o marfă specifică Anexei II, transportată de petrolier în tancurile de marfă, se aplică cerinţele
pertinente ale Anexei II.
Regula 3. Scutiri şi renunţări

1. Orice ambarcaţiune cu aripi portante, vehicul cu pernă de aer şi alte tipuri de nave, ale căror caracteristici
constructive justifică aplicarea unora dintre prevederile din capitolele 3 şi 4 ale acestei anexe, referitoare
la construcţie şi echipamentul necorespunzător sau impracticabil, pot fi scutite de aplicarea acestor
cerinţe de către Administraţie, cu condiţia ca, construcţia şi echipamentul acelei nave să ofere o protecţie
echivalentă contra poluării cu hidrocarburi.
2. Detaliile unei astfel de scutiri acordată de Administraţie trebuie să figureze pe Certificat, aşa cum este
menţionat la Reg. 7 din prezenta Anexă.
Regula 4. Excepţii
Regulile 15 şi 34 din această Anexă nu se aplică la:
1. descărcarea în mare a hidrocarburilor sau amestecurilor de hidrocarburi necesare în scopul asigurării
securităţii navei sau salvării vieţii omeneşti pe mare, sau
2. scurgerea în mare de hidrocarburi sau amestecurilor de hidrocarburi ca urmare a avarierii navei
sau echipamentelor acesteia:
• cu condiţia ca după ivirea avariei sau după descoperirea scurgerilor, s-au luat toate măsurile de
precauţie raţionale pentru a impiedica şi reduce scurgerile, şi
• cu excepţia cazului când armatorul sau comandantul au acţionat fie intenţionat pentru a provoca
paguba, fie din neglijenţă ştiind că este posibil să rezulte pagube, sau
• descărcarea în mare de substanţe conţinând hidrocarburi, aprobată de Administraţie, când aceasta
are ca scop combaterea de incidente specifice de poluare pentru a reduce pagubele.
Regula 5. Echivalenţe
1. Administraţia poate permite montarea la bordul navei a oricărei instalatii, material, dispozitiv sau aparat
în locul celor stipulate în prezenta anexă dacă acea instalaţie, material, dispozitiv sau aparat au aceleaşi
performanţe ca cele din Anexă.
Această împuternicire a Administraţiei nu se extinde asupra dreptului de a înlocui ca echivalente
prescripţiile din regulile privind concepţia şi construcţia cu metode de exploatare având scop controlul
descărcărilor de hidrocarburi.
2. Administraţia care permite o instalaţie, un material un dispozitiv sau un aparat să fie instalat pe navă ca
înlocuitor al celui cerut de prezenta anexă, va comunica Organizaţiei pentru a fi difuzate părţilor la
Convenţie, detaliile acestora, spre informare.
CAPITOLUL 2 - VIZITE/INSPECŢII ŞI CERTIFICARE

Regula 6. Vizite/Inspecţii
1. Orice petrolier cu un tonaj brut de 150 TRB şi mai mult, precum şi oricare altă navă cu un tonaj brut de
400 TRB şi mai mult, vor fi supuse inspecţiilor specificate mai jos:
1. inspecţie iniţială – efectuată înainte ca nava să intre în serviciu, sau înainte de a i se elibera un
Certificat pentru prima dată (conf. cu Reg. 7), care va înclude o inspectare completă şi o verificare a
conformitatii depline a structurii, echipamentelor, instalaţiilor, armăturilor, amenajărilor cu cerintele
aplicabile din prezenta anexa;
2. inspecţie de reinnoire- efectuată la intervalele specificate de către Administraţie, dar fără a depăşi 5
ani, cu excepţia regulilor 10.2.2; 10.5; 10.6 sau 10.7 din prezenta Anexă, care va include o
inspectare completă a structurii, echipamentelor, instalaţiilor, armăturilor, amenajărilor;
3. inspecţie intermediară – efectuată în intervalul de 3 luni înainte, sau după cea de a doua dată
aniversară, sau în intervalul de 3 luni înainte, sau după cea de a treia dată aniversară a Certificatului;
trebuie să permită verificarea conformităţii depline şi a stării bune de funcţionare a echipamentelor,
pompelor aferente şi instalaţiilor de tubulaturi, inclusiv a instalaţiilor de supraveghere continuă şi
control al evacuărilor de hidrocarburi, instalaţiilor de spălare cu ţiţei, echipamentului de separare a
apelor de hidrocarburi şi instalaţiei de filtrare a hidrocarburilor, cu cerinţele aplicabile din prezenta
Anexă. Aceste inspecţii trebuie să fie confirmate ca efectuate în Certificat;
4. inspecţie anuală- efectuată în intervalul de 3 luni înainte, sau după fiecare dată aniversară a
Certificatului incluzând o inspecţie generală privind structura, echipamentul, instalaţiile, armăturile
şi amenajările in scopul verificariica acestea au fost mentinute in conformitate cu cerintele
paragrafului 4 din prezenta regula. Aceste inspecţii trebuie să fie confirmate ca efectuate în
Certificat;
5.  inspecţie suplimentară, generală sau parţială - funcţie de circumstanţe, care va fi făcută după o
reparaţie care rezultă din investigaţii. Această inspecţie va evidenţia faptul că s-au executat eficient
toate reparaţiile sau înlocuirile importante şi că respectă cerinţele prezentei Anexe.
2. Administraţia va stabili măsurile necesare pentru navele care nu se supun prevederilor din paragraful 1.
3.1 Inspecţiile la nave privind punerea în aplicare a prevederilor acestei Anexe vor fi efectuate de
reprezentanţii Administraţiei. Totuşi Administraţia poate încredinţa executarea inspecţiilor fie
inspectorilor numiţi în acest scop, fie organizaţiilor recunoscute de aceasta.
3.2 O Administraţie care numeşte inspectori sau recunoaşte organizaţii pentru a efectua inspecţiile, va
împuternici pe orice inspector sau organizaţie recunoscută:
• să solicite reparaţii la o navă; şi

• să efectueze inspecţii dacă sunt cerute de autorităţile competente ale Statului portului.
Administraţia va informa Organizaţia asupra responsabilităţilor şi condiţiilor specifice de autoritate
acordată inspectorilor numiţi sau organizaţiilor recunoscute.
3.3 Dacă un inspector stabileşte că starea navei, sau a echipamentelor ei, nu corespunde caracteristicilor din
Certificat, astfel încât nava nu este aptă pentru a ieşi în mare fără a prezenta un pericol mare pentru
mediul marin, acel inspector se va asigura imediat că s-au luat măsurile de remediere şi va informa în
timp util Administraţia, sau, în caz contrar, Certificatul va fi retras.
3.4 In fiecare caz, Administraţia respectivă trebuie să garanteze integral finalizarea şi eficienţa
inspecţiei şi să se angajeze să asigure condiţiile necesare pentru a fi indeplinită aceasta obligaţie.
4.1 Starea navei şi a echipamentelor trebuie menţinută corespunzătoare prevederilor prezentei Anexe.
4.2 După o ispecţie, nu este permisă nici o modificare fară aprobarea expresă a Administraţiei.
Se permite înlocuirea directă a echipamentului şi a instalaţiilor sale cu un echipament şi instalaţii
conforme cu prevederile prezentei Anexe.
4.3 In cazul unor accidente, sau la constatarea unor defecte care afectează în mod substanţial funcţionarea
echipamentului, se va raporta către: Adminitraţie, sau inspector desemnat, sau organizaţia recunoscută,
care a eliberat Certificatul.
Regula 7 . Eliberarea sau vizarea Certificatului

1. Un Certificat Internaţional de Prevenire a Poluării cu Hidrocarburi (IOPPC) va fi eliberat după o
inspecţie iniţială, sau de reînnoire, conform Reg. 6 din Anexa I, pentru orice petrolier de 150 TRB şi mai
mult, precum şi pentru oricare navă cu tonaj de 400 TRB şi mai mult, care efectuează voiaje in ape aflate
sub jurisdicţia altei părţi la Convenţie.
2. Certificatul este eliberat de Administraţie, sau de orice persoană sau organizaţie autorizată în acest scop
de către ea. In toate cazurile Administraţia îşi asumă întreaga responsabilitate pentru Certificat.
Regula 8. Eliberarea sau avizarea Certificatului de către alt Guvern

1. Guvernul unei părţi la Convenţie poate dispune, la cererea Administraţiei, să se inspecteze o navă şi,
dacă apreciază că prevederile acestei Anexe sunt respectate, el va elibera navei sau va autoriza eliberarea
unui Certificat IOPP.
2. O copie a IOPPC şi a raportului de inspecţie vor fi trimise cât mai curând posibil Administraţiei care a
făcut cererea.
3. Un Certificat astfel eliberat va conţine o declaraţie, arătând că acesta a fost eliberat la cererea
Administraţiei şi că are aceeaşi valoare legală, fiind recunoscut ca şi un Certificat eliberat conform Reg.
7 din Anexa I.
4. Nu se va elibera un IOPPC unei nave sub pavilionul unui stat care nu este parte la Convenţie.
Regula 9. Forma Certificatului

Certificatul IOPP se redactează conform modelului prezentat în apendicele II la prezenta Anexa şi va
fi scris cel putin in limbile enleză, franceză sau spaniolă. Daca se utilizeaza şi limba oficiala a ţării care
îl emite aceasta va prevala în cazul unui litigiu sau al unui dezacord.
Regula 10. Durata şi valabilitatea Certificatului

1. Un Certificat IOPP va fi eliberat pe o perioadă specificată de Administraţie, dar care nu va depăşi 5 ani.
2.1 Prin exceptare de la cerintele paragrafului 1, când inspecţia de reînoire este efectuată cu 3 luni înaintea
expirării Certificatului existent, noul Certificat va trebui să fie valid de la data finalizării inspecţiei de
reînoire, dar nu mai mult de 5 ani de la data expirării Certificatului existent.
2.2 Când inspecţia de reînoire este finalizată după data de expirare a Certificatului existent, noul Certificat
va fi valabil de la data finalizării inspecţiei de reînoire până la o dată care nu va depăşi
5 ani de la data de expirare a Certificatului existent.
2.3 Când inspecţia de reînoire este finalizată cu mai mult de 3 luni înainte de data de expirare a Certificatului
existent, noul Certificat va fi valabil de la data finalizării inspecţiei de reînoire până la o dată care nu va
depăşi 5 ani de la data finalizării inspecţiei de reînoire.
3. Dacă un Certificat este eliberat pentru o perioadă mai mică de 5 ani, Administaţia poate extinde
valabilitatea Certificatului după data de expirare până la o perioada maximă prevăzută la paragraful 1 din
această regulă, cu condiţia efectuării, după caz, a inspecţiilor menţionate în Reg.6(1)(3) şi 6(1)(4) ale
acestei Anexe.
4. Dacă inspecţia pentru prelungirea valabilităţii a fost efectuată şi noul Certificat nu poate fi eliberat, sau
adus la bordul navei, înaintea datei de expirare a certificatului existent, persoana sau organizaţia

autorizată de către Administraţie poate aviza Certificatul existent astfel încât acesta să fie acceptat ca
valid pentru o perioadă viitoare, dar nu mai mult de 5 luni de la data expirării.
5. Dacă, în momentul expirării Certificatului, nava nu se află într-un port al statului de pavilion, sau în care
trebuie inspectată, Administraţia poate prelungi valabilitatea cu maxim 3 luni, numai pentru a permite
navei să continue voiajul spre portul în care urmează să facă inspecţia şi numai atunci când această
măsură se consideră a fi oportună şi rezonabilă. Nava nu are dreptul ca în baza acestei prelungiri, să
părăsească portul fără deţinerea unui nou Certificat. Dacă inspecţia de reînoire este finalizată, noul
certificat trebuie să fie valabil până la o dată care nu depăşeşte 5 ani de la data de expirare a certificatului
existent înainte de acordarea extinderii.
6. Un Certificat eliberat unei nave angajate în voiaje scurte, care nu a fost prelungit conform prevederilor
prezentei reguli, poate fi prelungit de către Administraţie pentru o perioadă de graţie de până la o lună de
la data de expirare indicată în acest Certificat. Atunci, când inspecţia de reînoire este finalizată, noul
Certificat va fi valabil până la o dată care nu va depăşi 5 ani de la data de expirare a Certificatului
existent, înainte de acordarea prelungirii sale.
7. În situaţii speciale precizate de către Administraţie, noul Certificat nu trebuie să fie datat din momentul
expirării Certificatului existent, aşa cum precizează paragrafele 2.2, 5 sau 6 din această Reg. În aceste
situaţii speciale noul Certificat va fi valabil până la o dată care nu va depăşi 5 ani de la data finalizării
inspecţiei de reînoire.
8. Dacă o inspecţie anuală, sau intermediară, este finalizată înaintea perioadei specificate în Reg. 6 din
prezenta Anexă, atunci :
1. data de aniversare indicată în certificat trebuie să fie înlocuită, prin înscrierea unei menţiuni, cu o
altă dată care nu va depăşi 3 luni de la data la care inspecţia a fost finalizată;
2. urmatoarea inspecţie anuală sau intermediară cerută de Reg. 6.1 din prezenta Anexă trebuie să fie
finalizată la intervale de timp prevăzute de această Reg., utilizând noua dată de aniversare; şi
3. data de expirare poate să rămână neschimbată cu condiţia ca una sau mai multe inspecţii anuale sau
intermediare, după caz, să fie efectuate astfel încât intervalele maxime dintre inspecţiile prevazute
de Reg. 6.1 din prezenta Anexă să nu fie depăşite.
9. Valabilitatea Certificatului încetează în oricare din următoarele cazuri:
1. dacă inspecţiile corespunzătoare nu au fost finalizate în perioadele specificate de Reg. 6.1;
2. dacă certificatul nu este confirmat în concordanţă cu Reg. 6.1.3 sau 6.1.4 din Anexa; sau
3. la transferul navei sub pavilionul altui Stat. Un nou Certificat se va elibera dacă guvernul care emite
noul certificat este pe deplin convins că nava respectă cerinţele Reg. 6.4.1 si 6.4.2. In cazul unui
transfer între părţi, dacă se solicită în cadrul unei perioade de trei luni după ce a avut loc transferul,
guvernul părţii, sub al cărei pavilion s-a aflat anterior nava , trebuie să transmită Administraţiei, cât
mai curând posibil, copii ale certificatului deţinut de către navă înaintea transferului şi, dacă sunt
disponibile, copii ale rapoartelor de inspecţie respective.
Regula 11 - Controlul normelor de exploatare de către Statul Portuar

1. Navele aflate în porturi sau terminale ale unei Părţi, vor fi supuse unei inspecţii efectuate de către
funcţionari autorizati legal de acea parte, în vederea aplicării cerinţelor de operare prevăzute în prezenta
Anexă, atunci când există motive evidente de a considera că echipajul şi
comandantul nu sunt familiarizaţi cu procedurile esenţiale aplicabile la bord în vederea prevenirii
poluării cu hidrocarburi.
2. In condiţiile menţionate la paragrafu1 1, Partea va lua măsurile necesare pentru ca nava să nu plece din
port până la remedierea situaţiei conform cerinţelor prezentei Anexe.
3. Procedurile referitoare la controlul efectuat de către Statul Portuar, prevăzute în Articolul 5 al prezentei
Convenţii, se aplică în cazul prezentei reguli.
4. Prevederile acestei reguli nu vor fi interpretate în sensul limitării drepturilor şi obligaţiilor unei părţi
care efectuează Controlul cu privire la cerinţele de operare prevăzute în mod expres în prezenta
Convenţie.

CAPITOLUL 3 - CERINŢE PRIVIND COMPARTIMENTUL
MAŞINI (CM) PENTRU TOATE NAVELE
PARTEA A – CONSTRUCŢIE
Regula 12 – Tancuri pentru reziduurile de hidrocarburi (slamuri de hidrocarburi)
1. Orice nava cu tonajul brut mai mare ori egal cu 400 trebuie sa fie echipata cu unul sau mai multe tancuri
cu o capacitate corespunzatoare, tinându-se seama de tipul de masini si de durata voiajului, pentru a
prelua reziduurile de hidrocarburi (slamurile) care nu pot fi evacuate altfel decât în conformitate cu
cerintele prezentei anexe.
2. Reziduurile de hidrocarburi (slamurile) pot fi evacuate direct din tancul sau tancurile pentru reziduuri de
hidrocarburi (slamuri) prin racordul standard cuplat la tubulaturile de evacuare în conformitate cu regula
13 sau prin orice alt mijloc de evacuare aprobat. Tancul sau tancurile pentru reziduuri de hidrocarburi
(slamuri):
.1 trebuie sa fie prevazut/e cu o pompa pentru evacuare care sa poata aspira continutul tancului sau
tancurilor pentru reziduuri de hidrocarburi (slamuri); si
.2 nu trebuie sa fie prevazut/e cu racorduri de evacuare cuplate la instalatia de santina, la tancul sau
tancurile pentru stocarea apei de santina cu hidrocarburi, deasupra plafonului dublului fund ori la
separatoarele apelor cu hidrocarburi, dar, cu toate acestea pot sa fie echipate cu dispozitive de golire
prevazute cu valvule cu închidere automata cu actionare manuala si cu dispozitive care permit
supravegherea vizuala ulterioara a apei stocate, care sunt racordate la un tanc pentru stocarea apelor de
santina cu hidrocarburi sau la un put de santina, ori sa fie prevazute cu un alt dispozitiv, cu conditia ca
acesta din urma sa nu fie racordat direct la sistemul de tubulaturi al santinei.
3. Tubulaturile de intrare şi evacuare, care deservesc tancurile de reziduuri, nu trebuie să aibă racord direct
de evacuare peste bord, decât legătura la racordul standard de descărcare, conf. Reg. 13.
4. Pe navele livrate după 31 Decembrie 1979, tancurile pentru reziduurile de hidrocarburi vor fi astfel
proiectate şi dispuse încât să faciliteze curăţarea şi descărcarea de reziduuri către instalaţiile de colectare.
Navele livrate la sau înainte de 31 Decembrie 1979 se vor conforma în măsura în care este posibil.
Regula 12A - Protecţia tancurilor de combustibil lichid

1. Această regulă se aplică tuturor navelor care au o capacitate totală de combustibil lichid mai mare sau
egală cu 600 mc şi care sunt livrate la 1 August 2010 , ori după această dată.
2. Aplicarea acestei reguli, la stabilirea amplasării tancurilor utilizate pentru transportul combustibilului
lichid, nu se extinde şi asupra prevederilor regulii 19 din prezenta Anexă.
3. În sensul acestei reguli, se aplică următoarele definiţii:
1. Combustibil lichid înseamnă orice hidrocarburi care sunt încărcate la bordul navei şi utilizate
drept combustibil lichid pentru propulsia şi maşinile auxiliare ale navei.
2. Tanc de combustibil lichid înseamnă un tanc în care se transportă combustibil lichid, excluzând
acele tancuri care nu conţin combustibil lichid în cursul unei exploatări normale, cum ar fi tancurile
de preaplin.
3. Tanc mic de combustibil lichid înseamnă un tanc de combustibil lichid, cu o capacitate maximă
individuală care nu este mai mare de 30 mc.
4. Capacitatea de combustibil lichid înseamnă volumul unui tanc, în mc, la umplerea sa în proporţie de
98%.
4. Prevederile acestei reguli se aplică tuturor tancurilor de combustibil lichid, cu excepţia tancurilor mici
de combustibil lichid, cu condiţia ca acele tancuri excluse să nu aibă o capacitate totală mai mare de 600
mc.
5. Tancurile individuale de combustibil lichid nu trebuie să aibă o capacitate mai mare de 2.500 mc.
6. La navele, altele decât platformele de foraj autoridicătoare, având o capacitate totală de combustibil
lichid mai mare sau egală cu 600 mc, tancurile de combustibil lichid vor fi amplasate astfel încât în
niciun loc să nu se afle la o distanţă, faţă de linia teoretică a învelişului fundului, mai mică decât distanţa
h, aşa cum este definită mai jos:
h = B/20 m; sau
h = 2,0 m, oricare dintre aceste valori este mai mică.

În niciun caz valoarea lui h nu trebuie să fie mai mică de 0,76 m.
7. La navele cu o capacitate de combustibil lichid mai mare sau egală cu 600 mc, dar mai mică de

5.000 mc, tancurile de combustibil lichid vor fi amplasate astfel încât în niciun loc să nu se afle la o
distanţă, faţă de linia teoretică a învelişului bordajului, mai mică decât distanţa w care, este măsurată la
orice secţiune transversală perpendicular faţă de învelişul bordajului. În niciun caz valoarea distanţei w
nu trebuie să fie mai mică de 1,0 m. Totuşi, la tancurile individuale cu o capacitate de combustibil lichid
mai mică de 500 mc, valoarea minimă este 0,76 m.
8. La navele cu o capacitate de combustibil lichid mai mare sau egală cu 5.000 mc, tancurile de
combustibil lichid vor fi amplasate astfel încât în niciun loc să nu se afle la o distanţă, faţă de linia
teoretică a învelişului bordajului, mai mică decât distanţa w care, este măsurată la orice secţiune
transversală perpendicular faţă de învelişul bordajului în nici un caz valoarea w ≤1,0 m.
9. Tubulatura de combustibil lichid va fi prevăzută cu valvule sau dispozitive de închidere similare,
amplasate în interiorul tancului de combustibil lichid, sau în imediata apropiere a acestuia. Aceste valvule
vor putea fi acţionate dintr-un spaţiu închis, uşor accesibil, astfel amplasat încât să fie accesibil de pe
puntea de comandă, sau din postul de comandă a maşinilor de propulsie, fără traversarea punţilor expuse
de bord liber ori de suprastructură. Aceste valvule trebuie să se închidă în cazul defectării instalaţiei de
comandă de la distanţă (defectare în poziţia închisă) şi trebuie să rămână închise permanent pe mare
atunci când tancul conţine combustibil lichid. Totuşi, acestea pot fi deschise în timpul efectuării
operaţiunilar de transfer de combustibil lichid.
10. Puţurile de aspiraţie din tancurile de combustibil lichid pot pătrunde în dublu fund sub linia de limitare
definită prin distanţa h, cu condiţia ca acestea să fie cât mai mici posibil şi distanţa dintre fundul puţului
şi învelişul fundului să nu fie mai mică de 0,5 h.
11. La aprobarea concepţiei şi construcţiei navelor, înainte de a fi construite în conformitate cu prevederile
acestei reguli, administraţiile trebuie să ţină seama de aspectele generale de siguranţă, inclusiv
necesitatea efectuării întreţinerii şi inspecţiei tancurilor sau spaţiilor laterale şi ale celor din dublu fund.
Regula 13. Racordul standard de descărcare

Pentru a permite racordarea navei la instalaţiile de colectare pentru descărcarea reziduurilor din santina
C.M. şi din tancurile de reziduuri, ambele tubulaturi (din ambele borduri) trebuie prevăzute cu un racord
standard de descărcare, conform următorului tabel:
Dimensiunile standard ale flanşelor pentru racordurile de descărcare

Descriere Dimensiune
Diametrul exterior 215 mm
Diametrul interior Corespunzător diametrului exterior al tubulaturii la care este
conectat
Diametrul cercului buloanelor 183 mm
Fante în flanşe 6 găuri echidistante cu diametrul de 22 mm, amplasate pe cercul
buloanelor, cu fante la periferia flanşei cu lăţimea 22 mm
Grosimea flanşei 20 mm
Buloane şi piuliţe 6 bucati cu diametrul de 20 mm
Flanşa este proiectată pentru ţevi până la maxim 125 mm diametrul interior şi va fi din oţel sau alt
material echivalent având suprafaţa plană. Această flanşă, împreună cu o garnitură din material
rezistent la hidrocarburi, va corespunde unei presiuni de lucru de 600 KPa.
PARTEA B - ECHIPAMENTE
Regula 14 . Echipamentul de filtrare a hidrocarburilor
1. Orice navă cu un tonaj brut de 400 TRB şi mai mult, dar mai mic de 10.000 TRB, trebuie să fie dotată cu
un echipament de filtrare a hidrocarburilor. O astfel de navă poate să descarce în mare
apa de balast conţinută în tancurile de hidrocarburi, în conformitate cu Reg. 16.2, trebuie să corespundă
prevederilor paragrafului 2 din prezenta regulă.
2. Navele, cu un tonaj brut mai mare de 10.000 TRB, vor fi dotate cu echipament de filtrare, dispozitiv de
alarmare şi de oprire automată, funcţional la o concentraţie mai mare de 15 părţi per milion.
3. Pentru navele, cu un tonaj brut mai mic de 400 TRB, Administraţia trebuie să se asigure că aceste nave
sunt prevăzute, în măsura în care este posibil, cu un echipament care le permite să păstreze la bord
hidrocarburi sau amestecuri de hidrocarburi, sau să le evacueze conform Reg. 15.6 din prezenta Anexă.
4. Administraţia poate scuti de la aplicarea cerinţelor enumerate mai sus orice navă, cu condiţia îndeplinirii
tuturor cerinţelor de mai jos:

• orice navă care nu pătrunde în zone speciale;
• nava este prevăzută cu un tanc de colectare având un volum adecvat, considerat satisfăcător de către
Administraţie, pentru a reţine la bord întreaga cantitate de apă de santină cu hidrocarburi;
• întreaga cantitate de apă de santină cu hidrocarburi este reţinută la bord pentru descărcarea ulterioară

la instalaţiile de colectare;
• Administraţia s-a asigurat că există instalaţii de colectare adecvate, pentru a primi această apă de
santină cu hidrocarburi, într-un număr suficient de porturi sau terminale unde nava face escală;
• IOPPC, când este cerut, va avea menţionat, în consecinţă, că nava este angajată în voiaje, exclusiv în
zone speciale, sau că a fost acceptată ca navă de mare viteză;
• cantitatea, data, ora şi portul de descărcare sunt înscrise în Jurnalul de Înregistrare a Hidrocarburilor
- Partea I.
5. Echipamentul de filtrare hidrocarburi trebuie să fie de un tip aprobat de Administraţie şi să fie astfel încât
să asigure că orice amestec de hidrocarburi descărcat în mare după trecerea prin instalaţie are un efluent
ce nu depăşeşte 15 p.p.m,
6. Echipamentul trebuie prevăzut cu dispozitive de alarmă care să semnalizeze când acest nivel nu poate fi
menţinut. De asemenea, instalaţia trebuie să asigure că orice descărcare de hidrocarburi este oprită
automat dacă efluentul va depăşi 15 p.p.m.
7. Echipamentul de filtrare a hidrocarburilor trebuie să fie conform prevederilor paragrafului 6 din prezenta
regulă. Suplimentar, trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv de alarmare şi cu dispozitive care să asigure
că orice evacuare de amestec de hidrocarburi este oprită automat atunci când conţinutul de hidrocarburi
al efluentului depăşeşte 15 ppm.
PARTEA C – CONTROLUL DESCĂRCĂRII OPERAŢIONALE DE

HIDROCARBURI
Regula 15. Controlul descărcărilor de hidrocarburi
1. Sub rezerva prevederilor Reg. 4 a acestei Anexe şi a paragrafelor 2, 3 şi 6 din această Reg., orice
descărcare în mare de hidrocarburi sau amestecuri de hidrocarburi de la nave, ESTE INTERZISĂ.
A - Descărcarea în afara zonelor speciale

2. Orice descărcare în mare de hidrocarburi sau amestecuri de hidrocarburi de la nave de 400 TRB sau mai
mult , ESTE INTERZISĂ, cu excepţia cazurilor când se întrunesc toate condiţiile de mai jos:
.1 nava este în marş;
.2 amestecul de hidrocarburi este trecut printr-un echip. de filtrare, cerut de Reg. 14.6;
.3 conţinutul de hidrocarburi al efluentului fără diluare nu depăşeşte 15 p.p.m.;
.4 amestecul de hidrocarburi nu va proveni din santinele camerei pompelor de marfă de la
petroliere;
.5 în cazul tancurilor petroliere, amestecul de hidrocarburi nu va conţine reziduuri din tancurile de
marfă cu conţinut de hidrocarburi.
B – Descărcarea în zone speciale

3. Orice descărcare în mare a hidrocarburilor, sau amestecuri de hidrocarburi, de la nave având un tonaj
brut de 400 TRB şi mai mult ESTE INTERZISĂ, cu excepţia cazului în care sunt satisfăcute cumulativ
următoarele condiţii :
.1 nava este în marş;
.2 amestecul de hidrocarburi este trecut printr-un echipament de filtrare cerut de Reg. 14.7;
.3 conţinutul de hidrocarburi al efluentului fără diluare nu depăşeşte 15 p.p.m.;
.4 amestecul de hidrocarburi nu va proveni din santinele camerei pompelor de marfă de la petroliere ;
şi
.5 în cazul petrolierelor, amestecul de hidrocarburi nu va fi amestecat cu reziduurile din tancurile de
4. In Zona Antarctică nu va fi posibilă nici o descărcare de hidrocarburi sau amestec de hidrocarburi, în
apă.
5. Nici o prevedere din prezenta regulă, nu interzice unei nave al cărui voiaj decurge numai parţial într-o
zonă specială să efectueze o descărcare în afara zonei speciale, în conformitate cu prevederile cerinţelor
aplicabile paragrafului 2 al acestei reguli.

