Marin Sorescu

Stefan Catalin Andrei

Clasa a XI a B
Seminarul Teologic Ortodox Bucuresti
 Informatii generale

• Marin Sorescu (n. 29 februarie 1936, Bulzești, Bulzești, Dolj, România – d. 8 decembrie
1996, București, România) a fost un scriitor român, membru titular (din 1992) al
Academiei Române. În cariera politică, a ocupat funcția de ministru al Culturii între
anii 1993 și 1995, fără afiliere politică.

• S-a făcut remarcat și prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziții
în țară și în străinătate. Fără a se înscrie într-un partid politic, după Revoluția română
din 1989, a ocupat funcția de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae
Văcăroiu (25 nov. 1993 - 5 mai 1995). A tradus versuri ale lui Boris Pasternak.

• În perioada 1978-1990, Marin Sorescu a fost redactor-șef la revista craioveană Ramuri,

de unde a fost forțat să plece în 1992, în urma unei scrisori semnate de mai mulți
redactori ai revistei.
• În 1992, și-a susținut doctoratul în filologie la Universitatea din București, cu teza
”Insolitul ca energie creatoare, cu exemple din literatura română”.
 Biografie
• Marin Sorescu a fost fiul lui Ștefan Sorescu și al
Nicoliței (născută Ionescu), țărani din Bulzești. A
urmat cursurile școlii primare în satul natal, apoi a
continuat studiile la Colegiul Național „Frații
Buzești” din Craiova; în continuare a studiat la
Școala medie militară din Predeal. Studiile
universitare le-a făcut la Universitatea Alexandru
Ioan Cuza din Iași, la Facultatea de Filologie (1955-
1960), licențiat în limbi moderne. A fost membru al
Programului Internațional pentru Scriitori la
Universitatea din Iowa - SUA.
 Poezia
• Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de parodii "Singur printre poeți". Până la
moartea sa (în 1996) mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei românești
contemporane. În 1966 primește Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul "Poeme", reușind să repete
această performanță de încă 5 ori pe parcursul carierei sale.

• Printre volumele cele mai cunoscute se numără "Tușiți" (1970), "Suflete, bun la toate" (1972), precum și ciclul
de 4 volume intitulat "La lilieci" (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce
poartă acest nume.

• Marin Sorescu a excelat în poezii parodice, a dat aproape echivalențe la versuri de Maria Banuș, Nina Cassian,
Veronica Porumbacu, a compus excelente parodii la cantecele lui Miron Radu Paraschivescu, versurile lui Ion
Horea, Victor Felea, Ion Gheorghe, Adrian Păunescu, Eugen Frunză, Nicolae Stoian, Toma George Maiorescu...
 Dramaturgia
• Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica
teatrului poetico-parabolic în trilogia ”Setea Muntelui de sare”, care
cuprinde piesele Iona, Paracliserul și Matca. Paracliserul întruchipează
tragedia artistului creator consumat de propria-i flacără ce nu lasă în
trecerea sa prin lume decât impalpabile vestigii, niște „vorbe pe pereți.”
Uneori autorul abordează fie teatrul contemporan, precum în Există
nervi, teatrul istoric (în A treia țeapă și Răceala) sau comedii, precum
Vărul Shakespeare, al căror armă primordială este chiar ironia
mușcătoare, împrumutată din lirica soresciană.