NICOLAE

T ITULESC U

„Viața mea a fost o luptă

OMUL
continuă în scopul de a croi
pentru România un loc în viața
lumii, apărându-i, totodată,

EPOCAL interesele naționale” – Nicolae

Titulescu

(n.4 martie 1882,Craiova – d.

17 martie 1941, Cannes)

Realizat- Godea Daniela

 DI PL OM AT, JU RI ST, PR O FE SO R U N I V E RS I TA R ȘI O M POL I T I C
RO M ÂN, Î N RE PE TAT E RÂ N D U R I M I N I ST R U A L A FACE RI L OR
ST RĂI NE , M I N I S T RU PL E N I P O T E N Ț I A R , F O ST PR E ȘE DI NT E A L
L I GI I NA Ț I UN I L O R Ș I M E M BRU T I T U L A R A L A CAD E M I E I
RO M Â N E .
În imagine Nicolae Titulescu semnând acordul cu
SUA privind datoriile de război ale României,
1925
 DATE
BIOGRAFICE
Nicolae Titulescu s-a născut în
familia avocatului Ion Titulescu
și a Mariei Urdăreanu, și-a
petrecut copilăria la moșia
tatălui său, în Titulești, Olt.
În 1900 a absolvit liceul
„Nicolae Bălcescu” din Craiova
, fiind primul premiant de
onoare al instituției, și a
obținut o bursă la Paris, unde a
absolvit, în mod strălucit,
Facultatea de Drept, fiind
îndrumat de renumiții juriști
Marcel Planiol și Charles Lyon-
Caën.
1 8 9 3 , C r a i o v a . E l e v u l Ni co l ae Ti t u l escu î n mi jl o cu l
c o l eg i lo r să i d e l a I n st i t u t u l d e b ăieţ i „J. Ja v et “.
DATE
BIOGRAFICE
În ianuarie 1905, Titulescu a devenit doctor în drept civil
al aceleiași instituții, sub îndrumarea profesorului Charles
Lyon-Caën, cu teza „La theorie des droites éventuels”.
În această perioadă este inițiat în francmasonerie într-o
lojă masonică din Paris.
În anul 1905 se întoarce în țară, unde se înscrie în barou,
iar la 23 martie, același an, este numit profesor de drept
civil la Universitatea din Iași
La 13 aprilie 1909, Titulescu obține docența Facultății de
Drept din Iași, în urma unei hotărâri semnate de ministrul
Educației, Spiru Haret, apoi este transferat la catedra de
drept civil de la Universitatea din București.

Î n im a gin e M ar ia Titule s c u ş i c e i tr e i c op ii: C or n e lia ,

c ă s ă to r ită N e niş or, P a ula , c ăs ă tor ită C r is tu ş i N ico la e
Titule s c u.
ÎNCEPUTUL Î NTRĂ Î N VI AȚA POL I TI CĂ Î N ANUL 190 9,
CARIEREI
POLITICE fiind membru al Partidului Conservator-
Democrat condus de Take lonescu, unde se
arată un adept al reformelor sociale și
economice, militând pentru ideea corelării între
dezvoltarea statului și mersul evenimentelor
sociale și politice. Din perspectivă socială,
pledează pentru împroprietărirea țăranilor, iar
din punct de vedere al sistemului electoral,
susține introducerea votului universal.

Este numit ministru de finanțe în guvernul

Averescu, în 1917, susținând reforma fiscală, cu
caracter național, pentru toate provinciile
românești, și cu repartizarea sarcinilor fiscale după
N ic o l a e Titu le s c u în m ij lo c u l
o f iţ e r ilo r ş i s o ld a ţi lo r L e g iu n ii r o m â n e ,
principiile echității și creșterii impozitelor directe.
1 9 1 8 , A lb a n o , I ta lia
În vara anul ui 1918, pleacă la Pari s, und e act i vează
ca membru al Consiliului Național Român, î nfi i nț at
de el al ăt uri de mari personalit ăț i român e, precu m
Take Ionescu, Octavian Goga, Trai an Vu i a și
Co nst ant i n Mille. Scopul organi zaț i ei era acel a de a
propaga î n opinia publică int ern aț i onal ă drept u l
pop orul ui român la unitatea naț i on al ă. Era pri mul
său cont act cu arena diplomatică i nt ernaţ i o nal ă.

