Cultura organizației școlare

Grupa 3:Bogatu Camelia

Florea Alina
Perișan Simona
Rusu Liliana
Tudose Ionela
 Organizația școlară
-delimitări conceptuale-
 Organizaţia este definită ca fiind un sistem de
activităţi structurate în jurul unor finalităţi (scopuri,
obiective) explicit formulate, care antrenează un
număr mare de indivizi ce deţin statute şi roluri bine
delimitate în cadrul unei structuri diferenţiate, cu
funcţii de conducere şi coordonare a activităţilor.
( Păun, 1999)
Emil Durkeim: școala este un grup social care are o unitate și o
fizionomie proprie, o organizare asemănătoare cu cea a societății
adulților.

Sorin Cristea: școala reprezintă o organizație care realizează o

activitate pedagogică într-un cadru instituționalizat, specializat,
cu statute și roluri determinate social în vederea realizării
finalităților microstructurale și macrostructurale ale procesului și
sistemului de învățământ.

Literatura de specialitate specifică managementul şcolar:

consideră instituţia specializată în realizarea procesului de
învăţământ, o modestă structură a societăţii care întruneşte toate
caracteristicile unui sistem deschis.
 Finalități educaționale
(definite în Legea Educației Naționale
nr.1/2011)

Resurse Resurse
umane Resurse legislative
materiale

ȘCOALA=ORGANIZAȚIE
 Aspecte juridice ale organizației
școlare

Organizație școlară, din punct de vedere juridic, reprezintă unitatea de învăţământ cu

personalitate juridică care are următoarele elemente definitorii:
a) act de înfiinţare ;
b) dispune de patrimoniu;
c) cod de identitate fiscală (CIF);
d) cont în Trezoreria Statului;
e) ştampilă cu stema României;
 Fiecare unitate de învăţământ cu personalitate
juridică are conducere, personal şi buget proprii,
întocmeşte situaţiile financiare, dispunând, în limitele
şi condiţiile prevăzute de lege, de autonomie
instituţională şi decizională.
 Caracteristici ale organizației școlare

1. Structura Descrie acele variabile care fac referire la mărime,

organizațională
complexitate, formalizare, specializare, poziții, roluri,
relații;

2. Controlul
organizațional Cuprinde structura ierarhică și niveluri de autoritate;

3.Comportamentul Vizează scopurile, etosul, cultura și climatul

organizațional organizațional;

4.Schimbarea Poate fi caracterizată prin flexibilitate, inerție sau

organizațională
inovație, dezvoltarea personalului;
 Planuri ale organizației școlare
1. Planul administrativ-managerial este planul care
corespunde caracteristicilor organizațiilor birocratice.
Conform acestui plan în cadrul instituției școlare
identificăm următoarele aspecte:
- definirea și reglementarea riguroasă a rolurilor și
normelor ce le ordonează;
- diviziunea clară a sarcinilor;
2. Planul pedagogic se concretizează în activitățile
instructiv-educative specifice organizațiilor școlare.
 Aspecte ale organizațiilor birocratice prezente
în organizația școlară

Abundența documentelor scrise

Nivelul înalt de expertiză

Funcțiile de conducere nu sunt rigid

separate de cele de execuție
 ȘCOALA-organizație sistemică

 Un sistem este considerat o totalitate organizată, organizarea

rezultând din interacțiunea dinamică și reciprocă a elementelor
sale, acestea neavând aceeași semnificație ca elemente singulare
sau ca parte a sistemului (E. Păun,1999).
 Organizația școlară face parte din categoria sistemelor
deschise datorită puternicei și permanentei sale interacțiuni cu
mediul în care funcționează. Această interacțiune constă într-un
schimb de materie, energie și informație.
 Caracteristicile școlii privită ca sistem deschis

Consideră școala ca un sistem deschis care este în același timp o

Globalismul
parte componentă a unui sistem mai larg.

