Întemeierea

religiilor

Hinduismul
ÎNTEMEIEREA RELIGIEI
Hinduismul a apărut pe parcursul
mileniului al doilea precreștin, în jurul
anului 1500 i.Hr., fiind fondat de casta
brahmanilor, formată din preoți. Potrivit
credinței hinduse, casta reprezintă un
atribut înnăscut, fără de care un om nu-și
poate găsi locul în societate și nu se
poate căsători. Chiar și în prezent,
brahmanii sunt singurii hinduși care au
dreptul de a citi din Vede imnurile,
versetele, incantațiile și tratatele ce
datează din perioada invaziilor ariene și
care sunt fundamentul învățăturilor
hinduse.
HINDUISMU
L
 Upanișadele, lucrări elaborate pe baza
Vedelor, reprezentau un compediu de
speculații metafizice și filozofice puse în
circulație în jurul anului 900 i.Hr. Aceste
texte conțin instrucțiuni asupra modului de
viață al unui adept al hinduismului. Potrivit
textelor Vedice, destinul unui hindus este
determinat de toate acțiunile sale și de
consecințele acestora de-a lungul fazelor
succesive ale existenței. Destinul său este
numit Karma. O viață corectă în prezent
constituie garanția unei existențe mai bune
mai târziu. O viață vicioasă în prezent va
avea drept consecințe reîncarnarea într-un
animal inferior. Acest ciclu continuu al
ÎNTEMEIEREA RELIGIEI
Hinduismul este una dintre puținele religii ce
divinizează animalele, deși adorarea
animalelor are o importanță mai mică decât
proslăvirea divinității ce călărește animalul
respectiv. Uciderea vacilor și a păunilor este
strict interzisă de către hindușii credincioși.
Această religie a fost modificată în ultimul
secol prin adoptarea unor elemente creștine.
În prezent numărul adepților hinduismului
este estimat la peste 450 de mil.
NVATATURA -HINDUISMUL VEDIC
Hinduismul vedic (1500 – 450 i. Hr.) Punea
accent pe importanța vieții din lumea aceasta,
acordând importanță deosebită naturii.
Specifice acestei perioade, scrierile Veda
(Știința sacră), considerate de origine divină,
conțin multe imnuri închinate unor elemente
sau puteri din natură, zeificate. Rugăciunile,
invocațiile rituale și laudele aveau ca scop
îndeplinirea cererilor către zei: viața
îndelungată, recolte bogate, sănătate, etc. În
unele dintre aceste texte se observă întrebări
legate de originea lumii, a timpului, de
structura personalității umane. La început,
ceremonialul religios era condus de către capul
familiei și cuprindea ritualuri de inițiere,
ritualuri de purificare precum și ofrande zilnice
aduse zeilor. Apoi a apărut un cult public,
Hinduismul Brahmanic
Hinduismul brahmanic (450 î. Hr. - 600 d. Hr.)
A luat naştere din credinţa că jertfele de animale
erau necesare a se face în mod repetat, pentru a
se menţine ordinea în Univers şi în societate.
Scrierile de bază ale hinduismului brahmanic -
Brahmana descriu rolul şi importanţa
sacrificiului pentru viaţa religioasă. S-a ajuns la
diminuarea credinţei în zei, consideraţi muritori
căci viaţa lor era dependentă de sacrificiile
aduse de oameni. Astfel, s-au impus preoţii
(brahmanii), care au ajuns să fie consideraţi
egali cu zeii. Potrivit textelor considerate sacre,
mântuirea putea fi obţinută prin aducerea unei
jertfe sau prin achitarea taxei pentru săvârşirea
ei. Ca urmare a abuzurilor apărute în acest
context, s-au dezvoltat noi religii:jainismul şi
budismul.
Hinduismul Brahmanic
Învăţătura hindusă are în centrul său două
concepte: karma (faptă) şi samsara
(reîncarnare). Astfel, sufletul participă la un
ciclu existenţial continuu — naştere-moarte-
renaştere — determinat de faptele bune sau
rele pe care le-a săvârşit într-o viaţă
anterioară.Eliberarea din succesiunea
reîncarnărilor se face prin efort propriu, prin
purificarea vieţii şi prin exerciţii psiho-fizice
(yoga). În perioada hinduismului brahmanic,
societatea hindusă a cunoscut împărţirea în
patru caste, ordonate ierarhic: preoţii
(brahmanii), domnitorii şi războinicii
(kshatriya), negustorii şi agricultorii
(vaisyas) şi servitorii (sudras). Cei aflaţi în
afara sistemului de caste erau numiţi paria
(pauchamas). Doar reîncarnarea putea face
Hinduismul medieval
Hinduismul medieval (600 - 1000 d. Hr.) 