Nicolae Titulescu împreună cu premierul Greciei

Elefterios Venizelos în
AC T IVITAT E A D IPL O MATICĂ Elveția. (Data întâlnirii celor doi este necunoscută,)
A C TIV ITATEA DIPL OMAT IC Ă (II)

- L a 20 aprilie 1920 Ti tulescu devi ne pr i m dele gat al

României la Conf er i nţ a de Pace de la Par i s, i ar l a 4
i unie în acelaşi an va semna, di n par te a României ,
al ătur i de Dr. I oan Ca nt acuzino, Tr atat ul de pa ce de
l a Tr i anon, fiind convi ns că Tr ansi lvania est e „inim a
României”

- l a p ro p u n e re a l u i Ti t u l e sc u româ n i a a se mn a t p a c t u l
B ri a n d -Ke l l o g , c a re sc o t e a î n a fa ra l e g i i ră z b o i u l c a
mi j l o c d e re g l e me n t a re a di fe re n ț e l o r î n t re st a t e .

img : „ 1 923 – 192 6, Lon dra . O fotog ra fie i n e d it ă c u N i c o la e

Titule s c u, trim is e xtra ordin a r ş i m in is tru p le n i p o t e n ţ i a r a l
R om â nie i în M a re a B rita nie , a lă turi de c o l o n e l u l Io n A n t o n e s c u
(v iito rul M a re ș a l), a ta ş a t m ilita r a l R o m â n i e i , ş i C o n s t a n t in
La p te w, c ons ilie r, la Le g a ţia R o m â n i e i l a Lo n d ra .”
 Titulescu a devenit arhitectul alianțelor care au transformat România într-
un jucător important în politica internațională. Astfel, România era, din
1921, membră a Micii Înțelegeri, alături de Iugoslavia și de Cehoslovacia.
Mica Înțelegere avea rolul de a se proteja de revizionismul maghiar.
Din 1933, Nicolae Titulescu a dat semnalul unei integrări mai accentuate
a celor trei state și a creat un Consiliu Economic al Micii Înțelegeri.

MICA ÎNȚELEGERE
În i m ag i n e: M emb ers o f t h e L i t t l e E n ten te( M i ca În țel eg er e) C o n fer en ce i n
B el g rad e, i n f o rm er Yu g o sl av i a, h ead ed b y Ti tu lescu o f R o man i a
 TO T Î N C E PÂ N D C U A N U L 1 9 2 1

a funcționat ca delegat permanent al României la Liga Națiunilor de la Geneva, fiind ales

de două ori (1930 și 1931) Președinte al acestei organizații internaționale.
Contracandidatul său la această funcţie, ministrul de externe finlandez Hjalmar Procopé,
era susţinut doar de statele revizioniste. În cadrul şedinţei din 10 septembrie 1930, din
51 de delegaţii prezente, 46 de delegaţii au votat pentru alegerea lui Nicolae Titulescu.
După cum se arăta într-un articol din ziarul
„Dimineaţa”: „Voturile întrunite de domnul Titulescu constituie cea mai mare majoritate
înregistrată vreodată, de când există Liga, la alegerea preşedintelui.

LIGA NAȚIUNILOR În imagine: Londra, 17 martie 1936, Nicolae Titulescu (centru–stânga

imaginii) la şedinţa Consiliului Ligii Naţiunilor ce a avut loc în
Salonul Regina Anna din Palatul St. James din capitala Marii Britanii
LIGA NAȚIUNILOR

În această funcţie, diplomatul român a reuşit să câştige

aprecierea reprezentanţilor tuturor statelor. Nicolae
Titulescu a prezidat sesiunea a 11-a, şi a 12-a a Adunării
Generale, într-un context internaţional dificil, când criza
economică ducea la tensionarea situaţiei politice, iar stările
conflictuale erau pe punctul de a degenera în confruntări
militare.
O atenţie specială a fost acordată pregătirilor
pentru „Conferinţa Dezarmării”, Titulescu militând
pentru sporirea puterii Societăţii Naţiunilor, prin acţiuni
concrete, „vizibile şi rapide” pentru a dovedi popoarelor că
„forul de la Geneva stă de veghe pentru a lumina şi a
călăuzi lumea. Conferinţa pentru dezarmare de la Geneva
şi-a finalizat lucrările cu semnarea „Convenţiei de definire
a agresorului” (4 iulie 1933)