C – Cerinţe aplicabile navelor cu un tonaj brut mai mic de 400 TRB, în toate zonele cu
excepţia zonei Antarcticii
6. În situaţia unei nave cu un tonaj brut mai mic de 400 TRB, hidrocarburile şi amestecurile de hidrocarburi
pot fi reţinute la bord în vederea predării la instalaţiile de recepţie sau descărcării în mare cu respectarea
următoarelor condiţii:
.1 nava este în marş,
.2 nava are în funcţiune un echipament aprobat de către Administraţie care asigură că conţinutul de
hidrocarburi al efluentului deversat fără diluare, nu depăşeşte 15 p.p.m.,
.3 amestecul de hidrocarburi nu va proveni din santinele camerei pompelor de marfă de la petroliere ; şi
.4 în cazul petrolierelor, amestecul de hidrocarburi nu va fi amestecat cu reziduurile din tancurile de
D – Cerinţe generale
7. Ori de câte ori se observă urme vizibile de hidrocarburi la suprafaţa apei sau sub aceasta, în vecinătatea
imediată a navei sau a siajului, Guvernele părţilor semnatare ale Convenţie trebuie, în măsura în care pot
face aceasta, să cerceteze prompt faptele care pot să stabilească dacă a existat, sau nu, o încălcare a
acestor prevederi şi cercetarea va include în special starea vântului şi a mării, drumul şi viteza navei sau
a altor surse posibile din vecinătatea urmelor.
8. Nici o descărcare în mare nu va conţine substanţe chimice sau alte substanţe în cantităţi şi concentraţii
periculoase pentru mediul marin, pentru a eluda o descărcare de hidrocarburi.
9. Reziduurile de hidrocarburi care nu pot fi descărcate în mare în conformitate cu cerinţele acestei reguli
vor fi reţinute la bord pentru o descărcare ulterioară la instalaţiile de colectare.
Regula 16. Separarea hidrocarburilor şi a apei de balast şi transportul hidrocarburilor în

tancurile din picul prova
1. Exceptând cerinţele paragafului 2, navele livrate după 31 Decembrie 1979 cu un tonaj brut egal cu /şi
mai mare de 4.000 TRB, altele decât petroliere, precum şi petrolierele livrate după 31 Decembrie 1979 şi
care au tonaj brut de 150 TRB sau mai mult, nu trebuie să transporte apă de balast în nici unul dintre
tancurile de combustibil lichid.
2. Dacă situaţia impune transportul unei mari cantităţi de combustibil aceasta conducând la balastarea
tancurilor de combustibil lichid, această apă de balast care nu este curată, va fi descărcată în instalaţii de
colectare sau în mare, în conformitate cu Reg.15, utilizând echipamentul specificat de Reg. 14.2,
operaţiune care va fi înscrisă în ORB.
3. Navele de 400 TRB şi mai mult al cărui contract de construcţie a fost încheiat după 1 Ianuarie 1982, sau
în absenţa acestuia chila a fost pusă la 1 Iulie 1982, nu vor transporta hidrocarburi în tancurile din picul
prova sau într-un tanc situat în prova peretelui de coliziune.
4. Toate navele, mai puţin cele specificate în paragrafele 1 şi 3 ale acestei reguli, vor respecta prevederile
celorlalte paragrafe în măsura în care este rezonabil şi posibil.
Regula 17. Jurnalul de Inregistrare a Hidrocarburilor

Partea I – Operaţiuni în compartimentul de maşini (C.M.)
1. Fiecare petrolier cu un tonaj brut de 150 TRB şi mai mult şi fiecare navă, alta decât un petrolier, cu un
tonaj brut de 400 TRB şi mai mult, trebuie să fie dotate cu un Jurnal de Inregistrare a Hidrocarburilor
(ORB), Partea I – Operaţiuni în C.M.
2. ORB se completează pe principiul „tanc cu tanc” ori de cîte ori au loc oricare din următoarele operaţiuni
in CM:
.1 balastarea sau curăţ irea tancurilor de combustibil lichid;
.2 descărcarea balastului murdar sau a apei de spălare din tancurile de combustibil lichid;
.3 colectarea şi depozitarea reziduuri de hidrocarburi (slamuri);
4 descărcarea peste bord sau evacuarea în alt fel a apei de santină acumulată în C.M; şi
.5 bunkerarea tancurilor de combustibil sau de ulei.
3. În eventualitatea unor descărcări de hidrocarburi sau amestecuri, ca acelea menţionate la Reg. 4 din
această anexă, sau descărcări accidentale sau excepţionale, în ORB- partea I se vor menţiona
împrejurările şi motivul descărcării.
4. Cazurile descrise în paragraful 2 vor fi consemnate în detaliu în ORB- partea I, fiind semnate de ofiţerul
responsabil, iar fiecare pagină completată va fi semnată de către comandantul navei. Înregistrările în

ORB se vor face în Engleză, Franceză sau Spaniolă. În caz de divergenţă sau diferend, înregistrările în
limba naţională oficială a statului de pavilion, vor avea prioritate.
5. Orice avarie a sistemului supraveghere şi control al descărcărilor de hidrocarburi va fi înregistrată în
ORB – partea I.
6. Jurnalul de Înregistrare a hidrocarburilor (ORB) va fi păstrat la bordul navei, într-un loc care să-l facă
disponibil imediat pentru inspecţii în orice moment (cu excepţia cazului navelor remorcate fără echipaj),
timp de trei ani de la data ultimei înregistrări.
7. Autoritatea desemnată de Guvernul unei Părţi la Convenţie poate inspecta ORB –ul la bordul oricărei
nave, căreia i se aplică prezenta anexă, în timp ce nava se află într-unul din porturile sau terminalele sale
în mare şi poate face o copie după orice înregistrare din acest Jurnal, cerând comandantului navei să
certifice fidelitatea acestei copii. Orice copie, astfel certificată de către comandantul navei, va fi admisă
în orice proceduri juridice, ca dovadă a faptelor specificate în înregistrare. Inspecţia unui ORB şi
preluarea unei copii autentificate se vor executa cât mai expeditiv posibil, fără a cauza întârzieri
nejustificate navei.
CAPITOLUL 4 – CERINŢE PENTRU ZONA DE MARFĂ LA

PETROLIERE
PARTEA A -- CONSTRUCŢIE
Regula 18. Tancuri de balast separat
Petroliere de 20.000 tdw şi mai mult livrate după 1 Iunie 1982
1. Orice petrolier destinat transportului de ţiţei de 20.000 tdw şi mai mult şi orice navă pentru transportul
produselor petroliere de 30.000 tdw şi mai mult, livrat după 1 Iunie 1982, trebuie să fie
prevăzut/prevazută cu tancuri de balast separat şi să se conformeze paragrafelor 2,3 şi 4 sau, după caz, 5
ale prezentei reguli.
2. Capacitatea tancurilor de balast separat va fi suficientă pentru navigaţia în balast, fără a utiliza tancurile
de marfă. Totuşi, în toate condiţiile de navigaţie, capacitatea acestor tancuri trebuie să fie astfel încât,
pescajele şi asieta navei să satisfacă , fiecare, următoarele cerinţe:
.1 pescajul de construcţie la mijlocul navei (dm) în metri (fără a lua în calcul vreo deformare a
navei) nu va fi mai mic de: dm = 2,0 + 0,02 L
.2 pescajul prova şi pupa să corespundă celui determinat cu relaţia anterioară şi se admite o apupare de
cel mult 0,015 L [m], cu elicea complet imersată.
3. Apa de balast nu va fi în nici un caz transportată în tancurile de marfă, cu excepţia :
.1 acelor voiaje rare când condiţiile atmosferice sunt atât de severe încât, după părerea
comandantului, este necesar să se transporte o cantitate suplimentară de balast în tancurile de marfă
pentru siguranţa acesteia; şi.
.2 cazurilor deosebite stabilite ca excepţionale de către organizaţie.
Această cantitate suplimentară de balast va fi prelucrată şi descărcată în conformitate cu Reg. 34 a
acestei anexe, iar operaţiunea va fi înregistrată în ORB – Partea a II- a conform Reg. 36 din Anexă.
4. In cazul petrolierelor destinate transportului de ţiţei, balastul suplimentar poate fi introdus în tancurile de
marfă numai dacă acestea au fost spălate cu ţiţei în conf. cu Reg. 35 din Anexă, înaintea plecării dintr-un
port sau terminal de descărcare al hidrocarburilor.
5. Pentru petrolierele mai mici de 150 m, condiţiile de balast separat vor fi spre satisfacţia Administraţiei,
fară a se ţine seama de paragraful 2 al acestei Anexe.
Petroliere pentru transportul ţiţeului de 40.000 tdw şi mai mult, livrate la sau înainte de
1 Iunie 1982
6. Sub rezerva paragrafului 7, fiecare petrolier destinat transportului de ţiţei de 40.000 tdw şi mai mult,
livrat la, sau înainte de 1 Iunie 1982, va fi prevăzut cu tancuri de balast separat şi trebuie să fie conform
cerinţelor paragrafelor 2 şi 3 ale acestei reguli.
7. Petrolierele destinate transportului de ţiţei la care s-a făcut referire în paragraful 6, trebuie să fie
prevăzute cu tancuri de balast separat sau să aplice un procedeu de curăţire a tancurilor de marfă
utilizând spălarea cu ţiţei (Reg. 33 şi 35), atunci când ţiţeiul este compatibil pentru spălare.

Petroliere pentru transportul produselor petroliere de 40.000 tdw şi mai mult,livrate la, sau
înainte de 1 Iunie 1982
8. Fiecare astfel de tanc de 40.000 tdw şi mai mult livrat la sau inainte de 1Iunie 1982, va fi prevăzut cu
tancuri de balast separat, şi se va conforma cerinţelor paragrafelor 2 şi 3 ale acestei reguli sau, ca
alternativă, va funcţiona cu tancuri destinate balastului curat cu capacităţi adecvate.
Măsurile şi procedeele funcţionale pentru tancurile destinate balastului curat vor corespunde cerinţelor
stabilite de Administraţie. Un astfel de tanc va fi echipat cu un sistem de măsurare a concentraţiei de
hidrocarburi, aprobat de către Administraţie,
Fiecare petrolier care operează cu tancuri destinate balastului curat va fi prevăzut cu un Manual de
exploatare a tancurilor destinate balastului curat, prezentând detalii privind instalaţia şi procedeele de
exploatare.
Un petrolier considerat ca petrolier cu balast separat
9. Unui petrolier căruia nu i se cer tancuri de balast separat, în concordanţă cu paragrafele 1,6 sau 8 ale
acestei reguli, poate fi considerat ca atare, cu condiţia să corespundă paragrafelor 2,3 sau după caz, 5,
din această regulă.
Petroliere livrate la sau înainte de 1 Iunie 1982 având amenajari speciale pentru balast
10.1 Dacă un petrolier livrat la, sau înainte de 1 Iunie 1982 este construit astfel, sau funcţionează în asemenea
mod încât corespunde cerinţelor de pescaj minim şi asietă, fără utilizarea apei de balast, se va considera
că satisface cerinţele pentru tancurile de balast separat cerute în paragraful 6, numai cu următoarele
condiţii respectate:
.1 procedeele de operare şi dispunerea tancurilor de balast să fie aprobate de către Administraţie.
.2 să se ajungă la un acord între Administraţie şi Guvernele interesate ale Statelor Portuare, părţi
semnatare a Convenţie, dacă cerinţele de pescaj şi asietă se realizează printr-o metodă de operare; şi
.3 IOPPC este vizat, în sensul că petrolierul funcţionează cu amenajări speciale de balast.
2. În nici un caz nu se va transporta balast în tancurile de hidrocarburi, decât în cazul când condiţiile
meteorologice sunt severe şi în opinia comandantului şi pentru siguranţa navei, se impune a fi necesar
introducerea de balast suplimentar în tancurile de marfă. Această apă de balast suplimentară trebuie
tratată şi descărcată, în conformitate cu Reg. 34 a prezentei Anexe dar şi în
concordanţă cu cerinţele Reg. 29, 31 şi 32 şi a înregistrărilor care se vor face în ORB conform Reg. 36
/Anexa I.
3. O Administraţie care semnează un astfel de Certificat în concordanţă cu paragraful 10.1.3 trebuie să
informeze Organizaţia despre particularităţile care există, aceasta transmiţându-le părţilor semnatare ale
Convenţiei.
Petroliere cu un deadweight de 70.000 tdw şi mai mult livrate după 31 Decembrie 1979
11. Petrolierele cu un deadweight de 70.000 tdw şi mai mult, livrate după 31 Decembrie 1979, vor fi
prevăzute cu tancuri de balast separat şi trebuie să respecte prevederile paragrafelor 2, 3 şi 4 sau, după
caz, 5, potrivit acestei reguli.
Amplasarea protectivă a spaţiilor de balast separat
12. La orice petrolier de transport ţiţei de 20.000 tdw şi mai mult, şi la orice petrolier destinat produselor
petroliere de 30.000 tdw şi mai mult, livrat după 1 Iunie 1982, excepţie fac tancurile de la Reg. 19,
tancurile de balast separat, necesare realizării capacităţii de siguranţă, conform cerinţelor paragrafului 2,
vor fi amplasate pe întreaga lungime a tancurilor de marfă pentru a oferi o măsură de protecţie împotriva
scurgerii de hidrocarburi în caz de eşuare sau coliziune.
13, 14 şi 15. Aceste reguli prezintă relaţii de calcul pentru tancurile şi spaţiile de balast separat şi dimensiunile
acestora în raport cu tancurile de marfă.
Lăţimea minimă a fiecărui tanc lateral de balast separat nu va fi mai mică de 2m.
Inălţimea verticală minimă a fiecărui tanc sau spaţiu din dublu fund va fi de 2m sau B/15, luându-se
valoarea minimă.( B-lăţimea navei)
Regula 19. Cerinţe cu privire la dublu corp şi dublu fund pentru petrolierele livrate la ,
sau după 6 Iulie 1996
1. Regula se aplică petrolierelor de 600 tdw şi mai mult, livrate la sau după 6 Iulie 1996, după cum urmează :
2. Fiecărui petrolier de 5.000 tdw şi mai mult, conform paragrafelor 12 pâna la 15 din Reg.18 aplicabile
împreună cu cerinţele paragrafului 3 a prezentei reguli şi să, dacă este cazul, satisfacă cerinţele Reg. 28.6.
3. Pe toată lungimea tancurilor de marfă, vor fi tancuri de balast sau spaţii, altele decât cele pentru transportul
hidrocarburilor, după cum urmează:

.1 Tancuri sau spaţii laterale - se specifică distanţa minimă între bordaj şi tancul de marfă care va fi
de min 1m.
.2 Tancuri sau spaţii din dublu fund- se specifică distanţa minimă dintre fundul tancurilor de marfă şi
linia teoretică a învelişului fundului navei care va fi de 2m sau B/15, luându-se valoarea minimă.(
B-lăţimea navei), dar min. 1m.
.3 Zona curburii gurnei sau zonele fără o curbură clar definită a gurnei.
.4 Capacitatea totală a tancurilor de balast.
La petrolierele care transportă ţiţei având 20.000 tdw şi mai mult şi petrolierele care transportă
produse petroliere şi au 30.000 tdw şi mai mult, capacitatea totală a tancurilor laterale, tancurilor
dublului fund, tancurilor din picul prova şi tancurilor din picul pupa nu trebuie să fie mai mică
decât capacitatea tancurilor de balast separat necesară , conform Reg. 18.
.5 Puţurile de aspiraţie din tancurile de marfă
Puţurile de aspiraţie din tancurile de marfă se pot extinde în dublu fund până sub limita „h”, iar
distanţa dintre fundul puţului şi învelişul fundului să nu fie mai mică de 0,5 h.
.6 Tubulatura de balast şi marfă
Tubulatura de balast şi alte tubulaturi, ca de exemplu, tubulatura de sondă şi de aerisire a
tancurilor de balast nu trebuie să treacă prin tancurile de marfă şi nici prin tancurile de balast. Se
pot acorda scutiri de la cerinţă pentru porţiuni scurte de tubulatură, cu condiţia ca aceste tubulaturi
să fie sudate complet sau de construcţie echivalentă.
4. Spaţiile între tancurile de marfă şi învelişul dublului fund pot fi omise dacă presiunea hidrostatică a apei
este mai mare decât presiunea dată de marfă şi vapori.
5. Pot fi acceptate metode de proiectare şi construcţie, ca variante la cerinţele paragrafului 3, dacă asigură
aceiaşi protecţie în cazul eşuării sau coliziunii, variante care trebuiesc aprobate, în principiu, de
Comitetul pentru Protecţia Mediului Marin – I.M.O.
6. Petrolierele mai mici de 5.000 tdw trebuie să se conformeze cu cerinţele paragrafelor 3 şi 4 ale prezentei
reguli, sau trebuie:
- să fie prevăzute cu spaţii sau tancuri în dublu fund cu înălţimea min. h ≥ 0,76 m ;
- capacitatea fiecărui tanc de marfă să nu depăşească 700 m3, dacă acestea nu sunt dispuse ca în
paragraful 3).a) al acestei reguli.
7. Nu se vor transporta hidrocarburi în nici un spaţiu care se extinde în prova unui perete de coliziune,
amplasat în conformitate cu Reg. II-1/11 SOLAS-74.
8. Aprobarea proiectului de construcţie a petrolierelor, care vor respecta prevederile acestei reguli se va face
de Administraţie, ţinând cont de aspectele generale privind siguranţa, inclusiv necesitatea întreţinerii şi
inspecţiei tancurilor sau spaţiilor laterale şi din dublu fund.
Regula 20. Cerinţe cu privire la dublu corp şi dublu fund pentru petrolierele livrate
înainte de 6 Iulie 1996
1. În afara cazului când se prevede în mod expres altceva, regula se va aplica:
.1 Petrolierelor de 5.000 tdw şi mai mult, livrate înainte de 6 Iulie 1996; şi
.2 Nu se aplică petrolierelor care satisfac cerinţele Reg. 19 şi 28.6, livrate înainte de 6 Iulie1996; şi
.3 Nu se aplică petrolierelor specificate în paragraful 1 alăturat, care satisfac cerinţele Reg. 19.3.1 şi
19.3.2 sau 19.4 sau 19.5 ale acestei anexe.
2. În sensul prezentei reguli:
ο Heavy diesel oil – Combustibil diesel greu (ţiţei) înseamnă combustibil, altul decât cel distilat, care are
mai mult de 50 % din volum, distilat la o temperatură ce nu va depăşi 3400C, când testele realizate
sunt făcute prin metode acceptate de către Organizaţie.
ο Fuel oil – Combustibil lichid, înseamnă distilate grele sau reziduuri provenind din ţiţei sau amestecuri
de astfel de produse care vor fi folosite drept combustibil pentru a produce
ο căldură sau energie cu calităţi echivalente cu specificaţiile aprobate de către Organizaţie.
3. În sensul prezentei reguli, petrolierele se împart în următoarele categorii:
.1 Petrolier de categoria 1 – înseamnă un petrolier de 20.000 tdw şi mai mult, care transportă ţiţei,
combustibil lichid, combustibil greu sau lubrifianţi ca marfă şi un petrolier de 30.000 tdw şi mai mult
care transportă hidrocarburi, altele decât cele specificate mai sus, dar care nu satisfac cerinţele
pentru petroliere livrate după 1 Iunie 1982.
.2 Petrolier de categoria 2 – înseamnă petrolier de 20.000 tdw şi mai mult care transportă ţiţei, păcură,
combustibil greu sau lubrifianţi, ca marfă,, şi petrolier de 30.000 tdw şi mai mult care transportă
hidrocarburi, altele decât cele specificate mai sus, dar care satisfac cerinţele pentru petroliere livrate
după 1 Iunie 1982; şi

.3 Petrolier de categoria 3 – înseamnă un petrolier de 5.000 tdw şi mai mult, dar cu un deadweight mai
mic decât cel specificat la categoriile 1 sau 2.
4. Orice petrolier căruia i se aplică Reg.20 şi se conformează paragrafelor 2-5,7 şi 8 din Reg. 19 şi 28 şi
care respectă 28.6, dar care nu a fost livrat mai târziu de 5 Aprilie 2005 sau data livrării navei sau anul
este specificată în tabelul următor:
5.
Categoria de Data sau anul

petrolier
Categoria 1 5 Aprilie 2005 pentru navele livrate la 5 Aprilie 1982 sau mai
devreme
2005 pentru navele livrate după 5 Aprilie 1982
Categoria 2 şi 5 Aprilie 2005 pentru navele livrate la 5 Aprilie 1977 sau mai
Categoria 3 devreme
2005 pentru navele livrate după 5 Aprilie 1977 dar înainte de 1
Ianuarie 1978.
2006 pentru nave livrate în anii 1978 şi 1979
2007 pentru nave livrate în anii 1980 şi 1981
2008 pentru nave livrate în anul 1982
2009 pentru nave livrate în anul 1983
2010 pentru nave livrate în anul 1984 sau mai târziu
5. Prin exceptare de la prevederile paragrafului 4 al prezentei reguli, în cazul unui petrolier din categoria 2
sau 3 prevăzute doar cu dublu fund sau dublu bordaj, care nu este utilizat la transportul hidrocarburilor
şi se extinde pe toată lungimea tancurilor de marfă, dar care nu indeplineşte condiţiile pentru a i se
acorda dispensă de la aplicarea prevederilor paragrafului 1.3 al prezentei reguli, Administraţia poate
permite continuarea operării unor astfel de nave după data menţionată la paragraful 4 , cu condiţia ca:
1. petrolierul să fi fost în operare la 1 Iulie 2001;
2.Administraţia să fie convinsă, în urma verificării documentelor oficiale ale navei că aceasta
corespunde condiţiilor menţionate mai sus;
3. condiţiile menţionate mai sus privind petrolierul, să rămînă neschimbate;
4.această menţinere în operare să nu depăşească data la care nava îndeplineşte 25 de ani de la data
livrării.
6. Petrolierele din categoria 2 sau 3, cu o vechime mai mare sau egală de 15 ani, trebuie să se conformeze
„Condition Assessment Scheme” – Schemei Condiţiilor de Evaluare (SCE) – adoptată de către MEPC
prin Rezoluţia 96(46). Această Schemă oferă Administraţiei garanţia că nava va opera în siguranţă.
7. Administraţia poate permite operarea petrolierelor din categoria 2 şi 3 peste data specificată în paragraf.
4, dacă justifică prin rezultate bune ale Schemei. In opinia Administraţiei, nava este bine să continue
operarea, cu condiţia ca operarea să nu depăşească anul 2015 sau 25 de ani de la data livrării, oricare din
ele este cea mai devreme.
Regula 21. Prevenirea poluării cu hidrocarburi de la tancurile petroliere care

transportă combustibil greu ca marfă
1. Regula se va aplica :
.1 petrolierelor de 600 tdw şi mai mult care transportă combustibil greu ca marfă, indiferent de data
livrării; şi
.2 nu se aplică petrolierelor de la subparagraful anterior care satisfac cerinţele 19.3.1 şi 19.3.2 sau 19.4
sau 19.5, exceptând cerinţele pentru distanţa minimă dintre limitele tancurilor de marfă şi bordajul navei
şi respectiv învelişul fundului, nu este necesar să fie respectată sub toate aspectele. În acest caz distanţele
pentru protecţia laterală nu trebuie să fie mai mici decât cele specificate în Codul Internaţional pentru
Produse Chimice în Vrac referitoare la amplasarea tancurilor de mărfă de tip 2 şi distanţele pentru
protecţia fundului, trebuie să respecte Regula 18. 15 din prezenta Anexă.
2. În sensul acestei reguli, combustibil greu, înseamnă:
.1 ţiţei având o densitate mai mare de 900 kg/m3 la 15 o C;
.2 combustibil lichid având o densitate mai mare de 900 kg/m3 la 15o C, sau o vâscozitate cinematică mai
mare de 180 mm2 /s la 50 o C; sau
.3 bitum , smoală şi emulsiile lor.

3. Un petrolier căruia i se aplică această regulă trebuie să se supună cerinţelor paragrafelor 4- 8 din
prezenta regulă şi suplimentar cerinţelor Reg. 20.
4. Sub rezerva prevederilor paragraf. 5, 6 şi 7 ale acestei reguli, un petrolier căruia i se aplică prezenta
regulă trebuie:
.1 dacă are 5.000 tdw şi mai mult, să corespundă cerinţelor Reg. 19, dar nu mai târziu de 5 Aprilie 2005;
sau
.2 dacă are 600 tdw şi mai mult, dar mai puţin de 5.000 tdw, să fie prevăzute cu tancuri sau spaţii în
dublu fund, în conformitate cu 19.6.1., cât şi cu tancuri sau spaţii laterale, în concordanţă cu 19.3.1. şi
19.6. , dar nu mai târziu de anul 2008, ca dată aniversară de livrare.
5. In cazul unui petrolier de 5.000 tdw şi mai mult, care transportă combustibil greu ca marfă, prevăzut doar
cu tancuri în dublu fund sau dublu bordaj, şi care se extind pe toată lungimea tancurilor de marfă
neutilizate pentru transportul hidrocarburilor, Administraţia poate permite continuarea operării navei
după data specificată în paragraful 4, cu condiţia ca:
.1 petrolierul să fi fost în exploatare la data de 4 Decembrie 2003;
.2 Administraţia este mulţumită de verificările documentelor oficiale ale navei, că acestea corespund cu
condiţiile menţionate mai sus;
.3 condiţiile specificate anterior ramân neschimbate; şi
.4 operarea navei nu va depăşi termenul de 25 ani de la livrare.
6.1 Administraţia poate permite continuarea operării petrolierelor de 5.000 tdw şi mai mult, care transportă
ţiţei având o densitate mai mare de 900 kg/m3 la 15 o C , dar mai mică de 945 kg/m3 la 15 o C, peste data
specificată în paragraful 4.1, respectiv 5 Aprilie 2005, dacă rezultatele Schemei Condiţiilor de Evaluare
sunt satisfăcătoare, respectiv, în opinia Administraţiei, nava îşi poate continua activitatea, ţinându-se
cont de mărimea navei, vârstă, zona de operare şi starea structurii corpului navei, cu condiţia ca
operarea navei să nu depăşească termenul de 25 de ani de la livrare.
6.2 Administraţia poate permite continuarea operării unui petrolier de 600 tdw şi mai mult, dar mai mici
5.000 tdw şi care transportă combustibil greu ca marfă peste data specificată în paragraful 4.2, dacă în
opinia Administraţiei, nava este aptă să continue activitatea, ţinându-se cont de mărimea navei, tipul
navei, vârstă, zona de operare şi starea structurii corpului navei, cu condiţia ca operarea navei să nu
depăşească termenul de 25 de ani de la livrare.
Regula 22 . Protecţia fundului pentru camera pompelor

1. Această regulă se aplică petrolierelor de 5.000 tdw şi mai mult, construite la şi după 1 Ian. 2007.
2. Camera pompelor trebuie să fie prevăzută cu dublu fund astfel încât la orice secţiune transversală
distanţa între fundul camerei pompelor şi linia de bază a navei, să fie de 2m sau B/15 (m) dar min 1 m.
3. In cazul camerei pompelor cu fund plat, localizat deasupra liniei de bază, la înălţimea minimă de 1 m, nu
este necesară construcţia dublului fund .
4. Pompele de balast trebuie să fie pregătite corespunzător, pentru a asigura o aspiraţie eficientă din
tancurile dublului fund.
5. Fără a ţine seama de prevederile paragrafelor 2 şi 3 ale acestei reguli, acolo unde inundarea camerei
pompelor nu face nefuncţională instalaţia de balast şi instalaţia de încărcare marfă, dublulul fund nu este
necesar.
Regula 23. Calculul scurgerilor accidentale de hidrocarburi

Această regulă se aplică petrolierelor livrate la sau după 1 Ianuarie 2010 şi conţine formulele de calcul
pentru scurgerile de hidrocarburi şi pentru calculul probabilităţii spargerii unui compartiment din zona
fundului şi bordurilor .
Regula 24. Ipoteze referitoare la avarii

În această regulă sunt prezentate ipotezele referitoare la avariile produse la petroliere, respectiv avarii
produse în borduri şi pe fundul navei.
Regula 25. Scurgerea ipotetică de hidrocarburi

Această regulă prezintă formulele de calcul pentru scurgerile de hidrocarburi în caz de avarie produse în
borduri sau pe fundul navelor. Această regulă nu se aplică petrolierelor livrate la sau după 1 Ianuarie
2010.
Regula 26. Dispunerea tancurilor de marfă şi limitarea dimensiunilor lor

1. Orice petrolier, mai puţin cele livrate la, sau după 1 Ianuarie 2010, respectiv:

1.1 petrolier de 150 TRB şi mai mult, livrat după 31 Decembrie 1979, şi
1.2 petrolier de 150 TRB şi mai mult, livrat la, sau înainte de 31 Decembrie 1979, dacă aparţin uneia
din cele două categorii:
- tanc a cărui livrare este după 1 Ianuarie 1977, sau
- tanc, care întruneşte următoarele două condiţii
1. livrarea nu mai târziu de 1 Ianuarie 1977, şi
2. contractul de construcţie a fost semnat după 1 Ianuarie 1974, sau în lipsa acestuia, chila a fost
pusă sau petrolierul se găseşte într-un stadiu de construcţie similar după 30 August 1974, trebuie să
satisfacă cerinţele acestei reguli.
2. Dimensiunile şi dispunerea tancurilor de marfă la petroliere, trebuie să fie astfel încât scurgerile
ipotetice de hidrocarburi calculate conf. Reg. 25, nu depăşesc 30.000 m3 sau 400 3 DW dar maxim
40.000 m3.
3. Volumul oricărui tanc lateral de marfă de la bordul unui petrolier nu va depăşi 75 % din limitele
scurgerilor ipotetice de hidrocarburi. Volumul oricărui tanc central de marfă nu va depăşi 50.000 m3.
4. Lungimea fiecărui tanc de marfă nu trebuie să depăşească 10 metri, sau una din valorile calculate cu
ajutorul formulelor , oricare dintre acestea este mai mare.
5. Pentru a nu depăşi volumele specificate în paragrafele 2,3 şi 4, indiferent de tipul instalaţiei de transfer,
se vor prevedea valvule de închidere pentru a izola tancurile între ele, valvule care vor fi închise cât timp
petrolierul este în larg.
6. Tubulaturile care trec prin tancurile de marfă, situate la distanţe calculate faţă de fund sau bordaj, vor fi
prevăzute cu valvule închise când petrolierul este în larg.
7. Această Reg. nu se aplică petrolierelor livrate la sau după 1 Ianuarie 2010
Regula 27. Stabilitatea navei în stare intactă

Orice petrolier având 5.000 tdw şi mai mult, livrat la, sau după 1 Februarie 2002, trebuie să
îndeplinească criteriile de stabilitate specificate în această regulă, pentru orice pescaj de exploatare şi în
cele mai nefavorabile situaţii de încărcare şi balastare, inclusiv în stadii intermediare ale operaţiunilor de
transfer de lichide. In toate cazurile se presupune că tancurile de balast sunt parţial umplute.
Regula 28. Compartimentare şi stabilitate de avarie
Orice petrolier livrat după 31 Decembrie 1979 şi având 150 TRB şi mai mult trebuie să satisfacă
cerinţele privind compartimentarea şi stabilitatea de avarie, pentru avariile ipotetice suferite la bordaj sau
la fund, avariile fiind aplicate tuturor punctelor posibile de pe lungimea navei.
Regula 29. Tancuri de reziduuri
1. Sub rezerva paragrafului 4 Reg.3 din această Anexă, petrolierele cu un tonaj brut de 150 TRB şi mai
mult, vor fi prevăzute cu tancuri de reziduuri, în concordanţă cu cerinţele paragrafelor 2.1 şi 2.3 ale
acestei reguli. Pe orice petrolier livrat la, sau înainte de 31 Decembrie 1979, orice tanc de marfă poate fi
utilizat ca tanc de reziduuri.
2.1 Conform acestei reguli se vor prevedea mijloace corespunzătoare pentru curăţirea tancurilor de marfă şi
transferarea reziduurilor de balast murdar şi a apei de spălare din tancurile de marfă într-un tanc de
reziduuri aprobat de Administraţie.
2.2. Aceast sistem de transfer trebuie să permită transferarea reziduurilor de hidrocarburi într-un tanc de
reziduuri sau într-un grup de tancuri de reziduuri, astfel încât orice efluent descărcat în mare să satisfacă
prevederile Reg. 34 din această Anexă.
2.3 Capacitatea tancurilor de reziduuri trebuie să fie suficientă pentru a reţine reziduurile rezultate din
spălarea tancurilor, reziduurile provenind de la hidrocarburi cât şi reziduurile de balast murdar, dar nu
mai mică de 3% din capacitatea de transport de hidrocarburi a navei, cu excepţia cazurilor când
Administraţia poate accepta o capacitate mai redusă.
2.4 Tancurile de reziduuri trebuie să fie astfel proiectate, încât să evite turbulenţa excesivă şi antrenarea
hidrocarburilor sau emulsionarea apei.
3. Petrolierele de 70.000 tdw şi mai mult, livrate după 31 Decembrie 1979, trebuie să fie prevăzute
Regula 30 Tubulaturile şi instalaţia de pompare şi descărcare la petroliere
1. Pe orice petrolier vor fi amplasate, pe puntea deschisă, în ambele borduri, tubulaturi de evacuare pentru
racordarea la instalaţiile de descărcare portuare a balastului murdar sau a apei contaminate cu
hidrocarburi.
2. Pe orice petrolier de 150 TRB şi mai mult, tubulaturile pentru descărcarea în mare a apei de balast sau a
apei contaminate cu hidrocarburi din zona tancurilor de marfă, poate fi permisă numai conform Reg. 34

din această Anexă. Aceste tubulaturi trebuie să ajungă la puntea deschisă sau în borduri, deasupra liniei
de plutire la pescajul maxim în condiţii de balast.
3. Petrolierele de 150 TRB şi mai mult, livrate după 31 Decembrie 1979, vor fi prevăzute cu mijloace de
oprire a descărcării în mare a apei de balast, sau a apei contaminate din zonele tancurilor de marfă, altele
decât cele descărcate de sub linia de plutire, conform paragraf 6, amplasate astfel încât să poată fi
observate vizual atât tubulatura cât şi operaţiunea de descărcare. Sistemul pentru oprirea decărcării nu
trebuie poziţionat în postul de observare directă, dacă între acest post şi postul de control al descărcării
există un sistem sigur de comunicaţie telefonică sau radio.
4. Fiecare petrolier livrat după 1 Iunie 1982, care trebuie să fie prevăzut cu tancuri de balast separat sau cu
o instalaţie de spălare cu ţiţei, trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
1. va fi echipată cu tubulaturi pentru hidrocarburi astfel concepute şi instalate, încât reţinerea de marfă în
tubulaturi să fie redusă la minimum, şi
2. se vor prevedea mijloace de drenare a tuturor pompelor de marfă şi tubulaturii, hidrocarburi care să
poată fi descărcate atât la ţărm, cât şi într-un tanc de marfă sau de reziduuri. Pentru descărcarea la ţărm
se va prevedea o tubulatură specială cu diametrul mic, care va fi conectată după valvulele
manifoldului.
5. Fiecare petrolier destinat transportului de ţiţei livrat la sau înainte de 1 Iunie 1982, care necesită să fie
prevăzut cu tancuri de balast separat, sau cu o instalaţie de spălare cu ţiţei, trebuie să îndeplinească
cerinţele paragrafului 4.2.
6. La fiecare petrolier, descărcarea de hidrocarburi din zona tancurilor de marfă trebuie să aibă loc deasupra
liniei de plutire, cu excepţia următoarelor cazuri:
1.Balastul separat şi balastul curat pot fi descărcate sub linia de plutire în porturi sau la terminale în larg,
în mare prin cădere liberă, sau în mare cu ajutorul pompelor, dacă apa de balast a fost schimbată
conform Reg. D-1.1 a Convenţiei Internaţionale pentru Controlul şi Managementul Apei de Balast şi
al Sedimentelor de la Nave, cu condiţia ca suprafaţa apei de balast să fie examinată imediat pentru a
se asigura că nu a avut loc nicio contaminare cu hidrocarburi.
2. Petrolierele livrate la, sau înainte de 31 Decembrie 1979, care fără a fi supuse modificărilor, nu pot
descărca balastul separat deasupra liniei de plutire, pot descarca sub linia de plutire, cu condiţia ca
suprafaţa apei de balast să fie examinată imediat înainte de descărcare, pentru a se asigura că nu va
avea loc nicio contaminare cu hidrocarburi.
3. Petrolierele livrate la, sau înainte de 1 Iunie 1982, operaţionale cu tancuri de balast curat, care, fără a
fi supuse modificărilor, nu pot descărca apă de balast din tancurile de balast curat deasupra liniei de
plutire, pot descărca acest balast sub linia de plutire, cu condiţia ca descărcarea să fie conformă cu
Reg. 18.8 din această Anexă.
4.La fiecare petrolier aflat pe mare, apa de balast murdar, sau apa contaminată cu hidrocarburi din zona
tancurilor de marfă, altele decât tancurile de reziduuri, poate fi descarcată prin cădere liberă sub linia
de plutire, cu condiţia trecerii unei perioade suficiente de timp pentru a permite efectuarea separării
hidrocarburilor de apă şi a examinării apei de balast imediat înainte de descărcare, cu un detector de
separaţie hidrocarburi/apă, menţionat în Reg. 32 din această Anexă, pentru a se evita riscul de poluare
a mediului marin.
5. De pe petrolierele livrate la, sau înainte de 31 Decembrie 1979, aflate pe mare, apa de balast
murdar, sau apa contaminată cu hidrocarburi din zona tancurilor de marfă, poate fi descărcată sub linia
de plutire, ulterior, sau în locul descărcării, prin metoda menţionată la Reg. 30.6.4, cu condiţia ca:
1. o parte din efluent să treacă printr-o tubulatură permanentă spre un loc accesibil de pe puntea
superioară sau deasupra acesteia, de unde să poată fi observată vizual în timpul operaţiunii de
descărcare, şi
2. o astfel de instalaţie de deviere să îndeplinească cerinţele stabilite de către Administraţie, în
concordanţă cu specificaţiile adoptate de Organizaţie.
PARTEA B -- ECHIPAMENTE
Regula 31 Instalaţia de supraveghere şi control al descărcărilor de hidrocarburi

1. Sub rezerva cerinţelor Reg.3 din prezenta Anexă, petrolierele cu un tonaj brut de 150 TRB şi mai mult,
vor fi prevăzute cu o instalaţie de supraveghere şi control a descărcărilor de hidrocarburi, aprobată de
către Administraţie.
2. Dispozitivul de măsurare va fi încorporat în sistemul de control, iar Administraţia va ţine cont de
recomandările Organizaţiei.