Brahma, Shiva şi Vishnu Doctrina acestei
perioade cuprinde reinterpretări ale perioadelor
anterioare, unele păstrându-se şi astăzi. Gândirea
şi viaţa religioasă aveau în prim plan trei zei:
Brahma, Shiva şi Vishnu, care sunt de fapt cele 3
ipostaze ale realităţii ultime, Brahman, fiecare cu
roluri diferite. Astfel, Brahma este considerat
creatorul lumii. Fiind însă mai departe de viaţa
acesteia, este mai puţin popular. Shiva este
Marele Distrugător, dar şi regeneratorul vieţii, cel
care ajută lumea să se purifice prin reîncarnare şi
să se înalţe spiritual. Considerat protectorul
asceţilor, el dispreţuieşte ierarhia socială, fiind
venerat de membrii tuturor castelor. Vishnu este
păstrător al ordinii cosmice. Simbolizând
supremaţia castei brahmanilor, stabilitatea socială
şi bunăstarea.
Hinduismul modern
Hinduismul modern (după anul 1000 d. Hr.) În lumea
contemporană, hinduismul trece printr-un curent
reformator, fiind influențat de creștinism și de cultura
europeană. Templele sunt locașuri închinate anumitor
zeități, întrucât se crede că fiecare zeitate locuiește în
templul închinat ei. El păstrează statuia zeului venerat
de cei care vin la templu. Cu prilejul anumitor sărbători,
templul devine loc de pelerinaj. Acesta are ca scop
atragerea bunăvoinței zeului venerat la templul
respectiv, prin aducerea de jertfe. La râul Gange,
considerat sfânt, se desfășoară anumite ritualuri întrucât
se crede că izvorăște din picioarele lui Vishnu și se
rostogolește peste capul și părul zeului Shiva, care
locuiesc în ceruri. Hindușii intră în apa Gangelui pentru
a se purifica de păcate. Ofrandele se aduc adesea vacilor,
considerate sacre și mame ale naturii. Ei cred că fiecare
parte a corpului acestui animal este locuită de o anumită
zeitate.
 HINDUISMUL MODERN
Din casta brahmanilor fac parte astăzi profesorii universitari,
ziariștii, oamenii politici. Kshatriya cuprinde prinții și militarii. A
treia castă, vaisyas, cuprinde pe agricultori, meșteșugari și negustori,
a căror responsabilitate este de a face ca țara să prospere. Din ultima
castă, sudras, fac parte mesteșugarii, croitorii, pescarii. Categoria
paria cuprinde măturătorii de străzi, care nu au niciun fel de drepturi.
 HINDUISMUL
CONTEMPORAN
Hinduismul zilelor noastre nu
este acelasi cu Hinduismul de
acum 5000 de ani. Religia
hindusa a evoluat in acesti ani.
Acum ea cauta sa fie o sinteza a
diverselor idei si influente ce
strabatintregsubcontinentul
indian si care reprezinta sute de
grupuri sociale, culturale si
tribale. De fapt, insasi termenul
hindu nu este originar din India.
El este denumirea persana a
fluviului Indu.
 HINDUISMUL
CONTEMPORAN
Exista trei clasificari de baza, in care
sutele de secte hinduse se impart în:
1. Monistiiabstracti, care subliniaza
unitatea filozofica a universului, in
locul ideii religioase sau teiste.
2. Adeptii lui Vishnu, care sunt
devotatiinchinarii (in multe forme
diverse) zeului Vishnu (manifestat in
forme diverse), si considerat forma
suprema de divinitate.
3. AdeptiiShivei, care se
devoteazainchinarii zeului Shiva,
cea mai superioara manifestare a
divinitatii.
CREZURI HINDUSE
1.Dumnezeu: Nu exista despre Dumnezeu
o idee unica. Conceptele hinduse despre
divinitate includ oricare dintre
urmatoarele: monismul (toata
creatia/existenta este una); panteismul
(toata creatia/tot ce exista este divin);
panenteismul (Dumnezeu se afla in creatie
ca si sufletul in corp); animismul
(Dumnezeu, sau mai multi Dumnezei,
traiesc/salasluiesc in creatiile sale, cum ar
fi copacii, pietrele, animalele etc);
politeismul (exista multi Dumnezei);
henoteismul (exista mai multi Dumnezei
dar ne inchinam unuia singur); monoteism
(exista doar un singur Dumnezeu).