IMG: Nicolae Titulescu și soția sa

 T E XT UL
„ C ONVE NŢ IE I DE
DE F INIR E A AGR E S OR UL UI”

„Maj est at ea Sa regel e Român i ei , preşedinteleRepubl icii Cehosl ovace, preş ed i nt el e Republ i ci i
Turce, Comi t et ul Cent ral Ex ecuti v al Uniuni iRepubli ci lor Sovi et ice Soci al i s t e ş i Maj es t at ea
Sa regele Iug os l avi ei (...) au conveni t asupra următ oarel ordi spoziţ iuni : art . I. Fi ecare d i n Înal t el e
Părţ i Cont ract ant e s e an gaj ează să accept e în raporturil e eimut ual e cu fi ecare di nt re cel el al t e ş i cu
î ncepe din zi ua puneri i î n vi goare a prezent ei Convenţi uni defini ţ ia agres i u ni i as t fel cum a fo s t
expl icat ă î n raport ul Comi t et ul ui pentru chesti uni le de securi tate cudat a de 24 mai 1933 (Raport ul
Pol it is) l a Conferi n ţ a pent ru reducerea şi li mi tarea armamentelor (...) Art .II. În cons eci nţ ă, v a fi
recunoscut ca agreso r î n t r-un confl ict i nt ernaţ ional , sub rezerva acorduril or î nv i go are î n t re părţ i l e
î n confl ict, s t at ul care cel di ntâi va fi comi s una di n acţ iunil e următ oare: 1)decl araţ i une
de război un ui al t s t at ; 2 ) i n vaziune prin forţ el e sale armate, chiar fără decl araţ i e d e răzb oi , a
t eri toriul ui unu i al t s t at ; 3) at ac pri n forţ el e sale t erest re, naval e sau aeri en e, chi ar fără d ecl araţ i e
derăzboi , a t eri t ori ul ui , nav el or sau aeronavelor unui alt stat (...) Art . III. Ni ci o cons i deraţ i un e d e
ordinpol it ic, mi l i t ar, eco nomi c sau al ta nu va putea servi drept scuză sau j us t i fi care a ag res i uni i
prevăzut e l aart icolul II”
 În timpul preşedinţei lui Nicolae Titulescu au
fost adoptate mai multe documente, printre
care „Convenţia pentru ajutor financiar a
statelor membre”, „hotărârea privind
reorganizarea Secretariatului General al
Societăţii Naţiunilor”, primirea Mexicului
în rândul Societăţii Naţiunilor. Tot în
timpul mandatului său a fost realizată legătura
diplomatică cu S.U.A., care nu făcea parte din
forul de la Geneva, dar care a acceptat să
colaboreze cu aceasta pentru realizarea
idealurilor de pace şi cooperare
internaţională.

IMG: 21 mai 1935, Viena. În Gara Centrală a capitalei Austriei,

LIGA NAȚIUNILOR Nicolae Titulescu este salutat de câţiva colaboratori. De la stânga la dreapta: Lucian
Blaga, Cornelia Blaga, Nicolae Titulescu, Catherine Titulescu, Caius Brediceanu.
 _
I .G. Duc a , I ul i u M ani u, Ni c ol a e Ti t ul e sc u – 14 a pr i l i e 1931, Buc u r e ș t i
 În 1934, el a creat Înțelegerea Balcanică, o
alianță ce includea România, Iugoslavia,
Grecia și Turcia, care avea rolul de a se
proteja de revizionismul bulgar. Tot el a
adâncit alianța dintre România și Polonia,
care limita revizionismul sovietic. Nicolae
Titulescu a propus Poloniei să transforme
această alianță într-un parteneriat îndreptat
împotriva oricărui agresor. Polonia a
refuzat aceste propuneri, din cauza unei
dispute teritoriale cu Cehoslovacia, aliata
României din Mica Înțelegere.

IMG: Participantii la semnarea pactului Mica Antanta de la Înțelegerea Balcanică

Geneva: Nicolae Titulescu, Edward Benes si Bosco Jeftic, ministrii
de externe ai Romaniei, Cehoslovaciei si Iugoslaviei, 1933 și relațiile cu Polonia
Pe data de 29 august 1936 regele Carol al II-lea, aliniindu-se presiunilor
guvernului și a anturajului său pro-german, dar și ca urmare a presiunilor
externe, îl îndepărtează din toate funcțiile oficiale (precum funcția de
ministru de externe, pe care o deținea din 1927) și îl obligă să se exileze.