Instalaţia va înregistra cantitatea deversată în litri/milă marină., cantitatea totală de hidrocarburi
deversată sau conţinutul de hidrocarburi şi debitul de descărcare.
Înregistrarea trebuie datată (ziua şi ora) şi păstrată în ORB cel puţin trei ani. Instalaţia de supraveghere şi
control trebuie să intre în funcţiune atunci când are loc orice deversare de efluent în mare şi să
funcţioneze astfel încât să asigure oprirea automată a oricărei deversări de amestec de hidrocarburi
atunci când cota instantanee de descărcare de hidrocarburi o depăşeşte pe cea admisă de Reg. 34 din
prezenta Anexă. Orice defecţiune a instalaţiei de supraveghere şi control va opri deversarea şi va trebui
consemnată în ORB. În eventualitatea unei defecţiuni la instalaţia de supraveghere şi control, va fi
prevăzută o metodă de acţionare manuală ce va fi folosită, dar dispozitivul defect trebuie reparat cât mai
rapid posibil. Autoritatea Statului Portuar poate permite petrolierului cu dispozitivul defect, să
intreprindă un voiaj în balast înainte de a se deplasa spre un port pentru reparaţii.
3. Instalaţia de supraveghere şi control a descărcărilor de hidrocarburi trebuie să fie proiectată şi dotată în
conformitate cu Instrucţiunile şi Specificaţiile referitoare la instalaţiile de supraveghere şi control al
descărcării de hidrocarburi pentru petroliere, elaborate de către IMO. Administraţiile pot accepta
amplasări specifice conform detaliilor din Instrucţiuni şi Specificaţii.
4. Instrucţiunile pentru exploatarea instalaţiei vor fi în conformitate cu un Manual de Exploatare, aprobat
de Administraţie, respectându-se condiţiile impuse în Reg. 34, din Anexa I.
Regula 32 Detectorul de separaţie hidrocarburi /apă

Sub rezerva cerinţelor Reg. 3 din prezenta Anexă, petrolierelor cu un tonaj brut egal sau mai mare de
150 TRB trebuie prevăzute cu astfel dedetectoare aprobate de Administraţie, pentru o determinare
rapidă şi precisă a suprafeţei de separaţie hidrocarburi/apă în tancurile de reziduuri. Aceste detectoare
trebuie să poată fi folosite şi în alte tancuri unde separarea apei de hidrocarburi este efectivă şi de unde
se intenţionează a se deversa efluentul direct în mare.
Regula 33 Cerinţe pentru spălare cu ţiţei

1. Orice petrolier ce transportă ţiţei de 20.000 tdw şi mai mult, livrat după 1 Iunie 1982, va fi prevăzut cu
instalatie de spălare cu ţiţei a tancurilor de marfă. Administraţia se angajează să asigure că instalaţia
corespunde pe deplin cerinţelor acestei reguli, în decurs de un an de când
petrolierul a fost folosit pentru prima dată în activitatea de transport a ţiţeiului, sau la sfârşitul celui de al
treilea voiaj de transport al ţiţeiului compatibil spălării cu ţiţei, oricare din acestea are loc mai târziu.
2. Instalaţia de spălare cu ţiţei, echipamentele şi amenajările aferente vor corespunde cerinţelor stabilite de
Administraţie. Aceste cerinţe vor conţine cel puţin toate prevederile Specificaţiilor pentru Proiectarea,
Exploatarea şi Controlul Instalaţiilor de Spălare cu Ţiţei, adoptate de IMO.
3. Fiecare instalaţie de spălare cu ţiţei va corespunde cerinţelor din această Regulă 33.
PARTEA C - CONTROLUL DESCĂRCĂRILOR OPERAŢIONALE DE

HIDROCARBURI
Regula 34. Controlul descărcărilor de hidrocarburi
A. Descărcări în afara zonelor speciale
1. Sub rezerva prevederilor Reg. 4 din prezenta Anexă şi a paragrafului 2 din prezenta regulă, orice
descărcare în mare de hidrocarburi sau amestecuri din spaţiul de marfă al unui petrolier,
ESTE INTERZISĂ, cu excepţia cazului când toate condiţiile de mai jos sunt îndeplinite:
1. petrolierul nu se află într-o zonă specială;
2. petrolierul este la mai mult de 50 mile marine de cel mai apropiat ţărm;
3. petrolierul este în marş ;
4. cota instantanee de descărcare de hidrocarburi nu depăşeşte 30 litri/ m.m ;
5. cantitatea totală de hidrocarburi descărcate în mare nu depăşeşte 1/15.000, din cantitatea totală din
care provin reziduurile, la petrolierele livrate la sau înainte de 31 Decembrie 1979. Pentru
petrolierele livrate după 31 Decembrie 1979 cantitatea de hidrocarburi descărcate în mare nu va
depăşi 1/30.000 din cantitatea totală, din care provin reziduurile;
6. petrolierul are în funcţiune o instalaţie de supraveghere şi control a descărcării de hidrocarburi şi
dispunerea tancului de reziduuri.
2. Prevederile enunţate mai sus, nu se vor aplica la descărcarea balastului curat sau balastului separat.

B. Descărcări în zone speciale
3. Sub rezerva prevederilor paragrafului 4 din această regulă, orice descărcare în mare de hidrocarburi sau
amestecuri de hidrocarburi din spaţiul de marfă a unui petrolier este INTERZISĂ ÎNTR-O ZONĂ
SPECIALĂ.
4. Prevederile paragrafului 3 ale acestei reguli enunţate mai sus nu se vor aplica descărcărilor de balast
curat şi balast separat.
5. Nici o prevedere din prezenta regulă, nu interzice unei nave al cărui voiaj decurge numai
parţial într-o zonă specială să efectueze o descărcare în afara zonei speciale, conform celor prezentate în
paragraful 1 al acestei reguli.
C. Cerinţe pentru petrolierele cu un tonaj brut mai mic de 150 TRB

6. Cerinţele Reg. 29, 31 şi 32 din prezenta Anexă, nu se aplică petrolierelor cu un tonaj brut mai mic de
150 TRB, la care controlul deversării de hidrocarburi se va efectua prin păstrarea hidrocarburilor la bord
şi descărcarea ulterioară a tuturor apelor de spălare în instalaţiile de colectare. Cantitatea totală de
hidrocarburi şi apă folosită pentru spălare va fi transferată într-un tanc de depozitare şi descărcată
ulterior în instalaţiile de colectare, în afară de cazul când s-au luat măsuri corespunzătoare pentru a se
asigura ca orice efluent care poate fi deversat în mare supravegheat în mod eficient, astfel încât
prevederile acestei Anexe sunt respectate.
D. Cerinţe generale
7. Ori de câte ori se observă urme vizibile de hidrocarburi la suprafaţă sau sub suprafaţa apei în vecinătatea
imediată a navei sau a siajului acesteia, Guvernele Părţilor la Convenţie, trebuie în măsura în care este
posibil, să cerceteze prompt cauzele care permit a stabili dacă a avut loc o încălcare a prevederilor
acestei reguli. Investigaţia trebuie să încludă în mod special starea vântului şi mării, drumul şi viteza
navei, alte surse posibile de poluare în vecinătate precum şi orice documente pertinente în care sunt
înregistrate descărcările de hidrocarburi.
8. Este interzisă descărcarea în mare a substanţelor chimice sau alte substanţe în cantităţi sau concentraţii
periculoase pentru mediul marin sau alte substanţe în scopul eludării condiţiilor de deversare de
hidrocarburi prevăzute de prezenta regulă.
9. Reziduurile de hidrocarburi care nu pot fi descărcate în mare, vor fi reţinute la bord pentru a fi predate
ulterior la instalaţiile de colectare.
Regula 35. Operaţiuni de spălare cu ţiţei

1. Fiecare petrolier care operează cu instalaţiile de spălare cu ţiţei va fi prevăzut cu un MANUAL DE
EXPLOATARE ŞI ECHIPAMENT, prezentând în detaliu instalaţia şi echipamentul, dar şi descrierea
procedeelor de exploatare. Acest manual va fi acceptat de Administraţie şi va conţine toate informaţiile
necesare prezentate în Reg.33. 2. din Anexă. Dacă se va face o modificare care afectează instalaţia de
spălare cu ţiţei, Manualul de Exploatare şi Echipament va fi revizuit în conformitate.
2. În eventualitatea balastării, datorită condiţiilor atmosferice, un număr suficient de tancuri de marfă
vor fi spălate cu ţiţei înaintea fiecărui voiaj în balast pentru ca apa de balast să fie pusă numai în
tancurile de marfă spălate .
3. În afara cazului când un petrolier transportă ţiţei, care nu este compatibil operaţiunii de spălare cu ţiţei,
petrolierul va utiliza instalaţia în conformitate cu Manualul de Exploatare şi Echipament.
Regula 36 . Jurnalul de Înregistrare a hidrocarburilor (ORB)

Partea a II-a - Operaţiuni privind marfa şi balastul
1. Fiecare petrolier cu un tonaj brut de 150 TRB şi mai mult, va fi prevăzut cu un Jurnal de Inregistrare a
Hidrocarburilor, partea a II-a. Acest jurnal, fie că face parte, sau nu, din jurnalul oficial de bord al navei,
trebuie să aibă formatul specificat în appendicele III al acestei Anexe.
2. Jurnalul de înregistrare a hidrocarburilor- partea a II-a, trebuie completat de fiecare dată, pe principiul
tanc cu tanc, dacă este cazul, ori de câte ori au loc oricare din următoarele operaţiuni privind
marfa/balast la navă:
• încărcarea hidrocarburilor ;
• transferul intern al hidrocarburilor în timpul voiajului;
• descărcarea hidrocarburilor;
• balastarea tancurilor de marfă şi a tancurilor destinate balastului curat;
• curăţirea tancurilor de marfă, inclusiv spălarea cu ţiţei;
• evacuarea balastului, cu excepţia balastului din tancurile de balast separat;
• evacuarea apei din tancurile de reziduuri;
• închiderea tuturor valvulelor sau a dispozitivelor similare, după descărcarea tancurilor de reziduuri;
• închiderea valvulelor necesare pentru izolarea tancurilor destinate balastului curat de tubulaturile de
marfă şi de golire, după descărcarea tancurilor de reziduuri; şi
• evacuarea reziduurilor.
3. Pentru fiecare petrolier la care face referire Reg. 34.6 din prezenta Anexă, cantitatea totală de
hidrocarburi şi apă folosită pentru spălare şi păstrată ulterior în tancul de stocare, va fi înregistrată în
ORB partea a –II- a.
4-8. Vezi reg.17 paragrafele 3-7 din prezenta Anexă, referitor la partea a II-a a ORB.
9. Pentru petrolierele cu un tonaj brut mai mic de 150 TRB, exploatate în conformitate cu Reg. 34.6 din
această Anexă, Administraţia trebuie să elaboreze un Jurnal de Înregistrare a hidrocarburilor (ORB)
corespunzător.
CAPITOLUL 5 - PREVENIREA POLUĂRII CA URMARE A UNUI

INCIDENT DE POLUARE CU HIDROCARBURI
Regula 37. Plan de urgenţă de bord contra poluării cu hidrocarburi
1. Fiecare petrolier cu un tonaj brut de 150 TRB şi mai mult şi fiecare navă, alta decât un petrolier,
având un tonaj brut de 400 TRB şi mai mult trebuie să aibă la bord un Plan de urgenţă contra poluării
cu hidrocarburi aprobat de Administraţie.
2. Acest plan va fi în conformitate cu liniile directoare elaborate de Organizaţie şi redactat în limba de
lucru a comandantului şi a ofiţerilor. Planul va conţine cel puţin:
.1 procedura ce trebuie respectată de către comandant sau alte persoane răspunzătoare, pentru raportarea
evenimentului de poluare cu hidrocarburi;
.2 lista autorităţilor sau persoanelor ce urmează a fi contactate în cazul unui incident de
poluare cu hidrocarburi;
.3 o descriere detaliată a măsurilor ce trebuie luate imediat de către echipaj, pentru a reduce sau controla
descărcarea hidrocarburilor ca urmare a incidentului; şi
.4 procedurile şi punctul de contact la bord pentru coordonarea măsurilor luate cu autorităţile naţionale
şi locale în vederea combaterii poluării.
3. În cazul navelor cărora li se aplică Reg. 17 din Anexa II a prezentei Convenţii, un astfel de plan poate fi
combinat cu SHIPBOARD MARINE POLLUTION EMERGENCY PLAN FOR NOXIOUS LIQUID
SUBSTANCES (Plan de urgenţă la bord în cazul poluării cu substanţe lichide nocive). In acest caz un
titlu pentru un astfel de plan ar putea fi: „ Plan de urgenţă la bord în cazul poluării marine”.
4. Toate petrolierele având 5.000 tdw sau mai mult vor avea acces rapid la programele informatice de la
ţărm pentru calculul stabilităţii de avarie şi al rezistenţei reziduale a structurii corpului navei.
CAPITOLUL 6 - INSTALAŢII DE COLECTARE

Regula 38. Instalaţii de colectare
A. Instalaţiile de colectare în afara zonelor speciale
1. Guvernul fiecărei părţi semnatare a prezentei Convenţii, se angajează să asigure existenţa la terminalele
de încărcare a hidrocarburilor, în porturile de reparaţii şi în alte porturi în care navele au de evacuat
reziduuri de hidrocarburi, a instalaţiilor de colectare de reziduuri şi amestecuri de hidrocarburi rămase de
la petroliere şi de la alte nave, dimensionate astfel încât să se evite întârzierile excesive ale navelor.
2. Instalaţiile de colectare, prevăzute la paragraful 1 trebuie să fie prevăzute, în :
.1 toate porturile şi terminalele în care se încarcă ţiţei pentru petroliere, dacă acestea au efectuat
chiar înaintea sosirii un voiaj în balast de cel mult 72 ore sau de cel mult 1200 mm;
.2 toate porturile şi terminalele în care se încarcă hidrocarburi, altele decât ţiţeiul, în cantitate medie
de peste 1.000 tone/zi;
.3 toate porturile care au şantiere de reparaţii sau instalaţii de curăţare a tancurilor;
.4 toate porturile şi terminalele care primesc nave prevăzute cu tancuri de reziduuri, cerute de Reg.
12 din această Anexă;

.5 toate porturile pentru ape de santină şi alte reziduuri, care nu pot fi descărcate în conformitate cu
Reg. 15 din prezenta anexă;
.6 toate porturile pentru reziduurile de hidrocarburi ale navelor de transport combinat, care nu pot fi
descărcate în conformitate cu Reg. 34, din prezenta anexă.
3. Capacitatea instalaţiilor de colectare din porturi, terminale, porturi care au şantiere şi porturi care au
şantiere de reparaţii sau instalaţii de curăţare a tancurilor, trebuie să fie suficientă pentru a primi toate
rezidurile şi amestecurile de hidrocarburi reţinute la bordul navelor.
B. Instalaţii de colectare din zonele speciale

4. Guvernul fiecărei Părţi semnatare a Convenţiei, riverane unei zone speciale, se angajează să doteze toate
terminalele de încărcare de hidrocarburi şi porturile de reparaţii cu instalaţii corespunzătoare pentru
colectarea şi tratarea întregii cantităţi de balast murdar şi de apă de spălare de la petroliere. În plus, toate
porturile din zona specială trebuie să fie prevăzute cu instalaţii corespunzătoare de colectare şi pentru
alte reziduuri şi amestecuri de hidrocarburi provenind de la toate navele. Aceste instalaţii vor avea
capacităţi corespunzătoare pentru a satisface nevoile navelor, pentru a evita întârzierile excesive.
5. Guvernul fiecărei Părţi semnatare a Convenţiei, avănd sub jurisdicţia sa intrări în porturi cu adâncime
mică, care ar putea determina o reducere a pescajului navei prin descărcarea de balast, se angajează să
doteze cu instalaţiile menţionate în paragraful 4. pentru a evita întârzierile navelor care trebuie să
descarce reziduuri sau balastul murdar.
6. Referitor la Zona Mării Roşii, Zona Golfurilor, Zona Golfului Aden şi Zona Omanului din Marea
Arabiei :
.1 Fiecare parte interesată va notifica Organizaţiei măsurile care se vor lua pentru aplicarea prevederilor
paragrafelor 4 si 5. La primirea unui număr suficient de notificări, organizaţia va fixa o dată la care vor
intra în vigoare cerinţele Reg. 15 şi 34 din această anexă, în privinţa zonei respective. Organizaţia va
notifica tuturor părţilor această dată fixată, cu cel puţin 12 luni înainte.
.2 Intre data de intrare în vigoare a acestei Convenţii şi data astfel stabilită, navele care navigă în acea
zonă specială se vor conforma cerinţelor Reg. 15 şi 34, privind descărcările în afara zonelor speciale.
.3 După această dată, petrolierele care încarcă în porturile din aceste zone speciale, unde nu sunt încă
disponibile astfel de instalaţii, se vor conforma de asemenea în totalitate Reg. 15 şi 34 din această
anexă. Totuşi petrolierele care intră în aceste zone speciale, pentru încărcare, vor face toate
eforturile, pentru a intra în zona numai cu balast curat la bord.
.4 După data intrării în vigoare a cerinţelor pentru zona specială respectivă, fiecare parte va notifica
Organizaţiei pentru a fi transmite părţilor interesate, toate cazurile în care se apreciază că instalaţiile
sunt considerate necorespunzătoare.
.5 Instalaţiile de colectare prevăzute în paragrafele 1,2 şi 3 a acestei reguli, trebuie să fie montate în
termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii.
7. Fără a ţine seama de prevederile paragrafelor 4, 5 si 6, următoarele Reg. se aplică Zonei Antarctice:
.1 Guvernul fiecărei Părţi semnatare a Convenţiei, ale cărei porturi sunt utilizate de către navele care
pleacă spre, sau sosesc din Zona Antarctică, se angajează să monteze, cât mai curând posibil,
instalaţii suficiente pentru colectarea reziduurilor de hidrocarburi, balastului murdar, apelor de
spălare a tancurilor şi altor reziduuri şi amestecuri de hidrocarburi, provenind de la toate navele
susceptibile de a utiliza respectivele porturi, fără a le provoca întârzieri excesive.
.2 Guvernul fiecărei Părţi semnatare a Convenţiei, se va asigura că toate navele autorizate să arboreze
pavilionul lor, înainte de a intra în zona Antarctică, sunt prevăzute cu un tanc, sau tancuri, având
capacitate suficientă pentru a reţine la bord toate reziduurile de hidrocarburi, balastul murdar, apele
de spălare a tancurilor şi alte reziduuri şi amestecuri de hidrocarburi, în timp ce navigă în această
zonă şi că au încheiat acorduri pentru descărcarea acestor reziduuri şi amestecuri de hidrocarburi la
o instalaţie de colectare, după părăsirea zonei.
C. Cerinţe generale
8. Fiecare Parte trebuie să notifice Organizaţiei care la rândul ei, va transmite Părţilor, toate cazurile în
care instalaţiile prevăzute în această Reg. 38, sunt considerate necorespunzătoare.

CAPITOLUL 7 - CERINŢE SPECIALE PENTRU PLATFORMELE
FIXE SAU PLUTITOARE
Regula 39 Cerinţe speciale pentru platformele de foraj fixe şi plutitoare
1. Această Reg. se aplică platformelor fixe şi plutitoare, inclusiv instalaţiilor plutitoare de producţie, de
stocare şi descărcare (FPSO) utilizate pentru producţia şi stocarea în larg a hidrocarburilor şi instalaţiilor
de stocare plutitoare(FSU) utilizate la stocarea în larg a hidrocarburilor produse.
2. Platformele de foraj fixe sau plutitoare angajate în explorarea, exploatarea şi prelucrarea în mare a
resurselor minerale ale fundului mării, precum şi alte platforme, se vor conforma cerinţelor acestei
anexe, aplicabile navelor cu un tonaj brut de 400 TRB şi mai mult, altele decât petrolierele, cu excepţia
faptului că:
.1 ele vor fi prevăzute pe cât posibil cu instalaţiile cerute de Reg. 12 şi 14 din Anexă ;
.2 ele vor ţine o evidenţă a tuturor operaţiunilor care implică descărcări de hidrocarburi sau amestecuri
de hidrocarburi, sub o formă aprobată de Administraţie; şi
.3 sub rezerva prevederilor Regula 4 din anexă, descărcarea în mare a hidrocarburilor sau
amestecului de hidrocarburi va fi interzisă, cu excepţia cazului, când conţinutul de hidrocarburi al
efluentului nediluat nu depăşeşte 15 părţi per milion (p.p.m);
3. In conformitate cu această Anexă, referitor la platformele FPSOS sau FSUS în completare cu cerinţele
paragrafului 2, Administraţia va ţine cont de liniile directoare elaborate de către IMO.
CAPITOLUL 8 – PREVENIREA POLUARII IN TIMPUL

TRANSFERULUI DE HIDROCARBURI INTRE
PETROLIERELE AFLATE PE MARE
Regula 40 Domeniul de aplicare
1. Regulile din prezentul capitol se aplica petrolierelor cu un tonaj brut de 150 si mai mult, angajate în
transferul de hidrocarburi între petrolierele aflate pe mare (operatiuni STS), precum si operatiunilor STS
ale acestora efectuate la 1 aprilie 2012 sau dupa aceasta data. Totusi, operatiunile STS efectuate înainte
de aceasta data, dar dupa aprobarea de catre Administratie a planului operatiunilor STS cerut conform
regulii 41.1, trebuie sa fie, în masura în care este posibil, în concordanta cu planul operatiunilor STS.
2. Regulile din prezentul capitol nu se aplica operatiunilor de transfer al hidrocarburilor aferente
platformelor fixe sau plutitoare, inclusiv platformelor de foraj; instalatiilor plutitoare de productie, de
stocare si descarcare (FPSO) utilizate pentru productia si stocarea în larg a hidrocarburilor produse,
precum si instalatiilor de stocare plutitoare (FSU) utilizate pentru stocarea în larg a hidrocarburilor
produse (Vezi Reg.39).
3. Regulile din prezentul capitol nu se aplica operatiunilor de buncheraj.
4. Regulile din prezentul capitol nu se aplica operatiunilor STS necesare în scopul asigurarii sigurantei
unei nave, al ocrotirii vietii omenesti pe mare sau pentru combaterea anumitor accidente de poluare
pentru a reduce la minimum distrugerea datorata poluarii.
5. Regulile din prezentul capitol nu se aplica operatiunilor STS în cazul în care una dintre navele implicate
este fie o nava de razboi, o nava auxiliara, fie o alta nava aflata în posesia unui stat sau operata de catre
un stat si utilizata, în acel moment, numai în scop guvernamental necomercial. Totusi, fiecare stat trebuie
sa se asigure, prin adoptarea masurilor corespunzatoare care nu împiedica operatiunile sau posibilitatile
de operare a acestor nave, ca, în masura în care este rezonabil si practic, operatiunile STS sunt efectuate
într-o maniera corespunzatoare acestui capitol.
Regula 41 Reglementari generale cu privire la siguranta si protectia mediului înconjurator

1. Orice petrolier implicat în operatiuni STS trebuie sa aiba la bord un plan care sa descrie modul de
efectuare a operatiunilor STS (planul operatiunilor STS) nu mai târziu de data primei inspectii anuale,
intermediare sau de reînnoire efectuate la nava la 1 ianuarie 2011 sau dupa aceasta data. Fiecare plan al
operatiunilor STS la petrolier trebuie sa fie aprobat de catre Administratie. Planul operatiunilor STS
trebuie sa fie scris în limba de lucru a navei.
2. Planul operatiunilor STS trebuie sa fie elaborat tinându-se seama de informatiile din cele mai bune
instructiuni practice pentru operatiunile STS identificate de catre Organizatie. Planul operatiunilor STS
poate fi inclus întrun sistem de management al sigurantei existent, prevazut în cap. IX din Conventia

internationala din 1974 pentru ocrotirea vietii omenesti pe mare, asa cum a fost amendata, daca aceasta
prevedere se aplica respectivului petrolier.
3. Orice petrolier care face obiectul acestui capitol si este supus operatiunilor STS trebuie sa respecte
planul operatiunilor STS.
4. Persoana care asigura supravegherea generala a operatiunilor STS trebuie sa fie calificata pentru a-si
îndeplini toate sarcinile corespunzatoare, tinând seama de calificarile prevazute în cele mai bune
instructiuni practice pentru operatiunile STS identificate de catre Organizatie.
5. Înregistrarile operatiunilor STS trebuie sa fie pastrate la bord 3 ani si sa fie imediat puse la dispozitie în
cadrul inspectiei efectuate de o parte la prezenta conventie.
Regula 42 Notificare
1. Fiecare petrolier care face obiectul acestui capitol si care planifica operatiuni STS în cadrul marii
teritoriale sau al zonei economice exclusive a unei parti la prezenta conventie trebuie sa notifice acelei
parti, cu cel putin 48 de ore înainte, operatiunile STS planificate. Daca, în caz exceptional, toate
informatiile specificate în paragraful 2 nu sunt disponibile cu cel putin 48 de ore înainte, petrolierul care
descarca hidrocarburi trebuie sa notifice partii la prezenta conventie, cu cel putin 48 de ore înainte, ca se
va efectua o operatiune STS, iar informatiile specificate la paragraful 2 trebuie sa fie furnizate partii în
cel mai scurt timp.
2. Notificarea specificata în paragraful 1 din prezenta regula trebuie sa includa cel putin urmatoarele
informatii:
.1 numele, pavilionul, indicativul de apel, numarul IMO si ora de sosire estimata a petrolierelor
implicate în operatiunile STS;
.2 data, ora si pozitia geografica la care trebuie sa înceapa operatiunile STS planificate;
.3 daca operatiunile STS vor fi efectuate la ancora sau în mars;
.4 tipul si cantitatea de hidrocarburi;
.5 durata planificata a operatiunilor STS;
.6 identificarea furnizorului de servicii sau a persoanei care asigura supravegherea generala a
operatiunilor STS, precum si datele sale de contact; si
.7 confirmarea ca petrolierul are la bord un plan al operatiunilor STS care respecta cerintele reg. 41.
3. Daca ora de sosire estimata a unui petrolier în pozitia sau zona pentru operatiunile STS se schimba cu
mai mult de 6 ore, comandantul, proprietarul sau agentul acelui petrolier trebuie sa comunice o noua ora
de sosire estimata partii la prezenta conventie, specificata în paragraful 1 din prezenta regula.
CAPITOLUL 9 -CERINTE SPECIALE PENTRU UTILIZAREA SAU

TRANSPORTUL HIDROCARBURILOR IN
ZONA ANTARCTICA
REGULA 43 Cerinte speciale pentru utilizarea sau transportul hidrocarburilor în zona
Antarctica
1. Cu exceptia navelor angajate în asigurarea sigurantei navelor sau în operatiuni de cautare si salvare,
transportul în vrac drept încarcatura ori transportul si utilizarea drept combustibil a urmatoarelor
produse:
.1 titei, având densitatea la 15°C mai mare decât 900 kg/mc;
.2 hidrocarburi, altele decât titei, având densitatea la 15°C mai mare decât 900 kg/mc ori
vâscozitatea cinematica la 50°C mai mare decât 180 mm˛/s; sau
.3 bitum, gudron si emulsiile acestora, trebuie sa fie interzis/e în zona Antarctica, astfel cum este
definita în anexa I, regula 1.11.7.
2. Atunci când operatiunile precedente au inclus transportul sau utilizarea hidrocarburilor prevazute în
paragrafele 1.1 pâna la 1.3 ale prezentei reguli, curatarea ori spalarea cu jet a tancurilor sau conductelor
nu este ceruta.