 CREZURI HINDUSE
2.Karma si Samsara: Fundamentala pentru 3.Mântuire: Cele trei cai principale
gandirea hindusa este idea ca toate sufletele hinduse de mântuire includ karma
sunt eterne si raspunzatoare pentru faptele
marga (adica metoda), care este
lor din timp. Karma se refera la datoria
creata de faptele rele ale unui om pentru
calea actiunii dezinteresate;
care trebuie sa se ispaseasca (prin diferitele bhaktimarga (calea devotarii) si
sisteme hinduse), pentru ca el sa scape din jnanamarga (calea cunoasterii si a
ciclul de Samsara, de reincarnari (in care descoperirii mistice).
sufletul locuieste in trupuri omenesti Jnanamargaobtine realizarea de sine
succesive), sau de transmigrare (in care prin constienta intuitiva si revelatie
sufletul locuieste in trupuri succesive - mistica. Bhaktimargaobtine
omenesti, animale, sau chiar de plante si alte realizarea de sine prin jertfe rituale
obiecte faraviata). Legea karmei se aplica
si disciplina.
atât oamenilor cât si animalelor. De aceea,
renasterea poate lua o forma superioara sau
inferioara, urcând prin ea in sus pe scara
sociala, (renastere ca membru al unei caste
superioare) sau coborînd pe scara sociala,
(renastereintr-o casta mai inferioara sau ca
animal).
 CREZURI HINDUSE
4.Moksha: Concept cunoscut si
sub numele de mukti, este termenul
hindus folosit pentru scaparea,
eliberarea sufletului din ciclul
karmei. De aceea, pentru un
hindus, telul suprem al existentei
sale este sa fie eliberat din samsara
(ciclul obligatoriu al vietii) si din
legea karmei cu sirul ei lung de
nasteri, morti si renasteri. Când
cineva obtine aceasta eliberare,
respectivul se crede ca intra intr-o
stare de desavârsire, de perfectiune.
5.Sistemul de caste: Este o trasatura unica a
religiei hinduse. Relatarea originilor castelor
este interesanta. Se spune ca Brahma l-a creat
pe Manu, primul om. Din Manu s-au nascut
patru feluri de oameni, dupa cum a hotarît
creatorul Brahma. Din capul lui Manu au iesit
Brahmanii, cei mai buni si mai sfinti oameni.
Din mâinile lui Manu au iesitKshatriyas,
conducatorii si razboinicii. Meseriasii au iesit
din coapsele lui si au fost numitiVaisyas.
Restul oamenilor au iesit din picioarele lui
Manu si sunt cunoscuti sub numele de Sudras.
Odata cu trecerea timpului, sistemul castelor
din India a devenit tot mai complicat, ajungând
astazi sa existe mii de subcaste. Acesta
constituie inca parte integrala a ordinii sociale
a Indiei, chiar daca a fost scoasa in afara legii
de catre guvernul indian. Din vremurile cele
mai timpurii, hindusii au venerat vaca si au
considerat-o posesoarea unei mari puteri.
TEHNICA YOGA
Yoga este una din cele 6 școli
traditionale ale hinduismului,
bazată pe meditație ca o cale spre
auto-cunoaștere si eliberare. În
India, Yoga este privită ca fiind un
mijloc de desăvârșire atât fizică,
precum și spirituală. În afara Indiei,
Yoga a început să fie asociată în
primul rând cu practicarea așa-
numitelor asana (poziții) incluse in
Hatha Yoga Figura este
reprezentată stând intr-o pozitie
tradițională yoga, cu picioarele
incrucișsate si mâinile odihnindu-se
TEHNICA YOGA
Descoperitorul sculpturii, arheologul
Sir John Marshall, a denumit figura
Shiva Pashupati. Prima referire la
yoga, ramasă în scris, o găsim în Rig
Veda, vechimea acesteia fiind
estimată a fi în jurul a 3.500 de ani.
Upanishad-ele, (800-100 î.Hr.),
Bhagavad Gita (400-100 î.Hr.), și
Yoga Sutras aparținând lui Patanjali
(200 î.Hr.) deasemenea abordează
conceptele și învățăturile yoga.
TEHNICA YOGA
 SFARSIT
 Material realizat de elevii :
 Stefania Gheorghe
 Cepoiu Neli-Maria
 Militaru Ionut
 Rosca Adrian
 Gheorghita Lavinia
 Titoiu Lavinia
 Sava Alessandra
 Dristaru Loredana
 Ciumac Andrei

 Profesor coordonator:Stanciu Nicoleta