DEMITEREA
LUI TITULESCU
 Cauzele demiterii lui Titulescu
• Negocierile cu Uniunea Socvietică
• Compromiterea relațiilor române externe(romano-italiene)
• Jocuri de culise. Intenția lui Carol al doilea de a instaura un
regim de autoritate personală
 CAUZELE DEM ITERII LUI TITULESCU - (I) APROPIEREA DE UNIUNEA SOVIECTCĂ

Titulescu s-a pronuntat pentru semnarea unui tratat de

asistenta mutuala cu Uniunea Sovietica fiind constient ca in
acest fel Romania putea sa aiba un grad sporit de securitate.
În urma negocierilor de la Montreux (20 - 21 iulie 1936),
M. Litvinov anunţa Moscova că a ajuns la un acord cu N.
Titulescu asupra ,,tuturor problemelor litigioase’’ şi au
parafat principiile de bază ale tratatului sovieto-român de
asistenţă mutuală. El cuprindea patru puncte:
1) Asistenţă mutuală în cadrul Ligii Naţiunilor,
neîndreptată împotriva unei ţări special vizate, ci în general
contra oricărui agresor european.
2) Intrarea în acţiune a fiecărei din cele două ţări numai
când Franţa va intra în acţiune.

img: Titulescu și Litvinov la Montreux, 1936

CAUZELE DEMITERII LUI TITULESCU - (I)
APROPIEREA DE UNIUNEA SOVIECTCĂ

3) Guvernul U.R.S.S. recunoaşte că, în virtutea

diferitelor sale obligaţii de asistenţă, trupele sovietice
nu vor putea niciodată să treacă Nistrul fără o cerere
formală în acest sens guvernului regal al României,
după cum guvernul regal al României recunoaşte că
românii nu vor putea niciodată să treacă Nistrul spre
U.R.S.S. fără o cerere formală a U.R.S.S.

4) La cererea guvernului regal al României, trupele

sovietice vor trebui să se retragă imediat de pe teritoriul
român la est de Nistru, tot aşa cum la cererea
guvernului U.R.S.S., trupele române vor trebui să se
retragă pe teritoriul U.R.S.S. la est de Nistru

(în imagine orașul Montreux)

Tratatul trebuia semnat către întâi septrembrie 1936, la Geneva.
Însă, Moscova, știind că la conducerea României s-ar afla un „guvern fascist” (este vorba de
guvernul Goga, considerat de extremă dreaptă), care ar favoriza apropierea de Germania, demiterea
lui Titulescu era privită de Uniunea Sovietică ca un început de reorientare a politicii externe
româneşti. Din aceste considerente, diplomaţia sovietică a preferat să aştepte desfăşurarea
ulterioară a evenimentelor în România pentru a vedea dacă era sau nu oportună semnarea tratatului.

(În imagine întâlnirea dintre M. Ostrovski (stânga), ambasadorul URSS în România, și N. Titulescu la București)
 Titulescu a fost acuzat de
faptul ca prevederile
articolului 3 din Tratatul de
asistenta mutuală, care urma
sa fie semnat între Uniunea
Sovietica si România, puteau
periclita suveranitatea și
integritatea teritorială a
României. De asemenea, din
cauza apropierii de Uniunea
Sovietica, Titulescu a fost
acuzat că ar fi comunist.

(în stânga Titulescu, în dreapta Litvinov)

 ( II ) C A U ZE A LE D EMI TER II LU I T IT U LESC U - C O MPR O MI T E R E A
R EL A ȚI IL O R R O MÂ N E EX TE R N E ( R O MA N O - I TA L I E N E )

(II). O alta cauza semnificativă este reprezentată de compromiterea legăturilor

româno-italiene datorită intransigenței cu care Titulescu a cerut sancțiuni economice
pentru Italia, in cadrul Societatii Natiunilor, dupa atacarea Abisiniei.
La aceasta se adauga discursul violent a lui Titulescu impotriva ziariștilor italieni, in
sedinta Adunarii Generale a Societatii Natiunilor din iulie 1936, discurs care a
indepartat definitiv România de Italia.
 (III) Cauzele demiterii lui Titulescu - Jocuri de culise