ANEXA II
REGULI PENTRU CONTROLUL POLUĂRII CU
SUBSTANŢE LICHIDE NOCIVE ÎN VRAC
Regula 1. Definiţii
În sensul prezentei anexe:
1. Data de aniversare - înseamnă ziua şi luna fiecărui an care corespunde datei de expirare a certificatului
internaţional de prevenire a poluării pentru transportul substanţelor lichide nocive în vrac.
2. Tubulatura aferenta - inseamna tubulatura pe aspiraţia dintr-un tanc de marfa până la conexiunea cu
terminalul, utilizată pentru descărcarea mărfii, incluzând toate tubulaturile navei, pompe şi filtre.
3. Apa de balast
- Balast curat - reprezintă balastul dintr-un tanc, în care anterior au fost transportate substanţe din
categoriile X,Ysau Z şi care a fost curăţat temeinic, reziduurile rezultate au fost descărcate şi tancul
golit respectând pevederile pertinente ale acestei Anexe II.
- Balast separat - înseamnă apa de balast introdusă într-un tanc destinat permanent balastului sau
mărfuri altele decât hidrocarburi sau substanţele lichide nocive în sensul diferitelor definiţii din
anexele la Convenţia MARPOL 73/78 şi care este complet separat de instalaţia de încărcare a mărfii şi
a combustibilului lichid.
4. Coduri chimice
- Bulk Chemical Code – Codul pentru produse chimice în vrac, reprezintă codul pentru construcţia şi
echipamentul navelor care transportă produse chimice periculoase în vrac, adoptat de către MEPC prin
Rezoluţia 20(22), cu condiţia conformităţii cu prevederile art. 16 al Convenţiei MARPOL 73/78.
- International Bulk Chemical Code - Codul internaţional pentru produse chimice în vrac, înseamnă
Codul internaţional pentru construcţia şi echipamentul navelor care transportă produse chimice
periculoase în vrac, adoptat de către MEPC prin Rezoluţia 19(22) şi amendată de IMO, cu condiţia
conformitatii cu art. 16 al Convenţiei MARPOL 73/78.
5. Adâncimea apei – înseamnă adâncimea apei conform hărţii.
6. În marş –înseamnă că nava este în marş şi asigură faptul că orice descărcare în mare de substanţe
nocive să fie disipate, atât cât este posibil.
7. Substanţe lichide – Substanţe lichide care au o presiune a vaporilor ce nu depăşeşte 0,28 MPa la o
temperatură de 37,8 oC.
8. Manual – reprezintă Manualul de Proceduri şi Echipamente (Instalaţii) .
9. Uscatul cel mai apropiat - linia de bază de la uscatul cel mai apropiat, care serveşte la determinarea
mării teritoriale a teritoriului respectiv în conformitate cu dreptul internaţional. In sensul prezentei
convenţii, pentru Australia se au in vedere o serie de coordonate precizate unite de la o linie trasă dintr-
un punct al coastei.
10. Substanţă lichidă nocivă – înseamnă orice substanţă indicată în coloana - Categorie Poluare –
din capitolele 17 sau 18 al Codului IBC (International Bulk Chemical Code – Codul International al
Produselor Chimice) sau evaluată temporar (provizoriu) conform prevederilor Reg. 6, ca făcând parte
din categoriile X,Y si Z.
11. PPM – Părţi per milion – ml/m3,
12. Reziduuri– reprezintă orice substanţe lichide nocive care rămân şi trebuiesc îndepărtate.
Regula 2. Domeniul de aplicare

1. Dacă nu se prevede în mod expres altfel, prevederile prezentei Anexe se aplică tuturor navelor certificate
ca apte să transporte substanţe lichide nocive în vrac.

2. Dacă o marfă, care se supune prevederilor Anexei I la prezenta Convenţie, este transportată într-un tanc
al unei nave cisternă pentru NLS, se aplică, de asemenea, cerinţele corespunzătoare din Anexa I la
prezenta Convenţie.
Regula 3. Exceptări
Cerinţele din prezenta Anexă cu privire la evacuare nu trebuie să se aplice evacuării în mare a
substanţelor lichide nocive, sau a amestecurilor care conţin astfel de substanţe, atunci cînd o astfel de
evacuare: vezi Reg.4 paragraful 1 şi 2 din Anexa I.
Regula 4. Dispense
1. Referitor la amendamentele privind cerinţele de transport ca urmare a reclasificării unei substanţe,
trebuie să se aplice următoarele :
1. dacă un amendament la prezenta Anexă, la Codul Internaţional pentru produse chimice în vrac şi
Codul pentru produse chimice în vrac implică modificări ale structurii sau echipamentelor şi
instalaţiilor ca urmare a creşterii exigenţei cerinţelor pentru transportul anumitor substanţe,
Administraţia poate modifica sau amâna pentru o perioadă de timp specificată, aplicarea unui astfel
de amendament la navele construite înainte de data intrării în vigoare a respectivului amendament,
dacă aplicarea imediată a unui astfel de amendament este considerată neraţională sau practic
nerealizabilă. O astfel de derogare trebuie să fie stabilită în funcţie de fiecare substanţă;
2. Administraţia, care acordă o derogare de la aplicarea unui amendament, conform prezentului
paragraf, trebuie să transmită Organizaţiei un raport cuprinzând detalii despre nava sau navele
respective, mărfurile pentru care nava este certificată ca aptă să le transporte, activitatea de comerţ
în care fiecare navă este angajată şi justificarea derogării, în scopul difuzării părţilor Convenţiei,
pentru informarea acestora şi, dacă este cazul, pentru luarea măsurilor corespunzătoare. Cu privire la
această derogare, trebuie să se facă o menţiune în Certificatul prevăzut în Reg. 7 sau 9 din prezenta
Anexă;
3. Prin exceptare de la cele de mai sus, o Administraţie poate acorda dispensă de la cerinţele de
transport prevăzute în Reg. 11 navelor certificate ca apte să transporte uleiuri vegetale, identificate
individual şi indicate în nota de subsol de la pagina corespunzătoare din capitolul 17 al Codului IBC,
cu condiţia ca nava să respecte următoarele condiţii:
3.1 sub rezerva prevederilor prezentei reguli, nava cisternă pentru NLS trebuie să respecte toate
cerinţele pentru nava tipul 3, aşa cum se prevede în Codul IBC, cu excepţia celor referitoare la
amplasarea tancurilor marfă;
3.2 conform prezentei reguli, tancurile de marfă trebuie să fie amplasate la distanţe precizate faţă de
bordaj. Întregul tronson al tancurilor de marfă trebuie să fie protejat cu tancuri de balast sau
spaţii, altele decât tancurile care transportă hidrocarburi, după cum urmează:
3.2.1 tancurile sau spaţiile laterale trebuie să fie dispuse astfel încât tancurile de marfă să fie
amplasate înspre interior, faţă de linia teoretică a tablei învelişului bordajului, la o
distanţă de cel puţin 760 mm, în orice loc ar fi măsurată;
3.2.2 tancurile, sau spaţiile din dublu fund, trebuie să fie amplasate astfel încât distanţa dintre
fundul tancurilor de marfă şi linia teoretică a tablelor fundului, măsurată
perpendicular pe tablele fundului, să nu fie mai mică decât B/15(m), sau 2,0 m, pe axa
longitudinală, luându-se valoarea mai mică dintre acestea. Distanţa minimă trebuie să fie
de 1 metru; şi
3.2.3 certificatul trebuie să indice dispensa acordată.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3 din prezenta regulă, nu este necesară aplicarea prevederilor Reg.
12.1 unei nave construite înainte de 1 Iulie 1986, care este angajată în voiaje limitate, stabilite de
Administraţie, între:
1. porturi , sau terminale, ale unui stat parte la prezenta Convenţie; sau
2. porturi, sau terminale, ale statelor părţi la prezenta Convenţie.
3. Prevederile paragrafului 2 din prezenta regulă se vor aplica numai unei nave construite înainte de 1 Iulie
1986 dacă:
1. de fiecare dată când un tanc, care conţine substanţe sau amestecuri de substanţe din categoria X,Y
sau Z, urmează să fie spălate sau balastat, acesta se spală conform unei metode de prespălare
aprobată de Administraţie, în conformitate cu Apendicele 6 la prezenta Anexă, iar apa rezultată în
urma spălării tancului se evacuează într-o instalaţie de primire;
2. apa de la spălările ulterioare, sau apa de balast este evacuată într-o instalaţie de primire sau în mare,
în conformitate cu alte prevederi din prezenta Anexă;

3. instalaţiile de primire din porturi, sau de la terminale, menţionate mai sus, sunt aprobate ca fiind
adecvate pentru scopul prevăzut în acest paragraf de către guvernele statelor părţi la prezenta
Convenţie, pe al căror teritoriu sunt situate respectivele porturi sau terminale;
4. în cazul navelor angajate în voiaje spre porturile sau terminalele aflate sub jurisdicţia altor state părţi
la prezenta Convenţie, Administraţia comunică Organizaţiei, în scopul difuzării părţilor Convenţiei,
particularităţile dispensei, pentru informarea acestora şi, dacă este cazul, pentru luarea măsurilor
corespunzătoare; şi
5. certificatul cerut, potrivit prevederilor prezentei Anexe, poartă confirmarea că nava este angajată
numai în astfel de voiaje limitate.
4. Pentru o navă ale cărei caracteristici constructive şi de operare sunt astfel încât nu implică balastarea
tancurilor de marfă este cerută numai pentru reparaţii sau andocare, Administraţia poate acorda dispense
de la aplicarea prevederilor Reg. 12, cu condiţia îndeplinirii tuturor condiţiilor care urmează:
1. concepţia, construcţia şi echipamentul navei sunt aprobate de Administraţie ţinându-se cont de
activitatea căreia îi este destinată nava;
2. orice efluent care provine de la spălarea tancurilor, ce poate fi efectuată înaintea unei reparaţii sau
andocări, este evacuat într-o instalaţie de primire atestată de Administraţie;
3. certificatul cerut conform prezentei Anexe indică următoarele:
3.1 fiecare tanc de marfă este certificat să transporte un număr limitat de substanţe, care sunt
asemănătoare şi care pot fi transportate succesiv în axelaşi tanc fără curăţare intermediară; şi
3.2 particularităţile dispensei;
4. nava are un Manual aprobat de Administraţie; şi
5. în cazul navelor angajate în voiaje spre porturi, sau terminale, aflate sub jurisdicţia altor state părţi la
Convenţie, Administraţia comunică Organizaţiei, în scopul difuzării părţilor Convenţiei,
particularităţile dispensei, pentru informarea acestora şi, dacă este cazul, luarea măsurilor
corespunzătoare.
Regula 5. Echivalenţe
1-2 Vezi Reg. 5 paragraful 1 şi 2 din Anexa I, referitor la substanţe lichide nocive.
3. Prin exceptare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2 din prezenta regulă, construcţia şi echipamentul
navelor pentru transportul gazelor lichefiate, care sunt autorizate să transporte substanţe lichide nocive,
menţionate în Codul navelor pentru transport gaze, aplicabil, trebuie să fie considerate echivalente cu
construcţia şi echipamentul care corespund cerinţelor prevăzute în Reg.11 şi 12 din prezenta Anexă, cu
condiţia ca nava pentru transport gaze să respecte următoarele condiţii:
1. să deţină un Certificat de Conformitate aşa cum se indică în Codul navelor pentru transport gaze
aplicabil navelor autorizate să transporte gaze lichefiate în vrac;
2. să deţină un Certificat internaţional de prevenire a poluării pentru transporult substanţelor lichide
nocive în vrac, prin care se certifică faptul că nava pentru transport gaze poate transporta numai
acele substanţe lichide nocive stabilite şi indicate în Codul navelor pentru transport gaze, aplicabil;
3. să fie prevăzută cu instalaţii de balast separat;
4. să fie prevăzută cu instalaţii de pompare şi de tubulaturi care, în conformitate cu cerinţele
Administraţiei, să garanteze faptul că reziduurile de marfă rămase în tanc şi în tubulatura sa aferentă,
după descărcare, nu depăşesc cantitatea corespunzătoare de reziduuri prevăzută la reg. 12.1, 12.2 sau
12.3; şi
5. să aibă un Manual, aprobat de către Administraţie, care să asigure faptul că în timpul operării nu se
va produce amestecul reziduurilor de marfă cu apă şi că reziduurile de marfă nu vor rămâne în tanc
după aplicarea metodelor de ventilare prevăzute în Manual.
CAPITOLUL 2- CLASIFICAREA ÎN CATEGORII A

SUBSTANŢELOR LICHIDE NOCIVE
Regula 6. Clasificarea în categorii şi lista substanţelor lichide nocive şi a Altor
Substanţe
Pentru aplicarea regulilor prezentei Anexe, substanţele lichide nocive sunt împărţite în patru categorii,
după cum urmează:
1.Categoria X: Substanţe lichide nocive care, dacă sunt evacuate în mare, în cursul operaţiunilor de
curăţare a tancurilor sau de debalastare, ar prezenta un risc grav pentru resursele marine sau sănătatea
oamenilor şi, în consecinţă, justifică interzicerea evacuărilor în mediul marin;

2.Categoria Y: Substanţe lichide nocive care, dacă sunt evacuate în mare în cursul operaţiunilor de
curăţare a tancurilor sau de debalastare, ar prezenta un risc pentru resursele marine sau sănătatea
oamenilor, sau ar cauza daune pitorescului locurilor sau altor utilizări legitime ale mării şi, în
consecinţă, justifică limitarea cu privire la calitatea şi cantitatea evacuărilor în mediul marin;
3. Categoria Z: Substanţe lichide nocive care, dacă sunt evacuate în mare în cursul operaţiunilor de
curăţare a tancurilor sau de debalastare, ar prezenta un risc minor pentru resursele marine sau
sănătatea oamenilor şi, în consecinţă, justifică restricţii mai puţin stringente cu privire la calitatea şi
cantitatea evacuărilor în mediul marin;
4. Alte substanţe: substanţele indicate cu OS (alte substanţe), în coloana categoriei de poluare din
capitolul 18 al Codului Internaţional pentru produse chimice în vrac, care au fost evaluate şi s-a
constatat că nu intră în categoria X,Y sau Z, aşa cum s-a definit în Reg. 6.1 din prezenta Anexă,
deoarece, în prezent, se consideră că acestea nu prezintă risc pentru resursele marine, sănătatea
oamenilor, pitorescul locurilor sau alte utilizări legitime ale mării atunci când sunt evacuate în mare, în
cursul operaţiunilor de curăţare a tancurilor sau de debalastare. Evacuarea apelor de santină, sau a
apelor de balast, sau a altor reziduuri, sau amestecuri care conţin numai substanţe din categoria “Alte
substanţe“ nu trebuie să facă obiectul vreunei cerinţe din Anexă.
CAPITOLUL 3- INSPECŢII ŞI CERTIFICARE

Regula 7. Inspectarea şi certificarea navelor cisternă pentru produse chimice
Prin exceptare de la prevederile Reg. 8, 9 şi 10 din prezenta Anexă, navele cisternă pentru produse
chimice, care au fost inspectate şi certificate de statele părţi la prezenta Convenţie, în conformitate cu
prevederile Codului internaţional pentru produse chimice în vrac sau, după caz, ale Codului pentru
produse chimice în vrac, trebuie să fie considerate că îndeplinesc prevederile regulilor menţionate mai
sus, iar certificatul emis trebuie să aibă aceeaşi valoare şi să se bucure de aceeaşi recunoaştere ca şi
certificatul emis conform Reg. 9 din prezenta Anexă.
Regula 8. Inspecţii
1. Navele care transportă substanţe lichide nocive în vrac trebuie să fie supuse inspecţiilor specificate la
Reg 6 paragraful 1(1-5), din Anexa I.
2-3 Vezi Reg 6 paragraful 3-4, din Anexa I.
Regula 9. Eliberarea sau confirmarea certificatului

1. După o inspecţie iniţială sau o inspecţie de reînoire efectuată în conformitate cu prevederile Reg.8 din
prezenta Anexă trebuie să fie emis un Certificat internaţional de prevenire a poluării pentru
transportul substanţelor lichide nocive în vrac oricărei nave destinate să transporte substanţe lichide
nocive în vrac şi care efectuează voiaje spre porturi şi terminale aflate sub jurisdicţia altor părţi la
Convenţie.
2. Acest Certificat trebuie să fie emis sau, după caz, confirmat, fie de Administraţie, fie de orice persoană,
sau organizaţie autorizată, în mod legal de aceasta. În fiecare caz, Administraţia îşi asumă întreaga
responsabilitate a Certificatului.
3.1-3.4 Vezi Reg. 8 din Anexa I.
4 Vezi Reg. 9 din Anexa I.
Regula 10. Durata şi valabilitatea Certificatului

1. Un Certificat internaţional de prevenire a poluării pentru transportul substanţelor lichide nocive în
vrac trebuie să fie emis pentru o perioadă stabilită de către Administraţie care nu trebuie să depăşească 5
ani.
2-9 Pentru celelalte cerinţe vezi Reg. 10 Anexa 1.
CAPITOLUL 4 – PROIECTARE, CONSTRUCŢIE, INSTALAŢII ŞI

ECHIPAMENTE
Regula 11. Proiectarea, construcţia, echipamentele şi operarea navei
1. Proiectarea, construcţia, echipamentele şi operarea navelor autorizate să transporte substanţe lichide
nocive în vrac incluse în capitolul 17 din Codul IBC trebuie să fie în conformitate cu prevederile

următoarelor instrumente, pentru a reduce la minim evacuarea necontrolată a unor astfel de substanţe în
mare:
1. Codul IBC, atunci când nava cisternă pentru produse chimice este construită la 1 Iulie 1986, sau după
această dată; sau
2. Codul B.C., aşa cum s-a menţionat la paragraful 1.7.2 din acest Cod pentru
a. nave al căror contract de construcţie este încheiat la 2 Noiembrie 1973 sau după această dată , dar
care sunt construite înainte de 1 Iulie 1986, şi care efectuează voiaje spre porturi sau terminale
aflate sub jurisdicţia altor state părţi la Convenţie; şi
b. nave construite la 1 Iulie 1983, sau după această dată, dar înainte de 1 Iulie 1986, care efectuează
numai voiaje între porturi sau terminale din teritoriul statului al cărui pavilion nava este autorizată
să-l arboreze.
3. Codul B.C., aşa cum s-a menţionat la paragraful 1.7.3 din acest Cod, pentru:
a. nave al căror contract de construcţie este încheiat înainte de 2 Noiembrie 1973 şi care efectuează
voiaje spre porturi sau terminale aflate sub jurisdicţia altor state părţi la Convenţie; şi
b. nave construite înainte de 1 Iulie 1983, care efectuează numai voiaje între porturi, sau terminale
din teritoriul Statului al cărui pavilion nava este autorizată să-l arboreze.
2. În ceea ce priveşte navele, altele decât navele cisternă pentru produse chimice, sau navele pentru
transport gaze lichefiate autorizate să transporte substanţele lichide nocive în vrac, incluse în capitolul 17
din Codul IBC, Administraţia trebuie să stabilească, pe baza Liniilor directoare elaborate de către
Organizaţie, măsuri corespunzătoare, pentru a se asigura că prevederile vor fi astfel încât să se reducă la
minim evacuările necontrolate ale unor astfel de substanţe în mare.
Regula 12. Instalaţii de pompare, de tubulaturi, de descărcare şi tancuri de

reziduuri
1. Fiecare navă construită înainte de 1 Iulie 1986 trebuie să fie prevăzută cu o instalaţie de pompare şi de
tubulaturi pentru a se asigura că în fiecare tanc autorizat pentru transportul substanţelor din Categoria X
sau Y şi în tubulaturile aferente acestuia nu rămâne o cantitate de reziduuri mai mare de 300 litri şi că în
fiecare tanc autorizat pentru transportul substanţelor din Categoria Z şi în tubulaturile aferente acestuia nu
rămâne o cantitate de reziduuri mai mare de 900 litri. O încercare de funcţionare trebuie să fie efectuată în
conformitate cu prevederile Apendicelui 5 la prezenta Anexă.
2. Fiecare navă construită la 1 Iulie 1986, sau după această dată, dar înainte de 1 Ianuarie 2007, trebuie să fie
prevăzută cu o instalaţie de pompare şi de tubulaturi pentru a se asigura că în fiecare tanc autorizat pentru
transportul substanţelor din Categoria X sau Y şi /în tubulaturile aferente acestuia nu rămâne o cantitate
de reziduuri mai mare de 100 litri şi că în fiecare tanc autorizat pentru transportul substanţelor din
Categoria Z şi în tubulaturile aferente acestuia nu rămâne o cantitate de reziduuri mai mare de 300 litri.
O încercare de funcţionare trebuie să fie efectuată în confor:mitate cu prevederile Apendicelui 5 la
prezenta Anexă .
3. Fiecare navă construită la 1 Ianuarie 2007, sau după această dată, trebuie să fie prevăzută cu o instalaţie
de pompare şi de tubulaturi pentru a se asigura că în fiecare tanc autorizat pentru transportul substanţelor
din Categoria X, Y sau Z şi în tubulaturile aferente acestuia nu rămâne o cantitate de reziduuri mai mare
de 75 litri. O încercare de funcţionare
trebuie să fie efectuată în conformitate cu prevederile Apendicelui 5 la prezenta Anexă:
4. La o navă, alta decât o navă cisternă pentru produse chimice, construită înainte de 1 Ianuarie 2007 care
nu poate respecta cerinţele privind instalaţiile de pompare şi de tubulaturi pentru substanţele din Categoria
Z, menţionate la paragrafele 1 şi 2 din prezenta regulă, nu se aplică nicio cerinţă referitoare la cantitate.
Se consideră că prevederile sunt respectate dacă tancul este golit cât mai mult posibil.
5. Încercările de funcţionare, referitoare la eficacitatea instalaţiei de pompare, menţionată în paragrafele 1, 2
şi 3 din prezenta Reg., trebuie să fie aprobate de către Administraţie. Incercările de funcţionare a
instalaţiei de pompare trebuie să utilizeze apa ca mediu de încercare.
6. Navele autorizate să transporte substanţele din Categoria X, Y sau Z trebuie să aibă unul sau mai multe
orificii de evacuare imerse.
7. La navele construite înainte de 1 Ianuarie 2007 şi autorizate să transporte substanţele din categoria Z,
orificiul de evacuare imers, prevăzut la paragraful 6 din prezenta regulă, nu este obligatoriu.
8. Orificiul, sau orificiile de evacuare imers/imerse trebuie să fie situat/situate între limitele tronsonului de
marfă, în vecinătatea gurnei, şi trebuie să fie construite astfel încât să se evite ca amestecurile de reziduuri
cu apă să poată să reintre în navă prin prizele de apă de mare.
9. Orificiile de evacuare imerse trebuie să fie construite astfel încât amestecurile de reziduuri cu apă,

evacuate în mare, să nu poată trece prin stratul de apă aderent la corpul navei.
În acest scop, dacă evacuarea se face perpendicular pe învelişul exterior al navei, diametrul minim al
orificiului de evacuare trebuie să fie reglementat de următoarea ecuaţie:
Qd
d=
5 Ld
unde:
d = diametrul minim al orificiului de evacuare (m)
Ld = distanţa de la perpendiculara prova până la orificiul de evacuare (m)
Q d = debitul maxim ales 1a care nava poate evacua un amestec de reziduuri cu apă prin orificiul de
evacuare (m3/h) .
10. În cazul în care evacuarea se efectuează sub un unghi format cu învelişul exterior al navei, relaţia
mai sus menţionată trebuie să fie modificată înlocuind Qd cu componenta lui Qd care este
perpendiculară pe învelişul exterior al navei.
11 Tancuri de reziduuri
Deşi prezenta Anexă nu impune existenţa tancurilor dedicate, de reziduuri, acestea pot fi necesare în
cadrul anumitor metode de spălare. Tancurile de marfă pot fi utilizate ca tancuri de reziduuri.
CAPITOLUL 5 - EVACUĂRI OPERAŢIONALE ALE

REZIDUURlLOR DE SUBSTANŢE LICHIDE NOCIVE
Regula 13. Controlul evacuărilor de reziduuri de substante lichide nocive

Sub rezerva prevederilor Reg. 3 din prezenta Anexă, controlul evacuărilor reziduurilor de substanţe
lichide nocive sau ale apei de balast, ale apelor de spălare a tancurilor sau ale altor amestecuri care
conţin astfel de substanţe trebuie să respecte următoarele cerinţe.
1. Prevederi cu privire la evacuare
1.1 Se interzice evacuarea în mare a reziduurilor de substanţe din Categoria X, Y sau Z sau de substamţe
clasificate provizoriu, astfel sau a apei de balast, a apei de spălare a tancurilor sau a altor amestecuri
care conţin astfel de substanţe, în afară de cazul în care aceste evacuări se fac în deplină
concordanţă cu cerinţele operaţionale aplicabile, conţinute în prezenta Anexă .
1.2 Inaintea aplicării oricărei metode de prespălare sau evacuare, în conformitate cu prevederile din
prezenta Reg., tancul respectiv trebuie să fie golit la maximum conform metodelor prevăzute în
manual.
1.3 Transportul substanţelor care nu au fost clasificate, nici clasificate provizoriu sau nici evaluate, aşa
cum s-a indicat în Reg. 6 din prezenta Anexă, sau transportul apei de balast, al apelor de spălare a
tancurilor sau al altor amestecuri care conţin reziduuri de astfel de substanţe este interzis, ca şi
evacuarea în mare a acestor substanţe care rezultă dintr-un astfel de transport.
2. Standarde de evacuare
' ,
2.1 Dacă prevederile din prezenta regulă permit evacuarea în mare a reziduurilor de
substanţe din Categoria X, Y sau Z, sau a celor clasificate provizoriu astfel, sau a apei de balast, a
apei de spălare a tancurilor, sau a altor amestecuri care conţin astfel de substanţe, trebuie să se
aplice următoarele standarde de evacuare:
1. nava este în marş cu o viteză de cel puţin 7 noduri, în cazul navelor autopropulsate, sau de cel
puţin 4 noduri, în cazul navelor nepropulsate;
2. evacuarea se efectuează sub linia de plutire prin orificiul/orificiile de evacuare imers/imerse cu un
debit care nu depăşeşte debitul maxim pentru care orificiul de evacuare imers este
proiectat/(orificiile de evacuare imerse sunt proiectate); şi
3. evacuarea se efectuează la o distanţă de cel puţin 12 mile marine faţă de uscatul cel mai apropiat
şi în ape cu o adâncime de cel puţin 25 metri.
2.2 La navele construite înainte de 1 Ianuarie 2007, nu este obligatorie evacuarea în mare, sub linia de
plutire, a reziduurilor de substanţe din Categoria Z sau a celor clasificate provizoriu. astfel, sau a
apei de balast, a apei de, spălare a tancurilor, sau a altor amestecuri care conţin astfel de substanţe.
2.3 Pentru substanţele din Categoria Z, Administraţia poate acorda o scutire de la respectarea cerinţelor
paragrafului, 2.1.3 referitoare la distanţa de cel puţin 12 mile marine faţă de uscatul cel mai apropiat
navelor care efectuează voiaje numai în apele aflate sub suveranitatea sau jurisdicţia statului al cărui

pavilion nava este autorizată să-1 arboreze. În plus, Administraţia poate acorda o scutire de la
respectarea aceleiaşi cerinţe referitoare la distanţa de evacuare de cel puţin 12 mile marine faţă de
uscatul cel mai apropiat, pentru o anumită navă autorizată să arboreze pavilionul acestui stat, atunci
când efectuează voiaje în apele aflate sub suveranitatea sau jurisdicţia unui stat învecinat, după ce
un acord scris asupra scutirii a fost încheiat între cele două state costiere interesate, cu condiţia ca
nicio terţă parte să nu fie afectată. Informaţiile cu privire la acest acord trebuie să fie comunicate
Organizaţiei în decurs de 30 de zile în scopul difuzării la părţilor Convenţiei pentru informarea
acestora şi, dacă este cazul, pentru, luarea măsurilor corespunzătoare.
3 Ventilarea reziduurilor de marfă
Metodele de ventilare aprobate de Administraţie pot fi utilizate pentru eliminarea reziduurilor de marfă
dintr-un tanc. Aceste metode trebuie să fie în conformitate cu Apendicele 7 la prezenta Anexă. Se
consideră că orice apă introdusă ulterior în tanc este curată şi nu face obiectul cerinţelor de evacuare din
prezenta Anexă.
4. Dispensă de la cerinţele privind prespălarea
La solicitarea comandantului navei, guvernul părţii care primeşte, poate acorda o dispensă de la
prespălare, dacă se convinge că:
1. tancul descărcat este destinat să fie reîncărcat cu aceeasi substanţă sau o altă substanţă compatibilă
cu cea dinainte şi că tancul nu va fi nici spălat şi nici balastat înaintea încărcării sale, sau
2. tancul descărcat nu va fi nici spălat, nici balastat în mare. Prespălarea în conformitate cu paragraful
aplicabil din prezenta Reg. trebuie efectuată în alt port cu condiţia confirmării în scris că o instalaţie
de primire din acel port este disponibilă şi adecvată în acest scop; sau
3. reziduurile de marfă vor fi eliminate printr-o metodă de ventilare aprobată de Administraţie în
conformitate cu Apendicele 7 la prezenta Anexă.
5. Utilizarea agenţilor de curăţare sau a aditivilor .
5.1 Dacă pentru spălarea unui tanc se utilizează în locul apei un alt agent de spălare, cum ar fi uleiul
mineral sau un solvent clorurat, evacuarea acestui agent trebuie să fie supusă prevederilor din Anexa
I sau Anexa II care s-ar aplica acestui agent, dacă acesta ar fi transportat ca marfă. Metodele de
spălare a tancului, care implică utilizarea acestui agent, trebuie să fie indicate în Manual şi aprobate
de către Administraţie.
5.2 Dacă în apă se adaugă cantităţi mici de aditivi de curăţare (detergenţi) pentru facilitarea spălării
tancului, nu trebuie să se utilizeze aditivi care conţin componente din categoria de poluare X, cu
excepţia acelor componente care sunt imediat biodegradabile şi au o concentraţie mai mică de 10%
în aditivul de curăţare. Nicio restricţie suplimentară nu trebuie să se adauge la acelea care se aplică
tancului respectiv, datorită mărfii transportate anterior.
6. Evacuarea reziduuri/or din Categoria X
6.1 Sub rezerva prevederilor paragrafului 1, se aplică următoarele prevederi: ,
1. Un tanc din care s-a descărcat o substanţă din Categoria X trebuie să fie prespălat înainte ca nava
să părăsească portul de descărcare. Reziduurile rezultate trebuie să fie evacuate într-o instalaţie de
primire până când concentraţia substanţei în efluentul evacuat în această instalaţie, indicată de
analizele probelor de effiuent luate de inspector, este egală sau mai mică decât 0,1 % din masă.
Când se atinge concentraţia cerută, apa rămasă în urma spălării trebuie să continue să fie evacuată
în instalaţia de primire, până când tancul se goleşte. În Jurnalul de înregistrare a mărfii trebuie să
se consemneze în mod corespunzător aceste operaţiuni şi să fie confirmate de către inspectorul
menţionat la Reg. 16.1.
2. Orice cantitate de apă introdusă ulterior în tanc poate fi evacuată în mare în conformitate cu
standardele de evacuare din Reg. 13.2.
3. În cazul în care guvernul părţii care le primeşte consideră că, practic, nu este posibilă măsurarea
concentraţiei de substanţă în efluent, fără a provoca întârzierea excesivă a navei, acea parte poate
accepta o altă metodă echivalentă în ceea ce priveşte obţinerea concentraţiei cerute în Reg.
13.6.1,1, cu condiţia ca:
4. tancul să fie prespălat în conformitate cu o metodă aprobată de Administraţie în conformitate cu
Apendicele 6 la prezenta Anexă; şi
5. să se consemneze în mod corespunzător în Jurnalul de Înregistrare a mărfli şi să se confirme de
către inspectorul menţionat la Reg. 16.1.
7. Evacuarea reziduurilor din Categoriile Y şi Z
7.1 Sub rezerva prevederilor paragrafului 1, se aplică următoarele prevederi :
1. În ceea ce priveşte metodele de evacuare a reziduurilor pentru substanţele din Categoria Y sau Z,

se aplică standardele de evacuare indicate în Reg. 13.2.
2. Dacă descărcarea unei substanţe din Categoria Y sau Z nu se efectuează în conformitate cu
Manualul, trebuie să se facă o prespalare înainte ca nava să părăsească portul de descărcare, în
afară de cazul în care se iau alte măsuri considerate satisfăcătoare de către inspectorul menţionat
la Reg. 16.1 din prezenta Anexă, pentru a elimina reziduurile de marfă de la navă, astfel încât să
se atingă cantităţile specificate în prezenta Anexă. Apa de spălarea tancului, care rezultă din
prespălare, trebuie să fie evacuată într-o instalaţie de primire din portul de descărcare, sau din alt
port care are o instalaţie de primire corespunzătoare, cu condiţia confirmării în scris că instalaţia
de primire din acest port este disponibilă şi adecvată acestui scop.
3. Pentru substanţele din Categoria Y cu o vâscozitate mare, sau care se solidifică, se aplică
următoarele prevederi:
1. se aplică metoda de prespălare indicată în Apendicele 6;
2.amestecul de reziduuri cu apă rezultat în timpul prespălării trebuie să fie evacuat într-o
instalaţie de primire până la golirea tancului; şi
3. orice cantitate de apă introdusă ulterior în tanc poate fi evacuată în mare în conformitate cu
standardele de evacuare din Reg. 13.2.
7.2. Cerinţe cu privire la operaţiunile de balastare şi debalastare
7.2.1. După descărcare şi, dacă se cere, după o prespălare, un tanc de marfă poate fi balastat.
Metodele de evacuare a acestui balast sunt indicate în Reg. 13.2.
7.2.2. Balastul introdus într-un tanc de marfă care a fost spălat, astfel încât balastul conţine mai
puţin de 1 ppm din substanţa anterior transportată, poate fi evacuat în mare fără a ţine seama
de debitul de evacuare; viteza navei şi amplasarea orificiilor de evacuare, cu condiţia ca nava
să nu se afle la mai puţin de 12 mile faţă de uscatul cel mai apropiat, iar adâncimea apei să nu
fie mai mică de 25 metri. Gradul de curăţare cerut a fost obţinut atunci când s-a efectuat o
prespălare, aşa cum se specifică în Apendicele 6, şi tancul a fost ulterior spălat cu un ciclu
complet al maşinii de curăţare, în cazul navelor construite înainte de 1 Iulie 1994, sau cu o
cantitate de apă care nu este mai mică decât cantitatea de apă calculată cu k=1,0.
7.2.3. Evacuarea în mare a balastului curat sau a balastului separat nu trebuie să facă obiectul
cerinţelor din prezenta Anexă.
8. Evacuarea în zona Antarcticii