Face referire la faptul că școala este orientată spre realizarea unor

Teleonomia
finalități.

Constă în faptul că școala -privită ca sistem deschis- își realizează

Echifinalitatea
proiectele prin modalități și mijloace diferite.
 Constă în faptul că rezultatele obținute de organizația
școlară, pozitive sau negative, influențează
Funcția de comportamentul sistemului în viitor. Funcția de
retroacțiune sau de
feed-back retroacțiune poate fi pozitivă și atunci feed-back-ul ajută
la amplificarea și menținerea funcționării sistemului sau
negativă care se manifestă printr-o acțiune de reglare, de
control, de corecție și de frânare.

Este specifică sistemelor de tip închis iar școala, datorită

. Entropia (gradul de
dezorganizare) relațiilor sale cu mediul exterior, este ferită parțial de
acest aspect. Entropia, consideră specialiștii, are și valori
pozitive deoarece permite reașezări și readaptări ale
organizațiilor ceea ce conduce la o evoluție favorabilă.
 Elemente constitutive ale organizației școlare

Elementele constitutive ale culturii organizaționale

sunt următoarele patru:

1.Artefactele

2.Perspectivele

3.Valorile

4.Presupozițiile
Artefactele reprezintă manifestările exteriorizate, concrete,
vizibile, simbolistica viziunilor și valorilor împărtășite, care
formează sistemul de credințe și concepții specifice unei
organizații.

Artefacte fizice:
simbolul și logo-
urile unității, „ Valorificăm și
uniformele dezvoltăm potențialul
fiecărui copil”).
membrilor
organizației, sigle,
sloganuri .

Elemente constitutive ale organizației școlare

Artefacte verbale:
includ jargonul folosit
de membrii unei
organizații, dar și Miturile și povestirile cu
anumite povești, „eroii” lor specifici care
contribuie la consolidarea
legende sau chiar mituri identității organizației
împărtășite de către școlare, la promovarea
membrii organizației, anumitor valori.
care se doresc să fie
specifice unei
organizații.

Elemente constitutive ale organizației școlare

 Miturile îndeplinesc o serie de funcții (Păun, 1999 ):

Funcția explicativă Prin mituri se e argumentează anumite practici

ale organizației.

Funcția sociologică Se realizează consensurile în organizație.

Funcția psihologică Se dezvoltă atașamente sau se elimină frici,

angoase.

Funcția practică
Se transmite un cod comportamental

Elemente constitutive ale organizației școlare

 Ritualuri și ceremonii de trecere:
marchează începuturile unor
persoane, care își asumă noi roluri
sociale sau profesionale.

Artefacte
Ritualuri și ceremonii de reînnoire:
comportamentale: se referă la participarea în comun la
includ tradiții, activități de perfecționare
profesională.
ritualuri, ceremonii
care țin de
„ folclorul Ritualuri și ceremonii de integrare:
au ca scop intensificarea procesului
organizației”. de socializare între membrii
organizației .

Ritualuri și ceremonii de întărire : își

propun recunoașterea meritelor
profesionale ale unor membri prin
acordarea unor premii într-un cadru
festiv.
Elemente constitutive ale organizației școlare
Perspectivele: includ sistemul ideilor, opiniilor,
viziunilor împărtățite de membrii unei organizații, care
îi ajută să acționeze coerent și eficient în situații
concrete.

Perspectivele includ fundamentele și resursele ideatice,

care sprijină atât adoptarea unor moduri pertinente de
abordare a unei situații problematice, dar și a unor
modalități operațional – funcționale de acțiune la
nivelul unei organizații școlare.

Elemente constitutive ale organizației școlare

Valorile: reprezintă principii morale, etice, credințe
generale care definesc și orientează activitatea
organizației școlare și care sunt mai presus de
evenimentele particulare care pot surveni în viața
acesteia.

Valorile exprimă idealurile și standardele acționale în

funcție de care membrii unei organizații își stabilesc
prioritățile, își ghidează comportamentul, atitudinea și
activitatea în cadrul acesteia.