(Sub presiunea opiniei publice mai multi șefi de partide din Romania au cerut readucerea
lui Titulescu ca ministru de externe la data de 20 iunie 1937. Dar regele Carol al II-lea l-a
acuzat pe Titulescu că este autorul unor intrigi impotriva sa)
Carol al II-lea mult probabil era mișcat de dorința de a diminua faima lui Titulescu și de a
îmdepărta o piedică semnificativă din calea instaurarii regimului de autoritate personală;
lucru pe care Titulescu nu l-ar fi acceptat niciodată, datorită liberalismul ideilor sale și
dorinței de a vedea Romania integrată în cadrul "marii familii a natiunilor".
EMIGRAREA
A emigr at în F r anţa, la Cannes, de unde şi- a conti nuat activi tat ea pent r u asigur ar ea şi
menţiner ea păcii în lume. A vor bit î n f aţa A cadem iei diplom ati ce di n P ar is, a r ost it
discur sur ile "D espr e metodele pr act ice de a păst r a pacea exi st entă" în Camer a Comunelor de
la L ondr a, şi "S ituaţia inter naţ ional ă a E ur opei" la N ew College al U ni ver sităţii O xf or d. A
vor bit despr e evoluţia situaţiei inter naţi onale şi ati tudinea Mar ea Br itani i f aţ ă de
evenimentele eur opene, în f aţa Com itet ului pentr u P ace şi A păr ar e di n Mar e Br i tanie,
pr ezidat de Wi nst on Chur chi ll.
( Î n i m a g i n e Do m n ul ș i doa m na Ti t u l e s c o l a
L o n g c h a m p , P a r i s , Fr a nț a , l a 7 a pr i l i e 1935. )
 În Test a ment ul său re da ct at la 5 ianuarie 1940, la Saint Moritz, în Elveţ i a, Ti t ul esc u ar ăt a:
„ În ce mă pri ve şte , c um m-am considerat totdeauna ca un soldat a l te ri t ori i l or a li pi t e
Români e i î nt r e 1918 şi 1920, doresc să fiu îngropat la Braşov, într-un loc c eva ma i l a o pa rt e .
Pri et e ni i me i di n Arde al vor şti să găsească un loc potrivit dorinţei mele . Ta ke Ionesc u sus l a
Si nai a şi eu l a pi ci oa re l e lui, jos la Braşov, pentru repauzul etern, e ste fe lul ce l ma i
c onvena bi l şi dor esc c a l ocuitorii Braşovului să accepte rugămintea mea. “

TESTAMENTUL (în i magine Tit ulescu cu soț ia sa)

 Stabilit la Cannes, d eparte d e ţara p e care a
reprezentat-o ani la rân d cu d emnitate şi strălu cire,
Titulescu moare, dup ă o lun gă su ferință, l a 1 7
martie 1941, la Hotelul Carlton , fiin d în mo rmân tat
pe 24 martie, în cimit iru l Biseri cii o rto do x e ruse
„Sf. Mihail“ din acelaşi oraş, în p ofid a d orin ţei sale
testamentare, regimul po litic al v remii n efii nd d e
acord cu înhumarea sa în ţară.