8.1. Zona Antarcticii înseamnă zona maritimă situată la sud de paralela 600S.
8.2. In zona Antarcticii este interzisă orice evacuare în mare a substanţelor lichide nocive sau a
amestecurilor care conţin astfel de substanţe.
Regula 14. Manualul privind metodele şi instalaţiile navei pentru evacuare

1. Fiecare navă autorizată să transporte substanţe din categoria X, Y sau Z trebuie să aibă la bord un Manual
aprobat de către Administraţie. Manualul trebuie să aibă un format standard, conform Apendicelui 4 la
prezenta Anexă. In cazul unei nave angajată în voiaje internaţionale la bordul căreia nu se utilizează nici
engleza, nici franceza şi nici spaniola, textul trebuie să includă o traducere într-una dintre aceste limbi.
2. Scopul principal al Manualului este acela de a prezenta ofiţerilor navei informaţii cu privire la instalaţiile
şi toate metodele de operare referitoare la manipularea: mărfii, curăţarea tancurilor, manipularea
reziduurilor, balastarea şi debalastarea tancurilor de marfă, de care trebuie să se ţină seama în vederea
conformităţii cu cerinţele prezentei Anexe .
Regula 15. Jurnalul de înregistrare a mărfii
1. Fiecare navă, căreia i se aplică această anexă, trebuie să aibă un Jurnalul de înregistrare a mărfii. Fie, că
face parte integrantă din Jurnalul de bord oficial al navei, fie că nu, acest jurnal trebuie să fie conform cu
modelul prevăzut în Apendicele 2 la, prezenta Anexă .
2. După încheierea oricărei operaţiuni specificate în Apendicele 2 la prezenta Anexă, operaţiunea trebuie
să fie imediat înregistrată în Jurnalul de înregistrare a mărfii.
3. In cazul unei evacuări accidentale a unei substanţe lichide nocive, sau a unui amestec care conţine o
astfel de substanţă, sau în cazul unei evacuări conform prevederilor Reg. 3 din prezenta Anexă, trebuie
să se consemneze în Jurnalul de Înregistrare a mărfii circumstanţele şi motivele evacuării.
4. Fiecare consemnare trebuie să fie semnată de către ofiţerul sau ofiţerii responsabili cu respectiva
operaţiune şi fiecare pagină trebuie să fie semnată de către comandantul navei. La navele care deţin un
Certificat internaţional de prevenire a poluării pentru transportul substanţelor Iichide nocive în vrac

sau un certificat conform celui menţionat în Reg. 7 din prezenta Anexă, consemnările în Jurnalul de
înregistrare a mărfii trebuie să fie făcute cel puţin în limba engleză, franceză sau spaniolă. Dacă se
utilizează de asemenea consemnări într-o limbă naţională oficială a statului al cărui pavilion nava este
autorizată să-l arboreze, aceasta trebuie să prevaleze în caz de litigiu sau dezacord.
5,6 Jurnalul de înregistrare a mărfii trebuie să fie păstrat conform Reg.17 paragrafele 6-7, din Anexa I.
CAPITOLUL 6 - MĂSURI DE CONTROL LUATE DE STATELE

PORTURILOR
Regula 16 . Măsuri de control
1. Guvernul fiecărei părţi la Convenţie trebuie să numească sau să autorizeze inspectori în scopul punerii în
aplicare a prezentei reguli. Inspectorii trebuie să efectueze controlul în conformitate cu procedurile de
control elaborate de către Organizaţie.
2. În cazul în care un inspector numit sau autorizat de către Guvernul părţii la Convenţie a verificat dacă o
operaţiune s-a efectuat în conformitate cu cerinţele din Manual, sau dacă a acordat o dispensă pentru o
prespălare, atunci acest inspector trebuie să facă o menţiune corespunzătoare în Jurnalul de înregistrare
a mărfii.
3. Comandantul unei nave autorizate să transporte substanţe lichide nocive în vrac trebuie să se asigure· că
prevederile Reg. 13 şi ale prezentei reg. sunt respectate şi că Jurnalul de înregistrare a mărfii este
completat în conformitate cu Reg. 15, ori de câte ori au loc operaţiunile menţionate în respectiva regulă.
4. Un tanc care a transportat o substanţă din Categoria X trebuie să fie prespălat conform Reg. 13.6.
Consemnările corespunzătoare cu privire la aceste operaţiuni trebuie să fie făcute în Jurnalul de
înregistrare a mărfii şi confirmate de către inspectorul menţionat la paragraful 1 din prezenta regulă.
5. În cazul în care guvernul părţii care primeşte consideră că, practic, nu este posibilă măsurarea
concentraţiei de substanţă în efluent, fără a provoca întârzierea excesivă a navei, acea parte poate
accepta metoda alternativă prevăzută în Reg. 13.6.3, cu condiţia ca inspectorul menţionat la paragraful 1
din prezenta regulă să certifice în Jurnalul de înregistrare a mărfii că:
1. tancul, instalaţiile sale de pompare şi de tubulaturi au fost golite; şi
2. prespălarea s-a efectuat În conformitate cu prevederile Apendicelui 6 la prezenta Anexă; şi
3. apa rezultată din această prespălare a fost evacuată într-o instal. de primire şi tancul este gol.
6. La cererea comandantului navei, guvernul părţii care primeşte poate acorda o dispensă navei pentru
cerinţele referitoare la prespălarea menţionată în paragrafele aplicabile din Reg. 13 atunci când este
respectată una dintre condiţiile regulii 13.4.
7. Dispensa menţionată în paragraful 6 din prezenţa regulă poate fi acordată, numai de către guvernul părţii
care primeşte, unei nave angajată în voiaje spre porturi sau terminale aflate sub jurisdicţia altor state care
sunt părţi la prezenta Convenţie. In cazul în care se acordă o astfel de dispensă, consemnarea
corespunzătoare făcută în Jurnalul de înregistrare a mărfii trebuie să fie confirmată de către inspectorul
menţionat la paragraful 1 din prezenta Regulă.
8. Dacă descărcarea nu se efectuează în conformitate cu condiţiile de pompare pentru respectivul
tanc, condiţii aprobate de către Administraţie şi bazate pe Apendicele 5 la prezenta Anexă, pot fi luate
alte măsuri considerate satisfăcătoare de către inspectorul menţionat în paragraful 1 din prezenta regulă,
pentru a elimina reziduurile de marfă de la navă, astfel încât să se atingă cantităţile specificate în Reg.
12, după caz. Consemnări corespunzătoare trebuie să fie făcute în Jurnalul de înregistrare a mărfii.
9. Controlul normelor de exploatare de catre Statul Portuar

Vezi Reg. 11 Anexa I ţinând cont că este vorba de substanţe lichide nocive.
CAPITOLUL 7 - PREVENIREA POLUĂRII REZULTATE ÎN URMA

PRODUCERII UNUI EVENIMENT CARE IMPLICĂ
SUBSTANŢE LICHIDE NOCIVE
Regula 17 . Planul de urgenţă de bord în cazul poluării marine cu substanţe lichide nocive
1. Fiecare navă cu un tonaj brut de 150 TRB şi mai mult, care este certificată ca aptă să transporte
substanţe lichide nocive în vrac, trebuie să aibă un Plan de urgenţă de bord în cazul poluării marine cu
substanţe lichide nocive, aprobat de către Administraţie.
2. Un astfel, de plan trebuie să se bazeze pe liniile directoare elaborate de către Organizaţie şi să fie scris

în limba sau limbile înţelese de comandant şi ofiţeri. Acest plan va conţine, cel puţin
- vezi Reg. 37, paragraful 2, subparagrafele 1- 4 din Anexa I.
3. În cazul navelor cărora li se aplică de asemenea Reg. 37 din Anexa I la Convenţie, acest plan poate fi
combinat cu Planul de urgenţă de bord în cazul poluării cu hidrocarburi, cerut conform Reg. 37 din
Anexa I la prezenta Convenţie. In acest caz, titlul acestui plan trebuie să fie "Plan de urgenţă de bord în
cazul poluării marine”.
CAPITOLUL 8 – INSTALAŢII DE PRIMIRE

Regula 18. Instalaţii de primire şi instalaţii de descărcare a mărfii în terminal
1. Guvernul fiecărei părţi la Convenţie se angajează să asigure că sunt prevăzute instalaţii de primire care
corespund necesităţilor navelor ce utilizează porturile, terminalele sau porturile sale de reparaţii, după
cum urmează:
1. porturile şi terminalele implicate în manipularea mărfurilor pentru nave trebuie să aibă instalaţii
corespunzătoare de primire a reziduurilor şi amestecurilor care conţin reziduuri de substanţe lichide
nocive ca urmare a aplicării prezentei Anexe, fără a produce întârzierea excesivă a navelor respective;
şi
2. porturile de reparaţii de nave, care execută reparaţii la navele cisternă pentru NLS, trebuie să aibă
instalaţii corespunzătoare pentru primirea, de la navele care fac escală în acel port, a reziduurilor şi
amestecurilor ce conţin substanţe lichide nocive .
2. Guvernul fiecărei părţi trebuie să stabilească tipurile de instalaţii prevăzute în sensul paragrafului 1 din
prezenta regulă pentru fiecare port de încărcare şi de descărcare a mărfii, în fiecare terminal şi în fiecare
port de reparaţii de nave de pe teritoriile sale şi să informeze Organizaţia despre aceasta.
3. Guvernele părţilor la Convenţie ale căror linii de coastă delimitează orice zonă specială determinată
trebuie să convină şi să stabilească împreună data la care trebuie să fie îndeplinită cerinţa din paragraful
1 din prezenta regulă şi data de la care vor avea efect cerinţele aplicabile ale paragrafelor din Reg. 13
referitoare la această zonă şi vor comunica Organizaţiei data, astfel stabilită, cu cel puţin şase luni
înainte de împlinirea acestei date. Apoi, Organizaţia trebuie să comunice imediat această dată tuturor
părţilor.
4. Guvernul fiecărei părţi la Convenţie trebuie să se angajeze să verifice că terminalele pentru descărcarea
mărfii sunt prevăzute cu instalaţii care facilitează golirea tancurilor de marfă ale navelor ce descarcă
substanţe lichide nocive în aceste terminale. Furtunurile de marfă şi tubulaturile terminalului, care conţin
substanţele lichide nocive primite de la nave, nu trebuie să permită returul acestora la navă.
5. Fiecare parte trebuie să comunice Organizaţiei, în scopul informării părţilor interesate asupra oricărui
caz în care instalaţiile cerute conform paragrafului 1, sau aranjamentele prevăzute la paragraful 3 din
prezenta regulă, se presupune că nu sunt corespunzătoare.
ANEXA III
REGULI PENTRU PREVENIREA POLUĂRII CU SUBSTANŢE
DĂUNĂTOARE TRANSPORTATE PE MARE SUB FORMĂ
AMBALATĂ
Regula 1. Aplicare
1. Dacă nu se prevede in mod expres altfel, regulile prezentei anexe se aplică tuturor navelor care
transportă substanţe dăunătoare sub formă ambalată.
.1 In sensul prezentei anexe, substante dăunătoare sunt acele substante identificate ca poluanti marini
in Codul maritim international pentru mărfuri periculoase (Codul IMDG) sau care respectă criteriile
din apendicele la prezenta anexă.
.2 In sensul prezentei anexe, expresia „formă ambalată” inseamnă tipurile de ambalaj specificate in
Codul IMDG pentru substante dăunătoare.
2. Transportul de substante dăunătoare este interzis, cu exceptia cazului cand acesta se efectuează in
conformitate cu prevederile prezentei anexe.
3. Pentru a completa prevederile prezentei anexe, guvernul fiecărei părti la Conventie trebuie să elaboreze
sau să dispună să se elaboreze cerinte detaliate privind ambalarea, marcarea, etichetarea, documentele,

arimarea, limitările cantitative si exceptiile pentru prevenirea sau reducerea la minimum a poluării
mediului marin cu substante dăunătoare.
4. In sensul prezentei anexe, ambalajele goale care au fost folosite anterior la transportul substantelor
dăunătoare, trebuie să fie tratate si ele ca substante dăunătoare, dacă nu s-au luat măsuri de prevedere
adecvate pentru a se asigura că nu contin reziduuri dăunătoare pentru mediul marin.
5. Cerintele prezentei anexe nu se aplică proviziilor si echipamentului de la bordul navei.
Regula 2- Ambalare
Ambalajele trebuie să fie adecvate pentru a reduce la minimum riscurile pentru mediul marin, tinandu-se
seama de continutul lor specific.
Regula 3 - Marcare şi etichetare

1. Ambalajele care contin o substantă dăunătoare trebuie să aibă un marcaj permanent cu denumirea
tehnică corectă (nu se admit numai denumirile comerciale) si, in plus, trebuie să aibă un marcaj sau o
etichetă rezistentă care să indice că substanta este dăunătoare. Această identificare trebuie să fie
completată, dacă este posibil, cu alte mijloace, de exemplu, indicand numărul de referintă al Natiunilor
Unite.
2. Procedeul de marcare a denumirii tehnice corecte si de aplicare a etichetelor pe ambalajele care contin o
substantă dăunătoare trebuie să fie astfel incat aceste informatii să poată fi incă identificate pe
ambalajele care au rezistat unei scufundări in apa mării timp de 3 luni. La examinarea procedurilor de
marcare si etichetare corespunzătoare, trebuie să se tină cont de rezistenta materialelor folosite si de
suprafata ambalajului.
3. Ambalajele care contin cantităti mici de substante dăunătoare pot fi scutite de aplicarea cerintelor de
marcare.
Regula 4 - Documente
1. In toate documentele care se referă la transportul pe mare al substantelor dăunătoare in care se
mentionează aceste substante, trebuie să se folosească denumirea tehnică corectă a fiecărei substante (nu
se admit numai denumirile comerciale) si la substanta ulterior indicată să se completeze cu următoarele
cuvinte: POLUANT MARIN.
2. Documentele de expeditie furnizate de expeditor trebuie să includă sau să fie insotite de un certificat sau
o declaratie semnată care să ateste că marfa prezentată pentru transport este corespunzător ambalată si
marcată, etichetată sau placardată, după caz, si se află in conditie adecvată de transport pentru a reduce la
minimum riscurile fată de mediul marin.
3. Orice navă care transportă substante dăunătoare trebuie să aibă o listă sau un document special care
mentionează substantele dăunătoare de la bord si depozitarea acestora. In locul acestei liste sau al
documentului special se poate utiliza un plan de incărcare detaliat, indicand depozitarea substantelor
dăunătoare de la bord. Copii ale acestor documente trebuie să fie păstrate de
asemenea la uscat de către armatorul navei sau reprezentantul său pană la descărcarea substantelor
dăunătoare. Inainte de plecare, o copie a unuia dintre aceste documente trebuie să fie pusă la dispozitia
persoanei sau organizatiei desemnate de autoritatea statului portului.
4. La fiecare escală in cursul căreia se efectuează o operatiune de incărcare sau descărcare, fie chiar si
partială, trebuie să se prezinte, inaintea plecării navei, persoanei sau organizatiei desemnate de
autoritatea statului portului o versiune actualizată a documentelor in care sunt inregistrate substantele
dăunătoare de la bord si indicarea locului lor de arimare la bord sau a planului de incărcare detaliat.
5. In cazul incare nava are o listă ori un document special sau un plan de incărcare detaliat cerut pentru
transportul mărfurilor periculoase in conformitate cu prevederile Conventiei nternationale din 1974
pentru ocrotirea vietii omenesti pe mare, asa cum a fost amendată, documentele cerute de această regulă
pot fi combinate cu documentele referitoare la mărfurile periculoase. In cazul in care documentele sunt
combinate, trebuie să se facă o distinctie clară intre mărfurile periculoase si substantele dăunătoare la
care se referă prezenta anexă.
Regula 5 - Arimare
Substantele dăunătoare trebuie arimate si asigurate inmod corespunzător astfel incat să se reducă la
minimum riscurile pentru mediul marin, fără a dăuna sigurantei navei si persoanelor de la bord.

Regula 6 - Limitări cantitative
Din motive intemeiate, de ordin stiintific si tehnic, poate fi necesară interzicerea transportului anumitor
substante dăunătoare sau limitarea cantitativă a acestor substante care pot fi transportate de aceeasi navă.
La fixarea acestor limite trebuie să se tină seama de dimensiunile, constructia si echipamentul navei,
precum si de ambalajul si proprietătile intrinseci ale substantelor.
Regula 7 - Excepţii
1. Aruncarea in mare a substantelor dăunătoare transportate in formă ambalată trebuie să fie interzisă, cu
exceptia cazului cand aceasta este necesară pentru asigurarea sigurantei navei sau salvarea vietii
omenesti pe mare.
2. Sub rezerva prevederilor prezentei conventii, trebuie să fie luate măsuri corespunzătoare bazate pe
proprietătle fizice, chimice si biologice ale substantelor dăunătoare pentru a reglementa aruncarea in
mare a apei de spălare a scurgerilor, cu conditia ca aceste măsuri să nu compromită siguranta navei si a
persoanelor de la bord.
Regula 8 - Controlul normelor de exploatare de către statul portuar
Vezi Reg.11 paragrafele 1-4 din Anexa I, ţinand cont de faptul că acest control se realizează in vederea
prevenirii poluării cu substanţe dăunătoare.
ANEXA IV
CU APE UZATE DE LA NAVE
Regula 1 – Definiţii
1. Navă nouă:
a) cu contractul de construcţie încheiat sau chila pusă (dacă nu există contract), ori stadiu de
construcţie echivalent cu data intrării în vigoare a prezentei Anexe (27 Sept. 2003); sau
b) cu livrarea după trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei Anexe.
2. Nava existentă înseamnă o navă care nu îndeplineşte condiţiile de “navă nouă”.
3. Ape uzate:
.1 ape şi alte deşeuri provenite de la orice tip de toaletă , sifoane de pardoseală, WC-uri;
.2 ape provenite de la spălătoare, băi, sifoane de pardoseală din încăperi cu destinaţie medicală;
.3 ape provenite din spaţii utilizate pentru transportul animalelor vii;
.4 ape amestecate cu scurgeri de natura celor precizate mai sus.
3. Tanc de colectare înseamnă tanc utilizat pentru colectarea şi depozitarea apelor uzate.
4. Zonă specială înseamnă o zonă din mare în care, pentru motive tehnice recunoscute în legătură cu
condiţiile sale oceanografice si ecologice si cu caracterul special al traficului său, se impune
adoptarea de metode obligatorii speciale pentru prevenirea poluării mării cu ape uzate.
Zonele speciale sunt următoarele:
.1 zona Mării Baltice; si
.2 orice altă zonă din mare desemnată de către Organizaţie în conformitate cu criteriile si
procedurile pentru desemnarea zonelor speciale cu privire la prevenirea poluării cu ape uzate
de la nave.
5. Un pasager înseamnă oricare persoană alta decât:
.1 comandantul si membrii echipajului ori alte persoane angajate sau care au o ocupaţie în orice
calitate la bordul unei nave pentru nevoile acelei nave; si
.2 un copil cu vârsta mai mică de un an.
6. O navă de pasageri înseamnă o navă care transportă mai mult de 12 pasageri. Pentru aplicarea
regulii 11.3, o navă de pasageri nouă înseamnă o navă de pasageri:
.1 pentru care contractul de construcţie este încheiat ori, în cazul absenţei unui contract de
construcţie, a cărei chilă este pusă sau care este într-un stadiu similar de construcţie la 1 ianuarie
2016 ori după această dată; sau
.2 a cărei livrare se efectuează la 2 ani sau mai mult după 1 ianuarie 2016.
O navă de pasageri existentă este o navă de pasageri care nu este o navă de pasageri nouă.

Regula 2 – Aplicare
1. Prevederile acestei Anexe se vor aplica următoarelor nave angajate în voiaje internaţionale:
.1 Nave noi cu un tonaj mai mare de 400 TRB; şi
.2 Nave noi cu un tonaj mai mic de 400 TRB dar care transportă mai mult de 15 persoane; şi
.3 Nave existente cu un tonaj mai mare de 400 TRB după 5 ani de la intrarea în vigoare a anexei; şi
.4 Nave existente cu un tonaj mai mic de 400 TRB autorizate să transporte mai mult de 15 persoane,
după 5 ani de la intrare în vigoarea prezentei Anexe.
Regula 3 – Excepţii
1. Reg. 11 a acestei Anexe nu se aplică dacă:
.1 descărcarea este necesară penru siguranţa navei, echipamentului sau salvarea de vieţi omeneşti pe
mare; sau
.2 are loc o avarie a navei sau echipamentului şi se iau toate măsurile raţionale, înainte sau după avarie
pentru a preveni sau reduce deversarea.
CAPITOLUL 2 - INSPECŢII ŞI CERTIFICARE

Regula 4 – Inspectii
1. Toate navele care trebuie să corespundă prevederilor acestei Anexe vor fi supuse următoarelor tipuri
de inspectii: vezi Reg. 6 paragraful 1(1,2 şi 5) din Anexa I.
2-9 Vezi Reg.6 paragrafele 2-4.3, din Anexa I.
Regula 5 – Eliberarea sau confirmarea Certificatului

1. După o vizită iniţială sau de reînoire conform prevederilor Reg. 4 se eliberează un Certificat
internaţional de prevenire a poluării cu ape uzate pentru navele care efectuează voiaje spre porturile
sau terminalele altei Parţi. În cazul navelor existente cerinţele acestei reguli, se vor aplica după cinci ani
de la data intrării în vigoare a Anexei IV.
2. Vezi Reg. 7 paragraful 2 din Anexa I.
Regula 6 – Eliberarea sau confirmarea Certificatului de către alt Guvern

1. Guvernul unei părţi la Convenţie, poate dispune, la cererea Administraţiei, vizitarea unei nave şi dacă
consideră că prevederile prezentei Anexe IV sunt satisfăcute, eliberează sau autorizează eliberarea unui
Certificat Internaţional de Prevenire a Poluării cu Ape Uzate, confirmând sau autorizând, după caz, că
acest Certificat a fost eliberat în conformitate cu Anexa IV.
2, 3, 4 Vezi paragrafele 2- 4 ale Reg. 8 din Anexa I.
Regula 7 – Forma Certificatului

Vezi Reg. 9 din Anexa I.
Regula 8 – Durata si valabilitatea Certificatului

1,2 Vezi Reg. 10 pragrafele 1şi 2 din Anexa I.
3. Dacă un Certificat este eliberat pentru o perioadă mai mică de 5 ani, Administaţia poate extinde
valabilitatea Certificatului dincolo de data de expirare, până la perioada maximă prevăzută în paragraful
1 din aceasta regulă.
4-8 Vezi Reg. 10 paragrafele 5,6,7, 9(1) şi 9(3) din Anexa I.
CAPITOLUL 3 – ECHIPAMENTUL ŞI CONTROLUL

DESCǍRCǍRILOR
Regula 9 – Instalaţiile de ape uzate
1. Fiecare navă, în conformitate cu Reg. 2 din Anexa IV, trebuie să fie prevăzută şi echipată cu una dintre
următoarele instalaţii de ape uzate:
.1 un echipament de tratare a apelor uzate aprobat de către Administraţie şi în conformitate cu
standardele şi metodele de testare dezvoltate de către IMO; sau

.2 o instalaţie de malaxare şi dezinfectare a apelor uzate, aprobată de către Administraţie. Un astfel de
sistem de tratare trebuie să fie dotat cu facilităţi care să satisfacă Administraţia, pentru o depozitare
temporară a apelor uzate, când nava se află la mai puţin de 3 mile marine faţă de cel mai apropiat
ţărm, sau
.3 un tanc de colectare (depozitare) a apelor uzate, cu o capacitate care să satisfacă Administraţia, având
în vedere operarea navei, numărul de persoane de la bord cât şi alţi factori relevanţi. Tancul de
colectare este astfel construit încât să satisfacă Administraţia şi să fie prevăzut cu modalităţi de
vizualizare a conţinutului tancului.
2. Prin derogare de la paragraful 1, fiecare navă de pasageri, căreia, în conformitate cu regula 2, i se
cere să corespundă prevederilor prezentei anexe si căreia i se aplică regula 11.3 în timp ce se află
într-o zonă specială, trebuie să fie echipată cu unul dintre următoarele sisteme de tratare a apelor
uzate:
.1 o instalaţie de tratare a apelor uzate de un tip aprobat de către Administraţie, luând în
considerare standardele si metodele de încercare elaborate de către Organizaţie, sau
.2 un tanc de colectare, a cărui capacitate este considerată corespunzătoare de către Administraţie
pentru reţinerea tuturor apelor uzate, ţinând seama de modul de operare a navei, de numărul de
persoane aflate la bord si de alţi factori semnificativi. Tancul de colectare trebuie să fie construit
astfel încât să fie considerat corespunzător de către Administraţie si trebuie să fie prevăzut cu un
dispozitiv care indică vizual cantitatea pe care o conţine.
Regula 10 – Racordul standard de descărcare

1. Instalaţiile de colectare de la ţărm dar şi instalaţiile de descărcare de la navă trebuie să fie prevăzute cu
racorduri standard de descărcare având cotele din tabelul de mai jos:
Dimensiunile standard ale flanşelor racordurilor de descărcare
Descriere Dimensiuni
Diametrul exterior 210 mm
Diametrul interior Corespunzător diametrului exterior al tubulaturii
Diametrul cercului buloanelor 170 mm
Fante în flanşe 4 găuri echidistante cu Φ-18 mm pe cerc şi cu
fante la periferia flanşei.cu lăţimea 18 mm
Grosimea flanşei 16 mm
Buloane şi piuliţe (număr şi diametre) 4, fiecare Φ-16 mm şi de lungime corespunzătoare
Flanşa este proiectată pentru ţevi cu un diametru interior de maximum 100mm şi trebuie să fie din oţel sau
alt material echivalent având suprafaţa plană. Această flanşă, împreună cu o garnitură adecvată, trebuie să
reziste la o presiune de lucru de 600 kPa.
Pentru navele cu o înălţime de construcţie de 5 m şi mai puţin, diametrul interior al racordului de

descărcare poate fi de 38 mm.
2. Pentru nave dedicate activităţii de comerţ, cum ar fi pasagere, feriboturi, alternativa tubulaturilor de
descărcare, poate fi un Racord acceptat de către Administraţie cu posibilitatea unei cuplări rapide.
Regula 11 – Descărcarea apelor uzate

A. Descărcarea apelor uzate din nave, altele decât navele de pasageri, în toate zonele si
descărcarea apelor uzate din navele de pasageri în afara zonelor speciale
1. Sub rezerva prevederilor din regula 3 din prezenta anexă, descărcarea apelor uzate în mare este
interzisă, cu
excepţia următoarelor cazuri:
.1 nava descarcă ape uzate după malaxare si dezinfectare, folosind un sistem aprobat de către
Administraţie în conformitate cu regula 9.1.2 din prezenta anexă la o distanţă mai mare de 3 mile
marine de uscatul cel mai apropiat sau ape uzate care nu sunt malaxate ori dezinfectate la o distanţă
mai mare de 12 mile marine de uscatul cel mai apropiat, cu condiţia ca, în orice caz, apele uzate
care au fost depozitate în tancurile de colectare sau apele uzate provenind din spaţiile în care sunt
animale vii să nu fie descărcate dintr-odată, ci cu un debit moderat, cu nava în mars cu o viteză de
cel puţin 4 noduri; debitul de descărcare trebuie să fie aprobat de către Administraţie pe baza
standardelor elaborate de către Organizaţie; sau
.2 nava are în exploatare o instalaţie de tratare a apelor uzate aprobată, care a fost certificată de
către Administraţie ca fiind conformă cu cerinţele de exploatare prevăzute în regula 9.1.1 din
prezenta anexă si efluentul nu lasă materii solide plutitoare vizibile pe apa din jur si nici nu
produce decolorarea acesteia.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică navelor care operează în apele aflate sub jurisdicţia unui stat
si nici navelor în trecere venind din alte state în timp ce acestea se află în acele ape si îsi descarcă
apele uzate în conformitate cu cerinţe mai puţin severe care ar putea fi impuse de acel stat.
B. Descărcarea apelor uzate din navele de pasageri în cadrul unei zone speciale
3. Sub rezerva prevederilor din regula 3 din prezenta anexă, descărcarea apelor uzate dintr-o navă de
pasageri în cadrul unei zone speciale este interzisă:
a) pentru nave de pasageri noi, la 1 ianuarie 2016, sau după această dată, sub rezerva prevederilor
paragrafului 2 al regulii 12 bis; si
b) pentru nave de pasageri existente, la 1 ianuarie 2018 sau după această dată, sub rezerva
prevederilor paragrafului 2 al regulii 12 bis, cu excepţia situaţiilor în care următoarele condiţii sunt
îndeplinite:
- nava are în exploatare o instalaţie de tratare a apelor uzate aprobată, care a fost certificată
de către Administraţie ca fiind conformă cu cerinţele de exploatare prevăzute în regula 9.2.1
a prezentei anexe, si
- efluentul nu lasă materii solide plutitoare vizibile pe apa din jur si nici nu produce
decolorarea acesteia.
C. Cerinţe generale
4. Dacă apele uzate sunt amestecate cu deseuri sau cu deseuri de apă prevăzute în alte anexe ale
MARPOL, cerinţele acelor anexe trebuie să fie îndeplinite suplimentar faţă de cerinţele prezentei
anexe.
CAPITOLUL 4 – INSTALAŢII DE COLECTARE

Regula 12 – Instalatii de colectare
1. Guvernul fiecărei Părţi semnatare a Convenţiei MARPOL 73/78 va avea în vedere că cerinţele navelor
care operează în apele lor, să fie completate cu cerinţele Reg.11.1, angajându-se să asigure dotarea
porturilor şi terminalelor cu instalaţii pentru colectarea apelor uzate, realizând nevoile navelor care le
folosesc şi fără a provoca întârzieri excesive acestora.
2. Guvernul fiecărei Părţi semnatare a Convenţiei MARPOL 73/78 va comunica
Organizaţiei pentru a transmite la rândul ei Guvernelor Statelor semnatare interesate toate cazurile în care
instalaţiile prevăzute, în conformitate cu prezenta Reg., sunt considerate neadecvate.
Regula 12 bis – Instalaţii de primire pentru navele de pasageri în zonele speciale

1. Fiecare parte, a cărei linie de coastă mărgineste o zonă specială, se angajează să asigure că:
.1 în porturile si terminalele care sunt amplasate într-o zonă specială si care sunt utilizate de
către navele de pasageri, sunt prevăzute instalaţii de primire a apelor uzate;
.2 instalaţiile sunt adecvate pentru a răspunde nevoilor acelor nave de pasageri; si
.3 instalaţiile sunt operate astfel încât să nu se producă întârzierea excesivă a acelor nave de
pasageri.
2. Guvernul fiecărei părţi interesate trebuie să notifice Organizaţia cu privire la măsurile luate în
aplicarea paragrafului 1 al prezentei reguli. La primirea unui număr suficient de notificări conforme
paragrafului 1, Organizaţia trebuie să stabilească o dată de la care cerinţele regulii 11.3 produc efect
în respectiva zonă specială. Organizaţia va notifica toate părţile asupra datei astfel stabilite cu cel
puţin 12 luni în avans faţă de această dată. Până la data stabilită astfel, navele care navighează în
zona specială trebuie să se conformeze cerinţelor regulii 11.1 din prezenta anexă.
Regula 13 – Controlul normelor de exploatare de către Statul Portuar

Vezi Reg.11 paragrafele 1-4 din Anexa I, ţinand cont de faptul că controlul se realizează in vederea
prevenirii poluării cu ape uzate.