Elemente constitutive ale organizației școlare

În documentele legislative ale învățământului românesc
(Legea Învățământului, Statutul Personalului Didactic) există
menționate o serie de valori, care sunt prioritare pentru
oricare școală din țara noastră ( Diaconu, 2015 ):

•Dreptul la educație
•Respectarea tradiției și identității naționale
•Toleranța
•Libertatea de opinie
•Demnitatea
•Patriotismul
•Democrația
•Egalitatea

Elemente constitutive ale organizației școlare

 1.Norme: reprezintă forme de manifestare,
comportamente individuale și colective la nivelul
organizației. Ele pot fi :
•Norme formale
•Norme informale
Valorile acceptate și
instituite la nivel
instituțional
2.Reprezentări: se referă la modul
reprezintă, de fapt, concret în care membrii organizației
un suport ideatic, își modelează propria imagine.
care se
operaționalizează
prin: 3.Înțelesuri: reprezintă ansamblul sensurilor,
accepțiunilor îmbrățișate, al semnificațiilor
operaționale dominante în decodificarea și
înțelegerea conceptelor și sintagmelor fundamentale
cu care operează organizația școlară

Elemente constitutive ale organizației școlare

Presupozițiile de bază/credințele conducătoare: reprezintă partea
centrală a unei culturi, nucleul acesteia. Ele reprezintă valori
puternic internalizate, care au fost foarte promovate de-a lungul
timpului și care au rol decisiv în orientarea comportamentului
individual al membrilor organizației.

Credințele, pe care membrii unei organizații, le au despre ei, despre

ceilalți colegi, despre viața organizației, despre lumea în care trăiesc
formează ansamblul presupozițiilor, care sunt acceptate tacit de toți

Acest ansamblu de presupoziții formează o amprentă instituțională

proprie, un tipar instituțional, care definește o cultură
organizațională unică, diferită structural și funcțional de cea a altor
organizații similare.
 DIFERENȚE CULTURALE ÎNTRE ȘCOLI

Tipul latin
• intelectualism
• educaţia trebuie să fie de tip coercitiv, autoritar şi trebuie realizată într-un climat
auster

Tipul britanic
• educaţia îmbină autoritatea cu libertatea
• este o libertate controlată

Tipul scandinav
• valori precum: libertatea, egalitatea, toleranţa, spiritul practic

Tipul germanic
• formarea cetăţeanului şi socializarea copilului
• amestec de trăsături specifice celor trei enumerate anterior

Tipul american
• valori precum: succesul şi reuşita
• creativitatea, cultivarea libertăţii, a toleranţei, a competiţiei şi a reuşitei
 SUBCULTURI ORGANIZAȚIONALE
O problematică interesantă cu referire directă la cultura
organizațională a instituțiilor școlare este reprezentată de
existența și dezvoltarea mai multor subculturi
organizaționale precum:

a.cultura organizațională a cadrelor didactice;

b.cultura organizațională a elevilor;

c. cultura organizațională a managerilor.

a. Cultura organizațională a cadrelor didactice
Este segmentul culturii organizaționale a unei școli care este cel mai puternic diversificat.

Asemenea substructuri pot fi clasificate după mai multe criterii (Păun,1999):

 criteriul sexului (cultura feminină și cea masculină),

 criteriul statutului profesional (cultura profesorilor și

cea a învățătorilor),
 criteriul vârstei (cultura tinerilor și cea a vârstnicilor),
 criteriul vechimii (cultura noilor veniți și cea a

profesorilor cu vechime) etc.

Fiecare gen de subcultură individualizată în
acest mod va avea caracteristici distincte.
b. Cultura organizațională a elevilor

Aceasta reprezintă valori, norme, sensuri și semnificații, explicite sau

implicite care se constituie în principal la nivelul interacțiunii dintre elevi.