În 1992, rămăşiţele sale p âmânteşti au fost adu se în

ţară şi înhumate în cu rtea Bisericii „Sfântu l
Nicolae” din Şcheii Braşo vu lui, con fo rm do rin ţei
testamentare exprese a marel ui om p o litic. Ulterio r,
de la Marsilia au fost ad u se şi o semin tele so ţiei,
Ecaterina Titulescu, acestea fiin d dep use în acelaşi
MOARTEA ȘI POST- mormânt din Şchei.
MORTREM
ÎNHUMAREA RĂMĂȘIȚELOR LUI TITULESCU, 1992
TTITULESCU ȘI
SOȚIA SA
 CONCLUZII
TITULESCU A FOST UNA DIN PERSONALITĂŢILE DE PRIM RANG PE CARE
ROMÂNIA LE-A AVUT, A FOST UN OM DEDICAT ŢĂRII SALE ÎN POFIDA
OSTILITĂŢII, ȘI A IZOLĂRII POLITICE.
DIPLOMAT DE TALIE INTERNAŢIONALĂ, OM AL PĂCII, A PLEDAT ÎN
FAVOAREA RELAŢIILOR CORDIALE CU VECINII DAR ŞI A RESTABILIRII
RELAŢIILOR CU UNIUNEA SOVIETICĂ, CU CONDIȚIA PROTEJĂRII GRANIȚILOR
ROMÂNIEI – DEŞII UNII I-AU REPROŞAT CA NEPOTRIVITĂ APROPIEREA SA DE
VECINUL DE LA EST
PENTRU TOATE REALIZĂRILE SALE EXCEPŢIONALE (, PACTUL DE LA
TRIANON, MICA ALIANȚĂ, ÎNȚELEGEREA BALCANICĂ, INSISTAREA ASUPRA
SEMNĂRII DE CĂTRE ROMÂNIA A PACTULUI BRIAND-KELLOG, ACTIVITATEA
ÎN FRUNTEA SOCIETĂȚII NAȚIUNILOR), TITULESCU ESTE UN ADEVĂRAT OM
AL EPOCII ŞI UN REPER DE MARCĂ AL ROMÂNIEI ÎN DIPLOMAŢIA
INTERNAŢIONALĂ.
METODE DE
CERCETARE
1. ANAL IZ A ART ICOL E L OR, SURSE L OR ISTORICE
2. COL E CTARE A INFORMAȚ IE I RE L E VANT E
(PRE CUM E XE MPL E DE CONT RIBUȚ IE A
PE RSONAL IT ĂȚ II PE NT RU SPAȚ IUL E UROPE AN ȘI
ROMÂNE SC)
3. ARANJARE A CRONOL OGICĂ A E VE NIME NT E L OR
RE L E VANT E , PE NT RU A URMĂRI E VOL UȚ IA
PE RSONAL IT ĂȚ II
4. E L ABORARE A CONL UZ IIL OR RE FE RITOARE L A
VAL OARE A PE RSONAL IT ĂȚ II
ASCULTĂ AICI VOCEA LUI TITULESCU

HTTPS: / / YOUTU.BE/ 5AVO0QZE6AK

 FUNDAȚIA EUROPEANĂ
"TITULESCU"

https://titulescu.eu/
(În imagini Casa Nicolae Titulescu, sediul Fundaţiei Europene Titulescu) (LINK pagina lor
oficială)
Fundaţia a fost constituită la 15 martie 1991, în Aula Academiei Române din Bucureşti, şi a
avut drept principal scop:
– readucerea în actualitate şi perpetuarea memoriei marelui om politic şi diplomat român Nicolae
Titulescu, stimularea interesului pentru personalitatea şi opera politico-diplomatică a acestuia,
încurajarea cercetării ştiinţifice şi publicarea de volume care să cuprindă scrierile sale (documente
oficiale, lucrări ştiinţifice în varii domenii, conferinţe, cursuri universitare, corespondenţă),
conservarea patrimoniului şi a altor mărturii legate de viaţa şi opera sa;
– organizarea de conferinţe, simpozioane şi seminarii pe teme vizând dreptul internaţional, relaţiile
internaţionale, instituţiile internaţionale, integrarea europeană şi euroatlantică, securitatea
internaţională, cu participarea unor importante personalităţi ale vieţii politice, diplomatice şi din
medii academice din România şi din străinătate;
– desfăşurarea de activităţi care să contribuie la formarea profesională a tinerilor diplomaţi şi a
viitorilor oameni politici şi de stat în spiritul ideilor convergente către unitatea Europei – burse de
studiu şi de cercetare în domeniul dreptului, relaţiilor internaţionale şi ale altor aspecte privind
viitorul Europei şi păcii în lume, sau cursuri de vară, cu participare internaţională, organizate anual,
pentru tinerii diplomaţi;
– instituirea unui premiu anual internaţional care să fie acordat persoanelor care se remarcă prin
contribuţii teoretice şi practice la promovarea idelurilor şi unităţii europene.
 https://en.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Titulescu
https://www.timpul.md/articol/nicolae-titulescu---singurul-
preedinte-reales-al-ligii-naiunilor-40003.html
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Nicolae_Titulescu
https://ro.scribd.com/document/468986415/Rolul-lui-Nicolae-
Titulescu-la-Conducerea-Ligii-Natiunilor
https://ro.scribd.com/doc/265296627/Nicolae-Titulescu

https://ro.scribd.com/doc/85387769/Politica-Externa-a-Romaniei-
in-Perioada-Interbelica

SURSE: https://blog.lajumate.ro/nicolae-titulescu-marele-diplomat-care-a-
influentat-unitatea-nationala-a-romaniei/