ANEXA V
CU GUNOI DE LA NAVE
1. Carcase de animale inseamnă corpuri de orice fel de animale care sunt transportate la bordul navei ca
incărcătură si care mor sau sunt eutanasiate in timpul voiajului.
2. Reziduuri de incărcătură inseamnă resturi de orice fel de incărcătură care nu sunt prevăzute in alte
anexe ale prezentei conventii si care rămin pe punte sau in magazii ca urmare a incărcării ori
descărcării, inclusiv cele care sunt in exces sau care se scurg in cursul incărcării ori descărcării, fiein
stare uscată, fie in stare umedă sau care intră in apa de spălare, dar care nu includ praful de la
incărcătură care rămine pe punte după măturare ori praful de pe suprafetele exterioare ale navei.
3. Ulei de gătit inseamnă orice tip de ulei comestibil ori grăsime animală utilizată sau care se
intentionează să fie folosită la pregătirea ori prepararea mancării, dar nu include mancarea in sine care
este preparată cu aceste uleiuri.
4. Deseuri gospodăresti inseamnă toate tipurile de deseuri care nu sunt prevăzute in alte anexe si
care sunt generate in spatiile de locuit de la bordu navei. In categoria deseurilor gospodăresti nu
sunt incluse apele gri.
5. In mars inseamnă că nava se deplasează pe mare, urmărind un drum sau mai multe drumuri, inclusiv
deviatiile de la cel mai scurt drum direct, astfel incat, in măsura in care este practicabil pentru scopurile
de navigare, orice fel de descărcare poate să fie dispersată pe o zonă din mare atat de intinsă cat este
rezonabil si posibil in practică.
6. Unelte de pescuit inseamnă orice dispozitiv fizic sau parte a acestuia ori combinatii de obiecte care pot
fi amplasate pe apă sau in apă ori pe fundul mării cu intentia de a captura organisme marine sau de apă
dulce ori de a le ademeni in vederea capturării sau recoltării lor ulterioare.
7. Platforme fixe sau plutitoare inseamnă structuri fixe ori plutitoare amplasate in mare care sunt utilizate
la explorarea, exploatarea sau tratarea in largul mării a resurselor minerale ale fundului mării.
8. Deseuri alimentare inseamnă orice fel de substante alimentare stricate sau intacte si includ fructe,
legume, produse lactate, păsări de curte, produse de carne si resturi alimentare produse la bordul navei.
9. Gunoi inseamnă orice fel de deseuri alimentare, deseuri gospodăresti si deseuri din exploatare,
orice fel de materiale plastice, reziduuri de incărcătură, cenusi de la incinerator, ulei de gătit, unelte de
pescuit si carcase de animale produse in timpul exploatării normale a navei si care sunt susceptibile de a
fi evacuate continuu sau periodic, cu exceptia acelor substante care sunt definite ori enumerate in alte
anexe ale prezentei conventii. Gunoiul nu include pestele proaspăt sau părti din acesta, care provine din
activităti de pescuit desfăsurate in timpul voiajului ori din activităti de acvacultură care cuprind
transportul pestelui sau crustaceelor in vederea transferului acestuia/acestora in instalatiile de
acvacultură si transportul pestelui sau crustaceelor recoltat/e de la aceste instalatii la tărm pentru
procesare.
10. Cenusi de la incinerator inseamnă cenusa si zgura care rezultă de la incineratoarele de la bordul
navei utilizate pentru incinerarea gunoiului.
11. Uscatul cel mai apropiat. Înseamnă de la linia de bază care serveşte la determinarea mării teritoriale a
teritoriului respectiv, în conformitate cu dreptul internaţional; totuşi, în sensul prezentei Convenţii,
expresia “de la uscatul cel mai apropiat” pentru NE Australiei are o semnificaţie particulară fiind
determinat de o linie care uneşte o serie de coordonate precizate.
12. Deseuri din exploatare inseamnă toate deseurile solide (inclusiv nămolurile) care nu sunt prevăzute in
alte anexe, care sunt colectate la bordul navei in timpul operatiunilor normale de intretinere ori al altor
operatiuni ale navei sau care sunt utilizate pentru arimarea si manipularea incărcăturii. Deseurile din
exploatare includ, de asemenea, agentii si aditivii de curătare continuti in apele de spălare a magaziilor
pentru incărcătură si a suprafetelor exterioare, dar nu apele gri, apele de santină sau alte descărcări
similare, esentiale pentru exploatarea navei, cu luarea in considerare a liniilor directoare elaborate de
către Organizatie.
13. Material plastic inseamnă un material solid care contine ca ingredient de bază unul sau mai multi
polimeri cu masă moleculară ridicată si care este format in timpul fie al producerii polimerilor, fie al
fabricării ca produs finit prin incălzire si/sau presare. Materialele plastice au proprietăti fizice situate
intr-o gamă largă, care merge de la dur si fragil la moale si elastic. In sensul prezentei anexe, toate
materialele plastice inseamnă tot gunoiul care este constituit din/sau care contine materiale plastice sub
orice formă, inclusiv parame sintetice, plase de pescuit sintetice, saci de gunoi din material plastic si
cenusă de la incinerarea materialelor plastice.
14. Zona specială înseamnă o zonă din mare in care, pentru motive tehnice recunoscute privind situaţia sa
oceanografică şi ecologică şi caracterul particular al traficului său necesită adoptarea de metode
obligatorii speciale pentru prevenirea poluării mării cu gunoi.
Regula 2 - Aplicare
Dacă nu se precizează în mod expres altfel, prevederile acestei Anexe se vor aplica tuturor navelor.
Regula 3 - Interzicerea generala de descarcare a gunoiului în mare

1. Evacuarea in mare a oricărui fel de gunoi este interzisă, cu exceptia cazurilor prevăzute in regulile 4,
5, 6 si 7 din prezenta anexă.
2. Cu exceptia celor prevăzute in regula 7 din prezenta anexă, evacuarea in mare a tuturor obiectelor din
materiale plastice, incluzand parame sintetice, plase de pescuit sintetice, saci de gunoi din material
plastic si cenusi de la incinerarea materialelor plastice, dar fără a se limita la acestea, este interzisă.
3. Cu exceptia celor prevăzute in regula 7 din prezenta anexă, evacuarea in mare a uleiului de gătit
este interzisă.
Regula 4- Evacuarea gunoiului in afara zonelor speciale

1. Evacuarea următoarelor feluri de gunoi in mare, in afara zonelor speciale, este autorizată numai
dacă nava este in mars si la o distantă cat mai mare posibil fată de uscatul cel mai apropiat, dar in
niciun caz mai mică de:
.1 3 mile marine de la uscatul cel mai apropiat pentru deseurile alimentare care au trecut
printr-un tocător sau concasor. Astfel de deseuri alimentare tocate sau concasate trebuie să poată fi
trecute printr-o sită ale cărei ochiuri nu sunt mai mari de 25 mm;
.2 12 mile marine de la uscatul cel mai apropiat pentru deseurile alimentare care nu au
fost tratate in maniera prevăzută in subparagraful .1 de mai sus;
.3 12 mile marine de la uscatul cel mai apropiat pentru reziduurile de incărcătură care nu
pot fi recuperate folosind metodele disponibile in mod curent pentru descărcare. Aceste reziduuri de
incărcătură nu trebuie să contină niciun fel de substantă care este clasificată ca dăunătoare pentru
mediul marin, luand in considerare liniile directoare elaborate de către Organizatie;
.4 o distantă cat mai mare posibil fată de uscatul cel mai apropiat, luand in considerare
liniile directoare elaborate de către Organizatie, pentru carcasele de animale.
2. Agentii sau aditivii de curătare continuti in apele de spălare a magaziilor pentru incărcătură, a puntilor si
a suprafetelor exterioare pot fi evacuati in mare, dar aceste substante nu trebuie să fie dăunătoare pentru
mediul marin, luand in considerare liniile directoare elaborate de către Organizatie.
3. Cand gunoiul este amestecat cu alte substante a căror evacuare este interzisă sau este supusă unor
cerinte diferite ori este contaminat cu astfel de substante, se aplică cerintele cele mai riguroase.
Regula 5- Cerinţe speciale pentru evacuarea gunoiului de la platformele fixe sau

plutitoare
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al prezentei reguli, este interzisă evacuarea in mare a oricărui
fel degunoi de la platformele fixe ori plutitoare si de la toate celelalte nave care sunt acostate la acestea
sau care se află la mai putin de 500 metri de astfel de platforme.
2. Deseurile alimentare de la platformele fixe ori plutitoare amplasate la mai mult de 12 mile marine fată
de uscatul cel mai apropiat si de la toate celelalte nave care sunt acostate la acestea sau care se află la
mai putin de 500 metri de astfel de platforme pot fi evacuate in mare numai dacă deseurile au fost
trecute printr-un tocător ori concasor. Astfel de deseuri alimentare tocate sau concasate trebuie să poată
fi trecute printr-o sită ale cărei ochiuri nu sunt mai mari de 25 mm.
Regula 6- Evacuarea gunoiului în zonele speciale

1. In cadrul zonelor speciale, evacuarea in mare a următoarelor feluri de gunoi este autorizată numai
dacă nava este in mars si in conditiile următoare:
.1 evacuarea in mare a deseurilor alimentare la o distantă cat mai mare posibil fată de
uscatul cel mai apropiat, dar in niciun caz la mai putin de 12 mile marine fată de uscatul cel mai
apropiat sau fată de platforma glaciară cea mai apropiată. Deseurile alimentare trebuie să fie
tocate sau concasate si trebuie să poată fi trecute printr-o sită ale cărei ochiuri nu sunt mai mari de
25 mm. Deseurile alimentare nu trebuie să fie contaminate cu alte tipuri de gunoi. Evacuarea
produselor avicole introduse, inclusiv păsări de curte sau părti de păsări de curte, nu este permisă
in zona Antarctică decat dacă acestea au fost tratate pentru a fi făcute sterile;
.2 evacuarea reziduurilor de incărcătură care nu pot fi recuperate folosind metodele disponibile in
mod curent pentru descărcare, dacă toate conditiile următoare sunt indeplinite:
.1 reziduurile de incărcătură, agentii sau aditivii de curătare continuti in apele de spălare a
magaziilor pentru incărcătură nu trebuie să includă substante clasificate ca dăunătoare
pentru mediul marin, luand in considerare liniile directoare elaborate de către Organizatie;
.2 atat portul de plecare, cat si următorul port de destinatie sunt situate in cadrul zonei
speciale si nava nu va iesi din această zonă in marsul ei intre cele două porturi;
.3 nicio instalatie de primire adecvată nu este disponibilă in aceste porturi, luand in
considerare liniile directoare elaborate de către Organizatie; si
.4 in cazul in care conditiile prevăzute in subparagrafele 2.1, 2.2 si 2.3 ale
prezentului paragraf au fost indeplinite, evacuarea apelor de spălare a magaziilor pentru
incărcătură care contin reziduuri trebuie să fie făcută la o distantă cat mai mare posibil fată
de uscatul cel mai apropiat sau fată de platforma glaciară cea mai apropiată si in niciun caz
la mai putin de 12 mile marine fată de uscatul cel mai apropiat ori fată de platforma
glaciară cea mai apropiată.
2. Agentii sau aditivii de curătare continuti in apele de spălare a puntilor si a suprafetelor exterioare pot fi
evacuati in mare, dar numai dacă aceste substante nu sunt dăunătoare pentru mediul marin, luand in
considerare liniile directoare elaborate de către Organizatie.
3. Cerintelele următoare se aplică in zona Antarctică (in plus fată de cerintele din parag.1 al prezentei reg.):
.1 fiecare parte din ale cărei porturi pleacă nave in mars către zona Antarctică sau in ale cărei
porturi sosesc nave din zona Antarctică se angajează să asigure, cat de curand posibil, instalatii
adecvate de primire a tuturor categoriilor de gunoi de la toate navele, fără a le produce acestora
intarziere excesivă si in conformitate cu nevoile navelor care le utilizează;
.2 fiecare parte trebuie să asigure că toate navele autorizate să arboreze pavilionul său,
inainte de a intra in zona Antarctică, au capacitate suficientă la bord pentru păstrarea intregii
cantităti de gunoi in timpul in care sunt exploatate in zonă si că au incheiat acorduri pentru a
descărca astfel de categorii de gunoi la o instalatie de primire după părăsirea zonei.
4. Când gunoiul este amestecat cu alte substante a căror evacuare este interzisă sau care este supusă unor
cerinte diferite ori este contaminat cu astfel de substante, se aplică cerintele cele mai riguroase.
Regula 7 - Exceptii
1. Regulile 3, 4, 5 si 6 din prezenta anexă nu se aplică la:
.1 descărcarea gunoiului efectuată de o navă pentru asigurarea sigurantei proprii si a
persoanelor aflate la bord ori pentru a salva vieti omenesti pe mare; sau
.2 pierderea accidentală a gunoiului ca rezultat al unei avarii survenite la navă ori la
echipamentele sale, cu conditia să se fi luat toate măsurile rationale de prevenire, inainte
si după aparitia avariei, in scopul prevenirii sau reducerii la minimum a acestei pierderi
accidentale; sau
.3 pierderea accidentală a uneltelor de pescuit de la o navă, cu conditia să se fi luat toate
măsurile rationale de prevenire a unei astfel de pierderi; sau
.4 eliberarea uneltelor de pescuit de la o navă pentru protejarea mediului marin ori pentru
asigurarea sigurantei acelei nave sau a echipajului său.
2. Exceptii privind obligatia de a fi in mars:
.1 obligatia de a fi in mars prevăzută in regulile 4 si 6 nu se aplică la evacuarea deseurilor
alimentare in cazul in care este clar faptul că păstrarea acestor deseuri alimentare la
bordul navei prezintă un risc iminent pentru sănătatea persoanelor aflate la bord.
Regula 8 - Instalaţii de primire

1. Fiecare parte se angajează să asigure instalatii adecvate in porturi si terminale pentru primirea
gunoiului fără a produce navelor intarzieri excesive si in conformitate cu nevoile navelor care le
utilizează.
2. Instalatii de primire in zonele speciale:
.1 fiecare parte a cărei linie de coastă delimitează o zonă specială se angajează să asigure, cat de
curand posibil, in toate porturile si terminalele din cadrul zonei speciale, instalatii de primire adecvate,
luand in considerare nevoile navelor care operează in aceste zone;
.2 fiecare parte interesată trebuie să notifice Organizatiei măsurile luate in aplicarea subparagrafului 2.1
al prezentei reguli. La primirea unui număr suficient de notificări, Organizatia trebuie să stabilească o
dată de la care cerintele regulii 6 din prezenta anexă incep să aibă efect in respectiva zonă.

Organizatia trebuie să notifice tuturor părtilor data stabilită astfel, cu cel putin douăsprezece luni
inainte de această dată. Pană la data stabilită astfel, navele care navighează in zona specială trebuie să se
conformeze cerintelor regulii 4 din prezenta anexă referitoare la evacuări in afara zonelor speciale.
3. Fiecare parte trebuie să notifice Organizatiei pentru a se transmite părtilor contractante interesate
toate cazurile in care instalatiile prevăzute in prezenta regulă sunt considerate inadecvate.
Regula 9 - Controlul cerintelor de exploatare de către statul portului

Vezi Reg.11 paragrafele 1-4 din Anexa I, ţinand cont de faptul ca controlul se realizeaza in vederea
prevenirii poluarii cu gunoi de la nave.
Regula 10 – Afişe, planuri de management al gunoiului si înregistrarea operaţiunilor cu

gunoi
1 .1. La bordul fiecărei nave cu o lungime de 12 m ori mai mult si al fiecărei platforme fixe sau plutitoare
trebuie să fie puse afise care să informeze echipajul si pasagerii cu privire la cerintele aplicabile de
evacuare a gunoiului, cuprinse in regulile 3, 4, 5 si 6 din prezenta anexă.
.2. Afisele trebuie să fie scrise in limba de lucru a echipajului navei si, pentru navele angajate in voiaje
către porturi sau terminale din larg aflate sub jurisdictia altor părti la Conventie, trebuie, de asemenea, să
fie scrise in engleză, franceză ori spaniolă.
2. Fiecare navă cu un tonaj brut egal ori mai mare de 100 si fiecare navă care este autorizată să transporte
15 persoane sau mai multe, precum si platformele fixe ori plutitoare trebuie să aibă la bord un plan de
management al gunoiului, pe care echipajul trebuie să il urmeze. Acest plan trebuie să cuprindă
procedurile scrise pentru compactarea, colectarea, depozitarea, procesarea si evacuarea gunoiului,
inclusiv utilizarea echipamentului de la bord. De asemenea, trebuie desemnată/desemnate persoana
/persoanele insărcinată/ insărcinate cu executarea acestui plan. Un astfel de plan trebuie să fie stabilit pe
baza liniilor directoare elaborate de către Organizatie si scris in limba de lucru a echipajului navei.
3. Fiecare navă cu un tonaj brut egal sau mai mare de 400 si fiecare navă care este autorizată să transporte
15 persoane ori mai multe, angajată in voiaje către porturi sau terminale din larg aflate sub jurisdictia
altor părti la Conventie, si fiecare platformă fixă ori plutitoare trebuie să fie prevăzută cu un Jurnal de
inregistrare a operatiunilor de descărcare a gunoiului. Jurnalul de inregistrare a operatiunilor de
descărcare a gunoiului, fie că este parte a Jurnalului de bord oficial al navei, fie că este un jurnal
distinct, trebuie să respecte modelul prevăzut.
.1 Fiecare operatiune de evacuare in mare sau de predare la o instalatie de primire ori de incinerare
completă trebuie să fie inregistrată cu promptitudine in Jurnalul de Inregistrare a operatiunilor de
descărcare a gunoiului, iar inregistrarea trebuie să fie semnată, cu indicarea datei evacuării sau
incinerării, de către ofiterul insărcinat cu aceasta. Fiecare pagină completată a Jurnalului de Inregistrare
a operatiunilor de descărcare a gunoiului trebuie să fie semnată de către comandantul navei.
Innregistrările in Jurnalul de Inregistrare a operatiunilor de descărcare a gunoiului trebuie să fie făcute
cel putin in limba engleză, franceză sau spaniolă. In cazul in care inregistrările sunt, de asemenea, in
limba oficială a statului al cărui pavilion nava este indreptătită să il arboreze, aceste inregistrări trebuie
să prevaleze in cazul unui diferend sau al unei contradictii.
.2 Inregistrarea pentru fiecare evacuare sau incinerare trebuie să includă data si ora, pozitia navei,
categoria de gunoi si cantitatea estimată evacuată ori incinerată.
.3 Jurnalul de Inregistrare a operatiunilor de descărcare a gunoiului trebuie să fie păstrat la bordul navei
sau al platformei fixe ori plutitoare, intr-un astfel de loc incat să fie accesibil cu usurintă in scopul
inspectării in orice moment rezonabil. Acest document trebuie să fie păstrat pentru o perioadă de cel
putin 2 ani de la data ultimei inregistrări făcute.
.4 In cazul oricărei descărcări sau pierderi accidentale la care se face referire in regula 7 din prezenta
anexă, trebuie să se facă o inregistrare in Jurnalul de Inregistrare a operatiunilor de descărcare a
gunoiului ori, in cazul oricărei nave cu un tonaj brut mai mic de 400, trebuie să se facă o inregistrare in
Jurnalul de bord oficial al navei, pentru a se indica locul, circumstantele si motivele descărcării sau
pierderii si a descrie obiectele descărcate ori pierdute si măsurile rezonabile de precautie luate pentru a
preveni sau a reduce la minimum această descărcare ori pierdere accidentală.
4. Administratia poate renunta la cerintele privind Jurnalul de Inregistrare a operatiunilor de descărcare a
gunoiului pentru:
.1 orice navă angajată in voiaje de o oră sau mai putin de o oră, care este autorizată să transporte 15
persoane ori mai multe; sau
.2 platforme fixe sau plutitoare.

5. Autoritatea competentă a guvernului unei părti la Conventie poate inspecta Jurnalul de Inregistrare a
operatiunilor de descărcare a gunoiului sau Jurnalul de bord oficial la bordul oricărei nave la care se
aplică prezenta regulă in timp ce nava se află in porturile sale ori in terminalele sale din larg si poate
face o copie a oricărei inregistrări din aceste jurnale si poate solicita comandantului navei să certifice
corespondenta copiei cu originalul unei astfel de inregistrări. Orice copie făcută astfel, care a fost
certificată de către comandantul navei ca fiind o copie reală a unei inregistrări din Jurnalul de
Inregistrare a operatiunilor de descărcare a gunoiului sau din Jurnalul de bord oficial, trebuie să fie
admisă in orice procedură juridică drept dovadă a faptelor mentionate in inregistrare. Inspectia
Jurnalului de Inregistrare a operatiunilor de descărcare a gunoiului sau a Jurnalului de bord oficial si
luarea unei copii certificate de către autoritatea competentă in conformitate cu prezentul paragraf trebuie
să fie efectuate cat se poate de repede, fără ca nava să fie intarziată pe nedrept.
6. Pierderea accidentală sau eliberarea uneltelor de pescuit astfel cum se prevede in regulile 7.1.3 si 7.1.4,
care constituie o amenintare semnificativă pentru mediul marin ori pentru navigatie, trebuie să fie
raportată statului al cărui pavilion nava este autorizată să il arboreze si, in cazul in care pierderea sau
eliberarea se produce in cadrul apelor aflate sub jurisdictia unui stat costier, de asemenea, acelui stat
costier.
ANEXA VI
ATMOSFEREI DE CATRE NAVE
Regula 1 -Aplicare
Prevederile prezentei anexe se aplică tuturor navelor cu excepţia cazului în care se prevede în mod
expres altfel în Reg. 3, 5, 6, 13, 15, 16, 18, 19, 20, 21, 22 şi 23 ale anexei.
In sensul prezentei Anexe :
1. Un stadiu similar de construcţie înseamnă stadiul în care:
a) începe construcţia identificabilă cu o anumită navă ; şi
b) a început asamblarea acelei nave, incluzând cel puţin 50 tone sau 1% din masa estimată a întregului
material al structurii, oricare din acestea două este mai mică;
2. Incărcare continuă - procesul prin care deşeurile sunt încărcate într-o cameră de combustie fără
intevenţie umană, cu incineratorul funcţionând în regim normal iar temperatura din camera de combustie
situată în intervalul 850 ÷1200 ° C.
3. Emisie – înseamnă orice eliberare în mare sau atmosferă, de către nave a substanţelor supuse controlului
conform prezentei Anexe.
4. Instalaţii- în contextul Reg.12 a prezentei Anexe, înseamnă instalaţia sistemelor, a echipamentului,
inclusiv noile stingătoare portabile, izolaţia sau alte materiale instalate la bordul navei, fără să vizeze
repararea sau reîncărcarea sistemelor, echipamentului, izolaţiei sau altor materiale instalate inclusiv
reîncărcarea stingătoarelor de incendiu portabile.
5. Codul tehnic NOx - înseamnă Codul tehnic privind controlul emisiei de oxizi de azot de la motoarele
diesel navale, adoptat la Conferinţă prin rezoluţia 2.
6. Substanţele care epuizează stratul de ozon - înseamnă susbstanţe reglementate astfel, cum se defineşte
la paragraful 4 al art. 1 al Protocolului de la Montreal 1987, privind substanţele care epuizează stratul de
ozon, care se pot afla la bordul navelor sunt:
• halon 1211 [ brom- clor - diflormetan ] ( CBrF2Cl)

• halon 1301 [ brom – triflor- metan ] ( CBrF3 )
• halon 2402 1,2-Dibrom-1,2,2-tetrafloretan ( halon 114 B2 )[C2F4Br2]
• CFC11 Triclorflormetan [ freon 11- CCl3F]
• CFC12 Diclor diflormetan [ freon 12- CCl 2 F2]
• CFC 113 1,1,2-Triclor-1,2,2,-trifloetan- C2F3 Cl3
• CFC 114 1,2-Diclor-1,1,2,2,-tetrafloretan- C2F4 Cl2
• CFC 115 Clorpentafloretan C2F5 Cl

7. Reziduuri de hidrocarburi - reziduuri provenite de la separatoarele de combustibil sau ulei de ungere,
uleiurile de ungere uzate provenite de la maşinile principale sau auxiliare ori deşeuri de uleiuri
provenind de la separatoarele de santină, materiale de la echipamentul de filtrare a hidrocarburilor sau
din ţevile de scurgere.
8. Incinerare la bord - înseamnă incinerarea deşeurilor sau altor materiale produse în timpul exploatării
normale a navei.
9. Incinerator de bord - instalaţie de bord proiectată în principal pentru incinerare.
10. Navă construită - înseamnă o navă a cărei chilă este pusă sau se găseşte într-un stadiu similar de
construcţie.
11. Zona de control a emisiei (ECA) - înseamnă o zonă în care este necesar să se adopte măsuri
speciale obligatorii privind emisiile de la nave pentru prevenirea, reducerea, controlul poluării
atmosferei cu SOx şi NOx a respectivelor sale efecte nefavorabile ce aduc prejudicii zonelor terestre şi
maritime. Zonele de control ale emisiilor sunt cele menţionate în Reg.13 si 14 ale prezentei Anexe.
12. Navă cisternă - petrolier definit de Anexa I Reg.1, sau navă cisternă pentru produse chimice, definită în
Anexa II Reg.1.
13. Protocolul din 1997- Protocolul de amendare a Convenţiei MARPOL 73/78.
14. Data aniversară - înseamnă ziua şi luna fiecarui an care corespunde cu data expirării Certificatului
Internaţional de Prevenire a Poluării Atmosferei.
15. Navă existentă - înseamnă o navă care nu îndeplineşte condiţiile de “navă nouă”.
16. Navă nouă :
a) cu contractul de construcţie încheiat la sau dupa 01.01.2013; sau
b) in absenta unui contract de constructie, a carui chila a fost pusa sau se gaseste intr-un stadiu de
construcţie echivalent la sau dupa 01.07.2013; sau
c) livrarea este la sau dupa după 01.07.2015.
17. Transformare importantă, în contextul capitolului 4, înseamnă transformarea unei nave:
.1 care îi schimbă în mod substanţial dimensiunile, capacitatea de transport sau puterea motorului; ori
.2 care îi schimbă tipul; sau
.3 care vizează, în opinia Administraţiei, prelungirea în mod substanţial a duratei de viaţă a navei; ori
.4 care, de altfel, aduce astfel de modificări navei încat, dacă aceasta ar fi fost o navă nouă, aceasta ar fi
fost supusă dispoziţiilor pertinente ale prezentei convenţii care nu sunt aplicabile acesteia ca o navă
existentă; sau
.5 care modifică în mod substanţial randamentul energetic al navei si include orice fel de modificări care
ar putea aduce nava în situaţia de a depăsi EEDI cerut, care îi este aplicabil, astfel cum este stabilit în
reg. 21.
18. Vrachier - înseamnă o navă care este destinată în mod special să transporte încărcături uscate în vrac;
această definiţie înglobează tipurile de nave precum mineralierele, definite în regula 1 din capitolul XII
din Convenţia SOLAS, cu excepţia transportoarelor mixte.
19. Transportor de gaze - înseamnă o navă de marfă care este construită sau adaptată si utilizată la
transportul în vrac al oricărui gaz lichefiat.
20. Navă cisternă, în contextul capitolului 4, înseamnă un petrolier astfel cum este definit în regula 1 din
anexa I la MARPOL sau o navă cisternă pentru produse chimice ori o navă cisternă pentru NLS, astfel
cum este definită în regula 1 din anexa II la MARPOL.
21. Navă port container - înseamnă o navă care este concepută exclusiv pentru transportul containerelor în
magazii si pe punte.
22. Navă pentru mărfuri generale - înseamnă o navă cu mai multe punţi sau cu o punte unică, concepută în
special pentru transportul mărfurilor generale. Această definiţie exclude navele specializate pentru
încărcături uscate, care nu sunt incluse în calculul liniilor de referinţă aplicabile navelor pentru mărfuri
generale, respectiv transportoarele de animale vii, navele port-barje, transportoarele de încărcături grele,
transportoarele de iahturi si transportoarele de combustibil nuclear.
23. Transportor de încărcături refrigerate -înseamnă o navă concepută exclusiv pentru transportul de
încărcături refrigerate în magaziile sale.
24. Transportor mixt -înseamnă o navă concepută să încarce 100% deadweight-ul său atat cu încărcătură
lichidă în vrac, cat si cu încărcătură uscată în vrac.
25. Navă de pasageri -înseamnă o navă care transportă mai mult de 12 pasageri.
26. Navă de tip Ro-Ro (transportor de vehicule) -înseamnă o navă cu mai multe punţi care este concepută
pentru a transporta automobile si camioane goale.
27. Navă de tip Ro-Ro înseamnă o navă concepută pentru a transporta unităţi de transport marfă pe roţi.
28. Navă de pasageri si Ro-Ro înseamnă o navă de pasageri prevăzută cu spaţii pentru vehicule pe roţi.
29. EEDI obţinut înseamnă valoarea EEDI obţinută efectiv de către o navă anume în conformitate cu regula
20 din capitolul 4.
29. EEDI cerut înseamnă valoarea maximă a EEDI obţinut, care este acceptată prin regula 21 a capitolului 4
pentru tipul si mărimea respectivei nave.
Regula 3 – Excepţii generale
Vezi paragrafele 1, 2(1) si 2(2) ale Regulii 4 din Anexa I.
Regula 4 – Echivalenţe
1,2 Vezi paragrafele 1-2 ale Regulii 5 din Anexa I.
CAPITOLUL 2 – INSPECŢII, CERTIFICARE ŞI MIJLOACE DE