Determinant în formarea culturii organizaționale a elevilor este:

1. influenţa grupurilor de prieteni din interiorul mediului şcolar

(grupul influențează modul de a fi, gradul de interiorizare a regulilor și
valorilor școlii, în interiorul lui se dezvoltă stima de sine, se experimentează
interacțiunea socială,etc.)
2. însuşirea unor strategii de adaptare la instituţia şcolii
(interiorizarea normelor școlii se face în trei etape-
explorare, conformare, practicare)
 Elevii pun în acțiune o serie de strategii de adaptare și supraviețuire în
clasă. Acestea nu sunt întotdeauna vizibile, dar ele pot fi simțite în
interacțiunea profesor-elev.

 definirea situațiilor și a normelor școlare;

 negocierea;
 supunerea aparentă;
 strategia respingerii ;

În cadrul culturii elevilor se manifestă, deci, două variante de bază:

cultura proșcoală și cultura antișcoală.
Cu toate manifestările de acest tip, cultura elevilor este, în principal,
convergentă cu celelalte componente ale culturii școlii, constituind o sursă de
împrospătare a acesteia.
 c. Cultura organizațională a managerilor
 Charles Handy (1985) apud Roman (2011) descrie patru tipuri diferite de culturi
organizaționale în funcție de tipul de manager, numite după zeii greci:

Cultura Zeus se caracterizează printr-o structură foarte centralizată, managerul

controlează totul și decide asupra tuturor aspectelor organizației.

Cultura Apollo este construită pe reguli și regulamente care descriu fiecare pas pentru
toți membrii organizației, inclusiv “Apollo”.

Cultura dionisiacă este cultura indivizilor independenți nimănui nu îi pasă de celălalt,

toți vor egoistic să aibă o poziție exclusivă.

Cultura ateniană se poate numi cultură incluzivă. Aceasta se bazează pe munca în

echipă și pe potențialul tuturor membrilor organizației.

De cultura managerilor școlii poate depinde echilibrul între cultura cadrelor

didactice și cultura elevilor, dar și între diverse subculturi ale acestor categorii.
 FORMAREA ȘI MENȚINEREA
CULTURII ORGANIZAȚIONALE
Formarea culturii organizaționale se produce prin identificarea
unor tipuri de procese꞉

a) sociodinamice- b) de leadership – c) de învățare –

procese care procese care au la procese ca urmare a
dezvoltă coeziunea bază rolul experienței
în cadrul grupurilor, conducătorilor și pot acumulate și a
modela cultura, informațiilor
primite.
 Dintr-o altă perspectivă cultura
organizațională se formează ca
răspuns la două mari probleme cu
care se confruntă organizația꞉

- probleme de adaptare externă și de

supraviețuire (modul în care
organizația face față mediului extern și
capacitatea sa de adaptare)

- probleme de integrare internă

( stabilirea și menținerea unor relații de
lucru eficiente între membrii
organizației).
 Metode de menținere a organizației
școlare
 Atenția, evaluarea, și controlul managerului
 Reacțiile conducătorului în momentele de criză ale

organizației
 Modelarea, învățarea și exersarea rolului
 Criterii referitoare la alocarea stimulentelor și a

status-urilor
 Criterii pentru recrutarea, selecția, promovarea și

excluderea personalului
 Ritualuri, ceremonii, legende și povestiri
 CONCLUZII
 Școala este o organizație de tip learning organization.
 Cultura organizațională este un mecanism complex la baza
căruia stă întotdeauna resursa umană.
 Cultura internă este cea care susține o organizație școlară,
constituind cea mai puternică forță de coeziune, permițându-le
membrilor săi să aibă o viziune comună și o raportare unitară
la valorile definitorii ale școlii din care fac parte.
 Aspectele specifice culturii organizaționale a școlii (valori,
norme, existența subculturilor etc.) fac din aceasta o cultură
organizațională aparte și de cele mai multe ori extrem de
puternică.