CONTROL
Regula 5 – Inspecţii
1. Toate navele cu un tonaj egal sau mai mare de 400 TRB, platformele de foraj fixe sau plutitoare şi alte
platforme se vor supune inspecţiilor prevazute mai jos:
.1 o inspecţie iniţială înaintea punerii acesteia în funcţiune sau înainte ca certificatul cerut de regula 6 a
prezentei anexe să-i fie emis pentru prima dată. Această inspecţie se va efectua astfel încat să se asigure
că echipamentul, sistemele, instalaţiile, amenajările si materialele îndeplinesc pe deplin prevederile
aplicabile ale capitolului 3;
.2 o inspecţie de reînnoire efectuată la intervale specificate de Administraţie, dar nedepăsind 5
ani. Inspecţia de reînnoire se va efectua astfel încat să se asigure că echipamentul, sistemele,
instalaţiile, amenajările si materialele îndeplinesc pe deplin prevederile aplicabile din capitolul 3;
.3 o inspecţie intermediară efectuată într-un interval de 3 luni înainte sau după a doua dată aniversară ori
într-un interval de 3 luni înainte sau după a treia dată aniversară a certificatului, care trebuie să
înlocuiască una dintre inspecţiile anuale prevăzute la paragraful 1.4 al prezentei reguli. Inspecţia
intermediară se va efectua astfel încat să se asigure că echipamentul si amenajările îndeplinesc pe deplin
prevederile aplicabile din capitolul 3 si sunt în stare bună de funcţionare. Astfel de inspecţii intermediare
trebuie să fie confirmate ca efectuate în Certificatul IAPP emis în baza regulii 6 sau 7 a prezentei anexe;
.4 o inspecţie anuală efectuată într-un interval de 3 luni înainte sau după fiecare dată aniversară a
certificatului, care include o inspecţie generală a echipamentului, sistemelor, instalaţiilor, amenajărilor
si materialelor prevăzute în paragraful 1.1 al prezentei reguli, pentru a se asigura că acestea au fost
menţinute în conformitate cu paragraful 5 al prezentei reguli si că acestea rămîn în condiţii
corespunzătoare pentru serviciul pentru care nava este destinată. Astfel de inspecţii anuale trebuie să fie
confirmate ca efectuate în Certificatul IAPP emis în baza regulii 6 sau 7 a prezentei anexe; si
.5 o inspecţie suplimentară, generală sau parţială, după caz, care trebuie efectuată de fiecare dată cand
sunt efectuate reparaţii ori renovări importante astfel cum sunt prevăzute în paragraful 5 al prezentei
reguli sau după o reparaţie care rezultă din investigaţiile prevăzute în paragraful 6 al prezentei reguli.
Inspecţia trebuie să fie astfel efectuată încat să se asigure că reparaţiile sau renovările necesare au fost
realizate efectiv, că materialele utilizate pentru aceste reparaţii ori renovări si execuţia lucrărilor sunt
corespunzătoare sub toate aspectele si că nava se conformează în toate privinţele cu prevederile cap. 3.
2. Pentru navele mai mici de 400 TRB, Administraţia poate stabili măsuri adecvate pentru ca prevederile
aplicabile capitolului 3 să fie respectate.
3. a) Inspecţiile la nave se efectuează de către funcţionarii Administraţiei. Administraţia poate
încredinţa aceste operaţiuni unor inspectori numiţi sau unor organizaţii recunoscute, care trebuie să
corespundă liniilor directoare adoptate de IMO.
b) Inspecţia la motoare şi echipamente, în vederea asigurarii conformităţii cu prevederile Reg. 13, se va
face în conformitate cu Codul Tehnic NOx .
c) Dacă un inspector numit, sau o organizaţie recunoscută, stabileşte că starea echipamentului nu
corespunde în mod substanţial caracteristicilor din Certificat, inspectorul, sau organizaţia trebuie să se
asigure că a fost luată măsura corectivă şi trebuie să informeze Administraţia în timp util. Dacă aceste
măsuri corective nu au fost luate, Certificatul va trebui să fie retras de către Administraţie. In cazul în
care nava se află în portul altei Părţi, autorităţile respective trebuie să fie informate imediat.
Autorităţile statului portuar vor acorda orice asistenţă necesară, inspectorilor desemnaţi pentru
îndeplinirea obligaţiilor prevăzute, în virtutea prezentei reguli.
d) In fiecare caz, Administraţia respectivă trebuie să garanteze integral finalizarea şi eficienţa inspecţiei.

4. Navele cărora li se aplică prevederile capitolului 4 trebuie, de asemenea, să se supună inspecţiilor
specificate mai jos, luand în considerare liniile directoare adoptate de către Organizaţie privind
inspecţia si certificarea indicelui nominal al randamentului energetic:
.1 o inspecţie iniţială înaintea punerii în funcţiune a unei nave noi si înainte ca Certificatul
internaţional referitor la randamentul energetic să-i fie emis. Inspecţia trebuie să verifice că EEDI
obţinut este în concordanţă cuprevederile capitolului 4 si că SEEMP prevăzut în regula 22 se află la
bord;
.2 o inspecţie generală sau parţială, în funcţie de circumstanţe, după o transformare importantă a unei
nave căreia i se aplică prezenta regulă. Inspecţia trebuie să permită să se verifice că EEDI obţinut a fost
recalculat după cum a fost necesar si că îndeplineste cerinţa regulii 21, cu factorul de reducere aplicabil
navei de tipul si mărimea navei transformate în faza corespunzătoare datei
contractului sau a punerii chilei ori a livrării, determinate pentru nava originală în conformitate cu
prevederile regulii 2.23;
.3 În cazurile în care transformarea importantă a unei nave noi sau existente este de o astfel de
amploare încât nava este considerată de către Administraţie ca fiind o navă nou-construită,
Administraţia trebuie să determine necesitatea unei inspecţii iniţiale privind EEDI obţinut.
O astfel de inspecţie, dacă este determinată ca necesară, trebuie să permită să se verifice că EEDI
obţinut a fost calculat si că îndeplineste cerinţa regulii 21, cu factorul de reducere aplicabil
corespunzător tipului si mărimii navei transformate la data contractului de transformare sau, în
absenţa unui contract, la data începerii transformării. Inspecţia trebuie, de asemenea, să verifice că
SEEMP prevăzut în regula 22 se află la bord; si
.4 pentru navele existente, verificarea cerinţei de a avea SEEMP la bord, în conformitate cu regula 22,
trebuie să fie efectuată la prima inspecţie intermediară sau de reînnoire, prevăzută în paragraful 1 al
prezentei reguli, care dintre acestea intervine mai întai, la 1 ianuarie 2013 ori după această dată.
5. a) Echipamentele trebuie menţinute într-o stare corespunzătoare prevederilor prezentei Anexe.
După o vizită, nu este permisă nici o modificare fară aprobarea expresă a Administraţiei.
Se permite înlocuirea directă a echipamentului şi a instalaţiilor sale cu un echipament şi instalaţii
conforme cu prevederile prezentei Anexe.
b) In cazul unor accidente, sau la constatarea unor defecte, care afectează în mod substanţial funcţionarea
echipamentului, se va raporta către Adminitraţie, sau inspectorul desemnat, sau organizaţia
recunoscută, care a eliberat Certificatul.
.
Regula 6 – Eliberarea sau confirmarea Certificatelor
A. Certificatul International de Prevenire a poluarii atmosferei

1. Un Certificat International de Prevenire a Poluarii Atmosferei se eliberează după o inspectie iniţială,
sau de reînoire, conform prevederilor Reg.5 din prezenta anexa, pentru :
a) orice navă cu un tonaj egal sau mai mare de 400 TRB angajată în voiaje spre porturile, sau terminale
din larg, aflate sub jurisdicţia altor Părţi ; şi
b) instalaţiilor de foraj şi platformelor angajate în voiaj în apele aflate sub suveranitatea, ori sub
jurisdicţia altor părţi, la Protocolul din 1997.
2. Un Certificat internaţional de prevenire a poluării atmosferei trebuie să i se emită unei nave construite
înainte de data intrării în vigoare, pentru Administraţia acestei nave, a anexei VI, în conformitate cu
paragraful 1 al prezentei reguli, nu mai tarziu de prima andocare planificată după respectiva dată de
intrare în vigoare, dar în niciun caz mai tarziu de 3 ani după această dată.
3. Similar cu paragraful 2 al regulii 7 din Anexa I.
B. Certificatul internaţional referitor la randamentul energetic

4 Un Certificat internaţional referitor la randamentul energetic al navei trebuie să fie emis, după o
inspecţie efectuată în conformitate cu prevederile regulii 5.4, oricărei nave cu un tonaj brut mai mare sau
egal cu 400, înainte ca nava să poată fi angajată în voiajuri către porturi sau terminale în larg aflate sub
jurisdicţia altor părţi.
5 Certificatul trebuie să fie emis sau confirmat fie de către Administraţie, fie de către orice
organizaţie autorizată în acest scop de către aceasta. În orice caz, Administraţia îsi asumă întreaga
responsabilitate pentru certificat.

Regula 7 – Eliberarea sau confirmarea unui Certificat de către o altă parte
1. O parte poate, la cererea Administraţiei, să facă o inspecţie unei nave si, dacă este convinsă că
prevederile aplicabile ale prezentei anexe sunt respectate, trebuie să emită navei sau să autorizeze
emiterea unui Certificat internaţional de prevenire a poluării atmosferei ori a unui Certificat
internaţional referitor la randamentul energetic si, dacă este cazul, să confirme sau să autorizeze
confirmarea unor astfel de certificate deţinute de navă, în conformitate cu prezenta anexă.
2, 3 Vezi paragrafele 2,3 ale Reg. 8 din Anexa I.
4. Certificatul internaţional de prevenire a poluării atmosferei sau Certificatul internaţional referitor la
randamentul energetic nu trebuie să fie emis unei nave care este autorizată să arboreze pavilionul unui
stat care nu este una dintre părţi.
Regula 8 – Forma Certificatelor
Certificatul internaţional de prevenire a poluării atmosferei si Certificatul internaţional referitor la
randamentul energetic trebuie să fie întocmite într-o formă care corespunde modelelor prezentate în
apendicele la prezenta anexă si trebuie redactate cel puţin în limba engleză, franceză sau spaniolă. Dacă
este utilizată, de asemenea, o limbă oficială a părţii emitente, aceasta prevalează în cazul unui litigiu sau
al unei divergenţe.
Regula 9 – Durata şi valabilitatea Certificatelor
A. Certificatul internaţional de prevenire a poluării atmosferei
1-9 Vezi Reg. 10, paragrafele 1-9 din Anexa I.
B. Certificatul internaţional referitor la randamentul energetic
10. Certificatul internaţional referitor la randamentul energetic este valabil pe toată durata de viaţă a navei,
sub rezerva prevederilor paragrafului 11 de mai jos.
11. Un Certificat internaţional referitor la randamentul energetic, emis în conformitate cu prezenta anexă,
încetează să mai fie valabil în oricare dintre următoarele cazuri:
.1 dacă nava este retrasă din serviciu sau dacă este emis un nou certificat ca urmare a unei
transformări importante suferite de navă; ori
.2 la transferul navei sub pavilionul altui stat. Un nou certificat trebuie să fie emis doar dacă Guvernul
care emite noul certificat are certitudinea că nava corespunde prevederilor capitolului 4. În cazul unui
transfer de pavilion între părţi, dacă se solicită în timp de 3 luni după ce transferul a avut loc, Guvernul
părţii al cărui pavilion nava era mai înainte autorizată să îl arboreze va transmite, cat mai curînd posibil,
Administraţiei copii ale certificatului deţinut de către navă înaintea transferului si, dacă sunt disponibile,
copii ale rapoartelor respective de inspecţie.
Regula 10– Controlul normelor de exploatare de catre statul portuar
1-4 Vezi Reg.11 paragrafele 1-4 din Anexa I, ţinand cont de faptul ca controlul normelor de exploatare se
realizeaza in vederea prevenirii poluarii atmosferei.
5. În contextul capitolului 4, orice inspecţie de control al statului portului trebuie să se limiteze la
verificarea, atunci când este adecvat, că se găseste la bord un Certificat internaţional referitor la
randamentul energetic valabil, în conformitate cu articolul 5 al Convenţiei.
Regula 11– Identificarea contravenţiilor şi punerea în aplicare a prevederilor
1. Părţile vor coopera la identificarea contravenţiilor şi punerea în aplicare a prevederilor prezentei Anexe,
folosind toate măsurile corespunzătoare şi posibile pentru descoperirea contravenţiilor şi supravegherea
mediului, transmiterea de informaţii şi adunarea de probe.
2. Navelor cărora li se aplică prevederile prezentei Anexe, pot fi supuse, în apele aflate sub jurisdicţia unei
părţi, inspecţiei în scopul verificării, dacă nava a emis substanţe precizate de prezenta Anexă, şi va
transmite Administraţiei rapoarte privind încălcarea prevederilor Anexei pentru luarea de măsuri
corespunzătoare.
3. Orice parte trebuie să furnizeze Administraţiei dovezi, dacă o navă a emis substanţe precizate de
prezenta Anexă, şi va aduce la cunoştinţă comandantului aceste nerespectări prezumtive.
4. La primirea probelor, Administraţia cercetează cazul, poate cere celeilalte părţi probe suplimentare, sau
mai concludente asupra nerespectării prezumtive, iar dacă va considera că probele sunt suficiente va
intenta o acţiune legală şi va comunica Părţii care a constatat nerespectarea şi la IMO măsurile luate.
5. O Parte inspectează o navă aflată în apele de sub jurisdicţia sa în cazul primirii unei cereri de investigare
de către o altă Parte (cu probe suficiente). Raportul investigaţiei va fi transmis Părţii care a cerut-o şi
Administraţiei pentru a lua măsuri în conformitate cu Convenţia.
6. Legislaţia internaţională cu privire la prevenirea, reducerea şi controlul poluării mediului marin de către
nave, inclusiv legislaţia referitoare la punerea în aplicare a prevederilor în vigoare în momentul aplicării
sau interpretării prezentei Anexe, aplică “mutatis mutandis” regulilor şi normelor specificate în prezenta
Anexă .

CAPITOLUL 3 – CERINŢE PENTRU CONTROLUL
EMISIILOR DE LA NAVE
Regula 12– Substanţe care reduc stratul de ozon
1. Aceasta regula nu se aplica echipamentelor sigilate permanent care nu au bransamente pentru
reincarcarea cu lichide refrigerante si care nu au componente potential demontabile si care contin
substante care care epuizeaza stratul de ozon.
2. Sub rezerva prevederilor Reg. 3.1, toate emisiile deliberate de substanţe care reduc stratul de ozon
trebuie interzise. Sunt considerate ca deliberate emisiile produse in cursul întreţinerii, reviziei, repararii
sau înlăturarii instalaţiilor sau echipamentului, cu excepţia emisiilor unor cantitati minime legate de
recuperarea sau reciclarea unei astfel de substanţe.
3.1 Instalaţiile care conţin substanţe care reduc stratul de ozon, altele decât hidro-clorfluorocarburi
(HCFC), trebuie să fie interzise :
.1 pe navele construite la sau după 19 mai 2005; sau
.2 în cazul navelor construite înainte de 19 Mai 2005, care are o dată de livrare contractuală sau
livrarea echipamentului la navă , la sau după 19 Mai 2005.
3.2 Instalaţiile care conţin hidro-clorfluorocarburi (HCFC), trebuie să fie interzise:
.1 pe nave construite la sau după 1 Ianuarie 2020 ; sau
.2 în cazul navelor construite înainte de 1 Ianuarie 2020, care are o dată de livrare
contractuală sau livrarea echipamentului la navă, la sau după 1 Ianuarie 2020.
4. Substanţele menţionate şi echipamentul care conţine astfel de substanţe vor fi predate la facilitaţile de
primire specializate, în cazul înlocuirii acestora.
5. Fiecare navă care face subiectul Reg.6.1, trebuie să aibă la bord o listă a ehipamentelor care conţin
substanţe care reduc stratul de ozon (haloni şi clorfluorcarburi).
6. Fiecare navă care face subiectul Reg.6.1, care are sisteme reîncărcabile care conţin substanţe care reduc
stratul de ozon, trebuie să mentina la bord un Jurnal de Înregistrare a substanţelor care reduc stratul
de ozon. Acest jurnal poate face parte din Jurnalul de bord al navei sau poate face parte dintr-un sistem
de înregistrare electronică a datelor, aprobat de către Administraţie.
7. Înregistrările în Jurnalul de Înregistrare a substanţelor care reduc stratul de ozon, trebuie făcute în
termeni de masă (kg) şi vor fi completate fără întârziere, cu fiecare ocazie, tinănd cont de :
.1 reăncarcarea, completă sau partială, a echipamentelor care conţine substanţe care reduc stratul de
ozon;
.2 repararea sau întreţinerea echipamentelor care conţine substanţe care reduc stratul de ozon;
.3 emisia în atmosferă de substanţe care reduc stratul de ozon, deliberată şi involuntară ;
.4 descărcarea de substanţe care reduc stratul de ozon la facilitatile de primire de la uscat; şi
.5 aprovizionarea navei cu substanţe care reduc stratul de ozon.
Regula 13– Oxizii de azot (Nox)

Aplicare
1.1 Această regulă se aplică:
.1 tuturor motoarelor diesel cu o putere efectivă mai mare de 130 kW, instalate la bordul navelor; şi
.2 tuturor motoarelor diesel cu o putere efectivă mai mare de 130 kW care au fost supuse unei
transformări importante la sau după 1 Ianuarie 2000, excepţie fac cazurile cand se demonstrează
Administratiei că motorul este identic cu cel inlocuit sau altfel spus nu se supune paragrafului
1.1.1 a acestei reguli.
1.2 Această regulă nu se aplică:
.1 motoarelor diesel utilizate numai pentru cazuri de urgenţă, motoarelor instalate la bordul
ambarcaţiunilor de salvare sau altor echipamente sau dispozitive utilizate doar în cazuri de
urgenţă; şi
.2 motoarelor instalate pe nave angajate numai în apele aflate sub suveranitate sau jurisdicţia statului
de pavilion, cu condiţia că aceste motoare să fie supuse unei alte măsuri alternative de control a
NOx, stabilite de Administraţie.
1.3 Prevederile aliniatului 1.1 pot fi anulate de Administraţie pentru orice motor diesel instalat la bordul
unei nave construite, sau care suferă o transformare importantă, înainte de 19 Mai 2005, cu condiţia ca
nava să fie angajată numai în apele statului de pavilion.

Transformare importantă
2.1 În înţelesul prezentei reguli, transformare importantă înseamnă o modificare efectuata unui motor
diesel naval, la sau după 1 Ianuarie 2000, motor care nu a fost deja certificat prin setul de standarde
prevazute in paragrafele 3, 4 sau 5.1.1ale acestei reguli, prin care:
.1 motorul este înlocuit cu un motor diesel naval sau este instalat un motor diesel naval suplimentar,
sau
.2 se efectueaza la motor orice modificare substanţială, aşa cum este definită in Codul tehnic NOx-
editia 2008, sau
.3 puterea maximă continuă a motorului este crescută cu peste 10%, fata de cea inscrisa in
certificatul de origine al motorului.
2.2. In cazul unei transformare importantă, care presupune înlocuirea unui motor diesel cu altul care nu este
identic sau cu instalarea unuia suplimentar, trebuie sa se aplice standardele din această regulă care sunt
în vigoare la momentul înlocuirii sau suplimentării motorului. La sau după 1 Ianuarie 2016, numai în
cazul înlocuirii motorului, dacă nu este posibilă înlocuirea la nivelul setului de standarde din paragraful
5.1.1 al acestei reguli (TIER III), atunci această înlocuire se va face la nivelul setului de standarde din
paragraful 4 al acestei reguli (TIER II). Organizaţia va dezvolta linii directoare pentru a formula un set
de criterii utilizat atunci cand nu este posibilă înlocuirea motorului sub standardele din paragraful 5.1.1
din această regulă.
2.3 Un motor diesel maritim, despre care s-a făcut referire în paragrafele 2.1.2 sau 2.1.3, trebuie să
îndeplinească următoarele standarde:
.1 pentru navele construite anterior datei de 1 Ianuarie 2000, se aplică setul de standarde din
paragraful 3; şi
.2 pentru navele construite la sau după data de 1 Ianuarie 2000, se aplică setul de standarde intrate în
vigoare la momentul construirii navei.
TIER I
3. Sub rezerva Reg.3 din anexă, funcţionarea unui motor diesel maritim, instalat pe o navă construită la sau
după 1 Ianuarie 2000 şi anterior datei de 1 Ianuarie 2011, este interzisă cu excepţia cazului când
emisiile de NOx. de la motor se află în următoarele limite :
.1 17,0 g/kWh dacă n < 130 rpm;
.2 45.0 × n- 0,2 g /kWh dacă 130 ≤ n < 2000 rpm
.3 9,8 g/ kWh dacă n ≥ 2000 rpm, unde n = turaţia nominală a motorului şi emisiile au fost
calculate ca fiind emisiile totale ponderate de NOx..
TIER II
4. Sub rezerva Reg.3 din anexă, funcţionarea unui motor diesel maritim, instalat pe o navă construită la sau
după 1 Ianuarie 2011, este interzisă , cu excepţia cazului când emisiile de NOx. de la motor se află în
următoarele limite :
.1 14,4 g/kWh dacă n < 130 rpm;
.2 44.0 × n- 0,23 g /kWh dacă 130 ≤ n < 2000 rpm
.3 7,7 g/ kWh dacă n ≥ 2000 rpm
TIER III
5.1 Sub rezerva Reg.3 din anexă, funcţionarea unui motor diesel naval, instalat pe o navă construită la sau
după 1 Ianuarie 2016 :
.1 este interzisă, cu excepţia cazului când emisiile de NOx. de la motor se află în
.1.1 3,4 g/kWh dacă n < 130 rpm;
.1.2 9.0 × n- 0,2 g /kWh dacă 130 ≤ n < 2000 rpm, şi
.1.3 2,0 g/ kWh dacă n ≥ 2000 rpm;
.2 este subiectul setului de standarde din subparagraful 5.1.1 din acest paragraf, când nava
operează într-o Zonă de Control a Emisiilor (ECA);
.3 este subiectul setului de standarde din paragraful 4 al acestei reguli, când nava operează în
afara unei Zone de Control a Emisiilor (ECA).
5.2 Sub rezerva setului de revizii din paragraful 10 al acestei reguli, setul de standarde din paragraful 5.1.1
al acestei reguli, nu se aplică :
.1 motoarelor diesel navale instalate pe o navă cu o lungime mai mică de 24 m, conceputa si
utilizată numai în scopuri recreative ; sau
.2 motoarelor diesel navale instalate pe o navă a cărei putere de propulsie demonstrată este
mai mică de 750 kw .

Zonă de Control a Emisiei (ECA)
6. În scopul prezentei reguli, zonele de control al emisiilor sunt:
.1 zona Americii de Nord, care înseamna zona delimitata de coordonatele prevazute în
apendicele VII al prezentei anexe;
.2 zona maritimă Caraibe a Statelor Unite, care înseamna zona delimitată de coordonatele
prevăzute în apendicele VII la prezenta anexă; si
.3 orice alta zona maritima, inclusiv orice zona portuara, desemnata de catre organizatie
în conformitate cu criteriile si procedurile prevazute în apendicele III al prezentei anexe.
Motoarele diesel navale instalate pe nave construite anterior datei de 1 Ianuarie 2000
7.1. Fara a aduce atingere paragrafului 1.1.1 al acestei reguli, un motor diesel naval cu o putere efectivă mai
mare de 5000 kw şi cu o cilindree egală sau mai mare de 90 litri, instalat pe o navă construită la sau
după 1 Ianuarie 1990 dar anterior datei de 1 Ianuarie 2000, trebuie să se conformeze setului de limite
pentru emisii din subparagraful 7.4, cu condiţia ca Metodele Aprobate pentru acest motor, să fi fost
certificate de către Administraţia Statului Portuar şi notificarea unei astfel de certificări a fost înaintată
Organizaţiei. Conformitatea cu acest paragraf trebuie sa fie demonstrată prin una dintre următoarele
metode:
.1 instalarea unui motor certificat să fie confirmată printr-o inspecţie care utilizează proceduri de
verificare specificate în “Dosarul Metodelor Aprobate“ incluzând şi notaţii potrivite în Certificatul
Internaţional de Prevenire a Poluării Atmosferei al navei, despre prezenţa Metodelor Aprobate ; sau
.2 certificarea motorului pentru a confirma că acesta operează în setul de limite cuprinse în parag. 3, 4
sau 5.1.1 ale acestei reguli şi a notaţiilor potrivite din Certificatul Internaţional de Prevenire a Poluării
Atmosferei al navei.
7.2 Subparagraful 7.1 se va aplica nu mai târziu de prima inspecţie de reînnoire care va surveni la 12 luni
sau mai mult după depunerea notificării din acest subparagraf. Dacă proprietarul unei nave pe care au
fost introduse “Metodele Aprobate”, poate demonstra spre satisfacţia Administraţiei, că acestea nu sunt
disponibile în scop comercial, în ciuda celor mai bune eforturi de obtinere a lor, atunci aceste metode
vor fi instalate pe navă nu mai târziu de următoarea inspecţie anuală care se va face la navă, inspecţie
care se va realiza după ce aceste metode vor deveni disponibile în scop comercial.
7.3 În ceea ce priveste un motor diesel naval cu o putere de iesire mai mare de 5.000 kW si cu o capacitate
cilindrică egală cu 90 litri sau mai mare, montat la bordul unei nave construite la 1 ianuarie 1990 ori
după această dată, dar anterior datei de 1 ianuarie 2000, Certificatul internaţional de prevenire a poluării
atmosferei trebuie, pentru un motor diesel naval căruia i se aplică prevederile paragrafului 7.1 al
prezentei reguli, să indice că fie i s-a aplicat o metodă aprobată conform paragrafului 7.1.1 al prezentei
reguli, fie că motorul a fost certificat în conformitate cu paragraful 7.1.2 al prezentei reguli sau că încă
nu există o metodă aprobată ori că aceasta încă nu este disponibilă în comerţ, astfel cum este descris în
paragraful 7.2 al prezentei reguli.
7.4 Sub rezerva Reg. 3 din anexă, funcţionarea unui motor diesel maritim ca cel descris în subparagraful
7.1, este interzisă, cu excepţia cazului când emisiile de NOx. de la motor se află în următoarele limite :
.1 17,0 g/kWh dacă n < 130 rpm;
.2 45.0 × n- 0,2 g /kWh dacă 130 ≤ n < 2000 rpm
.3 9,8 g/ kWh dacă n ≥ 2000 rpm, unde n = turaţia nominală a motorului şi emisiile au fost
calculate ca fiind emisiile totale ponderate de NOx..
7.5 Certificarea unor “Metode Aprobate” trebuie să fie în concordanţă cap.7 al Codului tehnic NOx
revizuit in 2008, şi trebuie să includă verificarea:
.1 de către proiectantul motorului diesel naval la care se aplica metoda aprobata, daca efectul
calculat al metodei aprobate nu va produce diminuarea puterii nominale a motorului cu mai mult
de 1,0%, o crestere a consumului de carburant cu mai mult de 2,0% decat cel care a fost masurat
in conformitate cu ciclul de incercari corespunzator descris in Codul tehnic NOx sau nu va
compromite durabilitatea si fiabilitatea motorului, şi
.2 costului acestor metode care nu trebuie să fie exagerat, cost care este determinat prin
compararea cantităţii de NOx. redusă prin setul de standarde din subparagraful 7.4 cu costul
cumpărării şi instalării unor astfel de “Metode Aprobate”.
Certificarea
8. Codul tehnic NOx , revizuit in 2008, se va aplica în certificarea, testarea şi procedurile de măsurare
pentru setul de standarde din această regulă.

9. Procedurile pentru determinarea emisiilor de NOx , existente în Codul tehnic NOx , revizuit in 2008, se
doresc a fi importante pentru operarea normală o motorului.
Revizia
10. Începând cu 2012 şi nu mai târziu de 2013, Organizaţia va trebui să revizuiască situaţia dezvoltărilor
tehnologice, să implementeze seturi de standarde în paragraful 5.1.1 al acestei reguli şi va trebui, dacă se
dovedeşte a fi necesar, să regleze perioadele de timp menţionate în acest subparagraf..
Regula 14– Oxizii de sulf (SOx) şi pulberi în suspensie

Cerinţe generale
1. Conţinutul de sulf al oricărui combustibil lichid utilizat la bord nu trebuie să depăşească
.1 4,50 % m/m anterior datei de 1 Ianuarie 2012;
.2 3,50 % m/m la şi după 1 Ianuarie 2012;
.3 0,50 % m/m la şi după 1 Ianuarie 2020.
2. Conţinutul de sulf mediu pe plan mondial din păcura utilizată la navă va fi verificat ţinând seama de
prevederile Organizaţiei.
Cerinţe aplicabile Zonelor de Control a Emisiilor (ECA):

3. În scopul prezentei reguli, zonele de control al emisiilor sunt:
.1 zona Marii Baltice si zona Marii Nordului;
.2 zona Americii de Nord, astfel cum este delimitata de coordonatele prevazute în
apendicele VII al prezentei anexe;
.3 zona maritimă Caraibe a Statelor Unite, asa cum este delimitată de coordonatele
prevăzute în apendicele VII la prezenta anexă; si
.4 orice alta zona maritima, inclusiv orice zona portuara, desemnata de catre organizatie în
conformitate cu criteriile si procedurile stabilite în acest scop, prevazute în apendicele III al
prezentei anexe.
4. Pe perioada în care navele se află în Zona de Control a Emisiilor, conţinutul de sulf al combustibilului
lichid utilizat la bord nu trebuie să depăşească următoarele limite:
.1 1,50 % m/m anterior datei de 1 Iulie 2010;
.2 1,00 % m/m la şi după 1 Iulie 2010;
.3 0,10 % m/m la şi după 1 Ianuarie 2015; si
.4 Inainte de 1 ianuarie 2020, conţinutul de sulf al combustibilului lichid la care se face
referire anterior nu se va aplica navelor care operează in zona Americii de Nord sau in zona
maritimă Caraibe a Statelor Unite, construite la 1 august 2011 ori inainte de această dată, care
sunt dotate cu cazane de propulsie care nu au fost proiectate de la inceput pentru a funcţiona in
mod continuu cu combustibil lichid marin distilat sau cu gaz natural .
5. Conţinutul de sulf din combustibilul lichid trebuie dovedit prin documentele furnizorului aşa cum cere
Reg.18 .
6. Navele care utilizează tipuri distincte de combustibil lichid (sub aspectul conţinutului de sulf),
pentru a respecta paragraful 4 din această regula si care intră sau ies dintr-o Zonă de Control a
Emisiilor, trebuie să aibă la bord o procedură scrisă prin care se indica modul in care trebuie sa se faca
schimbul de combustibil lichid, prevazand suficient timp pentru ca instalaţia de alimentare să se golească
complet de eventualul combustibil cu un conţinut de sulf mai mare decât cel specificat in paragraful 4.
Schimbarea combustibilului în instalaţie precum şi volumul de combustibil din tancuri, data şi poziţia
navei la momentul in care s-a incheiat operatiunea de schimbare de combustibil, înainte de intrarea intr-o
zonă de control a emisiilor sau la ieşirea dintr-o astfel de zonă, trebuie precizate în jurnalul de bord, aşa
cum prevede Administraţia.
7. In primele 12 luni, care urmează imediat după intrarea în vigoare a unui amendament care
desemnează o anumită zonă de control a emisiilor, navele care operează într-o Zonă de Control a
Emisiilor sunt scutite de îndeplinirea cerinţelor paragrafelor 4 şi 6 ale acestei reguli şi ale
paragrafului 5 în măsura în care ele se referă la paragraful 4 din prezenta regulă. Scutirea de 12 luni se
va aplica zonei de control al emisiilor a Americii de Nord pană la 1 august 2012.
Scutirea de 12 luni prevăzută la paragraful 7 se va aplica zonei de control al emisiilor a zonei maritime
Caraibe a Statelor Unite pană la 1 ianuarie 2014.

Revizia
8. O revizie a standardelor expuse în subparagraful 1.3 al acestei reguli trebuie să fie finalizată până în
2018, pentru a stabili dacă combustibilul se supune standardelor şi dacă a luat în considerare
următoarele elemente:
.1 piaţa mondială furnizează şi cere ca acest combustibil să se supună cerinţelor paragraf. 1.3 al
acestei reguli pentru că există timp ca revizia să aibă loc;
.2 o analiză a tendinţei pe piaţa combustibilului; şi
.3 orice alte rezultate importante.
9. Organizaţia trebuie să stabilească un grup de experţi cu o expertiză adecvată pe piaţa combustibilului, a
mediului, ştiinţifică şi juridică, care să conducă la revizia specificată în paragraful 8 al acestei reguli.
Grupul de experţi trebuie să prezinte informaţii adecvate şi să informeze despre deciziile ce vor fi luate
de Părţi.
10. Părţile, bazate pe informaţiile prezentate de Grupul de experţi, pot decide dacă este posibil ca navele să
se conformeze cu data din subparagraful 1.3 al acestei reguli. In cazul in care se ia decizia ca nu este
posibil pentru nave să respecte acea data , atunci standardul din acel subparagraf trebuie sa produce
efect la 1 Ianuarie 2025.
‫٭‬ Directiva 2005/33/EC a Parlamentului şi Consiliului European

1. De la 1 Ianuarie 2010, următoarele nave au obligaţia de a utiliza numai combustibili marini în
care conţinutul de sulf nu depăşeşte 0,1% în masă:
.1 nave de navigaţie interioară;
.2 nave acostate la dană în porturile statelor membre ale U.E., acordandu-se echipajului
suficient timp pentru a finaliza orice operaţie necesară de trecere de pe un combustibil pe
altul, cât mai curând posibil după sosirea la dană si cât mai tarziu posibil inainte de
plecare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică :
.1 navelor, in timpul manevrelor de acostare si care, în conformitate cu un orar publicat,
urmează să staţioneze mai putin de două ore;
.2 navelor staţionate, cu motoarele oprite şi care primesc curent de la ţărm.
Regula 15– Compuşi organici volatili (VOC)

1. In cazul in care va fi necesar ca in porturile si terminalele din jurisdicţia unei Părţi la Protocolul din
1997, in care sunt operate nave cisternă sa fie reglementate emisiile de VOC, atunci reglementarea
trebuie sa se faca in conformitate cu această Reg.
2. După reglementarea unei Parti a emisiilor de VOC în porturi şi terminale in care sunt operate nave
cisternă, Partea va transmite la I.M.O., o notificare care va include informaţii cu privire la mărimea
navelor cisternă care urmeaza a fi controlate, incarcaturile care necesită sisteme de control a emisiilor de
vapori şi data efectivă la care se va pune in aplicare sistemul. Notificarea se va transmite cu cel puţin
şase luni înainte de această dată.
3. Guvernul fiecărei părţi se va asigura ca Sistemele de control a emisiilor de vapori aprobate sunt
prevăzute în porturile şi terminalele stabilite şi că sunt exploatate în condiţii de securitate şi evită
întârzierile nejustificate ale navelor.
4. IMO va difuza o listă a porturilor şi terminalelor stabilite de Părţile la Protocol altor Părţi la Protocol şi
statelor membre IMO în scopul informării lor.
5. Toate navele cisternă care sunt supuse controlului trebuie prevăzute cu un sistem de colectare a emisiilor
de vapori aprobat de Administraţie pe baza normelor de siguranţă elaborate de IMO şi să utilizeze aceast
sistem în timpul încărcării navelor cisterna cu unele mărfuri relevante. Se poate accepta in primii trei ani
de la data efectivă la care s-a pus in aplicare sistemul de control a emisiilor de vapori nave cisternă la
operare fără sistem de colectare a emisiilor de vapori.
6. O nava cisternă care transportă petrol brut trebuie sa aibă la bord si sa pună in aplicare un plan de
management al compusilor organici volatili(VOC)aprobat de catre Administratie. Acest plan trebuie sa
fie intocmit luand in consideratie liniile directoare elaborate de IMO. Planul trebuie sa fie propriu
fiecarei nave si trebuie sa contina, cel putin, urmatoarele:
.1 să prevadă proceduri scrise pentru reducerea la minim a emisiilor de VOC in timpul incărcării
marfii, al voiajului pe mare si al descărcării incărcăturii;
.2 să ia in calcul emisiile VOC suplimentare produse prin spălarea cu petrol brut;
.3 să indice o persoană responsabilă pentru punerea in aplicare a planului; si

.4 pentru navele care efectuează voiaje internationale, să fie scris in limba de lucru a
comandantului si ofiterilor, iar daca aceasta nu este engleza, franceza sau spaniola să cuprinda si
o traducere intr-una din aceste limbi.
7. Prezenta regulă este aplicabilă si navelor pentru transportul gazelor doar daca tipul instalaţiilor pentru
încărcare şi retinere permite păstrarea la bord in siguranta a compuşilor organici volatili care nu conţin
metan sau retrimiterea acestora in siguranta la tarm .
Regula 16– Incinerarea la bord

1. Exceptând prevederile din paragraful (4) incinerarea va fi permisă numai în incineratorul de bord.
2. Se interzice incinerarea la bord a următoarelor substanţe:
a) reziduurile de marfă prevăzute în Anexele I, II şi III din această Convenţie sau materialele
contaminate utilizate la ambalarea acestora;
b) bifenili policloruraţi (PCBs);
c) gunoiul (definit de Anexa V) conţinând mai mult decât urme de metale grele;
d) produsele petroliere rafinate conţinând compuşi halogenaţi;
e) namolurile din apele uzate si namolurile de hidrocarburi, daca acestea nu au fost produse la
bordul navei; si
f) reziduurile instalatiei de epurare a gazelor arse evacuate.
3. Este interzisă incinerarea la bord a clorurilor de polivinil(PVC) cu excepţia cazului când pentru
incineratoarele de la bord au fost eliberate certificate IMO de aprobare de tip care respecta specificatiile
rezolutiilor IMO, in cest sens.
4. Incinerarea la bord a namolului din apele uzate si a reziduurilor de hidrocarburi rezultate în timpul
exploatării normale a navei se poate face, de asemenea, în instalaţia de forţă (motoare sau căldări), dar
numai în afara porturilor amenajate, porturilor naturale si a estuarelor.
5. Prevederile din prezenta Reg. nu afectează interdicţia sau alte cerinţe din Convenţia din 1972 privind
prevenirea poluarii marine ca urmare a deversarilor desi a altor materii aşa cum a fost modificată prin
protocolul din 1996.
6. 1.Exceptând prevederile paragrafului 6.2, fiecare incinerator instalat la, sau după 1 Ianuarie 2000 va
respecta prevederile din Apendicele IV al prezentei Anexe, fiind aprobat de Administraţie, în
concordanţă cu specificaţiile standard elaborate de IMO.
2.Pentru navele care poartă pavilionul unui stat, Administraţia poate permite excluderea de la aplicare
paragrafului 6.1, cu condiţia ca incineratorul de la bord să fi fost instalat înainte de data intrării în
vigoare a Protocolului din 1997(19 Mai 2005) şi nava să fie angajată în voiaje numai în apele aflate sub
suveranitatea sau jurisdicţia statului respectiv.
7. Toate navale dotate cu incineratoare conform 6.1. trebuie să aibă un manual de exploatare al
producătorului, care va descrie cum se exploatează în limitele precizate de aceasta anexa .
8. Incineratoarele vor fi exploatate de personal instruit, capabil să aplice instrucţiunile din manualul de
exploatare.
9. Temperatura gazelor la iesirea din camera de combustie a incineratorului trebuie supravegheată
permanent de catre personalul responsabil, cat timp acesta este in functiune. Daca incineratorul de bord
este cu încărcare continuă nu trebuie încărcat dacă temperatura gazelor la iesire, coboară sub valoare
minimă admisibilă de 850° C. Pentru incineratoarele cu încărcare discontinuă, este necesar ca după 5
min. de la pornire, temperatura la iesirea din camera de combustie să fie mai mare de 600 ° C si apoi sa
se stabilizeze la o temperatura nu mai mica de 850° C.
Regula 17– Instalaţii de primire

1. Guvernul fiecărei Părţi la Protocolul din 1977 va asigura amplasarea unor instalaţii de primire, care să
satisfacă, fără a provoca întârzieri nejustificate :
a)- necesităţile navelor, care efectuează lucrări de reparaţii, pentru colectarea substanţelor care reduc
stratul de ozon şi a echipamentelor care conţin astfel de substanţe, atunci cand acestea sunt scoase de
pe nave;
b)- necesităţile navelor care fac reparaţii pentru colecatrea rezidurilor de la instalatiile de epurare a
gazelor arse de evacuare;
c)- necesităţile în ceea ce priveşte demontarea de la bord a instalaţiilor care conţin substanţe care
reduc stratul de ozon şi a echipamentelor care conţin astfel de substanţe, atunci cand acestea sunt
scoase de pe navele dezmembrate.
.

2. Părţile la Protocol vor notifica Organizaţia, pentru informarea Părţilor, în toate cazurile când instalaţiile
prevăzute în această Reg. nu sunt disponibile, sau sunt considerate necorespunzătoare.
Regula 18– Disponibilitatea si Calitatea combustibilului
Disponibilitatea combustibilului
1. Fiecare Parte trebuie sa intreprinda toti pasii necesari pentru promovarea disponibilitatii numai a
combustibililor lichizi care respecta cerintele din anexa si informeaza IMO cu privire la
disponibilitatea acestora in toate porturile si terminalele amplasate pe teritoriul ei.
2.1. Daca o nava este supusa controalelor in porturile si terminalele altor Parti, in cazul in care utilizeaza la
bord combustibili lichizi care nu corespund standardelor cuprinse in anexa, are obligatia sa :
.1 prezinte autoritatii competente inregistrarile facute privind actiunile intreprinse in scopul respectarii
cerintelor; si sa
.2 furnizeze dovezi privind incercarea de a cumpara combustibil lichid conform, luand in considerare
planul de voiaj si ca, deoarece acest combustibil lichid nu a fost disponibil in locul planificat, a incercat
sa gaseasca alte surse de combustibil lichid conform, nu a avut de unde sa il cumpere.
2.2. Navei nu trebuie sa i se ceara sa se abata de la voiajul planificat sau sa intarzie in mod nejustificat
voiajul in scopul de a se conforma cerintelor referitoare la combustibil lichid din prezenta anexa.
2.3. Daca o nava controlata a prezentat informatiile cerute la paragraful 2.1, autoritatea statului Parte trbuie
sa ia in considerare toate circumstantele relevante si dovezile prezentate pentru a determina actiunile
potrivite care trebuie luate, inclusiv aceea de a nu lua nicio masura impotriva respectivei nave.
2.4 O nava va notifica Administratia statului de pavilion si autoritatea competenta din portul de destinatie
cand nu poate cumpara combustibil lichid conform.
2.5. O Parte va notifica IMO cand o nava a prezentat dovezi evidente despre faptul ca nu a putut cumpara
combustibil lichid conform, acesta nefiind disponibil in portul de buncherare.
Calitatea combustibilului
3. Combustibilul lichid utilizat la bordul navelor la care se aplică prezenta Anexă, va îndeplini următoarele
cerinţe:
.1 - cu excepţia celor prevăzute la paragraful 3.2:
.1.1 combustibilul lichid trebuie să fie un amestec de hidrocarburi rezultat din rafinarea petrolului.
Este permisă introducerea unor mici cantităţi de aditivi pentru a îmbunătăţi anumite performanţe;
.1.2 combustibilul nu va conţine acizi anorganici ;
.1.3 combustibilul nu va conţine substanţe care :
.1.3.1 compromit siguranţa navelor sau afectează funcţionarea maşinilor, sau
.1.3.2 sunt dăuntoare pentru personal, sau
.1.3.3 contribuie suplimentar la poluarea atmosferei.
.2 - combustibil obţinut prin alte metode decât rafinarea petrolului, nu trebuie:
.2.1 să depăşească conţinutul de sulf specificat de Reg.14 a prezentei Anexe ;
.2.2 să determine depăşirea de către motor a limitelor emisiei de NOx conform Reg.13;
.2.3 să conţină acizi anorganici; sau
.2.4.1 să compromită siguranţa navei şi să afecteze funcţionarea maşinilor, sau
.2.4.2 să fie dăunătoare pentru personal, sau
.2.4.3 să polueze suplimentar atmosfera.
4. Cerintele paragrafului 3 nu se aplică cărbunelui în forma sa solidă şi combustibilului nuclear, daca
acestia sunt utilizati la propulsia navelor.Paragrafele 5, 6, 7.1, 7.2, 8.1, 8.2, 9.1, 9.2, 9.3 si 9.4 din aceasta
regula nu se aplica combustibililor gazosi, cum ar fi gazul natural lichefiat, gazul natural comprimat sau
gazul petrolier lichefiat. Continutul de sulf al acestor combustibili gazosi, livrati unei nave cu scopul
exclusiv de combustie, trebuie sa fie atestat de catre furnizor.
5. Navele care se supun inspectiilor si certificarii potrivit reg. 5 şi 6 ale anexei trebuie sa aiba la bord Nota
de livrare a buncherului.
6. Nota de livrare a buncherului trebuie să fie păstrata la bord într-un loc accesibil pentru o perioadă de 3
ani de la data livrării combustibilului.
7.1 Autoritatea competentă a guvernului unei părţi la Protocolul 1997 poate solicita notele de livrare a
buncherului, poate face o copie şi poate solicita certificarea acestei copii şi poate verifica conţinutul
notei prin consultarea portului unde a fost eliberată nota de livrare.
7.2 Operaţiunile de la paragraful 7.1 trebuie făcute cât mai repede posibil, pentru a evita întârzierea
nejustificată a navei.
8 Nota de livrare va fi însoţită de o monstră reprezentativă de combustibil lichid livrat, sigilat şi semnat de
comandant, sau ofiţerul răspunzător de la bord cu operaţiunile de buncherare şi reprezentantul
furnizorului, şi va rămâne la navă până la consumarea în mare parte a combustibilului (cel puţin 12 luni
de la data livrării, în orice caz).
9. Părţile la Protocolul din 1997 asigură că autorităţile desemnate :
.1 ţin un registru al furnizorilor locali de combustibili ;
.2 solicită furnizorilor locali să dea nota de livrare şi proba reprezentativă certificată cu privire la
respectarea cerinţelor Reg. 14 şi 18 din această anexă ;.
.3 solicită furnizorilor locali să reţină copia a notei de livare timp de 3 ani şi s-o prezinte la inspecţie şi
verficare de către autorităţile portuare, dacă este necesar ;
.4 iau măsuri împotriva furnizorilor care nu respectă cerinţele Reg. 14 şi 18;
.5 informează Administraţia oricărei nave de faptul că a primit combustibil lichid care nu corespunde
Reg. 14 şi 18 din anexa; şi
.6 informează IMO în vederea comunicării Părţilor, a cazurilor în care furnizorii de combustibili nu
respectă Reg. 14 şi 18 ale anexei.
10. Părţile Protocolului din 1997, în legatură cu inspecţiile efectuate, se angajează:
.1 să informeze Partea sau non-Partea, sub a cărei jurisdicţie a fost elaborată nota de livrare, despre
cazurile în care nu a fost livrat combustibil conform cu cerinţele Reg. 14 şi 18, dând toate
informaţiile relevante; şi
.2 să se asigure că măsura de remediere, după caz, este luată ca combustibilul să devină corespunzător.
11. Pentru fiecare navă cu un tonaj brut mai mare sau egal cu 400, aflate in serviciu regulat cu escale
frecvente si regulate, o Administratie poate decide, după ce s-a consultat cu autoritatile competente ale
statelor implicate, ca respectarea cerintelor din paragraful 6 al acestei reguli poate fi demonstrată de o
altă manieră care ofera acelasi nivel de incredere in privinta respectării regulilor 14 si 18 din anexă.
CAPITOLUL 4 – REGULI REFERITOARE LA RANDAMENTUL

ENERGETIC AL NAVELOR
Regula 19 – Domeniul de aplicare
1. Prezentul capitol se aplică tuturor navelor care au tonajul brut mai mare sau egal cu 400.
2. Prevederile prezentului capitol nu se aplică:
.1 navelor care efectuează doar voiajuri in ape supuse suveranităţii sau jurisdicţiei statului al cărui
pavilion nava este autorizată să il arboreze. Totusi, fiecare parte ar trebui să asigure, prin
adoptarea măsurilor corespunzătoare, că astfel de nave sunt construite si exploatate intr-o manieră
compatibilă cu prevederile capitolului 4, atat cat este rezonabil si posibil de pus in practică.
3. Regulile 20 si 21 nu se aplică navelor echipate cu sisteme de propulsie diesel-electrică, cu turbine sau
hibridă.
4. Fără a ţine seama de prevederile paragrafului 1 al prezentei reguli, Administraţia poate scuti o navă cu
un tonaj brut mai mare sau egal cu 400 de obligaţia de a corespunde prevederilor regulilor 20 si 21.
5. Prevederile paragrafului 4 al prezentei reguli nu se aplică navelor cu un tonaj brut mai mare sau egal cu
400:
.1 pentru care contractul de construcţie este incheiat la 1 ianuarie 2017 sau după această dată; ori
.2 in absenţa unui contract de construcţie, a căror chilă este pusă sau care se află intr-un stadiu
similar de construcţie la 1 iulie 2017 ori după această dată; sau
.3 a căror livrare se efectuează la 1 iulie 2019 sau după această dată; ori
.4 in cazul unei transformări importante a unei nave noi sau existente, astfel cum este definită in
regula 2.24, la 1 ianuarie 2017 ori după această dată, si in care regulile 5.4.2 si 5.4.3 din cap. 2 se
aplică.
6. Administraţia unei părţi la prezenta convenţie care acceptă aplicarea paragrafului 4 sau suspendă,
retrage ori refuză aplicarea acelui paragraf unei nave autorizate să arboreze pavilionul său trebuie să
comunice imediat Organizaţiei detaliile asupra acestei decizii, pentru a informa părţile la prezentul
protocol.
Regula 20 - Indicele nominal al randamentului energetic obţinut (EEDI obţinut)

1. EEDI obţinut trebuie să fie calculat pentru:
.1 fiecare navă nouă;
.2 fiecare navă nouă care a suferit o transformare importantă; si

.3 fiecare navă nouă sau existentă care a suferit o transformare importantă, dar atat de extinsă
incat Administraţia consideră respectiva navă ca o navă nouconstruită, care aparţine unei
categorii menţionate in regulile 2.18-2.28. EEDI obţinut trebuie să fie specific fiecărei nave si
trebuie să indice performanţa estimată a navei in termenii randamentului energetic si trebuie să fie
insoţit de dosarul tehnic al EEDI, care conţine informaţiile necesare pentru calcularea EEDI
obţinut si descrie metoda de calcul utilizată. EEDI obţinut trebuie să fie verificat, pe baza
dosarului tehnic al EEDI, fie de către Administraţie, fie de către o organizaţie autorizată in mod
corespunzător de către aceasta.
2. EEDI obţinut trebuie să fie calculat luand in considerare liniile directoare elaborate de către Organizaţie
privind calcularea indicelui nominal al randamentului energetic pentru nave noi.
Regula 21- EEDI cerut

1. Pentru fiecare:
.1 navă nouă;
.2 navă nouă care a suferit o transformare importantă; si
.3 navă nouă sau existentă care a suferit o transformare importantă, dar atat de extinsă incat
Administraţia consideră respectiva navă ca o navă nou-construită, care aparţine unei categorii
menţionate in regulile 2.18-2.24 si căreia i se aplică prevederile prezentului capitol, EEDI obţinut
trebuie să fie după cum urmează:
EEDI obţinut ≤ EEDI cerut = (1 - X/100) x valoarea liniei de referinţă,
unde X este factorul de reducere specificat in tabelul 1 pentru EEDI cerut in raport cu linia de
referinţă a EEDI.
2. Pentru fiecare navă nouă sau existentă care a suferit o transformare importantă, dar atat de extinsă incat
Administraţia consideră respectiva navă ca o navă nou-construită, EEDI obţinut trebuie să fie calculat si
să indeplinească cerinţa din paragraful 21.1 cu factorul de reducere aplicabil corespunzător tipului si
mărimii navei transformate la data contractului de transformare ori, in absenţa unui contract, la data
inceperii transformării.
Tabelul 1- Factorii de reducere (%) aplicabili EEDI in raport cu linia de referinta a EEDI
Tipul navei Marimea Faza 0 Faza 1 Faza 2 Faza 3

1 Ian 2013 – 1 Ian 2015 – 1 Ian 2020 – 1 Ian 2025-
31 Dec 2014 31 Dec 2019 31 Dec 2024 in continuare
Vrachier 20.000 tdw si mai mult 0 10 20 30
10.000 - 20.000 tdw n/a 0-10 * 0-20* 0-30*
Transportor 10.000 tdw si mai mult 0 10 20 30
de gaze 2.000-10.000 tdw n/a 0-10 * 0-20* 0-30*
Nava 20.000 tdw si mai mult 0 10 20 30
cisterna 4.000-20.000 tdw n/a 0-10 * 0-20* 0-30*
Nava 15.000 tdw si mai mult 0 10 20 30
port container 10.000-15.000 tdw n/a 0-10 * 0-20* 0-30*
Nave pentru 15.000 tdw si mai mult 0 10 15 30
marfuri generale 3.000-15.000 tdw n/a 0-10 * 0-15* 0-30*
Transportor de 5.000 tdw si mai mult 0 10 15 30
incarcaturi refrigerate 3.000-5.000 tdw n/a 0-10 * 0-15* 0-30*
Transportor 20.000 tdw si mai mult 0 10 20 30
mixt 4.000-20.000 tdw n/a 0-10 * 0-20* 0-30*
*- Factorul de reducere trebuie sa fie determinat prin interpolare liniara intre cele doua valori in functie de
marimea navei. Valoarea mai mica a factorului de reducere se va aplica navelor de marime mai mica.
n/a- inseamna ca nici un EEDI cerut nu este aplicabil.
3. Valorile liniei de referinţă trebuie să fie calculate după cum urmează:

Valoarea liniei de referinţă = a x b-c, unde a, b si c sunt parametrii indicaţi in tabelul 2.

Tabelul 2- Parametrii utilizati pentru determinarea valorilor de referinta aplicabile diferitelor tipuri de nave
Tipul navei, definit in regula 2 a b c

2.18 Vrachier 961,79 Deadweight-ul navei 0,477
2.19 Transportor de gaze 1120,00 Deadweight-ul navei 0,456
2.20 Nava cisterna 1218,80 Deadweight-ul navei 0,488
2.21 Nava port container 174,22 Deadweight-ul navei 0,201
2.22 Nave pentru marfuri generale 107,48 Deadweight-ul navei 0,216
2.23 Transportor de incarcaturi 227,01 Deadweight-ul navei 0,244
refrigerate
2.24 Transportor mixt 1219,00 Deadweight-ul navei 0,488
4. Dacă prin concepţia sa o navă permite să fie considerată că face parte din mai mult decat unul
dintre tipurile definite in tabelul 2, EEDI cerut pentru acea navă trebuie să fie cel mai riguros (cel
mai scăzut) EEDI cerut.
5. Pentru fiecare navă căreia i se aplică prezenta regulă, puterea de propulsie instalată nu trebuie să fie
mai mică decat puterea de propulsie necesară pentru a menţine manevrabilitatea navei in condiţii
defavorabile, astfel cum acestea sunt definite in liniile directoare care urmează a fi elaborate de
către Organizaţie.
6. La inceputul fazei 1 si la mijlocul fazei 2, Organizaţia trebuie să examineze stadiul inovării
tehnologice si, dacă se dovedeste a fi necesar, să modifice durata, parametrii liniei de referinţă ai
EEDI, pentru tipurile relevante de nave si ratele de reducere stabilite prin prezenta regulă.
Regula 22 - Planul de management al randamentului energetic al navei (SEEMP)

1. Fiecare navă trebuie să aibă la bord un Plan de management al randamentului energetic al navei
(SEEMP), specific acelei nave. Acesta poate face parte din Sistemul de management al siguranţei
navei (SMS).
2. SEEMP trebuie să fie elaborat ţinand cont de liniile directoare adoptate de Organizaţie.
Regula 23 -Promovarea cooperării tehnice si a transferului tehnologic privind

imbunătăţirea randamentului energetic al navelor
1. Administraţiile trebuie, in cooperare cu Organizaţia si alte organisme internaţionale, să promoveze
si să furnizeze, după caz, direct sau prin intermediul Organizaţiei, sprijin statelor, in special statelor
in curs de dezvoltare, care solicită asistenţă tehnică.
2. Administraţia unei părţi trebuie să coopereze activ cu alte părţi, sub rezerva legislaţiei, a
reglementărilor si politicilor sale naţionale, pentru a promova elaborarea si transferul de tehnologii
si schimbul de informaţii către statele, in special statele in curs de dezvoltare, care solicită asistenţă
tehnică in scopul punerii in aplicare a măsurilor necesare pentru a indeplini cerinţele Cap. 4 al
prezentei anexe, in mod special regulile de la 19.4 la 19.6.
CUPRINS
Pag.
1 INTRODUCERE 3
2 ANEXA I. Reguli pentru prevenirea poluării cu hidrocarburi 5
3 ANEXA II. Reguli pentru controlul poluării cu substanţe lichide nocive în vrac 27
4 ANEXA III. Reguli pentru prevenirea poluării cu substanţe dăunătoare
transportate pe nave sub formă ambalată 36
5 ANEXA IV. Reguli pentru prevenirea poluării cu ape uzate de la nave 38
6 ANEXA V. Reguli pentru prevenirea poluării cu gunoi de la nave 42
7 ANEXA VI. Reguli pentru prevenirea poluării atmosferei de către nave 46

Conventia Marpol 73-78 - 2013

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Conventia Marpol 73-78 - 2013

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

CAMELIA TĂTARU

CONVENŢIA MARPOL 73/78

Prezenta lucrare este destinată personalului navigant, are caracter intern

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Adresa: CERONAV, str. Pescarilor nr. 69 A, cod 900581 – Constanţa

Convenţia MARPOL 73/78 –Anexele I-VI 3

Zone Speciale Adoptată Data intrării în Produc efect

Convenţia MARPOL 73/78 –Anexele I-VI 5

Regula 3. Scutiri şi renunţări

CAPITOLUL 2 - VIZITE/INSPECŢII ŞI CERTIFICARE

Convenţia MARPOL 73/78 –Anexele I-VI 7

Regula 7 . Eliberarea sau vizarea Certificatului

Regula 8. Eliberarea sau avizarea Certificatului de către alt Guvern

Regula 9. Forma Certificatului

Regula 10. Durata şi valabilitatea Certificatului

8 Convenţia MARPOL 73/78 – Anexele I-VI

Regula 11 - Controlul normelor de exploatare de către Statul Portuar

Convenţia MARPOL 73/78 –Anexele I-VI 9

Regula 12A - Protecţia tancurilor de combustibil lichid

h = 2,0 m, oricare dintre aceste valori este mai mică.

10 Convenţia MARPOL 73/78 – Anexele I-VI

Regula 13. Racordul standard de descărcare

Dimensiunile standard ale flanşelor pentru racordurile de descărcare

Convenţia MARPOL 73/78 –Anexele I-VI 11

PARTEA C – CONTROLUL DESCĂRCĂRII OPERAŢIONALE DE

A - Descărcarea în afara zonelor speciale

B – Descărcarea în zone speciale

12 Convenţia MARPOL 73/78 – Anexele I-VI

Regula 16. Separarea hidrocarburilor şi a apei de balast şi transportul hidrocarburilor în

Regula 17. Jurnalul de Inregistrare a Hidrocarburilor

Convenţia MARPOL 73/78 –Anexele I-VI 13

CAPITOLUL 4 – CERINŢE PENTRU ZONA DE MARFĂ LA

14 Convenţia MARPOL 73/78 – Anexele I-VI

Convenţia MARPOL 73/78 –Anexele I-VI 15

16 Convenţia MARPOL 73/78 – Anexele I-VI

Categoria de Data sau anul

Regula 21. Prevenirea poluării cu hidrocarburi de la tancurile petroliere care

Convenţia MARPOL 73/78 –Anexele I-VI 17

Regula 22 . Protecţia fundului pentru camera pompelor

Regula 23. Calculul scurgerilor accidentale de hidrocarburi

Regula 24. Ipoteze referitoare la avarii

Regula 25. Scurgerea ipotetică de hidrocarburi

Regula 26. Dispunerea tancurilor de marfă şi limitarea dimensiunilor lor

18 Convenţia MARPOL 73/78 – Anexele I-VI

Regula 27. Stabilitatea navei în stare intactă

Convenţia MARPOL 73/78 –Anexele I-VI 19

Regula 31 Instalaţia de supraveghere şi control al descărcărilor de hidrocarburi

20 Convenţia MARPOL 73/78 – Anexele I-VI

Regula 32 Detectorul de separaţie hidrocarburi /apă

Regula 33 Cerinţe pentru spălare cu ţiţei

PARTEA C - CONTROLUL DESCĂRCĂRILOR OPERAŢIONALE DE

Convenţia MARPOL 73/78 –Anexele I-VI 21

C. Cerinţe pentru petrolierele cu un tonaj brut mai mic de 150 TRB

Regula 35. Operaţiuni de spălare cu ţiţei

Regula 36 . Jurnalul de Înregistrare a hidrocarburilor (ORB)

CAPITOLUL 5 - PREVENIREA POLUĂRII CA URMARE A UNUI

CAPITOLUL 6 - INSTALAŢII DE COLECTARE

Convenţia MARPOL 73/78 –Anexele I-VI 23

B. Instalaţii de colectare din zonele speciale

24 Convenţia MARPOL 73/78 – Anexele I-VI

CAPITOLUL 8 – PREVENIREA POLUARII IN TIMPUL

Regula 41 Reglementari generale cu privire la siguranta si protectia mediului înconjurator

Convenţia MARPOL 73/78 –Anexele I-VI 25

CAPITOLUL 9 -CERINTE SPECIALE PENTRU UTILIZAREA SAU